Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 466/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 466/R/2009
Ședința publică din data de 4 august 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul inculpatul, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 51/ 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj, având ca obiect infracțiunile de ultraj, prev. de art. 239 alin.1 și 2 Cod penal, tâlhărie, prev. de art. 211 alin.2 lit.c, alin. 21 lit.b Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin.2 Cod penal, lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, distrugere, prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art. 37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile Spitalul Județean de Urgență S și Serviciul Județean de Ambulanță
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul învederează instanței că își menține recursul declarat în cauză prin care înțelege să solicite rămânerea pedepsei atât cât a executat până în prezent, precum și faptul că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 3859pct.14 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 72, 74 Cod penal cu consecința prev. de art. 76 Cod penal având în vedere conduita bună pe parcursul procesului penal, a faptului că inculpatul a comis fapta în stare de ebrietate și este o persoană hoinară motiv pentru care a acționat în sensul faptelor pentru care a fost condamnat.
Reprezentantul Parchetului, raportat la probele administrate în faza de urmărire penală, confirmate în faza de cercetare judecătorească, apreciază că sentința penală nr.140/2009 a Judecătoriei Zalău și decizia penală nr. 51/ 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj sunt temeinice și legale și în consecință în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca neîntemeiat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apreciază că pedeapsa inculpatului a fost corect individualizată raportat la cele cinci infracțiuni pe care le-a comis, respectiv ultraj, tâlhărie, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, lovire sau alte violențe și distrugere. Totodată, apreciază că starea de ebrietate nu poate să-l exonereze de răspunderea penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.140/2009 a Judecătoriei Zalău în baza art.239 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, inculpatul (fiul lui și, născut la data de 02.09.1974, în localitatea, jud. S, cetățean român, studii-2 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna, sat, nr.115, jud. S, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Satu Mare ) a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.211 alin.2 lit.c) și alin.21lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.321 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) și art.33 lit.a) Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume pe cea de 7 (șapte) ani închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 Cod penal raportat la art.35 alin.3 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 11.10.2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță S și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 459,32 lei, reprezentând contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul părții vătămate.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 892,81 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată.
S-a luat act că părțile vătămate, domiciliată în comuna, sat, nr.390, jud.S, domiciliat în comuna, sat, nr.289, jud.S și Coop Consum, cu sediul în comuna, nr.338, jud.S nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 10.10.2008, în jurul orei 1730, învinuitul se afla pe strada pe care se găsește terenul de fotbal, magazinul aparținând de Com și bufetul situate în localitatea, comuna, jud.S și, după ce a asistat împreună cu mai multe persoane la un meci de fotbal ce s-a disputat pe terenul de fotbal, perioadă în care a consumat băuturi alcoolice, a acostat mai multe persoane cărora le-a cerut băutură sau țigări, manifestând totodată un comportament agresiv, fapt ce a creat nemulțumirea cetățenilor acostați. Văzând comportamentul agresiv al învinuitului, martorul a sunat la Postul de Poliție și a solicitat intervenția organelor de poliție, mai ales că învinuitul era cunoscut că are un astfel de comportament ori de câte ori se află sub influența băuturilor alcoolice, pentru a-l calma și împiedica să continue scandalul produs.
Așa fiind, la fața locului s-a prezentat partea vătămată, polițist, care l-a găsit pe învinuit în interiorul magazinului aparținând Com, cu o sticlă de bere în mână și profera injurii și amenințări la adresa persoanelor care intrau să facă cumpărături, motiv pentru care i-a cerut învinuitului să iasă afară pentru a purta o discuție cu acesta. Ajuns afară, învinuitul a amenințat că va sparge sticla de bere pe care o avea în mână de mașina aparținând Postului de Poliție cu care s-a deplasat partea vătămată, după care a apucat cu brațele de piept pe partea vătămată, cauzându-i ruperea puloverului cu care era îmbrăcat, moment în care acesta l-a prins de brațul stâng pentru a-l imobiliza iar cu brațul drept rămas liber a scos briceagul pe care îl avea în buzunarul de la pantaloni și a încercat să aplice părții vătămate o lovitură cu acesta fără a reuși.
