Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR. 467/
Ședința publică din 4 august 2009
Instanta compusă din
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul de inculpatul, născut la data de 15.08.1977, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 22.07.2009 a Tribunalului Bistrița N, prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, deținut în, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului arată că în data de 9.06.2009 inculpatul, prin intermediul apărătorului, a formulat o cerere de liberare sub control judiciar sub imperiul art. 1602Cod pr.pen. însă doar în data de 22.07.2009 a fost analizată cererea deși a mai fost și un termen de judecată la data de 16.06.2009.
Menține în totalitate motivele din cererea de liberare provizorie sub control judiciar și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate ca fiind neteminică și nelegală și în consecință în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate, apreciind că condițiile prev. de art. 1602Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate. Astfel, faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani și nu există indicii că inculpatul lăsat în libertate s-ar sustrage de la judecată și că ar încerca influențarea vreunui martor sau a unei părți vătămate. Chiar dacă inițial s-a prelungit și apoi s-a menținut măsura arestării preventive invocându-se că temeiurile prev. de art. 143 și 148 Cod pr.pen. subzistă, apreciază că instituția liberării sub control judiciar trebuie analizată distinct față de temeiurile analizate la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avnsate de stat. Apreciază că liberarea sub control judiciar nu poate fi acordată în situația în care există date că inculpatul a comis un șir de infracțiuni, unele săvârșite și cu violență precum și datorită faptului că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, astfel că impune menținerea măsurii arestării preventive și pe viitor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate, obligându-se să respecte toate obligațiile ce i se vor stabili. De asemenea, solicită să se țină seama că este arestat preventiv de 8 luni, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tatăl său este grav bolnav și are nevoie de ajutor în gospodărie.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 22 iulie 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins cererea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 15.08.1977, CNP--, arestat preventiv în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpatul a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, arătând în motivarea cererii că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că este cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 33 D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, proxenetism, prev. de art. 329 alin.1 Cod penal și conducere fără permis prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniști publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin.2 Cod penal, rap. la art. 289 alin.1 Cod penal.
Inculpatul a apreciat că în privința sa sunt îndeplinite cerințele art. 160/2 Cod procedură penală, întrucât: pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina sa nu depășesc 18 ani închisoare; nu există date concrete din care să rezulte că dacă ar fi pus în libertate provizorie ar săvârși noi infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea adevărului prin influențarea unor martori; cunoaște cazurile în care se revocă liberarea provizorie prevăzute de art. 160/10 Cod procedură penală; se angajează să respecte obligațiile ce vor fi stabilite de instanță în sarcina sa.
Referitor la cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a apreciat că în prezent nu mai există temeiuri în baza cărora să se poată concluziona că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a evidențiat și poziția CEDO în ce privește prelungirea arestării preventive, care este în sensul că menținerea unei persoane în stare de arest, doar pe baza gravității faptei de care este acuzată, nu este compatibilă cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenție, care impune ca autoritățile să justifice măsura prelungirii arestării preventive și pe alte rațiuni concrete și să ia în calcul și alte măsuri preventive alternative (Hot. Patsouria - din 6.11.2007).
Ca urmare a susținut că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu lăsarea sa în libertate, întrucât există suficiente garanții care i-ar putea fi impuse de instanță în cazul admiterii cererii, respectiv, obligații, pe care le va respecta.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că cererea formulată de inculpatul este neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea formulată de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița -N, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe durata a 29 zile, începând cu 26 noiembrie 2008, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001(modificată), trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 litera a din Legea nr. 678/2001 (modificată), proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Faptele pretins săvârșite de inculpatul constau în aceea că:
1. În cursul lunii februarie 2008 inculpatul s-a cunoscut întâmplător cu partea vătămată, în vârstă de 19 ani din sat, comuna, cu care ulterior s-a întâlnit în oraș de 2-3 ori, creându-i impresia că o simpatizează.
