Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 384/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 384/
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul(fiul lui și al lui, născut la 22 Aprilie 1989)în prezent aflat în Penitenciarul Colibași împotriva deciziei penale nr.38 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat M,în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, potrivit delegației nr. 1675/24.04.2009 emisă de Baroul Argeș, intimatul-inculpat, lipsă fiind intimatii părți vătămate.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.2 cod procedură penală se permite apărătorului din oficiu să ia contact cu recurentul-inculpat, deoarece se află în stare de arest.
Se audiază recurentul inculpat M, răspunsurile acestuia fiind consemnate într-un proces verbal ce se află atașat la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Apărătorul recurentului inculpat, av, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr.38 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș și pe fond achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct. 2 lit a rap la art. 10 lit Cod procedură penală, întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză nu se face dovada săvârșirii faptei.
Intimatul-inculpat lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere a recusrului declarat ca nefondat și de menținere ca temeinică și legală a soluției atacate, întrucât din probele administrate în cauză reiese faptul că la data de 21.05.2009 inculpatul a întrebuințat acte de violență împotriva părții vătămate, făcându-se dovada vinovăției acestuia.
Recurentul inculpat M, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului arătând că regretă ce s-a întâmplat.
CURTEA
Asupra recursului penal:
rin sentința penală nr.118 din 30 septembrie 2008, Judecătoria Pitești, în baza art.239 alin.2 pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 22.04.1989 în mun. Curtea de A, jud. A, domiciliat în com., sat, jud. A, CNP -, deținut în prezent în Penitenciarul Colibași, cetățean român, fără studii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, la 1 an închisoare, cu executare în condițiile art. 57.pen și art. 71.pen. rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 239 alin.2 pen. combinat cu art. 63.pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 29.05.1988 în mun. Curtea de A, domiciliat în com., jud. A, CNP -, cetățean român, studii - 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, la 4.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631.pen.
A luat act că părțile vătămate, domiciliat în com. Mihăești, sat Mihăești, jud. A, și, domiciliat în com. i de, sat, jud. A, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. f pen. a dispus confiscarea cuțitului improvizat cu lama de aproximativ 7 cm găsit asupra inculpatului.
În baza art. 191.C.P.P. a obligat pe inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul pentru avocatul din oficiu."
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 21.05.2007, agentul șef adjunct, în timp ce își exercita serviciul de supraveghere pe Secția nr. 6, constatat că deținuții aflați în camera 610 se manifestau zgomotos și, privind prin vizeta camerei, a observat că inculpatul avea un cuțit în mână. Aspectul sesizat a fost raportat ierarhic locțiitorului șef de tură, subinspectorul și șefului de tură, inspectorul principal.
Drept urmare, s-a dispus deschiderea camerei de către un număr sporit de agenți, printre care se aflau și părțile vătămate și, și prima constatare a fost că mai mulți deținuți se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul, care avea un cuțit în mână, a intrat în baie, încăpere în care a fost urmat de partea vătămată. Constatând că în baie se afla un telefon la încărcat, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să-i predea cele două obiecte a căror deținere era interzisă, însă inculpatul l-a atacat pe agent, încercând să-l lovească cu cuțitul, dar acțiunea sa nu a reușit, fiind dezarmat. A continuat să lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, apoi cei doi au ieșit din baie îmbrâncindu-se. Apoi, inculpatul s-a prins cu mâinile de un pat, împotrivindu-se să fie scos din cameră, lovind în continuare pe partea vătămată cu picioarele în zona toracică.
În ajutorul părții vătămate au venit mai mulți agenți și, în cele din urmă, inculpatul a fost imobilizat și scos din cameră.
Alături de alți deținuți cazați în camera 610, inculpatul a intervenit, mai întâi, verbal în incidentul descris, cerând agenților să îl elibereze pe inculpatul. Ulterior, în momentul în care acesta era scos din cameră, inculpatul, care avea patul în imediata apropiere a ușii de acces, a împins pe partea vătămată cu mâinile în piept.
În urma acestui eveniment în care a fost implicat, partea vătămată a suferit leziuni la nivelul toracelui ce au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale de la producere conform raportului de expertiză medico-legală nr.516/A7/25.05.2007. În aceeași împrejurare, părții vătămate i-a fost ruptă uniforma.
