Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 55/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 239 alin. 1, alin. 2 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 55
Ședința publică din 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Hetriuc Laurențiu
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 26 februarie 1974 în comuna, județul B domiciliat în comuna, județul B, împotriva deciziei penale nr. 214 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu și inculpatul intimat, lipsă fiind inculpatul intimat - și părțile vătămate intimate,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus o cerere de amânare din partea intimatului în vederea angajării unui apărător.
Avocat arată că a luat legătura atât cu inculpatul recurent, cât și cu inculpatul intimat, însă aceștia nu au înțeles conținutul infracțiunii pentru care s-au judecat.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că insistă în recursul declarat în prezenta cauză, precizând că are cunoștință de soluția Tribunalului Botoșani care din punctul său de vedere este favorabilă intimaților. Deosebit de aceasta, depune la dosar copie certificatului medico-legal nr. 836 din 13.08.2007 și notificarea nr. 11070/16.12.2009 emisă de Spitalul Județean de Urgență
Instanța pune în discuția părților cererea formulată de partea vătămată prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Avocat precizează că nu este necesar acordarea unui termen de judecată.
Reprezentanta parchetului arată că este de acord cu cererea de amânare a cauzei.
Instanța având în vedere data înregistrării cererii de recurs și termenul acordat, consideră că partea vătămată avea suficient timp să-și angajeze apărător, sens în care respinge cererea de amânare. În acest context, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, dată fiind natura cererii și faptul că inculpatul nu a înțeles ce s-a judecat, apreciind că trebuia să se judece și celelalte infracțiuni de abuz în serviciu, respectiv de vătămare corporală, lasă la aprecierea instanței cererea formulată de inculpat privind daunele pe care ar fi trebuit să i le plătească lui părțile vătămate.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei pronunțate de Tribunalul Botoșani. Precizează că inculpatul - prin motivele de recurs - a solicitat daune, însă acestea pot forma obiectul unui alt dosar.
Inculpatul intimat arată că este de acord cu recursul promovat de fiul său, -.
Inculpatul recurent -, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului de față.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 976 din 6 aprilie 2009 Judecătoriei Botoșanis -a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod de procedură penală, achitarea inculpaților:
1., fiul lui și, născut la 13.01.1950 în comuna, jud. B, cu domiciliul în satul, comuna, jud. B, CNP -, pentru 3 (trei) infracțiuni de ultraj, prevăzute și pedepsite de art. 239 alin.1 cod penal;
2., fiul lui și, născut la 15.11.1986 în mun. B, cu domiciliul în satul, comuna, jud. B, CNP -, pentru 3 (trei) infracțiuni de ultraj, prevăzute și pedepsite de art. 239 alin.1 Cod penal;
3. -, fiul lui și, născut la 26.02.1974 în comuna, jud. B, cu domiciliul în satul, comuna, jud. B, CNP -, pentru 2 (două) infracțiuni de ultraj, prevăzute și pedepsite de art. 239 alin.1 Cod penal și o infracțiune de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin.2 Cod penal.
S-a constatat că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză și în temeiul art. 192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani din 28 noiembrie 2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:, pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal;, pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal și, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. 1 Cod penal și a unei infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal și art. 83 Cod penal, faptele constând în aceea că, în ziua de 20.07.2007, inculpații le-au amenințat pe părțile vătămate (primarul comunei, jud. B), (agent șef de poliție la Postul de Poliție, jud. B) și (agent de poliție la Postul de Poliție, jud. B), în timp ce aceștia se aflau în exercițiul funcțiunii, iar inculpatul - a mușcat-o pe partea vătămată de umărul stâng, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de art. 239 alin.1 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, viceprimarul neavând calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de ultraj.
După verificarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prima instanță a reținut ca temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
În ziua de 20.07.2007, partea vătămată, în calitate de primar al comunei, jud. B, a solicitat ajutorul Postului de Poliție în vederea organizării unei acțiuni de depistare și combatere a pășunatului în culturile cetățenilor de pe raza aceleași comune, în locul numit " " sau mai exact cum a declarat chiar șeful de post, partea vătămată: "în vederea organizării unei acțiuni de control în tarlalele cetățenilor din, deoarece existau reclamații că se produc distrugeri de către oile aflate la stânele organizate în comuna, în zona limitrofă satului " (declarație - fila 40 dosar). Șeful Postului de Poliție, partea vătămată, l-a delegat pe partea vătămată, agent de poliție la Postul de Poliție.
De la Primăria comunei s-au deplasat șapte persoane, printre care primarul comunei - partea vătămată, viceprimarul comunei - și partea vătămată - agent de poliție, aflat în uniformă, precum și martorii, și.
Când au ajuns în, au văzut o turmă de oi de 169 capete, printre care se aflau și caprine (proces - verbal încheiat la 21.07.2007 la sediul Primăriei - fila 48 dosar urmărire penală), care pășteau pe o necultivată ("pârloagă") conform declarațiilor inculpaților ce se coroborează cu declarațiile martorilor și (filele 54-55 dosar), precum și cu declarația martorului care a arătat că "Am găsit turma de oi într-un loc cu pășune, unde era iarbă" (declarație - fila 42 dosar), situată pe raza comunei, jud. B, învecinată cu satul, comuna, jud. B, turma fiind supravegheată de inculpatul.
