Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 879/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 39/229/2005
920/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.879
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul - și de părțile civile și împotriva Deciziei penale nr.52/A/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat -, personal, asistat de apărător ales G, în baza împuternicirii avocațiale nr.831/25.05.2009, depusă la fila 59 dosar, recurentul-parte civilă, personal, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la fila 41 dosar, lipsă fiind, recurenta-parte civilă și intimații-părți vătămate -A, reprezentați de apărător ales, cu împuterniciri avocațiale depuse la filele 40, 41, 42 dosar, intimata-parte responsabilă civilmente SC SA C PRIN SC SRL, intimatele - părți civile SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S, SPITALUL UNIVERISTAR DE STOMATOLOGIE PROF. DR., SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ, SPITALUL JUDEȚEAN SF. și intimatul-asigurător de răspundere civilă SC ROMÂNEASCĂ SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților-părți civile și a intimaților - părți vătămate depune la dosar copia xerox a unui certificat de concediu medical cu privire la recurentul-parte civilă.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului-inculpat -, având cuvântul, critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că în mod greșit instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice auto, neținând cont că concluziile celor trei expertize efectuate în cauză sunt contradictorii.
Precizând incidența cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 C.P.P. solicită Curții să constate culpa comună a celor doi participanți la trafic - inculpat și victimă - la producerea accidentului, avându-se în vedere declarațiile date în cauză de martorul, singurul dintre ocupanții autoturismului 1310, condus de victima, conștient tot timpul, coroborate cu declarațiile date în cauză de inculpat, cu concluziile celor două expertize tehnice auto efectuate în cauză și cu concluziile expertului parte.
Față de modul de comportare al inculpatului atât înainte, cât și după producerea accidentului, pe parcursul cercetării penale și judecătorești, solicită reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod Penal, iar în conformitate cu prevederile art.76 lit.d Cod Penal, coborârea pedepsei aplicate de instanța de fond, sub minimul de 2 ani, până la minimul general prevăzut de lege.
În condițiile în care se va constata culpa comună a celor doi participanți la trafic, la producerea accidentului (inculpat și victimă) în proporție de câte 50 %, solicită cenzurarea daunelor materiale și morale acordate în cauză până în prezent.
Pentru motivele expuse oral și detaliate în scris în concluziile pe care le depune la dosar, solicită, în baza art.38515alin.1 pct.2 lit.c C.P.P. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri în sensul celor solicitate.
Apărătorul recurenților - părți civile și a intimaților-părți vătămate, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, arătând că dinamica producerii accidentului în ziua de 30 iulie 2004 este în afara oricăror dubii, acestea fiind eliminate atât de probele administrate în cauză, cât și de expertiza efectuată de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I care a supervizat și expertizele anterior efectuate în cauză care aveau concluzii contradictorii.
Susține că probele administrate în cauză conduc, fără putință de tăgadă, la concluzia că inculpatul se face vinovat în mod exclusiv de producerea accidentului de circulație din 30.07.2004.
Solicită a se avea în vedere că declarația martorului nu se coroborează cu nici o altă probă.
Pe latură penală, consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, fiind menținută de instanța de apel.
Cu privire la cuantumul pedepsei, consideră că instanța de apel corect a reținut că dacă ar fi coborât pedeapsa sub minimul special atunci ar fi anihilat pur și simplu pericolul concret al faptei săvârșite de inculpat.
Solicită Curții să constate că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cheltuielile de judecată.
