Infractiuni silvice Spete. Decizia 386/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE
FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 386/
Ședința publică din 04 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și de inculpații (fiul lui și, născut la 10 martie 1977) și (fiul lui și -, născut la 07 iulie 1967), împotriva deciziei penale nr.247 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: intimatul parte vătămată, recurentul inculpat, asistat de avocat ales, avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, conform delegației nr.1247/2009 emisă de Baroul Argeș și avocat ales, lipsă fiind acesta și intimata parte responsabilă civilmente.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat din oficiu solicită a se lua act de faptul că încetează delegația sa, întrucât la acest termen de judecată recurenții inculpați sunt reprezentați de apărători aleși, solicitând însă acordarea onorariului având în vedere că s-a prezentat la mai multe termene și a studiat dosarul în vederea pregătirii apărării.
Se audiază recurentul inculpat, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestora.
Reprezentantul parchetului solicită în baza disp.art.385/9 pct.18 Cod procedură penală admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr.247 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, casarea deciziei recurate, considerând că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpatului, dispusă în baza art.10 lit.d C.P.P. privind infracțiunea prev de art.31 alin.2 rap. la art.100 alin.1 din Legea 26/1996 cu aplic. art. 13, faptă concurentă cu celelalte două infracțiuni pentru care a fost judecat și condamnat în cauză.
De asemenea în baza disp.art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală solicită admiterea recursului și pentru motivul că s-au aplicat inculpaților pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 și 52 Cod penal.
Pentru considerentele expuse și în motivele scrise de recurs depuse la dosar, solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d și art. 385/9 pct. 14 și 18 Cod procedură penală admiterea recursului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie semnalate.
Av, pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, deoarece nu inculpatul este cel care a determinat marcarea nelegală a materialului lemnos din pădurea proprietatea părții vătămate, acesta fiind marcat de o persoană cu specializare în acest sens. Mai mult, în actele de urmărire penală se consemnează că neconcordanța marcării din teren nu a fost depistată în primă fază nici chiar de către proprietarul.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru instigarea inculpatului la tăierei nelegale, după cum se poate observa din declarațiile părților audiate în cauză și întreg probatoriul administrat.
De asemenea precizează că s-a reținut în mod incorect că la solicitarea organelor de control financiar, inculpatul nu ar fi prezentat spre verificare documentele contabile, însă din declarațiile date în cauză, reiese faptul că inculpatul a anunțat pierderea lor, le-a declarat în Monitorul Oficial, nemaiavând la acea dată calitatea de administrator, solicitând achitarea inculpatului, ori în subsidiar aplicarea disp.art. 18/1 Cod penal.
Av., pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului în baza disp.art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond si a deciziei date de instanța de control judiciar și rejudecarea cauzei urmând să se constate că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin.1 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
După cum se poate observa din întreg probatoriul administrat în cauză, nu reiese în nici un mod că inculpatul se face vinovat de tăierea în mod nelegal de material lemnos din pădurea numitului, ci doar a arborilor care au fost marcați. S-a ignorat de către cele două instanțe faptul că tăierile ilegale s-au făcut înainte de a fi retrocedată suprafața de teren forestier, iar după retrocedare marcarea și tăierea arborilor s-a făcut doar în zona indicată de proprietar.
Cu privire la recursul declarat de parchet solicită respingerea acestuia ca nefondat, iar în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestuia.
Intimatul parte vătămată arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursurilor declarate în cauză.
Reprezentantul parchetului formulează concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpati, fiind date suficiente din care să rezulte că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit disp. art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.60 din data de 26.05.2008, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în baza dispozițiilor art.334 Cod pr.penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în ceea ce privește pe inculpatul, din infracțiunea prev. și ped. de art. 32 al. 1,3 și 4 lit.a) din nr.OG96/1998, în condițiile art.41 al.2 Cod penal, în infracțiune prev. și ped. de art.32 al.1,3 și 4 lit. a) din nr.OG96/1998 în condițiile art.41 al.2 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal.
In baza disp. art. 334 Cod pr.penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în ceea ce privește pe inculpatul:
- din infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 32 al. 1,3 și 4 lit. a) din nr.OG 96/1998 în infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 32 al. 1,3 și 4 lit.a ) din nr.OG 96/1998 cu aplic art. 13 Cod penal;
- din infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 100 al. 1 din Legea nr.26/1996 în infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 100 al. 1 din Legea nr. 26/1996 cu aplic. art. 13 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.03.1977, în localitatea, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP. -, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 32 al. 1,3 și 4 lit.a) din nr.OG 96/1998, în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal cu aplic art. 13 Cod penal.