În acest context, văzând că situația degenerează, partea vătămată a scos pistolul pe care îl avea în dotare și l-a armat cu intenția de a executa un foc de avertisment în plan vertical, moment în care a intervenit martorul (fratele învinuitului) care l-a cuprins în brațe pe învinuit și l-a deplasat câțiva metri.
După consumarea actelor de violență asupra părții vătămate, învinuitul a pătruns din nou în magazin unde cu briceagul pe care îl ținea în mână a amenințat partea vătămată cerându-i cinci sticle de bere. Pe fondul sentimentului de frică creat de amenințarea învinuitului, partea vătămată a apucat cu ambele mâini 4 sticle cu bere și le-a înmânat acestuia, care și le-a însușit astfel pe nedrept.
Anterior, învinuitul a mai solicitat în două rânduri câte două sticle de bere pe care le-a și primit benevol de la partea vătămată, însă a achitat doar două din acestea. Cele patru sticle de bere pe care și le-a însușit sub amenințarea briceagului, nu puteau fi obținute altfel deoarece pe de o parte Legea nr. 61/1990 interzice servirea de băuturi alcoolice persoanelor în stare de ebrietate iar pe de altă parte amenințarea întrebuințată de învinuit a fost atât de intensă încât partea vătămată nu a avut posibilitatea să reacționeze și să solicite plata contravalorii bunurilor de care a fost deposedată, singura preocupare a acesteia fiind de a remite cât mai repede bunurile pentru a se pune în siguranță.
Învinuitul însoțit de martorul și soția acestuia a plecat de la magazin spre bufetul, având asupra sa cele 4 sticle de bere însușite pe nedrept și, ajuns în fața bufetului, le-a trântit cu forță la pământ spărgându-le, enervat probabil de insistența fratelui său care îl chema acasă.
Văzând comportamentul deosebit de violent al învinuitului, martorul, vânzător în bufet, s-a speriat foarte tare și a ieșit din bufet ascunzându-se în spatele clădirii pentru a nu fi rănit deoarece îl știa pe acesta ca fiind capabil să folosească briceagul pe care îl avea asupra sa. de aproximativ 60 de minute, învinuitul a acostat mai multe persoane aflate în bufet pe care le-a înjurat și amenințat cu briceagul, provocând totodată scandal și în rândul cetățenilor. La un moment dat a ieșit afară, unde a aplicat fără motiv două lovituri cu briceagul părții vătămate provocându-i două plăgi prin înjunghiere în zona toracelui stâng și a celei cervicale anterioare, aspect ce rezultă din certificatul medico-legal emis în acest sens, fără a-i pune în pericol viața.
Continuând actele de violență, a pătruns din nou în local cu briceagul în mână, proferând injurii și amenințări, îndreptându-se spre martorul, care, văzându-l a intrat în, mai ales când a observat partea vătămată sângerând, motiv pentru care a apucat un scaun și a aplicat o lovitură cu acesta învinuitului, pentru a-l imobiliza, în urma căreia acesta a căzut.
Aplicarea loviturii a înfuriat atât de tare pe învinuit încât s-a ridicat și a ieșit din bufet afară, unde a apucat o piatră pe care a aruncat-o în geamul de la ușa de intrare spărgându-l, după care a luat de la mama sa o cu care a început să spargă geamurile de la ușa de intrare, pătrunzând din nou în local și având asupra sa aceiași cu care a spart geamurile de la o fereastră laterală și de la dulapul frigorific, răsturnând în același mai multe scaune și spărgând totodată câteva sticle de bere goale aflate pe mese. Ulterior a plecat spre casă unde a fost găsit de organele de urmărire penală.
Pe parcursul derulării faptelor la fața locului și-au făcut apariția succesiv câteva zeci de cetățeni ai localității indignați și speriați de intensitatea violențelor manifestate de învinuit, provocându-le o neliniște persistentă, fiindu-le teamă de integritatea vieții si sănătății lor.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului ( 13-14, 23-24), declarațiile inculpatului ( 41, 51, 108), declarațiile părții vătămate ( 15-17), declarațiile părții vătămate ( 90-91), declarațiile martorului ( 9, 100-101), declarațiile martorului ( 11, 39, 105), declarația martorului ( 102), declarația martorului ( 103), declarația martorului ( 104), declarațiile martorului ( 25-29), declarațiile martorei ( 18-20), declarațiile martorei ( 21-22), declarațiile martorului ( 30-31), declarațiile martorului ( 33-36), declarația martorei ( 37-38), planșe fotografice cuprinzând aspecte de la cercetarea la fața locului ( 53-75), raport de constatare medico-legală nr. 1882/II/a/43 din 28.10.2008 ( 95), adeverință medicală ( 92), bilet de ieșire din spital ( 89), fișa de cazier ( 42), fișe de custodie ridicare corpuri delicte: și briceag ( 110-111), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( 112).