Referitor la recursurile părților civile și, solicită admiterea acestora, casarea hotărârii atacate cu privire la cuantumul daunelor morale reduse la suma de 60.000 lei și acordarea daunelor morale, dacă nu la valoarea pretențiilor solicitate pe fondul cauzei, la cuantumul celor pronunțate prin Sentința penală nr.226/07.11.2008 de Judecătoria Fetești, adică la suma de 100.000 lei, avându-se în vedere urmările accidentului, respectiv moartea unicului fiu și deteriorarea stării de sănătate a părții vătămate, care i-a afectat și viața profesională, acesta fiind obligat să renunțe la un în Drept. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la critica inculpatului formulată în apel referitoare la cuantumul daunelor acordate, în sensul reducerii acestora proporțional cu o culpă de numai 50% în producerea accidentului, apreciază că inculpatul nu avea niciun interes să formuleze o astfel de cerere, atâta vreme cât asigurătorul este cel care plătește toate daunele pe care asiguratul le provoacă unei terțe persoane, de altfel asigurătorul nici nu a declarat apel.
Apărătorul recurentului-inculpat -, având cuvântul pe recursul părților civile, pune concluzii de respingere, avându-se în vedere că inculpatul a participat la producerea accidentului în proporție de 50 %.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile și de inculpat ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casarea invocate.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, regretă evenimentul petrecut și referitor la dinamica accidentului, recunoaște că a depășit acea bicicletă, dar nu în curbă, ci înainte de curbă. Menționează că la locul accidentului nu a fost nici un martor ocular.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.226 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Fetești, a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184, alin.2 și 4 Cod penal și la două pedepse de câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art.184, alin.1 și alin.3 Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33. b - 34, lit. b Cod penal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.81-82 Cod penal și a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S- făcut aplicarea art.359 Cod procedură penală și art. 71, alin. 2 și 5 Cod penal cu referire la art. 64, lit.a, teza a II-a, b și c Cod penal.
În baza art.346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art.998, art.999, art.1000 alin.3 cod civil și art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C - prin lichidator C, la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
-12.341,10 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B; 1852,68 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență S; 1.140,21 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență "S " G; 1.720 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Stomatologie B, sume la care se adaugă dobânda legală până la plata efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli de asistență medicală;
-câte 25.000 lei către fiecare dintre părțile civile și, din care 5.000 lei daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale;
-40.000 lei către partea civilă, din care 5.000 lei daune materiale și 35.000 lei cu titlu de daune morale;
-130.000 lei către părțile civile și, din care 30.000 lei daune materiale și 100.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a dispus ca sentința să fie opozabilă sub aspectul laturii civile și asigurătorului Asigurarea Românească- SA.-Sucursala
În baza art.357 alin.2 lit. c Cod procedură penală, s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cauză privind bunurile prezente și viitoare ale inculpatului și părții responsabile civilmente.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art.193 alin.6 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 1.354,13 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul, conducător auto la Constanta, a plecat de la domiciliu (comuna lui, jud.C) în dimineața zilei de 30 iulie 2004. la volanul auto tractorului marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare DB-47- și semiremorca având numărul CT--, urmând să transporte marfă în municipiile B și
Pe raza localității G, circulând pe DJ 213, spre municipiul B, auto tractorul a intrat în coliziune cu autoturismul marca cu număr de înmatriculare -, condus de numitul, în care se aflau ca pasageri părțile civile (locul din dreapta șoferului), și martorul (aceștia din urmă aflați pe bancheta din spate). În urma impactului deosebit de puternic, conducătorul auto al autoturismului a decedat pe loc, iar pasagerii au suferit numeroase leziuni care au necesitat zile de îngrijiri medicale, astfel: a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite 40-45 zile de îngrijiri medicale, rămânând cu prejudiciu estetic; și, au necesitat 35-40 zile, respectiv 40-45 zile de îngrijiri medicale (martorul a necesitat, de asemenea, 35-40 zile îngrijiri medicale însă nu a depus plângere penală).
Pe baza întregului material probator administrat în cauză și având în vedere concluziile raportului de expertiză nr.121/26.09.2008 întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertiza Criminalistice lași (însușite în totalitate), instanța de fond a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier.
În sentință se fac largi referiri la probatoriul administrat, sunt analizate concluziile tuturor rapoartelor de expertiză și sunt expuse criteriile avute în vedere la individualizarea pedepselor și soluționarea acțiunilor civile.