După ce a fost scos din cameră, inculpatul a fost prezentat la Spitalul Județean A, constatându-se că prezenta halenă alcoolică, dar și mai multe plăgi superficiale, laterocervical stânga și contuzie toracoabdominală, cum rezultă din biletul de trimitere aflat la fila 105
Cu ocazia percheziției efectuate în camera 610, au fost găsite 2 sticle de plastic cu capacitatea de 500 ml, respectiv 2, în care se afla alcool, precum și un încărcător pentru telefon mobil marca Ericsson. De asemenea, asupra inculpatului a fost găsit un cuțit cu lama de 15 cm și o țeavă metalică de aproximativ 2.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prev. de art.72
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești care a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt prea blânde în raport cu gradul sporit de pericol social al faptelor comise.
Sentința a fost apelată, în termen, și de către inculpatul care a motivat că în mod greșit a fost condamnat, întrucât fapta de ultraj nu există dat fiind că el nu a exercitat niciun fel de acte de violență, ci doar s-a opus la confiscarea obiectelor găsite la percheziție și la încercarea de a fi evacuat din cameră.
Prin decizia penală nr.38 din 17 februarie 2009, Tribunalul Argeș
a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și de inculpatul, obligând pe apelantul-inculpat la 320 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că usținerile apelantului inculpat sunt reale, în sensul că s-a opus în momentul în care s-a trecut la evacuarea sa din cameră, însă opoziția pe care a exercitat-o a fost una violentă care îmbracă forma cerută de lege pentru latura obiectivă a infracțiunii de ultraj.
Astfel, apelantul inculpat a încercat să o lovească pe partea vătămată cu cuțitul improvizat pe care-l avea asupra sa, lovind-o în cele din urmă cu pumnii și picioarele în încercarea de a se împotrivi demersului scoaterii sale din cameră.
Această conduită adoptată de către apelant a fost dovedită, iar tribunalul a apreciat că evacuarea sa din cameră era justificată, opoziția constituind un act de violență îndreptat împotriva părții vătămate ce se afla în exercițiul funcțiunii.
Prin urmare, s-a constatat că modul cum și-a perceput apelantul inculpat fapta este irelevant, câtă vreme existența actelor de violență nu e pusă la îndoială.
Sub aspect sancționator, tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prev. de art.72
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea întrucât nu a exercitat nici un act de violență împotriva părții vătămate. A arătat că acțiunea sa a constat doar în acte de împotrivire față de demersul polițistului de a-l imobiliza și a-l scoate din cameră.
Recursul este nefondat.
Articolul 239 incriminează faptele de lovire sau orice altă violență săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii.
În speță, se reține că, la data de 21.05.2007, agentul șef adjunct, în timp ce își exercita serviciul de supraveghere pe Secția nr. 6, constatat că deținuții aflați în camera 610 se manifestau zgomotos. Drept urmare, s-a dispus deschiderea camerei de către un număr sporit de agenți abilitați, ocazie cu care s-a observat că deținuții din celulă erau sub influența băuturilor alcoolice. Partea vătămată, i-a solicitat inculpatului să-i predea telefonul mobil și cuțitul ce-l avea în mână ( obiecte a căror deținere era interzisă în penitenciar), însă acesta a refuzat să se supună ordinului, atacându-l pe agent. Fiind dezarmat la timp, de cuțitul avut asupra sa, agentul a încercat imobilizarea agresorului, dar inculpatul a continuat să riposteze lovind victima cu pumnii și picioarele și producându-i leziuni ce au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză medico-legală nr.516/7/25.05.2007).
Din situația de fapt descrisă, rezultă că în cauză se conturează elemente constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.239 al.2 Cod penal și că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-l lovi pe agentul de pază cu cuțitul, fapt care nu i-a reușit, dar a continuat demersul său, lovindu- repetat cu pumnii și picioarele.
Astfel, pe baza materialului probator administrat în cauză s-a reținut în mod corect săvârșirea cu vinovăție de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată, fapt ce nu justifică solicitarea acestuia de a fi achitat întrucât faptele reclamate nu există.
De asemenea, curtea constată că instanța de fond a avut în vedere prin coroborare toate criteriile prev.de art.72 din Codul penal, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de natură să contribuie la reeducarea și reintegrarea în societate a acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei ( prin privare de libertate), astfel cum a fost stabilită prin sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul(fiul lui și al lui, născut la 22 Aprilie 1989)în prezent aflat în Penitenciarul Colibași împotriva deciziei penale nr.38 din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 10.06.2009.
Jud.fond:.
Jud.apel:
G.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