In baza disp. art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.150/29.05.2006 a Judecătoriei Topoloveni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 32 al. 1 și 3 din nr.OG 96/1998.
In baza dispozițiilor art.36 al.2 Cod penal rap. la art.33 lit.a) Cod penal și art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art.85 al.3 Cod penal, coroborat cu art.81 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.359 Cod pr.penală, s- atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni pe durata termenului de încercare.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 07.07.1967, în localitatea, județul A, român, studii superioare, necăsătorit, domiciliat în comuna, județul A, CNP. -, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.25 Cod penal rap. la art.32 al.1, 3 și 4 lit. a) din nr.OG 96/1998 cu aplic. art.13 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.500 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.4 din Legea nr.241/2005 rap. la art. 63 al. 3 teza a-II-a Cod penal.
In baza dispozițiilor art.33 lit.a) Cod penal și art.34 lit.d) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
In baza dispozițiilor art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal. In baza dispozițiilor art.359 Cod pr.pen. rap. la art. 83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
In baza disp. art.11 pct.2 lit. a) Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.d) Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.31 al.2 Cod penal, rap. la art.100 al.1 din Legea nr.26/1996 cu aplic. disp. art.13 Cod penal.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții civile și s-a luat act de renunțarea acestuia la pretențiile formulate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 21.11.2005, Pas esizat organele de urmărire penală în legătură cu faptul că în urma unor verificări efectuate în fondul forestier național de pe raza comunei, s-a constatat că în unele suprafețe de pădure au fost efectuate marcări de către martorul, cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Din cercetările efectuate, s-a stabilit că martorul a procedat la marcarea nelegală în VI, ua 50A și B, iar marcarea din VI ua 59H a fost realizată în mod legal de același tehnician silvic.
Prin procesul verbal de cercetare în teren, s-a stabilit că în unitatea peisagistică VI, din comuna - Dealul copacilor -, deține pădure în proprietate, căruia îi aparțin unitățile de amenajament silvic cu nr.50A, B, 55A, B, C și 59H, în suprafață totală de circa 9 Ha.
In VI - ua 50A și B, în suprafață de 2 ha, s-a stabilit că pădurea a fost defrișată în proporție de circa 85%, din totalul de 1315 arbori doborâți, fiind marcați numai 187 arbori. Marcarea acestora a fost efectuată de martorul, cu marca 597-3. Tot în pădurea proprietatea lui, respectiv în ua 59 H, de 1,92 ha, a fost efectuată de același tehnician și cu aceeași marcă silvică, marcarea unui număr de 160 arbori, care însă nu au fost încă exploatați, nefiind depistate tăieri în această suprafață (ua 59H).
Din înscrisurile depuse la dosar ( 47-48), respectiv procesele verbale de punere în posesie nr.323 și 338 din 15.03.2004, a rezultat că partea civilă a fost pus în posesie cu suprafața de 5,92 ha. pădure, amplasată în VI, ua 55 și ua 59. După punerea în posesie, a stabilit cu inculpatul ca acesta să exploateze contra cost materialul lemnos din pădure, cunoscând că inculpatul este administrator la o firmă cu asemenea obiect de activitate - SRL. Proprietarul împreună cu inculpatul s-au deplasat în pădure, iar acesta a luat act de amplasament, de hotare și de calitatea materialului lemnos, fiind de acord în ceea ce privește derularea înțelegerii.
Din declarația părții civile ( 52- dos urmărire penală) s-a reținut că după înțelegere, la un anumit interval de timp, a constatat că în pădurea amplasată în ua 50A și B arborii au fost tăiați aproape în ras, cu mult mai mult decât cei marcați, motiv pentru care a reziliat înțelegerea cu inculpatul și nu i-a mai permis acestuia și exploatarea suprafeței de 1,92 ha, din UA 59 h, cu toate că acest inculpat efectuase marcare și în suprafața respectivă. In același sens, a susținut că în pădure l-a depistat pe inculpatul, despre care știa că este angajatul inculpatului și l-a atenționat pe acesta să înceteze orice exploatare.
Marcarea efectivă a fost efectuată în ziua de 22.07.2005. După ce a primit delegația de folosire a ciocanului de marcat 597/3, martorul împreună cu inculpatul și cu alte două persoane, s-au deplasat în pădurea părții civile, în vederea efectuării marcării., ajutat de cele două persoane, a procedat la aplicarea mărcii silvice pe un număr de 347 arbori, conform normelor, întocmind și documentele și procesele verbale de inventariere.