Prin declarația de la filele 16-17, din data de 10.10.2008, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 11,4 lei, reprezentând contravaloarea a șase sticle de bere. Ulterior, prin declarația din data de 27.10.2008 de la fila 15 și la termenul de judecată din data de 21.01.2009, aceasta a arătat că nu dorește să formuleze pretenții civile față de inculpat și nu se constituie parte civilă în cauză.
Prin declarația de la filele 90-91 din data de 27.10.2008 și la termenul de judecată din data de 21.01.2009, partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Prin declarația de la fila 96, Coop Cons a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 150 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse de inculpat, respectiv vitrina lăzii frigorifice, șase geamuri de la ușa de acces și geamurile laterale. Ulterior, la termenul de judecată din data de 21.01.2009, numita, în calitate de administrator al părții civile Coop Consum, a arătat că nu formulează pretenții civile în cauză.
Prin adresa nr.834/24.10.2008 de la fila 77, Serviciul Județean de Ambulanță S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 459,32 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul părții vătămate.
Prin adresele nr.18421/24.10.2008 (78-87), 20044/20.11.2008 (148) și 1856/04.02.2009 (228-230), Spitalul Județean de Urgență Z s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 892,81 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru pacientul.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din 21.01.2009, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă faptele comise și că l-a lovit pe partea vătămată cu briceagul, însă era în apărare în acel moment.
La termenul de judecată din data de 21.01.2009, au fost audiați martorii, și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 181-186. De asemenea, în ședința publică din data de 18.02.2009, instanța a audiat martorii, și, iar la termenul din 18.03.2009 martorul declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 231-233 și respectiv 252.
Totodată, la fila 251 s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că în data de 10.10.2008, șeful Postului de Poliție, a fost solicitat de către numita, vânzătoare la. Com să intervină, pentru a lua măsuri legale împotriva numitului, care provoca scandal în acest magazin.
După ce a ajuns la fața locului, l-a scos pe inculpat din magazin, iar acesta, supărat că polițistul a intervenit, a început să înjure și să amenințe că va distruge mașina de serviciu a polițistului. De asemenea, l-a prins pe de haine, rupându-i bluza, după care a scos un briceag și a încercat să îl lovească cu acesta, dar polițistul s-a apărat și a armat pistolul din dotare, intenționând să tragă un foc de avertizare în plan vertical.
La fața locului a venit și fratele inculpatului, încercând să îl calmeze pe acesta, dar inculpatul a intrat din nou în incinta magazinului și, prin violență și amenințare cu cuțitul, i-a cerut vânzătoarei să îi dea cinci sticle de bere. Cu sticlele de bere asupra sa, inculpatul a părăsit magazinul și s-a deplasat la bufetul aparținând, unde a provocat scandal și l-a înjunghiat cu un cuțit pe partea vătămată, în zona toraco-abdominală și la gât, acesta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în pericol.