Audiat de instanța de fond, inculpatul a prezentat împrejurările producerii accidentului și a apreciat că acesta nu putea fi evitat in condițiile date.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, motivat, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele aspecte:
-probele administrate atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească, cu referire directă la expertizele tehnice nu sunt concludente, exprimă păreri diferite, astfel că o hotărâre judecătorească nu se putea întemeia pe acestea. Se impune și se solicită efectuarea unei expertize noi de către Institutul Național de Expertize B;
-deși în considerente se face vorbire de aspecte care s-ar putea constitui în circumstanțe favorabile inculpatului, efectele acestora nu se văd în dispozitivul hotărârii. Se solicită reținerea dispozițiilor art. 74, lit. a,c Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Pe latură civilă, inculpatul a arătat că despăgubirile acordate sunt exagerat de mari și a solicitat reducerea lor, în raport de faptul că și victima a contribuit, prin conduita sa imprudentă, la producerea accidentului.
Prin decizia penală nr.52/A din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, a fost admis apelul promovat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.226/07.11.2008, pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care a desființat-o cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile și și, rejudecând le-a redus de la 100.000 lei la 60.000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul declarat de inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat suficiente probe pe baza cărora a stabilit o corectă situație de fapt cu încadrarea juridică corespunzătoare și a apreciat în mod judicios că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului rutier soldat cu decesul victimei și vătămarea corporală a încă trei persoane, astfel că a fost înlăturată critica inculpatului sub acest aspect.
S-a arătat că, în cauză, au fost elaborate trei expertize tehnice de specialitate care, prin concluziile lor, au epuizat toate variantele posibile cu privire la modalitatea de producere a accidentului și a persoanelor vinovate, motiv pentru care instanța de apel a respins cererea privind întocmirea încă a unui raport de expertiză pentru că, astfel cum s-a arătat mai sus, lucrările deja efectuate au avansat concluzii pentru toate variantele posibile și pentru că, în realitate, inculpatul dorea o expertiză care să supervizeze celelalte lucrări și nu să se pronunțe asupra accidentului în calitate de nouă expertiză.
Revenind la expertizele efectuate, deși concluziile lor variază de la reținerea culpei exclusive a unuia sau altuia dintre conducătorii auto implicați în evenimentul rutier (lucru deloc de apreciat din partea unor lucrări care se pretind tehnice și științifice) au și o constantă: în toate apare concluzia că autotrenul condus de inculpat se afla, la momentul impactului, pe contrasens.
Pornind de la acest aspect și văzând rigoarea motivelor și acuratețea mijloacelor tehnice folosite în elaborare de către expertul din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice I, în mod temeinic, instanța de fond și-a însușit în întregime concluziile acestui raport și a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Din probele dosarului, rezultă că în premomentele accidentului conducătorul autotrenului - din motive rămase neclare (depășirea unui iciclist - fapt neprobat - sau din cauza vitezei cu care circula - mai probabil), a pătruns pe contrasens într-o porțiune de drum cu o curbă ușoară la stânga, în condițiile în care, din poziția sa de lucru, a observat sau trebuia să observe autoturismul condus de victima de la o distanță care a variat - spun experții - între 50 și 80
În aceste circumstanțe, indiferent care a fost cauza care l-a determinat pe inculpat să pătrundă pe contrasens, experiența în șofat și faptul că era profesionist, trebuiau să-l determine pe în a se abține de la aceea manevră care s-a dovedit nu numai neinspirată, dar și fatală pentru victimă.
Critica apelantului - sub aspectul reținerii ca probă concludentă în cauză a declarațiilor martorilor și este întemeiată pentru că aceste persoane au ajuns la locul accidentului "post factum", astfel că declarațiile lor nu sunt utile în determinarea poziției celor două autovehicule implicate în impact anterior producerii acestuia.