La data de 04.08.2005, activitatea de marcare a fost verificată, inclusiv de delegat din partea P, fără să se constate nereguli în ceea ce privește zona de pădure în care a fost efectuată această marcare ( 34-37 dosar urmărire penală). În luna octombrie a aceluiași an, Pae fectuat o nouă verificare, prin care s-a constatat exploatarea masivă a materialului lemnos, dar și faptul că marcarea a fost efectuată în mod greșit.
Astfel, cu toate că actele de punere în valoare s-au referit la ua 55A și B și 59 H, marcarea efectivă în teren a fost efectuată în ua 50A și B și ua 59 H, care aparțin aceluiași proprietar. Neconcordanța marcării din teren nu a fost depistată în primă fază nici chiar de proprietarul și nici cu ocazia primului control efectuat de
După cum rezultă din depoziția martorului, inculpatul a asistat la efectuarea operațiunii, iar ceilalți doi îl ajutau la aplicarea mărcii, fără a fi indus în eroare asupra amplasamentului terenului de vreunul dintre aceștia. Faptul că tehnicianul silvic nu a avut asupra sa cadastrală cu amplasamentul și parcelarea pădurilor, iar între și exista relație directă de vecinătate, a determinat marcarea arborilor din UA 50 în loc de UA 55.
In acest context, așa cum nu se poate reține vinovăția tehnicianului silvic în folosirea contrar dispozițiilor legale a ciocanului de marcat, în sensul marcării altor arbori decât cei menționați în studiul sumar de amenajament, nu se poate aprecia că inculpatul a determinat o persoană autorizată și de specialitate, să acționeze în acest mod, printr-o acțiune de inducere în eroare.
Fapta de folosire a ciocanului de marcat de către tehnicianul silvic, contrar dispozițiilor legale, nu a fost consecința unei acțiuni de determinare a inculpatului. Simpla prezență a inculpatului la locul de marcare a arborilor ce urmau a fi exploatați chiar de firma acestuia, nu echivalează cu existența unei determinări prin inducerea în eroare a tehnicianului silvic și, în consecință, fapta de participație improprie la săvârșirea acestei infracțiuni, nu întrunește elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective.
După efectuarea marcării, inculpatul a procedat la începerea exploatării arborilor. Astfel, prin intermediul inculpatului, angajat ca drujbist, inculpatul a procedat la tăierea de pe picior și la comercializarea unui număr de 1315 arbori din care numai 187 prestau muncă silvică. Materialul lemnos a fost doborât de inculpatul în decursul lunilor iulie-august 2005, apoi arborii erau extrași din pădure de martorul, din echipa
In cursul urmăririi penale (declarație 30 din dosarul nr. 416/P/2007), inculpatul a recunoscut că a doborât "circa 4-5 mașini mari de arbori nemarcați" la determinarea inculpatului care i-a cerut să doboare "arbori mai groși pentru care va suporta consecințele".
In cursul lunii octombrie 2005, reprezentanții au depistat că s-a comercializat de către firma SC SRL material lemnos fără documente legale de proveniență (cantitatea de 108 mc lemn stejar fără a avea acte de intrare in gestiune, potrivit procesului verbal de contravenție fila 188 dosar urmărire penală). Materialul lemnos depistat a fost confiscat cu ocazia constatării faptei contravenționale, potrivit procesului verbal de confiscare valorică fila 20 dosar nr. 817/P/2005.
Astfel, din cuprinsul acestor înscrisuri a rezultat că deși se efectuase operațiunea de marcare pentru cantitatea de 103 mc. material lemnos potrivit înscrisului de la 32, în parcelele UA 55, și UA 59 H, totuși în parcela 59 H, cei 169 arbori nu au fost doborâți. Cu toate acestea, în luna octombrie 2005, firma la care inculpatul era asociat, a fost depistată comercializând 108 mc. material lemnos, fără documente de proveniență, ceea ce atestă că arborii fuseseră doborâți ilegal din pădurea părții civile.
Inculpatul a susținut că acest material lemnos provenea din "alte achiziții", fără a fi în măsură să depună înscrisuri în dovedirea acestor aspecte. De asemenea, inculpatul a arătat că pe durata efectuării exploatării alte persoane tăiau ilegal arbori de pe aceeași suprafață de pădure, în timpul nopții, iar aceste aspecte au fost sesizate organelor de poliție.