Apoi, inculpatul a intrat în magazinul și bufetul aparținând, unde a provocat din nou scandal, producând indignarea cetățenilor aflați în magazin, aceștia fiind nevoiți să se refugieze în exterior, după care, cu o pe care o avea asupra sa, a spart o vitrină frigorifică și geamurile de la magazin și ușa de intrare în bufet.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut decât parțial comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, respectiv a recunoscut distrugerea a două geamuri, în acest sens fiind declarațiile sale de la filele 108-109 și 112, afirmând că el a fost cel agresat de alte persoane, necunoscute și că nu a adus nici un fel de injurii sau amenințări locuitorilor din și nici nu a aplicat lovituri părții vătămate. Ulterior, în fața instanței, prin declarația de la termenul de judecată din data de 21.01.2009, inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, că a provocat un scandal cerându-i părții vătămate câteva beri și că l-a lovit pe partea vătămată cu un briceag, fără a putea preciza însă zona exactă a loviturilor, menționând însă totodată că era în apărare la momentul aplicării acelor lovituri.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
În cauză, declarația inculpatului din fața instanței din data de 21.01.2009, prin care recunoaște săvârșirea faptelor de ultraj contra bunelor moravuri și liniștii publice și a celei de lovire, precum și declarația din data de 30.10.2008 dată în fața procurorului în care a recunoscut comiterea infracțiunii de distrugere se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestor fapte, respectiv cu declarațiile părții vătămate de la filele 90-91 și ale martorilor ( 25-29, 186), ( 18-20, 182), ( 21-22, 183), ( 30-31, 184), ( 33-36, 231) și ( 16-17), cu procesele-verbale de cercetare la fața locului din data de 10.10.2008 (13-14, 23-24), cu planșele fotografice cuprinzând aspecte de la cercetarea la fața locului (53-75), precum și cu raportul de constatare medico-legală nr.1882/II/a/43 din 28.10.2008 (95) și cu celelalte acte medicale depuse la dosar (89, 92).
În ceea ce privește declarațiile inculpatului prin care acesta nu recunoaște comiterea infracțiunilor de ultraj și de tâlhărie, acestea sunt contrazise de materialul probator administrat în cauză, respectiv de declarațiile martorilor (9-10, 100-101, 181), (11), (102), (-103, 233), (104, 185), (15-17), (18-20, 182) și (21-22, 183) și de planșele fotografice de la filele 47-49).
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, care în data 10.10.2008, în ce se afla în localitatea, comuna în zona centrală, a amenințat cu un briceag și a întrebuințat acte de violență împotriva persoanei vătămate, funcționar public (polițist) aflat în exercițiul funcțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, comisă în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de amenințare și de lovire a persoanei vătămate, funcționar public (polițist) aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Momentul consumării infracțiunii este marcat de exercitarea amenințărilor și a actelor de violență asupra persoanei vătămate. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este învestit polițistul, iar urmarea adiacentă, lezarea integrității corporale a acestuia. de cauzalitate dintre acțiunile de amenințare și lovire și starea de pericol produsă rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod penal. Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra integrității corporale a părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că acesta este un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
S-a constatat că fapta săvârșită de inculpat este un ultraj în condițiile art.239 alin.1 și 2 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită prin acte de violență.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a fost anterior condamnat la mai multe pedepse, suferind un număr de 3 condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de ultraj și furt calificat.
Întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de 10.10.2008, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 3 luni închisoare aplicate prin Sentința Penală nr.510/08.08.2006 a Judecătoriei Zalău și nefiind incidente dispozițiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.1 și 2 Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce denotă perseverență infracțională și o periculozitate sporită.
Instanța totodată a avut în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 34 de ani, fără o ocupație și un loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale, având multiple condamnări pentru furt calificat și ultraj și, de asemenea, este cunoscut pe raza localității de domiciliu ca fiind o fire extrem de violentă mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aspect ce rezultă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate -. Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată". Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
S-a constatat că fapta inculpatului, care, la data de 10.10.2008, sub amenințarea unui briceag a deposedat partea vătămată de 4 sticle de bere în valoare de 11,4 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, comisă în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.c) și alin.21lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie s-a realizat, pe de o parte, prin săvârșirea infracțiunii de furt în formă consumată, prin deposedarea părții vătămate de 4 sticle de bere, iar pe de altă parte, prin acțiunea concomitentă de exercitare de amenințări cu un briceag asupra părții vătămate. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și crearea unei stări de teamă acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a faptului că îi creează acesteia o stare de teamă, sub imperiul căreia aceasta i-a remis bunurile pretinse și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a încercat obținerea sticlelor de bere pentru consum propriu, fără a le achita și a folosit amenințarea tocmai pentru a-și atinge scopul, aspect ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei și din probatoriul administrat.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.211 alin.2 lit.c) și art.211 alin.21lit.b) Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită într-un loc public și de o persoană având asupra sa o armă.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.c) și alin.21lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă precum și persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin exercitarea de amenințări cu un briceag asupra părții vătămate.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de care este în vârstă de 34 de ani, fără o ocupație și un loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale, având multiple condamnări pentru furt calificat și ultraj și, de asemenea, este cunoscut pe raza localității de domiciliu ca fiind o fire extrem de violentă mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aspect ce rezultă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 7 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
