Revocarea măsurilor de siguranță (art.437 c.p.p.). Decizia 878/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1378/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.878
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator împotriva Sentinței penale nr.464/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator, în stare de arest, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu -, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/12.06.2009, depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta apărătorul ales.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator, în stare de arest, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu -, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/12.06.2009, depusă la fila 7 dosar.
S-a reluat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-contestator depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, avându-se în vedere că recurentul este căsătorit în România și are un copil minor, iar prin aplicarea măsurii de siguranță privind expulzarea sa în Turcia se va afla în imposibilitatea de a fi alături de familia sa după executarea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod legal prima instanță a respins ca nefondată contestația la executare, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.461 lit.c C.P.P. în sensul că nu există vreo împiedicare la executare.
Recurentul-contestator, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, avându-se în vedere că are familia în România.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.464/30.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondată contestația la executare împotriva sentinței penale nr.154/06.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală formulată de petentul și a obligat pe petent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2009, petentul condamnat a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 154/06.02.2007 pronunțată de Tribunalul București Sectia l-a Penală, solicitând înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării luata prin sentința de condamnare în temeiul art. 117 Cod penal.
În motivarea cererii petentul a arătat că prin aplicarea acestei măsuri de siguranță se va afla în imposibilitatea de a fi alături de familia sa după executarea pedepsei aplicate, încălcându-se astfel dispozițiile art.89 alin.1 lit.b și c din OUG 194/2002 în care se arată că este interzisă îndepărtarea de pe teritoriul românesc a străinului aflat n situația de a fi căsătorit cu un cetățean R și care are un copil cu cetățenie română, cărora este obligat sa le asigure întreținerea.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.460, 461 alin. 1 lit.c
Cod procedură penală.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului - al Tribunalul București Secția Il-a Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că la dosarul cauzei s-a atașat dosarul nr. - al Tribunalul București Secția Il-a Penală, întrucât din analiza cu nr.1161/01.07.2008 emis de Tribunalul București, atașat la dosar, a rezultat că petentul se afla în executarea unei pedepse rezultante, ca urmare a contopirii sentinței penale nr.154/2007 și a sentinței penale nr.220/2005, prin care acesta fusese condamnat.
Petentul condamnat a solicitat proba cu înscrisuri, încuviințată de instanță, depunând în acest sens copie contract vânzare-cumpărare și copie certificat căsătorie seria - nr.-/06.03.2004 întocmit de Primăria Câmpulung.
Din analiza sentinței penale cu nr.154/2007 pronunțată de Tribunalul București, sentință rămasă definitivă prin decizia penală 948/17.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța a reținut că prin aceasta s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 15 ani închisoare și măsura de siguranța privind expulzarea petentului în Turcia, iar prin sentința penală nr.220/22.02.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția l-a Penală rămasă definitivă prin decizia penală nr.7106/06.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat la o pedeapsa de 12 ani închisoare și măsura de siguranță a expulzării însă prin sentința penală nr.686/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a Il-a Penală, constatându-se că faptele din cele două sentințe menționate sunt concurente, au fost contopite, astfel încât petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 15 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.e Cod penal pe o durata de 7 ani după executarea pedepsei principale și cu menținerea măsurii de siguranță a expulzării petentului în Turcia, aplicată prin cele două sentințe.
Tribunalul a constatat că motivele invocate de către contestatar, nu se circumscriu în sfera motivelor prevăzute de dispozițiile art.461 lit.e Cod procedură penală, nereprezentând vreo împiedicare la executare, aceasta măsura reprezentând o sancțiune justificată de starea de pericol social a inculpatului, care nu poate fi îndepărtată decât prin scoaterea cetățeanului străin în afara teritoriului acestui stat, indiferent dacă acesta este căsătorit cu o româncă și are o societate comerciala în România, cu atât mai mult cu cât a săvârșit mai multe infracțiuni cu un grad social sporit, existând practica judiciară care justifică expulzarea cetățeanului străin în aceste condiții, respectiv decizia penală nr.1162/2001 a Secția Penală.
Chiar daca prevederile Codului penal nu conțin prevederi exprese referitoare la revocarea măsurii, asemeni celorlalte masuri de siguranță, și expulzarea este revocabilă, dar numai în situația în care starea de pericol care a determinat luarea ei dispare, dar în cauza de față petentul condamnat nu a făcut nici o dovada în acest sens, așa cum s-a arătat mai sus, ba mai mult textele invocate din OUG 194/2002 se referă la sancțiunea administrativă a returnării cetățenilor străini, care este constată și dispusă de Autoritatea pentru străini, conform disp. art.86 din același text legal și nicidecum nu privește o sancțiune luata printr-o hotărâre judecătorească de către justiție și care sancțiune îndeplinește toate caracteristicile unei sancțiuni penale, justiția fiind singura abilitată să dispună și sa revoce o asemenea măsura, potrivit dispozițiilor art.19 alin.4 din Constituția României.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs arătând că măsura de siguranță privind expulzarea în Turcia face imposibilă aflarea sa alături de familie după executarea pedepsei aplicate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate având în vedere criticile aduse, precum și conform prev. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a apreciat corect că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din motivele prev. de art. 461 Cod procedură penală nereprezentând vreo împiedicare la executare.
Astfel, chiar pe fondul măsurii expulzării prev. de art. 117 Cod procedură penală, nu s-a demonstrat existența unor motive serioase care să ducă la imposibilitatea de a pune această măsură în aplicare, în sensul art.117 alin.4 Cod penal, Curtea apreciind că numai în situația avută în vedere acest text de lege, se putea stabili dacă există vreo împiedicare la executare în sensul art.461 lit. c Cod penal, text avut în vedere de instanța de fond la examinarea cererii.
Pentru aceste considerente și având în vedere și argumentele instanței de fond în motivarea soluției, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de contestator.
Văzând și prev. de art. 192 alin. Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge recursul inculpatului ca nefondat împotriva sentinței penale nr.464/30.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. -
Dact./10.07.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