Chiar și depoziția martorului trebuie privită cu circumspecție în condițiile în care prezența autoturismului amintit de acesta în declarațiile sale nu a fost confirmată și care, dacă ar fi existat, ar fi trebuit remarcată la locul accidentului. Ori, la dosarul cauzei nu există vreo declarație din care să rezulte comportamentul imprudent la volan al victimei anterior producerii accidentului.
Cheia rezolvării problemei, în opinia apărării, se afla n urmele de rămase după accident pe sensul de mers al autotrenului, fapt care ar demonstra că autoturismul circula pe contrasens și că acesta ar fi fost motivul impactului.
Tribunalul a arătat că expertizele efectuate în cauză ca și actele de cercetare la fața locului au relevat, după accident, o mulțime de urme și detalii care au fost folosite de experți in măsura capacităților lor profesionale și a mijloacelor aflate la dispoziție și se regăsesc în lucrările elaborate, lucrări care au însă și un grad mai mic sau mai mare de subiectivism.
Pentru aceste motive și instanța de apel a apreciat că modelarea accidentului de către un program informatic specializat, încărcat cu toate datele culese de la locul accidentului, era în măsură să înlăture orice subiectivism și să dea un răspuns cu adevărat riguros la întrebarea cu privire la poziția autovehiculelor și locul impactului.
De altfel, chiar și cea mai favorabilă opinie exprimată pentru inculpat și care îi aparține expertului parte, plasează autotrenului la 0,35 cm în de mers a autoturismului, distantă care este evident mai mare dacă se ia în considerare și caroseria acestui autovehicul.
Audiat în apel, în finalul dezbaterilor, inculpatul a afirmat că își recunoaște o culpă de 50% în producerea accidentului, recunoaștere care se traduce în prezența autovehiculului condus de el în de mers a autoturismului condus de victimă.
Ori, conform concluziei expertizei întocmite de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, prin pătrunderea autotrenului pe contrasens și datorită lățimii autoturismului marca, accidentul nu putea fi evitat și aceasta din culpa celui care, din neglijență, a părăsit sa de mers.
Toate acestea au fost apreciate și de Tribunal, în sensul că probele administrate în cauză sunt suficiente și concludente și conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat, în mod exclusiv, de producerea accidentului de circulație din data de 30 iulie 2004.
Și cu privire la individualizarea pedepselor instanța de fond a avut o atitudine justă, pedepsele aplicate respectând toate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, fiind apte să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor în art.52 Cod penal, astfel că și această critică a fost înlăturată.
Prima instanță a reținut în mod temeinic, în favoarea inculpatului, circumstanțe de ordin personal (vârsta, lipsa antecedentelor penale, faptul că s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală etc.), aspecte care nu pot fi tratate - însă - ca și circumstanțe atenuante în sensul prevederilor art. 74 Cod penal și care să conducă la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
S-a apreciat că pedepsele aplicate, coborâte la minimul special reflectă în întregime gradul concret de pericol social al faptei săvârșite și sunt apte să conducă la educarea inculpatului.
Cu privire la soluționarea laturii civile, Tribunalul a arătat că despăgubirile materiale acordate tuturor părților civile au corespondent în probele administrate în cauză și sunt în măsură să acopere în întregime prejudiciile materiale suferite de părțile care le-au solicitat, persoane fizice și persoane juridice.
Și referitor la cuantumul daunelor morale acordate părților civile, - și, instanța de fond a avut o atitudine justă, sumele acordate cu acest titlu fiind proporționale cu prejudiciile morale suferite de către fiecare dintre acestea.
În schimb, sentința atacată a fost apreciată de Tribunal ca netemeinică în privința daunelor morale acordate părților civile și.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuind să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost realizate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
A arătat instanța de apel că n speța dedusă judecății este deasupra oricărui dubiu că și au suferit un grav prejudiciu moral prin pierderea fiului lor, în accidentul rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Însă, recunoscând această vătămare, Tribunalul a reținut că daunele morale trebuie să fie proporționale cu prejudiciul cauzat și să nu conducă la îmbogățirea fără justă cauză a celui care le solicită.