Din adresa nr.-/18.04.2008 (116 dosar de fond) eliberată de Postul de Poliție, a rezultat că inculpatul sau reprezentanții firmei nu au sesizat cu săvârșirea vreunei fapte ilegală de materialul lemnos. Martorii și G au confirmat că în aceea zonă "Dealul " s-au efectuat tăieri ilegale de alte persoane necunoscute, dar în raport de aspectele anterior expuse, instanța a înlăturat depozițiile acestora ca nesincere.
Din conținutul procesului verbal de constatare la fața locului întocmit la data de 25.05.2006, coroborat cu mențiunile existente în procesul verbal de constatare din data de 09.XI. 2006, însoțit de planșe foto, 63-77 dosar urmărire penală și actul de inspecție fila 215 dosar urmărire penală, a rezultat că în pădurea aparținând părții civile, situată în punctul Dealul Ua 50, suprafața de circa 2 ha era tăiată circa 85%, pe picior rămânând arbori specia, cantitatea totală de material lemnos tăiat ilegal fiind de 626 mc. în valoare de 96842,60 lei ( fără TVA), valoare de peste 50 ori mai mare decât prețul unui mc. de masă lemnoasă pe picior.
Coroborând astfel probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului cu procesul verbal de constatare contravenției, declarațiile părții civile, coroborate cu depozițiile martorilor, a, a rezultat că a tăiat fără drept, în realizarea acestei rezoluții infracționale, în perioada iulie-august 2008, împreună cu alte persoane, o cantitate de 626 mc. material lemnos de pe picior, a cărui contravaloare este de 50 ori mai mare decât prețul unui mc. de masă lemnoasă pe picior.
În drept, a apreciat instanța de fond, faptele inculpatului care, cu intenție directă, în executarea acestei rezoluții infracționale, în perioada iulie-august 2005, împreună și cu alte persoane, a tăiat fără drept, din UA 50A și 50 B, material lemnos în valoare totală de 115.242,70 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 32 al. 1,3 și 4 lit.a) din OG nr. 96/1998 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod. Penal, pentru care a fost angajată răspunderea penală a inculpatului.
Faptele inculpatului, care a determinat pe inculpatul, angajat la societatea administrată de inculpat, în calitate de drujbist, să taie de pe picior împreună cu alte persoane arbori nemarcați a căror valoare este de peste 50 de ori mai mare decât prețul unui mc. de masă lemnoasă pe picior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 25 Cod penal, rap. la art.32 al.1,3 și 4 lit.a) din nr.OG96/1998, pentru care a fost angajată răspunderea penală a inculpatului.
La data de 01.04.2008, a intrat în vigoare Legea nr.48/2008 - Codul Silvic, care abrogă expres dispozițiile Legii nr.26/1996 și nr.OG96/1998, ce incriminau infracțiunile pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați. De la data săvârșirii faptei, până la soluționarea cauzei, există o succesiune de legi penale în timp, context în care își găsesc aplicabilitate dispozițiile art.13 Cod penal, în sensul aplicării legii penale mai favorabile.
In ceea ce privește regimul sancționator, instanța a reținut că prin legea anterioară, sancțiunea prevăzută era închisoarea de la 2-7 ani, în timp ce prin dispozițiile legii în vigoare - Legea nr. 46/2008, fapta se pedepsește cu închisoare de la 4 - 16 ani. In acest context s-a reținut că, deși legea anterioară - nr.OG96/1998, în prezent este abrogată, aceasta oferă soluția cea mai favorabilă pentru inculpați, având în vedere regimul sancționator mai blând.
In concluzie, instanța a reținut că legea penală mai favorabilă este nr.OG 96/1998. Aceleași aspecte s-au reținut și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.100 al.1 din Legea nr.26/1996, pentru care s-a dispus punerea în mișcare acțiunii penale față de inculpatul.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Materialul probator administrat în cauză a evidențiat că la data de 20.10.2005, SRL a comercializat material lemnos, fără documente legale de proveniență, respectiv documente legale de intrare în gestiune (186) motiv pentru care a fost sesizată Garda Financiară
Prin nota de constatare nr.2010/15.06.2006, acest organ de control financiar a comunicat că administratorii SRL au refuzat să pună la dispoziția controlului documentele societății.