S-a constatat că fapta inculpatului de a exercita asupra mai multor persoane amenințări cu un briceag ce îl avea asupra sa și de a provoca scandal public, fapt ce a fost de natură să grav ordinea și liniștea publică datorită panicii și temerii provocată în rândul câtorva zeci de persoane, prezente la locul faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, comisă în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.321 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice s-a realizat prin actele și gesturile inculpatului de amenințare cu briceagul și prin provocarea de scandal în loc public. Urmarea imediată a faptei este reprezentată de starea de indignare produsă persoanelor aflate de față la incident, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.b) Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor sale și, chiar dacă nu a urmărit să în mod grav liniștea publică, acesta a fost conștient că săvârșind în public acțiunile ce realizează elementul material al infracțiunii, se va produce un asemenea rezultat și a acceptat posibilitatea survenirii lui.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.321 alin.2 Cod penal, având în vedere că a fost tulburată în mod grav liniștea și ordinea publică.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art.321 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă precum și persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin exercitarea de amenințări cu un briceag asupra persoanelor prezente și prin producerea unui scandal public spre indignarea tuturor celor de față.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de care este în vârstă de 34 de ani, fără o ocupație și un loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale, având multiple condamnări pentru furt calificat și ultraj și, de asemenea, este cunoscut pe raza localității de domiciliu ca fiind o fire extrem de violentă mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aspect ce rezultă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciind că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
S-a constatat că fapta inculpatului de a lovi cu briceagul pe care îl avea asupra sa pe partea vătămată, cauzându-i acestuia două plăgi înjunghiate în zona toracelui și cervical anterior, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, nepunând în pericol viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, comisă în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de lovire s-a realizat prin actele de agresiune comise asupra părții vătămate, prin înjunghierea acestuia cu un briceag în zona toraco-abdominală și în zona gâtului. Urmarea imediată a faptei este producerea unei suferințe fizice părții vătămate și a leziunilor care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra integrității corporale a părții vătămate, a faptului că îi creează acesteia leziuni și a urmărit acest rezultat.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, având în vedere că actele de violență au pricinuit o vătămare care a necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă precum și persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin înjunghierea părții vătămate cu un briceag în zona gâtului și în zona toraco-abdominală.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de care este în vârstă de 34 de ani, fără o ocupație și un loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale, având multiple condamnări pentru furt calificat și ultraj și, de asemenea, este cunoscut pe raza localității de domiciliu ca fiind o fire extrem de violentă mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aspect ce rezultă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
S-a constatat că fapta inculpatului de a distruge șapte geamuri, de la o vitrină frigorifică, de la fereastra ușii de acces în bufetul Consum Coop și de la fereastra laterală a aceluiași imobil prin întrebuințarea unei bâte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de distrugere s-a realizat prin acțiunea de distrugere a geamurilor imobilului părții vătămate Consum Coop. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit acest rezultat.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă precum și persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin distrugerea geamurilor imobilului părții vătămate cu o.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de care este în vârstă de 34 de ani, fără o ocupație și un loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale, având multiple condamnări pentru furt calificat și ultraj și, de asemenea, este cunoscut pe raza localității de domiciliu ca fiind o fire extrem de violentă mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aspect ce rezultă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de o lună va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, a apreciat că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani, cu privare de libertate.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Față de inculpat a fost luată măsura reținerii la data de 11.10.2008, pe o durată de 24 de ore și apoi măsura arestării preventive la data de 11.10.2008, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.15/J/11.10.2008 de Judecătoria Zalău, măsura fiind verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.3001Cod procedură penală, prin Încheierea din 04.11.2008.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare, instanța, în baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, și a dedus reținerea și arestarea preventivă din 11.10.2008 la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că părțile vătămate, și Coop Consum nu s-au constituit părți civile în cauză pentru prejudiciul cauzat prin faptele inculpatului.
De asemenea, tot sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale, prin adresa din data de 24.10.2008, Serviciul Județean de Ambulanță S s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 459,32 lei, reprezentând 135 lei contravaloarea kilometrilor parcurși și 324,32 lei contravaloarea echipajelor (fila 77).
