Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 374/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 374
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Burghelea vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Florin Burghelea, Valerica Niculina Grosu Ioana
- - - președinte secție
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 79/A/19.02.2008, pronunțată de Tribunalșul B în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul asistat de av. - apărător ales, și partea vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului, partea vătămată și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod pr.penală, să se dispună achitarea inculpatului, arătând că situația reținută prin actul de sesizare al instanței este în contradicție cu situația reținută de instanță. Astfel prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în ziua de 15.07.2005 inculpatul fiind oprit de organele de poliție pentru a prezenta documentele, acesta a început să-l înjure pe agentul de poliție și a pornit brusc mașina de pe loc, acroșând cu oglinda laterală pe, proiectându-l pe partea din față a autoturismului, pe parbriz. Partea vătămată a reușit să se prindă cu mâna de stâlpul stânga față fiind purtat astfel câțiva metri până când și-a făcut vânt și a sărit de pe. Mai mult, după acest incident, partea vătămată s-a ridicat de pe asfalt și a început să alerge după inculpat. Or, este foarte greu de crezut, în situația în care evenimentele s-au desfășurat așa cum au fost descrise, că partea vătămată nu a suferit nicio leziune în condițiile în care a fost aruncată de pe mașinii și izbită de asfalt.
Având în vedere aceste aspecte, arată că în cauză nu se poate reține că inculpatul a comis infracțiunea de ultraj, faptă prev. de art. 239 al.2 Cod penal, întrucât nu există nicio lovire asupra părții vătămate, fapt pentru care solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului.
În subsidiar, arată că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, deoarece părții vătămate nu i s-a produs nicio leziune fizică, așa cum prevăd dispozițiile legale, iar instanța nu poate reține că suferința fizică creată rezultă din probe, atâta timp cât ea nu este certificată de un act medical.
Față de această situație solicită casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bacău și să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond.
Partea vătămată arată că își menține declarațiile date anterior, faptele s-au petrecut așa cum au fost descrise prin actul de sesizare al instanței. Solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Reprezentantul parchetului solicită a se respinge recursul formulat de inculpat, arătând că acesta a comis o faptă gravă, sfidând în totalitate autoritatea, deși partea vătămată era îmbrăcată în uniformă și își exercita atribuțiile de serviciu. Inculpatul nu a respectat legea, a refuzat să prezinte actele, atunci când i s-a cerut acest lucru, a demarat trombă, a acroșat partea vătămată cu oglinda retrovizoare proiectând-o pe mașinii și a purtând-o aproximativ 200 . Deci nu se poate spune că acest lucru nu a produs o suferință fizică. Mai mult, solicită a se avea în vedere comportamentul inculpatului, care a proferat injurii și amenințări la adresa părții vătămate, precum și situația de criză de la acea dată.
Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este extrem de mică în raport de gravitatea faptelor comise, situație față de care solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că își însușește concluziile puse de apărător, precizând că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 944 din 16 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoriei Bacău în ds-, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 al.2 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 631Cod penal.
În baza art. 14 Cod pr.penală și 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
În baza art. 191 Cod pr.penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că la data de 15.07.2005 un echipaj de poliție format din agent șef și agent șef adj. din cadrul Poliției mun. B- Secția 2 fost desemnat să execute serviciul de dirijare a traficului rutier în intersecția străzilor - - și.
avea ca misiune oprirea accesului autoturismului pe strada - -, cu excepția riveranilor, întrucât aveau loc lucrări în vederea înlăturării afectelor inundațiilor. În acest scop a fost istalat un indicator provizoriu de interzicere a accesului iar agenții opreau vehiculele pentru a determina persoanele cărora le putea fi permisă intrarea pe stradă.
În jurul orei 13, agentul șef a oprit auto Audi cu nr. de înmatriculare 43 condus de inculpatul și i-a solicitat acestuia documentele, postându-se lângă autoturismul inculpatului, în dreptul aripii stângi, imediat după oglinda laterală.
Deși inculpatul locuia chiar pe strada - - și ar fi putut obține fără probleme permisiunea de a trece, a refuzat să prezinte documentele doveditoare și a folosit la adresa polițistului un limbaj vulgar.
La un moment dat, continuând să înjure, inculpatul a pornit brusc mașina de pe loc și l-a acroșat cu oglinda laterală pe, proiectându-l pe partea din față a autoturismului, pe parbriz. Partea vătămată a reușit să se prindă cu mâna de stâlpul stânga față fiind astfel purtată câțiva metri până când și-a făcut vânt și a sărit de pe.
Întrucât învinuitul își continua drumul, partea vătămată s-a îndreptat spre mașina de serviciu și împreună cu au pornit în urmărirea acestuia.
Inculpatul a oprit după aproximativ 150 de metri după care, dată fiind atitudinea acestuia, a fost anunțată o echipă de intervenție și condus la Secția 2 Poliție.