La data de 7 martie 2008, după ce partea vătămată a ieșit la orele 15,00 de la serviciu (lucra la SC B ), a fost așteptată de inculpat, și la propunerea lui de a merge cu el, cu o mașină, în Ungaria, pentru a asista la un concurs de câini, a acceptat. Ajunși în Budapesta inculpatul a cazat-o pe fată la un hotel pentru o noapte iar în ziua următoare i-a cerut să meargă cu el până în Austria, pentru a lua niște bani de la un prieten, partea vătămată acceptând cu condiția ca pe duminica seara să se reîntoarcă în B pentru a putea merge lunea la serviciu. Astfel, învinuitul a transportat-o pe partea vătămată cu un autoturism - pe care l-a condus, deși nu avea permis de conducere auto - până în orașul, unde a plasat-o la un club ("puf") cu denumirea de "" predând-o unei persoane care se comporta ca fiind patroana "pufului", poreclită "". După ce patroana clubului i-a dat părții vătămate ținută de club și i-a cerut să se îmbrace, inculpatul a întrebat-o dacă îi place și deși partea vătămată i-a răspuns că nu, i-a adus la cunoștință că trebuie să practice prostituția. Întrucât partea vătămată a încercat să riposteze, inculpatul "a trecut la amenințări" astfel că fiindu-i frică, partea vătămată a ales să nu-l înfrunte pe acesta și să se supună" regimului" impus. Partea vătămată a fost obligată ca în acest club, patronat de "", să se prostitueze cca. o săptămână de zile, după care a fost mutată de aceasta într-un alt club cu denumirea "" aflat în orașul Passau din Germania (din apropierea graniței cu Austria) patronat tot de ea, în care în continuare a fost obligată să se prostitueze până la data de 03 mai 2008, când a reușit să fugă din club și să ajungă în țară. Banii obținuți de partea vătămată în perioada de timp în care a fost obligată să practice prostituția, în sumă de aproximativ 5.000 Euro, au fost preluați de la aceasta de către patroana "", care era în relații foarte bune cu inculpatul și care i-a predat acestuia cca. 2500 Euro.
2. În cursul lunii februarie 2007 inculpatul a recrutat-o prin fraudă - promițându-i că-i va găsi un loc de muncă la un club din Elveția - ca damă de companie - pe martora, din C N și după ce i-a achitat taxele pentru eliberarea pașaportului, a trimis-o cu un autoturism condus de numitul în Elveția unde a fost plasată la un club denumit "" din apropierea orașului și unde în perioada 12 martie - finele lunii martie 2007 fost obligată să practice prostituția, iar banii obținuți în acest mod - (circa 2.000 franci elvețieni și 300 Euro) i-a pus la dispoziția inculpatului și i-au cheltuit împreună. Ulterior, în baza aceleași rezoluții infracționale și acționând tot prin inducerea în eroare a martorei, prin promisiunea luării în căsătorie a acesteia, inculpatul a determinat-o să practice prostituția în clubul "" din orașul - Austria, în perioada cuprinsă aproximativ între 07 aprilie și 15 iunie 2007, apoi în clubul " Club" din orașul - Elveția, în perioada 15 iulie - 30 august 2007 și ultima dată în Clubul "" din orașul - Austria, în perioada septembrie 2007 - 22 decembrie 2007, cea mai mare parte a banilor astfel obținuți fiind însușită de inculpat, care i-a cheltuit în interes propriu.
3. După reîntoarcerea în țară, la 22 decembrie 2007, dându-și seama că a fost indusă în eroare de învinuit și că acesta doar a profitat de pe urma sa, martora i-a cerut inculpatului "să-i lase și ei ceva bani" în cazul în care ar pleca din nou la club în Austria să practice prostituția, el acceptând să primească doar 30% din banii pe care i-ar fi obținut fata, iar restul de 70% să-i rămână ei. Astfel, martora a fost transportată de inculpat (care nu deținea permis de conducere auto) cu autoturismul pe care îl deținea, în jurul datei de 20 ianuarie 2008, la clubul "" din orașul - Austria, unde a practicat prostituția până la începutul lunii martie 2008 când a fost mutată în Clubul "" din Passau - Germania, unde de asemenea a practicat prostituția până în jurul datei de 05 mai 2008 când a plecat definitiv din club, inculpatul însușindu-și toți banii "produși" de fată prin practicarea prostituției, în sumă de cca. 4.000 Euro, nu numai partea de 30% cum se înțeleseseră înainte de plecarea fetei în ianuarie 2008 în Austria.
4. În perioada mai - august 2008 inculpatul acționând împreună cu învinuitul a îndemnat-o în mai multe rânduri pe numita să practice prostituția în Elveția, înlesnind acest fapt prin intermediul învinuitului și trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către, prin însușirea unor sume de bani produse de aceasta.
5. În perioada cuprinsă între sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2006, inculpatul împreună cu învinuitul, acționând în baza unei înțelegeri prealabile au recrutat-o pe partea vătămată din C N, prin fraudă, cu promisiunea că-i vor oferi loc de muncă în Elveția ca dansatoare, în scopul prestabilit al exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, după care la 18 decembrie 2006 învinuitul a transportat-o pe partea vătămată cu autoturismul său până în orașul, unde a plasat-o la clubul de noapte cu denumirea "", în care, timp de două luni de zile aceasta a fost obligată să practice prostituția, până la sfârșitul lunii februarie 2007, iar banii obținuți în sumă totală de 11.000 - 12.000 franci elvețieni au fost ridicați de la aceasta, fie personal de către învinuitul, fie de prieteni de-ai inculpatului pe care i-a trimis în acest scop.
6. În perioada cuprinsă între începutul lunii ianuarie 2008 și 25 noiembrie 2008, inculpatul a condus, în baza aceleași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, diferite autoturisme fie pe teritoriul României, fie pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană (precum Ungaria, Austria, Germania), deși nu poseda și nu posedă permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală întrucât a apreciat că există probe și indicii suficiente că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în modalitatea descrisă mai sus.
