Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 212/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 212/2009
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea
Grefier ia
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, partea vătămată - și martorul împotriva deciziei penale nr. 37/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul asistat de apărător ales, avocat -, partea vătămată recurentă - și martorul recurent, lipsă fiind partea civilă intimată Spitalul Municipal Mediaș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că părțile recurente au depus la dosar memorii cu motivele de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat -, depune la dosar cererea formulată de avocat prin care aceasta solicită judecarea prezentului recurs în lipsa sa deoarece are mai multe procese la udecătoria Mediaș și nu se poate prezenta, precum și menținerea deciziei Tribunalului Sibiu.
Partea vătămată recurentă - depune la dosar două înscrisuri.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Partea vătămată recurentă - solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și acordarea daunelor morale solicitate.
Martorul recurent solicită admiterea recursului și exonerarea sa de plata amenzii.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat -, solicită admiterea recursului declarat, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 al. 1 lit. c Cod procedură penală, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Arată că acesta nu a atins-o pe partea vătămată, care în încercarea de a-l admonesta pe inculpat, s-a dezechilibrat și a căzut din căruță, fără a fi atinsă de inculpat. Arată că din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă decât că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat. Solicită aplicarea principiului in dubio pro reo. Susține verbal motivele de recurs formulate în scris.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de inculpat și achitarea acestuia, cu obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea recursurilor declarate de partea vătămată și martor.
Partea vătămată - solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Cu privire la recursul declarat de inculpat apreciază că acesta este nefondat, instanța de fond stabilind corect vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, iar pedeapsa aplicată fiind corect individualizată, în sarcina inculpatului reținându-se scuza provocării. Cu privire la recursul părții vătămate solicită respingere acestuia ca nefondat, apreciind cuantumul daunelor ca fiind satisfăcător. Cu privire la recursul declarat de martorul solicită respingerea acestuia ca nefondat, învederând că instanța de apel a motivat aplicarea sancțiunii martorului, având în vedere neprezentarea acestuia la mai multe termene de judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 387/4 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Mediașa fost achitat inculpatul în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal. În baza art. 181 alin. 1 Cod penal, cu art. 73 alin. 1 lit. b și art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 2 luni închisoare și în baza art. 71 Cod penal i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. la art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 81 - 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate.
S-au admis în parte acțiunile civile și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile - suma de 14,20 lei cu titlu de daune materiale și Spitalului Municipal Mediaș suma de 25 lei, cu dobânzile legale și penalitățile aferente.
Au fost respinse cererile de acordare a daunelor morale și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 250 lei și statului suma de 450m lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 3 septembrie 2005 familia inculpatului a fost anunțată de către martora - despre faptul că partea vătămată - și soțul acesteia, culeg prune din pomii fructiferi aflați pe proprietatea familiei inculpatului.
În acest context, inculpatul și fratele său, au hotărât a verifica informația primită și au decis să blocheze drumul pe care urmau să se întoarcă partea vătămată și soțul ei spre casă.
La sosirea atelajului tractat de un al părții vătămate inculpatul a solicitat să verifice conținutul căruței, care era încărcată și acoperită cu iarbă, însă a fost refuzat de partea vătămată și de soțul acesteia.
În aceste condiții, inculpatul convins fiind că în căruță se află prune, s-a apropiat de atelaj cu intenția de a se uita sub iarbă, însă a fost amenințat de partea vătămată care a început să agite biciul și a încercat să-l lovească cu el, pe inculpat. Datorită dezechilibrării și acțiunii inculpatului, care a prins-o pe partea vătămată și a tras-o jos din atelaj, aceasta a căzut la pământ. Raportul medico legal atestă faptul că leziunile suferite au fost produse atât prin cădere pe un plan dur cât și prin lovire, eventual prin compresiune digitală, la nivelul gâtului și au necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale.