Conform probatoriului administrat, s- reținut că documentele s-au aflat în posesia exclusivă a inculpatului, asociat și contabil la societate, care însă, la data de 11.07.2005, s-a retras din firmă, dar nu a returnat actele solicitate. Prin înscrisurile de la filele 153 - 155 dosar urmărire penală, a probat că a pierdut documente financiar contabile, respectiv facturi fiscale și avize de însoțire material lemnos, prin publicarea în Monitorul Oficial nr.191/2006, partea a III-
Conform notei explicative de la filele 117-119, rezultat însă că s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare, a precizat că documentele solicitate nu se află în posesia sa și din cauza nerestituirii acestora de către, a publicat pierderea acestora. Fapta inculpatului care, după ce a fost somat de trei ori să se prezinte la organele competente în vederea verificării unor activități comerciale desfășurate de inculpat, în scopul evident de evitare a verificărilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.4 din Legea nr.241/2005 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
La stabilirea și individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărui inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor arătate, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod penal, respectiv limitele prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al infracțiunii comise, urmările produse dar și circumstanțele personale ale inculpaților.
Sub acest aspect, instanța a reținut că inculpații nu erau cunoscuți cu antecedente penale, dar nu au recunoscut săvârșirea faptelor. Coroborând toate aceste elemente, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor ce s-au aplicat inculpaților poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoare orientate către minimul prevăzut de textul incriminator.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, constatând cumulativ îndeplinite condițiile prev.de art.81 Cod penal și apreciind că aplicarea pedepsei este aptă să asigure resocializarea inculpatului și fără executarea efectivă a acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului și a înscrisurilor depuse la dosar (filele 73-80 dosar fond), a rezultat că prin sentința penală nr.150/25.05.2006, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.32 alin.1 și alin.3 din nr.OG96/1998, în condițiile art.81 Cod penal, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni.
Întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în anul 2005, înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv la pedeapsa de 8 luni închisoare și această infracțiune a fost descoperită în cursul termenului de încercare, instanța a făcut aplicarea disp.art.85 Cod penal și a disp.art.33 lit.a) Cod penal, cele două infracțiuni fiind comise în condițiile concursului real.
Prin urmare, în temeiul disp.art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.150/29.05.2006, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, iar în baza disp.art.33 lit.a) Cod penal și art.34 lit.b) Cod penal a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare, constatând îndeplinite condițiile prev.de art.81 Cod penal alin.1 și 2 Cod penal coroborate cu art.85 alin.3 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului și a stabilit termen de încercare 4 ani.
În ceea ce privește lucrul folosit la săvârșirea infracțiunii - motofierăstrăul folosit de inculpat, acest bun nu poate face obiectul confiscării speciale în temeiul disp.art.118 lit.b) Cod penal, întrucât bunul nu aparține inculpatului, ci firmei de exploatare.
Sub aspectul laturii civile cu care instanța a fost legal investită, s-a reținut că Ocolul Silvic T nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea civilă a renunțat la pretențiile formulate, învederând că și-a acoperit integral prejudiciul, fiind despăgubit de inculpat.
Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, instanța a luat act de renunțarea părții civile la pretențiile civile solicitate inițial și a constatat acoperit prejudiciul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și inculpații și.Parchetul de pe lângă Judecătoria Topolovenia invocat greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.31 alin.2 Cod penal, rap.la art.100 alin.1 din Legea 26/1996 cu aplic.art.13 Cod penal și neconfiscarea motofierăstrăului folosit la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul.
De asemenea a fost criticată nepronunțarea instanței de fond asupra confiscării sumei de 115.242, 70 lei, reprezentând contravaloarea arborilor exploatați nelegal de către inculpatul, soluție ce se impunea având în vedere că în faza de urmărire penală nu au fost formulate pretenții civile și cuantumul redus al pedepselor aplicate celor doi inculpați, față de gravitatea faptelor săvârșite.
În apelul formulat, inculpatul a solicitat desființarea sentinței cu consecința achitării sale, pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea,iar inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
TRIBUNALUL ARGEȘ, prin decizia penală nr.247 din 18 noiembrie 2008, respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni și de inculpații și .
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în baza probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt.
În acord cu prima instanță, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii prev.de art.31 alin.2 Cod penal rap.la art.100 alin.1 din Legea nr.26/1996, pentru următoarele considerente:
Martorul (56 dosar fond), a declarat că a efectuat marcarea arborilor în baza cererii și a studiului de amenajare pe care îl avea asupra sa și nu a indicațiilor inculpatului, acesta fiind prezent dar neimplicându-se în nici un mod în operațiunea de marcare. Totodată, acest martor, persoană de specialitate, a arătat că eroarea marcării s-a datorat modului defectuos de concepere a studiului de amenajament, acesta referindu-se la o porțiune care era deja defrișată.