Față de aceste argumente și văzând și practica în materie a acestei instanțe, Tribunalul a apreciat că suma de 60.000 lei acoperă integral prejudiciul moral suferit de părțile vătămate și.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul - și părțile civile și.
Recurentul inculpat a criticat hotărârea atacată pentru mai multe aspecte, însă a indicat drept motiv de casare prevederile art.3859alin.1, pct.18 Cod procedură penală, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a sa, deși din analiza probelor administrate în cauză rezultă culpa comună a inculpatului și victimei, în proporție de 50% fiecare, în raport de care trebuie calculate daunele materiale și morale. Recurentul inculpat critică decizia penală și pentru faptul că instanța de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice auto, deși concluziile celor trei expertize efectuate în cauză ar fi contradictorii.
De asemenea, inculpatul invederează că, față de conduita sa avută înainte de accidentul rutier, cât și după această dată, dar și în cursul procesului penal, ar fi fost necesară reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special de 2 ani închisoare, până la minimul general prevăzut de lege.
Recurenții - părți civile și critică decizia penală, fără să menționeze vreunul din motivele de casare prevăzute de art.3859Cod procedură penală, pe motiv că, în mod nelegal, a fost redus cuantumul daunelor morale la suma de 60.000 lei, deși instanța de fond apreciase daunele morale la suma de 100.000 lei, această sumă fiind proporțională cu traumele fizice și psihice suferite prin pierderea unicului fiu al celor două părți civile.
Curtea examinează cauza pentru motivul de casare invocat de inculpat - prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală - și din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală.
Recursurile declarate de inculpatul și părțile civile și sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea constată că, în cauză, au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului.
În fapt, a rezultat că, în dimineața zilei de 30 iulie 2004, inculpatul - conducea autotractorul Mercedes Benz cu număr de înmatriculare DB-47- și semiremorca având numărul CT-- și, pe raza comunei G, circulând pe DJ 213, spre municipiul B, autotractorul a intrat în coliziune cu autoturismul marca cu număr de înmatriculare -, condus de, în care se aflau alte patru persoane. În urma impactului, conducătorul auto al a decedat pe loc, iar pasagerii au suferit leziuni care au necesitat diferite perioade de îngrijiri medicale: - 40-45 zile; - 35-40 zile; - 40-45 zile; - 35-40 zile.
Instanțele de fond și de apel au făcut o judicioasă evaluare a probelor și a raportului de expertiză nr.121/26.09.2008și au considerat corect că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Curtea observă că instanța de apel a procedat corect respingând cererea inculpatului privind efectuarea unei noi expertize tehnice, deoarece în cauză au fost întocmite trei expertize tehnice de specialitate, care au epuizat toate variantele posibile referitoare la dinamica producerii accidentului rutier și la stabilirea vinovăției.
În speță, Curtea reține că, deși există unele deosebiri între cele trei expertize, toate acestea au stabilit constant că în momentul impactului, autotractorul condus de inculpat se afla pe contrasens,împrejurare care a condus la existența culpei exclusive a inculpatului.
Așadar, Curtea reține că starea de fapt și vinovăția inculpatului s-au stabilit în baza materialului probator administrat în cauză și nu se constată existența vreunei erori grave de fapt.
Actele comise de inculpat au fost judicios încadrare juridic în infracțiunile prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal, art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal și art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune, precum și pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, de împrejurările reale ale comiterii infracțiunilor și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Pedeapsa de 2 ani închisoare, suspendată condiționat - în baza art.81-82 Cod penal - este aptă să realizeze scopul preventiv educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de apel, care a apreciat judicios că suma de 60.000 lei reprezintă o compensare echitabilă și proporțională pentru prejudiciul moral suferit de părțile civile.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, cu referire la art.3859pct.18 Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpatul și părțile civile și.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul - și părțile civile și împotriva deciziei penale nr.52 A din data de 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