Reținând faptul că partea vătămată a adresat injurii familiei inculpatului, a avut o atitudine insultătoare și agresivă, instanța de fond a reținut că întreaga conduită a inculpatului a stat sub semnul provocării, astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, făcând aplicarea art. 73 alin. 1 lit. b, 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât nu s-a produs în speță, rezultatul prevăzut de legiuitor pentru această infracțiune, iar sub aspectul laturii subiective lipsește elementul intențional, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a, 10 lit. d a C.P.P. pronunțat achitarea inculpatului.
Reținând scuza provocării, instanța de fond a apreciat că nu se justifică acordarea despăgubirilor morale părții vătămate, reducând corespunzător daunele materiale și cheltuielile judiciare.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul, partea civilă -, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, martorul și reprezentanta părții civile, av..
În apelul formulat de inculpat a solicitat achitarea sa în totalitate cu motivarea că nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, declarațiile martorei - fiind contrazise de celelalte probe administrate, astfel că dubiul creat profită inculpatului.
La rândul său partea civilă - a solicitat casarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, majorarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, cu motivarea că probele administrate în cauză confirmă săvârșirea cu vinovăție a celor două fapte reținute în sarcina inculpatului.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediașa criticat sentința apelată cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și în mod greșit a reținut existența circumstanței atenuante a provocării, în condițiile în care conduita inculpatului este de natură a tulbura liniștea publică, iar atitudinea părții vătămate nu poate fi o provocare în sensul disp. art. 73 alin. 1 lit. b Cod penal.
De asemenea împotriva sentinței penale nr. 387/2007 a Judecătoriei Mediaș a formulat apel și martorul, solicitând ridicarea amenzii aplicate de instanța de fond la termenul de judecată din 26 octombrie 2007, cu motivarea că nu se face vinovat de acea amendă, precum și de avocata părții civile, cu motivarea că lipsa acesteia de la udecătoria Mediaș a fost justificată, fiind depuse la dosar cauzei dovezi în acest sens.
Prin decizia penală nr. 134/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 387 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș pe care a desființat-o în parte, sub aspectul individualizării pedepsei accesorii și judecând în fond a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a și c pen.
S-a respins apelul formulat de partea vătămată -.
S-a admis apelul formulat de avocat și în consecință s-a dispus ridicarea amenzii judiciare de 1000 lei.
S-a respins apelul formulat de martorul.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă - și martorul.
În motivarea recursului Parchetul a criticat hotărârea atacată motivând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș.
Partea civilă nu și-a motivat recursul, iar a susținut că nu este vinovat de săvârșirea unei abateri judiciare.
Prin decizia penală nr. 544 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulias -au admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă - și martorul împotriva deciziei penale nr. 134/2.06.2008 a Tribunalului Sibiu și în consecință a casat decizia penală atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
În motivarea deciziei s-a reținut că în mod greșit instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș omisiunea instanței fiind esențială și se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3856alin.1 pct.10.
C.P.P.Prin decizia penală nr. 37/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 387/4.12.2007 a Judecătoriei Mediaș, aceasta fiind desființată în parte cu următoarele consecințe:
- înlăturarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza I și lit. c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal;
S-a dispus admiterea apelului formulat de avocat și în consecință aceasta a fost exonerată de plata amenzii judiciare de 1000 lei.
Au fost respinse apelurile formulate de partea vătămată - și martorul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
În considerentele deciziei Tribunalul a adus următoarele argumente:
În ce privește interzicerea automată a drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a-c penal de către instanța de fond, Tribunalul a constatat că aceasta nu este în acord cu dispozițiile art. 3 din protocolul nr. 1 al. CEDO, care impune existența unei proporționalități între fapta săvârșită, gravitatea acesteia și drepturile care se pot interzice.
Astfel față de natura faptei săvârșite de către inculpat și anume vătămarea corporală, săvârșită de acesta în condițiile existenței unei provocări din partea victimei, Tribunalul a considerat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege și de asemenea, nu se impune nici interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.c penal atâta vreme cât fapta de vătămare corporală a fost săvârșită fără a exista o legătură între aceasta și profesia ori meseria inculpatului, care la acea dată era angajat ca șofer la SA Mediaș.