S-a arătat că marcarea s-a efectuat în zona învecinată aparținând aceluiași proprietar, zonă care corespundea din punct de vedere tehnic cu mențiunile studiului și care purta însemnele (vopsea roșie), reprezentanților care întocmiseră planul. Așa se explică și faptul că, într-o primă fază, nici proprietarul și nici reprezentanții (la controlul efectuat în luna august) nu au remarcat aceste nereguli.
Toate aceste aspecte au îndreptățit instanța să considere că nu este vorba de o acțiune de determinare care să poată fi reținută în sarcina inculpatului, așa încât apelul formulat de parchet cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.31 alin.2 Cod penal rap.la art.100 alin.1 din Legea 26/1996 cu aplic.art.13 Cod penal, a fost apreciat de către tribunal ca nefondat.
Ulterior efectuării marcării unui număr de 347 arbori, inculpatul, prin intermediul inculpatului, angajat ca drujbist la SC SRL, și a martorului, a procedat la tăierea unui număr de 1315 arbori din pădurea părții civile, din care doar 187 purtau marca silvică.
Această situație de fapt rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 25.05.2006, declarațiile martorilor, procesul verbal de constatare din 09.11.2006, actul de inspecție, toate acestea atestând că pădurea aparținând părții civile a fost tăiată în proporție de 85 % (în pct.UA 50) tăierile ilegale vizând o suprafață de 626 mc material lemnos în valoare totală de 96.8423,60 lei, valoare de peste 50 de ori mai mare decât prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Deși inculpații au susținut că tăierile ilegale au fost făcute de alte persoane și că au sesizat organele de poliție, din adresa nr.-/18.04.2008, a Postului de Poliție (116 dosar fond), reiese că nici inculpatul și nici alte persoane din cadrul SC SRL nu au depus plângeri cu privire la tăierile ilegale de arbori.
Din cele mai sus expuse, rezultă, în mod cert că la instigarea inculpatului, inculpatul a tăiat din pădurea aparținând părții civile arbori ce nu purtau marca silvică, așa încât apelurile inculpaților privind greșita condamnare au fost apreciate de către tribunal ca nefondate.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la confiscarea contravalorii materialului lemnos exploatat nelegal, instanța a avut în vedere că nu se poate dispune această măsură, față de împrejurarea că partea civilă a declarat că a fost despăgubit în totalitate de către inculpat. S-a reținut și că reprezentantul Ministerului Publica arătat că nu mai susține acest motiv de apel.
S-a constatat că în mod corect judecătoria dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev.de art.4 din Legea nr.241/2005, reținând că inculpatul după ce a fost somat în trei rânduri să se prezinte la organele competente, în vederea verificării unor activități comerciale, nu a dat curs acestor indicații în scopul evident de evitare a verificării.
Apărarea inculpatului în sensul că a intenționat să se prezinte la organele gărzii financiare însă au intervenit alte probleme, nu poate fi reținută de vreme ce inculpatul cunoștea că este cercetat într-o cauză penală și că se afla în posesia documentelor legale solicitate, având obligația legală de cooperare cu organele de control, urmărind în mod vădit prin această atitudine evitarea verificărilor.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate în cauză, tribunalul a apreciat că în procesul individualizării sancțiunilor instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal. S-a avut în vedere că inculpatul se află la prima întâlnire cu legea penală, are un statut social pozitiv, a acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile.
Cu privire la inculpatul s-au avut în vedere împrejurările în care a comis fapta (la instigarea inculpatului al cărui angajat era), vârsta acestuia.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și inculpații și.
Parchetul a criticat decizia și sentința ca fiind nelegale și netemeinice, din perspectiva cazurilor de casare prev. de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală și, respectiv, pct.14 Cod pr.penală, arătând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art.31 alin.2 Cod penal, rap. la art.100 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplic.art.13 Cod penal, deși existau probe din care rezulta că acest inculpat l-a indus în eroare pe tehnicianul silvic, indicându-i un amplasament greșit, pe care să marcheze arbori în vederea tăierii, susținând în mod fals că este proprietarul suprafeței de teren.
De asemenea, hotărârile instanțelor care au soluționat cauza anterior au fost criticate pentru greșita individualizare a pedepselor îndreptate spre minimul special și cu suspendarea condiționată a executării lor, apreciind că față de modul în care inculpații au comis faptele, de prejudiciul mare și de numărul mare de arbori tăiați nelegal trebuia să se aplice suspendarea sub supraveghere a pedepsei, instituție care ar oferi garanții suplimentare, în sensul că inculpații nu vor mai comite fapte de același gen.