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, Serviciul Județean de Ambulanță S are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de aceasta, a apreciat că pretențiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de transportul părții vătămate.
Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, instanța l-a obligat pe inculpatul pe inculpatul la plata sumei de 459,32 lei în favoarea Serviciului Județean de Ambulanță S, reprezentând contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul părții vătămate.
Totodată, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prin adresa din data de 20.11.2008, Spitalul Județean S s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 892,81 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru pacientul (fila 148).
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, Spitalul Județean de Urgență S are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de aceasta, a apreciat că pretențiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, instanța l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 892,81 lei, în favoarea Spitalului Județean de Urgență S, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.050 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați S pentru apărătorul din oficiu, av., 400 lei pentru faza de urmărire penală și 200 lei pentru faza de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, care susține că sentința penală atacată este nelegală pentru următoarele motive:
Instanța l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Încadrarea juridică nu este corectă având în vedere faptul că după data săvârșirii faptei dar înainte de soluționarea cauzei prin OUG nr.198/2008 art.239 Cod penal a fost modificat fiind introdus alin.5 care prevede majorarea cu Jal imitelor pedepsei în cazul în care faptele de la alin.1-4 sunt săvârșite împotriva unui polițist, etc. În acest caz trebuie să se facă aplicarea art.13 Cod penal, legea de la data săvârșirii faptei este mai favorabilă.
Totodată instanța nu a făcut aplicarea art.118 lit.e și 118 lit.b Cod penal.
Prin decizia penală nr.51 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis apelul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU, desființându-se hotărârea atacată cu privire la neaplicarea art.13 Cod penal pentru infracțiunea de ultraj săvârșită de inculpatul - și neaplicarea art.118 lit.e și art.118 lit.b cu privire la confiscarea specială.
Judecând cauza pe fond sub aceste aspecte, s-a făcut aplicarea art.13 Cod penal la infracțiunea de ultraj prevăzută de art.239 al.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, menținând pedeapsa de 2 ani aplicată.
În baza art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11,4 lei iar în baza art.118 lit.b Cod penal și confiscarea unui briceag și a unei bâte corpuri delicte ce se află în custodie la
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din prevenție timpul scurs de la pronunțarea hotărârii la zi.
Onorariul avocațial în sumă de 200 lei pentru apărător din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiției și remis Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că după săvârșirea infracțiunii și înainte de soluționarea cauzei, prin OUG nr.198/2008 art.239 Cod penal a fost modificat fiind introdus alin.5 care prevede majorarea cu Jal imitelor pedepsei în cazul în care faptele de la alin.1-4 sunt săvârșite împotriva unui polițist.
De asemenea, instanța de fond a omis aplicarea prevederilor art.118 lit.e și b Cod penal.
Împotriva deciziei menționate, inculpatul a declarat recurs în termen.
În susținerea recursului a arătat că acuzațiile care i-au fost aduse prin rechizitoriu nu corespund adevărului, deoarece la data de 10.10.2008 în ce se afla în fața magazinului SC" Com" SRL din - a fost provocat de către agentul de poliție - care avea ciudă pe el și pe frații săi - acesta adresându-i cuvinte jignitoare tocmai pentru a-l scoate din sărite și spunându-i vânzătoarei să-i ia cele 4 sticle de bere ce fuseseră plătite de către inculpat; deoarece acesta a refuzat să-i restituie berile au intervenit mai mulți cetățeni care l-au imobilizat și i-au aplicat mai multe lovituri.
A mai specificat că este handicapat de gradul II, este bolnav de TBC, iar mama sa este văduvă și bolnavă, ca atare se impune reducerea pedepsei de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Motivele invocate în recurs urmează a fi analizate în raport de cazurile de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.pen. - referitor la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare și pct.14 - vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate.
Pentru examinarea întocmirii condițiilor cazurilor de casare menționate este necesară reiterarea stării de fapt.