Ca atare, Tribunalul a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.a teza I și c penal.
În ce privește celelalte motive de apel invocate de inculpat cu privire la săvârșirea faptei de vătămare corporală, instanța de fond a făcut o apreciere corectă a stării de fapt, în baza probelor administrate în cauză, fiind fără nici un dubiu dovedit faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală, aspect ce rezultă din concluziile raportului medico-legal coroborate cu declarația martorei oculare -.
Astfel, solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru săvârșirea acestei fapte a apărut ca nefondată.
În ce privește apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș și cel al părții civile, tribunalul le-a respins ținând cont de următoarele aspecte:
Referitor la reținerea circumstanței atenuante a provocării din partea persoanei vătămate, din probele administrate în cauză, rezultă că partea vătămată a adresat injurii inculpatului și familiei sale și a încercat să-l lovească pe acesta din urmă cu biciul, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor prezenți la începutul incidentului, aceste împrejurări fiind considerate de tribunal ca fiind de natură a aduce o atingere demnității inculpatului, ce poate fi considerată provocare, în sensul legii.
Astfel, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 73 lit.b pen.
În ce privește infracțiunea de ultraj, pretins a fi săvârșită de inculpat, față de împrejurările în care s-au petrecut faptele și de persoanele implicate în conflict, în mod corect prima instanță a reținut că incidentul dintre părți nu a avut un răsunet deosebit în localitate, el neputând aduce atingere bunelor moravuri sau să producă scandal public, nici unul dintre martorii prezenți neconfirmând existența vreunei stări de indignare, revoltă sau dezaprobare în rândul colectivității.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a apreciat că pentru această infracțiune nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunând achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.d.
C.P.P.De asemenea și latura civilă a fost corect soluționată, admițându-se în parte despăgubirile cerute, față de existența stării de provocare.
În consecință, față de considerentele evidențiate în baza art. 379 pct.1 lit.b s C.P.P.-au respins apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș și ale părții civile ca nefondate.
În ce privește apelul martorului, Tribunalul a constatat că acestuia i s-a comunicat copia încheierii din 26 octombrie 2007, iar acesta nu a solicitat conform dispozițiilor art. 199 alin.2,3 C.P.P. scutirea sau reducerea amenzii aplicate astfel încât apelul acestuia pare ca nefondat.
Referitor la amenda aplicată avocatei, atâta vreme cât aceasta a justificat lipsa de la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2007, Tribunalul a apreciat ca justificată ridicarea amenzii aplicate acesteia. Astfel, dat fiind faptul că avocatei nu i s-a comunicat încheierea de amendare și ca atare nu a putut beneficia de dispozițiile speciale ale art. 199 alin.2 și 3. Tribunalul a admis apelul acesteia în baza art. 379 pct.2 lit.a și C.P.P. a dispus ridicarea amenzii de 1000 lei aplicate prin încheierea din 26 octombrie 2007 Judecătoriei Mediaș.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, partea vătămată - și martorul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Inculpatul:
- în mod greșit instanțele inferioare au reținut vinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, ignorând majoritatea probelor testimoniale și care relevă că victima s-a dezechilibrat și a căzut, iar leziunile sale se datorează exclusiv acestei căderi pe un plan dur (solul).
II.Partea vătămată -:
- greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de tulburare a liniștii publice;
- greșita individualizare a sancțiunii penale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 Cod penal;
- omisiunea instanței de a obliga inculpatul la plata daunelor morale.
III.Martorul:
- în mod eronat instanța fondului a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 198 Cod procedură penală privind aplicarea amenzii judiciare, întrucât nu a săvârșit nicio abatere judiciară.
Partea vătămată - a solicitat în cursul procedurilor din recurs administrarea unor probe testimoniale care să confirme solicitările sale.