Inculpatul a criticat cele două hotărâri solicitând, în esență, achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art.25 Cod penal rap. la art.32 alin.1, 3 și 4 lit.a din nr.OUG96/1998, cu aplic.art.13 Cod penal, deoarece nu este el cel care a instigat la tăierea arborilor nemarcați, ci persoane străine, locuitori ai comunei, au efectuat tăieri ilegale și sustrageri de arbori, iar faptul că personal nu a reușit să asigure paza parcelelor pe care le exploata în regim silvic, nu este infracțiune.
De asemenea, inculpatul a solicitat achitarea și pentru infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, deoarece a dovedit că a pierdut și a anunțat pierderea documentelor fiscale ale "" T, astfel încât nu se poate reține refuzul său de a prezenta documentele spre verificare organelor fiscale, cu atât mai mult cu cât la data solicitării nu mai era asociat sau salariat al respectivei societăți și nu poate fi considerat subiect activ al infracțiunii în discuție.
Inculpatul a invocat, de asemenea, cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, arătând că s-a comis o eroare gravă de fapt urmare căreia în mod greșit a fost condamnat, deși se impunea achitarea sa în baza dispozițiilor art.10 lit.c Cod pr.penală, deoarece nu el este autorul tăierilor fără drept de material lemnos din pădurea proprietatea părții vătămate. Inculpatul a insistat asupra neconcordanțelor marcării din teren a arborilor și asupra faptului că au existat tăieri și sustrageri de material lemnos recunoscute chiar de către proprietarul suprafeței respective de pădure, atât înainte, cât și după punerea sa în posesie, și a arătat că nici nu ar fi putut să realizeze singur întreaga activitate reținută în sarcina sa, dată fiind cantitatea mare de arbori pentru care a fost condamnat.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că acestea sunt nefondate.
Așa cum corect a motivat prima instanță și a confirmat instanța de apel, în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de determinare de către inculpatul a tehnicianului silvic să folosească ciocanul silvic contrar dispozițiilor legale.
Nici tehnicianul silvic, nici proprietarul terenului și nici persoanele care au efectuat ulterior marcării verificări în teren, nu au putut să-și dea seama că arborii marcați se aflau într-o altă suprafață decât cea pentru care se obținuse avizul de tăiere.
Sunt relevante în acest sens declarațiile părții civile (29 dosar fond), care arată în mod expres că "am fost cu membrii familiei mele în pădure și am observat că marcarea se făcuse legal" și cele ale tehnicianului silvic (56) care susține că el personal a indicat arborii ce urmau a fi marcați și "la indicația mea sau, iar celălalt aplica marca silvică pe cioplaj, eu menționând arborii în carnetul de inventar". Deci, chiar acest martor susține că inculpatul nu l-a determinat în vreun fel să marcheze anumiți arbori și tot el a arătat că "și în situația în care inculpatul nu ar fi fost de față, având în vedere studiul de amenajare pe care-l aveam asupra mea, aș fi efectuat operațiunea de marcare în același mod".
De asemenea, martora a, care a verificat calitatea operațiunii de marcare în virtutea atribuțiilor sale de serviciu și care s-a deplasat în pădure doar cu, fără să fie prezent inculpatul, a declarat că "a constatat că din punct de vedere al calității marcării...operațiunea de marcare corespundea cu studiul sumar de amenajare și normele tehnice în vigoare... de amenajament silvic fusese aprobat de o altă comisie... Urmare verificărilor efectuate de mine nu am constatat nereguli privind cantitatea, calitatea și volumul de masă lemnoasă ce urma să se extragă" (98 dosar fond).
Față de declarațiile acestor persoane, care au avut la dispoziție planuri cu suprafețele silvice ce urmau a fi exploatate și aveau datoria de a identifica pe teren, în concret, amplasamentul pădurii ce urma a fi exploatată și care nu și-au dat seama că marcarea s-a făcut pe un amplasament diferit, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii pentru care parchetul cere condamnarea.
Inculpatul nu era proprietarul terenului, ci o persoană care de puțin timp se familiarizase cu acel loc, neavând și alte repere decât cele formale aplicate la limita dintre proprietăți, dar care, așa cum susțin și martorii menționați, fuseseră distruse, în condițiile în care pădurile din vecinătate erau deja exploatate. In consecință, curtea va menține soluția de achitare pronunțată de prima instanță, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal, rap. la art.100 alin.1 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea dispozițiilor art.13 Cod penal.