Astfel, în sarcina inculpatului recurent s-a reținut că în data de 10.10.2008 în ce se afla în localitatea a provocat scandal în magazinul Com, împrejurare în care martora -vânzătoare - a solicitat intervenția șefului Postului de Poliție; la vederea agentului inculpatul a început să-l înjure, să amenințe că va distruge mașina de poliție, apoi l-a prins de haine pe polițist, i-a rupt bluza, după care a scos un briceag și a încercat să-l lovească, însă inculpatul a fost îndepărtat de fratele său în momentul în care agentul a armat pistolul intenționând să tragă un foc de armă de avertizare; fapta rezultă din declarațiile părții vătămate și a martorilor oculari, constituind așa cum a reținut prima instanță, infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.1 și 2 pen.
În continuare, inculpatul nu s-a calmat, ci a intrat în magazin și având briceagul în mână i-a cerut imperativ vânzătoarei 5 sticle de bere pe care aceasta, speriată, i le-a dat, fără ca inculpatul să le plătească; susținerea recurentului că a plătit berile este contrazisă de declarațiile vânzătoarei că sticlele nu au fost plătite; justificat s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.b pen.
Inculpatul a ieșit afară din magazin și a trântit berile de pământ după care a intrat într-un magazin cu briceagul asupra sa, de o oră a acostat persoanele prezente, înjurându-le și amenințându-le în care a lovit fără motiv de două ori cu briceagul pe partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale; martorul a încercat să intervină însă inculpatul a spart cu o piatră și o geamurile magazinului, dulapului frigorific și sticlele de pe mese; aceste fapte rezultă din declarațiile martorilor oculari și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, de lovire sau alte violențe prev.de art.180 alin.2 pen. la plângerea prealabilă a părților vătămate (88 - ), și de distrugere prev.de art.267 al.1 pen. la plângerea prealabilă a părții civile de Consum (96 - ).
Faptele comise rezultă inclusiv din declarația inculpatului dată în cursul judecății (179) în care a recunoscut că a provocat scandal și l-a lovit cu briceagul pe partea vătămată, în consecință, în cauză nu s-a produs nici o eroare gravă de fapt care să conducă la condamnarea greșită a inculpatului, ca atare nu sunt îndeplinite condițiile cazului de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.pen.
Înainte de a analiza următorul motiv de recurs invocat de către inculpat, Curtea, luând în considerare din oficiu conform art.385/9 alin.3 teza a -II-a pr.pen. cazurile de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.17 pr.pen. constată că în mod greșit instanțele de fond au considerat că faptele au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 alin.b pen. față de pedeapsa de 3 luni închisoare executată anterior, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prin sentința penală nr.510/2006 a Judecătoriei Zalău (42) deoarece în temeiul art.37 lit.b pr.pen. constituie stare de recidivă postexecutărie comiterea unei infracțiuni intenționate pedepsită cu închisoarea mai mare de 6 luni; față de pedepsele executate anterior de 2 ani și 6 luni pentru art.239 al.2 pen. din care a fost liberat la 21.01.1997 cu un rest de 237 zile și de 3 ani pentru art.26 rap.la art.208, 209 lit.a,g, cu aplic.art.75 lit.c pen. din care a fost liberat la 18.12.2001 cu un rest de 172 zile s-a împlinit termenul de reabilitare, prin urmare nu se poate reține starea de recidivă postexecutorie.
În fine, analizând ultimul motiv de recurs invocat referitor la reducerea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, Curtea constată că, deși urmează să înlăture starea de recidivă postexecutorie, nu se justifică reducerea pedepselor aplicate având în vedere că anterior inculpatul a mai comis un ultraj precum și 2 fapte de furt calificat, ceea ce denotă că reeducarea sa nu poate avea loc prin aplicarea unei pedepse mai mici.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. rap.la art.385/1 alin.1 pct.17 pr.pen. va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată împreună cu sentința primei instanțe și va înlătura reținerea stării de recidivă post executorie.
În baza art385/17 alin.4 pr.pen. rap.la art.383 alin.2 pr.pen. va deduce din pedeapsă durata arestului la zi.
Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, născut la data de 02.09.1974, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 51/ 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj, pe care, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d C.P.P. o casează împreună cu sentința penală nr. 140/13 mai 2009 a Judecătoriei Zalău, doar sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă postexecutorii, și rejudecând:
Înlătură starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b reținută Cod Penal în sarcina inculpatului recurent.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive începând cu data de 11.10.2008 până la data de 4 august 2009.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - --
RED.VC/MB
10.08.09/
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