În declarațiile sale învinuitul a negat săvârșirea faptei însă declarațiile sale nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă.
În declarațiile sale partea vătămată a arătat că a fost amenințată de inculpat în tot timpul incidentului însă declarațiile acesteia, în lipsa oricărui mijloc de probă cu care să se coroboreze- martorul ocular afirmând că nu reține dacă învinuitul a folosit amenințări- nu au fost primite.
Împotriva sentinței au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, cât și inculpatul.
În apelul parchetului, sentința apelată a fost criticată sub aspectul netemeiniciei apreciind pedeapsa aplicată ca neîndestulătoare în raport de gravitatea faptei săvârșite, natura acesteia și atitudinea manifestată de inculpat.
În motivarea orală a apelului, inculpatul și-a susținut nevinovăția arătând că în mod greșit a fost condamnat de prima instanță, întrucât fapta nu există.
Cu ocazia judecării apelurilor s-a procedat la audierea inculpatului precum și la audierea martorului, propus în apărare de către inculpat.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut că instanța de fond a procedat la o corectă analiză a probelor, reținând ca situație de fapt că la data de 15.07.2005, inculpatul conducea auto cu nr. B-43-62 K, pe strada - - din B, a fost găsit pentru control de către agentul șef, însă după ce a refuzat să prezinte actele a demarat brusc provocând lovirea acestuia.
În schimb a apreciat că, în cauză sunt fondate susținerile Parchetului în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Raportat la criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal s-a motivat că, valorile sociale încălcate se referă au autoritățile statului, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei au dovedit că s-ar fi putut produce urmări mult mai grave, motiv pentru care instanța de apel a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare.
Pentru acest motiv, prin decizia penală nr. 79/A/2008, a fost desființată în parte sentința și a fost reținută cauza spre rejudecare, iar la individualizarea pedepsei, pe lângă aspectele menționate, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul nu posedă antecedente penale, astfel că a aplicat o pedeapsă în cuantum sub minimul special, respectiv 3 luni închisoare prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate a inculpatului, s-a dispus suspendarea condiționată a executări, potrivit art. 81 Cod penal, s-a fixat termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal și s-a atras atenția asupra art. 83 Cod penal.
Pentru considerentele sus menționate, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs inculpatul, pe care nu l-a motivat în scris, fiind susținut oral de apărătorul acestora.
În principal a solicitat ca în urma admiterii recursului și casării celor două hotărâri, să se dispună achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit.d Cod pr.penală, întrucât elementul material al infracțiunii de ultraj, respectiv" lovirea", lipsește, existența acesteia nefiind demonstrată.
În subsidiar, a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond, ținând seama de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar și de persoana inculpatului.
Instanța de control judiciar, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, dar și din oficiu, constată următoarele:
În cauză, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, s-a reținut o situație de fapt corectă, pe baza căreia faptei comise de inculpat i s-a dat o încadrare juridică legală, respectiv aceea prev. de art. 239 alin.2 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că declarațiile părții vătămate, se coroborează cu cele ale martorilor oculari și.
Se apreciază că în mod corect cele două instanțe anterioare au înlăturat apărarea inculpatului că nu i se poate reține în sarcină infracțiunea de ultraj, în condițiile în care leziunile provocate în timpul incidentului nu au fost atestate medico-legal, întrucât din probatoriul din cauză rezultă că agentul de poliție a fost agresat fizic "prin acțiunea de pornire bruscă a autoturismului, iar textul de lege condiționează existența acestei infracțiuni de comiterea de "loviri sau orice acte de violență".
Însă, Curtea consideră că recursul inculpatului este întemeiat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind hotărârea primei instanțe sub acest aspect, ca temeinică și legală.
Astfel, se constată că ținând seama de împrejurările deosebite în care a avut loc incidentul dintre inculpat și partea vătămată (de inundație în zona respectivă, în care se aflau părinții la care inculpatul urma să ajungă) precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv fără antecedente penale, cu o bună comportare anterioară și prezent la toate termenele de judecată, instanța de fond a apreciat în mod just pericolul social concret al faptei comise, aplicând o sancțiune proporțională cu aceasta și pentru atingerea scopului legii.
Întrucât pedeapsa aplicată de instanța de apel este excesivă, recursul inculpatului va fi admis, decizia casată, urmând a fi menținută hotărârea primei instanțe.
Se va lua act că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.a Cod pr.penală;
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 79/A din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în ds-, pe care o casează, menținând ca temeinică și legală sentința penală nr. 944 din 16 aprilie 2007.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 05.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Red.
Red. dec. A/
Red. rec.
Dact.
Ex.4
12/16.06.2008
Președinte:Florin BurgheleaJudecători:Florin Burghelea, Valerica Niculina Grosu Ioana