Nici în ce privește celelalte motive, recursul parchetului nu este fondat. Prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, ținând seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv de modalitatea săvârșirii faptelor, de gravitatea acestora, dar și de datele privind persoana inculpaților, precum și de pedepsele prevăzute de legea mai favorabilă, aplicând pedepse situate la minimul special prevăzut de lege, fără a reține circumstanțe atenuante.
Și modalitatea de executare a fost corect stabilită, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepselor, apreciindu-se în mod corect că astfel se poate obține o îndreptare a inculpaților, ținând seama de faptul că aceștia nu au antecedente penale, au săvârșit infracțiuni silvice, fără a fi în discuție, în mod deosebit, vreo componentă a personalității care să impună intervenția unor specialiști ai Serviciului de probațiune, în vederea schimbării comportamentului antisocial, iar prejudiciul a fost recuperat.
In ceea ce privește recursul inculpatului, care vizează, în esență, achitarea sa pentru infracțiunile de instigare la tăiere de arbori nemarcați și de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, curtea apreciază că soluția pronunțată de prima instanță a stabilit în mod judicios atât săvârșirea faptelor, cât și vinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni.
Așa cum rezultă din declarațiile tehnicianului silvic, a martorei care a efectuat verificarea marcajului și chiar din declarațiile inculpaților, la momentul marcării și al începerii exploatării, pădurea ce a fost retrocedată părții vătămate era în bună stare, fără tăieri neautorizate, ulterior, pe această suprafață de pădure au rămas doar arborii cu un diametru foarte mic (între 8 și 18 cm.), conform procesului verbal întocmit de lucrătorii de poliție (13-14 dosar urmărire penală).
Inculpatul, deși susține că alte persoane ar fi exploatat în mod nelegal pădurea, după ce el și celălalt inculpat împreună cu ajutoarele lor au tăiat arborii marcați, nu a făcut nici un demers de sesizare a organelor abilitate să ia măsuri, ajungându-se astfel ca faptele să fie descoperite la sesizarea altor persoane. Or, dată fiind cantitatea mare de material lemnos și faptul că arborii dintr-o altă parcelă pe care urma să o exploateze tot inculpatul nu au mai fost tăiați, rezultă că echipa coordonată de acest inculpat a exploatat continuu pădurea, pe parcursul mai multor zile și, deci, acesta și inculpatul puteau constata imediat orice tăiere care nu era efectuată de ei.
Nesesizarea tăierilor de către alte persoane, coroborat cu constatarea în sensul că societatea inculpatului a comercializat o cantitate mult mai mare decât cea pentru care avea aprobare, iar proveniența acelui material lemnos nu a putut fi dovedită, conduc la concluzia legitimă că materialul provenea din pădurea pe care inculpații o exploatau în acea perioadă.
De altfel, inculpatul recunoaște în declarațiile de la fila 30, dosar urmărire penală, că a tăiat din pădurea părții vătămate și arbori nemarcați, inculpatul spunându-i "să taie ce e gros, chiar dacă este nemarcat... că răspunde el".
In ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prin refuzul de prezentare a înscrisurilor ce reprezentau documentele de evidență pentru activitatea firmei al cărei administrator fusese inculpatul, curtea constată că nu poate fi reținută apărarea acestuia, în sensul că nu avea calitatea de subiect activ al infracțiunii, câtă vreme din actele dosarului rezultă că inculpatul era cel care deținea în fapt acele acte și recunoaște implicit că el ar fi fost cel care era în măsură să prezinte documentele menționate "dacă nu le-ar fi pierdut".
Nici recursul inculpatului, care solicită, de asemenea achitarea, în baza art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, nu este fondat.
Curtea reține că acest inculpat era cel care tăia efectiv copacii cu drujba și că vechimea cioatelor arborilor nemarcați este situată în aceeași perioadă cu cea a arborilor marcați. Deși inculpatul invocă problemele de delimitare a suprafețelor de pădure, acestea nu au relevanță pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv inculpatul nu s-ar fi putut afla în nici un fel de eroare cu privire la felul marcajului, deoarece a participat personal la marcare și cunoștea că numai arborii marcați puteau fi exploatați.
Față de toate considerentele expuse, curtea va respinge ca nefondate recursurile parchetului și ale inculpaților, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și de inculpații (fiul lui și, născut la 10 martie 1977), domiciliat în comuna, sat, județ A și (fiul lui și -, născut la 07 iulie 1967) domiciliat în comuna, județ A, împotriva deciziei penale nr.247 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/17 iunie 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