De asemenea, s-a constatat că în privința inculpatului sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, ale cărui cerințe sunt îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a fost reținut raportat la gravitatea deosebită a faptelor comise în mod repetat, pe durata unui interval de timp, în dauna mai multor tinere dar și din urmările cauzate. Pericolul concret pentru ordinea publică a fost examinat de instanță cu ocazia luării măsurii arestării preventive și din perspectiva reacției negative ce ar putea fi generată în rândul societății civile în situația în care, împotriva unor asemenea infracțiuni organele judiciare nu ar acționa prompt și eficient.
Încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, respectiv prin Încheierea penală nr. 122/2 decembrie 2008 Curții de APEL CLUJ.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită succesiv de Tribunalul Bistrița -N, ultima dată prin Încheierea penală nr. 13/18 februarie 2008, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 22 / 23 februarie 2009 a Curții de APEL CLUJ.
Ulterior luării măsurii arestării preventive, prin Ordonanța procurorului din 15 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 33D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N, au fost extinse cercetările față de inculpatul și pentru alte fapte: fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal, participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art. 289 alin.1 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și cu privire la un nou act material comis în noaptea de 9 august 2008, component al infracțiunii continuate de conducere fără permis prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, iar apoi inculpatul a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul din 18.03.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Biroul Teritorial Bistrița -
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, instanța a constatat că, formal, condițiile prev. de art. 160/2 alin.1 rap. la art. 160/4 alin.1 Cod procedură penală, sunt îndeplinite. Însă, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive, instanța apreciază că nu se justifică punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Instanța a apreciat că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor grave, de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații, oferă garanții suficiente că, lăsați în libertate, nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor săvârși alte fapte penale. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului, în privința căruia, din probele aflate la dosarul cauzei, există indicii care justifică temerea că, cercetat în stare de libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, chiar și în situația în care i-ar fi impuse obligațiile prevăzute de art. 160/2 alin.3 Cod procedură penală. Pe de altă parte, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt grave și au o rezonanță negativă în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea opiniei publice, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
În fine, este de menționat că prin Încheierea penală nr. 211/F/18 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, definitivă prin Încheierea penală nr. 782/R/23 decembrie 2008 Curții de APEL CLUJa fost respinsă o cerere de liberare provizorie, pe cauțiune, formulată de inculpatul. Prin această din urmă decizie, instanța de recurs, a relevat că, în acord cu jurisprudența CEDO, instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit - 19 iunie 2001: cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei - 10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Letellier contra Franței - 26 iunie 1991; Skrobal contra Poloniei - 13 decembrie 2005 și Georgier contra Bulgariei - 3 iulie 2008).
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând casarea încheierii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și în consecință în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată și punerea sa în libertate, apreciind că cerințele prev. de art. 1602Cod pr.pen. sunt întrunite în totalitate. Astfel, faptele pentru care este trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani și nu există indicii că lăsat în libertate s-ar sustrage de la judecată și că ar încerca influențarea vreunui martor sau a unei părți vătămate. Chiar dacă inițial s-a prelungit și apoi s-a menținut măsura arestării preventive invocându-se că temeiurile prev. de art. 143 și 148 Cod pr.pen. subzistă, apreciază că instituția liberării sub control judiciar trebuie analizată distinct față de temeiurile analizate la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul inculpatului, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art. 160/2 alin. 1,2.pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță de a admite cererea.
De asemenea,potrivit art.160/8a al.2 pr.pen. instanța,în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și,cererea este întemeiată,admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. Prin urmare,din interpretarea acestui text de lege rezultă că nu orice cerere de liberare provizorie care îndeplinește condițiile prevăzute de lege este și admisibilă,ci această cerere trebuie să fie și întemeiată.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor legale, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
Astfel, în prezenta cauză, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 26 noiembrie 2008 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de amploarea activității infracționale, durata acesteia ( noiembrie 2006 -noiembrie 2008), se poate aprecia că sentimentul de insecuritate, de revoltă, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma gravității faptelor, pericolului, încă actual, pentru ordinea publică a cercetării inculpatului în stare de libertate, dar și prin prisma jurisprudenței CEDO, care a recomandat anumite criterii ce pot fi avute în vedere ( în funcție și de legislația națională, bineînțeles) la refuzul unei liberări, printre care și posibilitatea ca acuzatul, lăsat în libertate să încerce să împiedice desfășurarea procesului, împrejurare destul de plauzibilă în cauză, având în vedere poziția nesinceră a inculpatului.
În consecință, soluția primei instanțe apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la data de 15.08.1977, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 22.07.2009 a Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - --
- -
RED.IM/MB/14.08.2009/2 ex.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Iuliana Moldovan