Curtea va respinge aceste cereri prin prisma dispozițiilor art. 38514al. 11Cod procedură penală, în procedura recursului nefiind acceptate alte probe decât înscrisurile.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele statornicite de art. 3859al. 3 Cod procedură penală Curtea constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma:
1. În ce privește motivele critice invocate de partea vătămată -, Curtea reține, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, nici sub aspectul laturii obiective (în cauză nu s-a adus atingere bunelor moravuri, nu s-a produs scandal public și nici nu s-a realizat o tulburare a liniștei publice) și nici a celei subiective, lipsind elementul volitiv, intențional.
Martorii audiați au fost unanimi în a aprecia că incidentul petrecut nu a produs o tulburare reală a liniștei publice, acesta reprezentând o simplă altercație între părți.
În acest sens, Curtea apreciază că soluția de achitare adusă corespunde pe deplin probelor administrate în cauză.
2. Vizând individualizarea sancțiunii penale aplicate, Curtea reține că aceasta corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind concordantă atât cu gradul concret de pericol social al faptei, cât și cu elementele ce au conturat pozitiv profilul socio-moral al inculpatului.
Curtea arată că sancțiunea stabilită de instanța de fond sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanței atenuante a provocării corespunde posibilităților reale de reeducare ale inculpatului, astfel încât o agravare a răspunderii penale ar fi ineficientă prin prisma scopului instituit de art. 52 Cod penal.
3. Curtea constată, în ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, vizând acordarea daunelor morale, că acestea nu sunt justificate de rațiuni plauzibile, victima fiind cea care a generat conflictul apărut între părți.
În aceste circumstanțe, Curtea reține că acordarea unei satisfacții morale victimei este nejustificată.
4. Referitor la recursul inculpatului, Curtea arată că vinovăția acestuia a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către instanța fondului, în considerarea ansamblului probator de la dosar.
Este neîndoielnic faptul că între inculpat și victimă a existat o altercație inițiată de comportamentul necorespunzător al acesteia din urmă și confirmată de probele testimoniale (f 157 -, 159 -, 217 - ).
De asemenea, declarația singulară a martorei - (f 238), care a perceput direct contactul material între inculpat și victimă (primul trăgând-o din atelaj pe aceasta, prinzând-o de haină) este coroborată cu concluziile raportului de expertiză medico-legală depus la dosar (f 44) și care atestă că leziunile pe care partea vătămată le prezintă s-au putut produce atât ca urmare a căderii pe un plan dur cu neregularități, cât și prin lovire cu corpuri contondente, eventual și prin compresiune digitală.
Curtea apreciază că instanța fondului a acordat în mod corect valoare probantă depoziției martorei -, avându-se în vedere că această probă se coroborează cu constatările medico-legale și cu plângerea părții vătămate.
În circumstanțele date, Curtea constată de asemenea că, în ce privește atitudinea imediată a inculpatului după proferarea de cuvinte injurioase de către victimă, este cea reținută de instanța de judecată, rezultând fără dubiu că între cei doi a existat un contact material, inculpatul încercând, în mod, să se apere de partea vătămată care a încercat să-i aplice lovituri cu biciul.
Față de cele ce preced, Curtea va aprecia că soluția de condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 181 Cod penal este legală și temeinică.
5. În ce privește recursul exercitat de martorul, așa cum corect au expus instanțele inferioare, acesta avea opțiunea inițierii procedurii prevăzute de art. 199 al. 2 Cod procedură penală, însă a stat în pasivitate, neînțelegând să solicite scutirea sau reducerea amenzii.
6. Față de cele ce preced, Curtea constatând ca inoperabile cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpatul, partea vătămată - și martorul, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, partea vătămată - și martorul împotriva deciziei penale nr. 37/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
. activitatea prin pensionare
Semnează președintele completului
de judecată
Grefier,
ia
Red.
Tehnored.
2 ex./14.04.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Mircea