Ajungând în dreptul turmei, partea vătămată l-a întrebat pe inculpat ce face acolo și i-a spus că îi vor lua oile și le vor duce la Ocolul Primăriei, iar el să meargă acasă să își anunțe părinții să vină să plătească taxa de gloabă și apoi li se vor restitui oile (declarație parte vătămată - fila 29 dosar). Inculpatul a luat-o la fugă spre domiciliu, iar părțile vătămate și împreună cu ceilalți martori au luat turma de oi și au condus-o spre. După aproximativ 30 minute, când părțile vătămate arătate mai sus și martorii din ajunseseră cu turma de oi a inculpaților în vecinătatea din, aproape de șosea, i-au ajuns din urmă cei trei inculpați cu un autoturism, condus de soția inculpatului.
Inculpații au coborât din mașină, având în mână câte un băț și s-au repezit spre părțile vătămate și ceilalți, reproșându-le că le-au luat oile, încercând să îndrepte turma în sens invers, să le întoarcă spre. Întrucât părțile vătămate și martorii mânau oile spre, iar inculpatul spre, s-a creat o învălmășeală, inculpații repezindu-se în mod amenințător spre părțile vătămate și spre ceilalți.
Pentru a păstra posesia oilor, partea vătămată i-a spus agentului de poliție (partea vătămată ), să tragă focuri de armă de avertisment pentru a-i descuraja pe inculpați. Atunci inculpatul s-a apropiat de polițist (partea vătămată ), cu bâta ridicată, spunându-i că nu are voie să tragă. Polițistul (partea vătămată ) a tras mai multe focuri de armă de avertisment, dar inculpatul a continuat să se apropie de partea vătămată cu bâta ridicată și după ce încărcătorul s-a golit, polițistul a luat-o la fugă și s-a ascuns într-un lan de porumb.
Auzind focurile de armă și văzând atitudinea inculpaților de a nu renunța la acțiunea lor de a-și recupera oile, primarul comunei, partea vătămată, și ceilalți însoțitori au luat-o și ei la fugă. Inculpații au reușit astfel să își recupereze turma și au condus-o spre. Văzându-se rămas fără muniție și fiind obligat să anunțe acest incident, polițistul-parte vătămată l-a sunat pe șeful de post, partea vătămată, și i-a povestit cele întâmplate.
Șeful de post-partea vătămată s-a deplasat spre cu o mașină inscripționată cu însemnele Poliția, împreună cu încă doi polițiști în civil, care cercetau o altă infracțiune. Partea vătămată a tăiat calea turmei cu mașina poliției, a coborât din mașină și i-a somat pe inculpați să stea pe loc, să se predea, dar inculpații nu au răspuns somației. Inculpatul s-a apropiat de șeful de post, partea vătămată, cu bâta ridicată, iar acesta a scos pistolul, l-a somat să stea, a tras focuri de armă în plan vertical, apoi a tras un foc spre inculpat, glonțul lovindu-l la nivelul genunchiului drept.
Văzând că fratelui său, inculpatului, îi curge sânge de la picior, inculpatul a luat-o la fugă, încercând să își asigure scăparea. Fiind rănit, inculpatul a fost urcat în mașina poliției, reușindu-se și încătușarea celuilalt inculpat. În timp ce inculpatul, împușcat fiind, se afla în mașina poliției - unde a stat mai bine de o oră până au sosit trupele de intervenție - a mușcat-o pe partea vătămată de umăr, provocându-i o echimoză roșu-violacee arcuată cu deschiderea inferior de 2,5/0,5 cm, pe care se suprapune o escoriație superficială liniară de 0,5 cm lungime, leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (certificatul medico-legal nr. 144R din 20.07.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală B - fila 18 dosar de urmărire penală).
La ceva timp au sosit și trupele de intervenție la solicitarea organelor de poliție, inculpatul fiind transportat cu o mașină a acestora la Spitalul Județean "" B, unde i s-au acordat îngrijiri medicale. de intervenție l-au ajuns din urmă pe inculpatul, fiind și el reținut.
Existența plăgii împușcate este confirmată de certificatul medico-legal nr. 836 din 13.08.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală B, care consemnează în concluzii că a prezentat o plagă împușcată în regiunea poplitee dreapta, cu leziuni vasculo-nervoase și retenție de corp străin. Leziunile s-au putut produce prin împușcare cu gloanțe, pot data din 20.07.2007. 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în care se include și recuperarea funcțională. Deși în documentele medicale se precizează diagnostic de "șoc hemoragic" și că leziunile vasculare cu hemoragie externă pot pune în primejdie viața, valorile de limită ale constantelor biologice și parametrilor clinici, în condițiile intervenției terapeutice prompte, nu permit a face aprecieri de certitudine asupra periculozității pentru viață a leziunilor prezentate (fila 26 dosar).
Instanța de fond a mai reținut că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă credibilă că locul unde a fost găsită turma de 169 capete ovine și caprine, supravegheată de inculpatul, ar aparține din punct de vedere teritorial d e comuna, mai exact de satul și, de asemenea, că nu există nicio dovadă credibilă că ar fi fost găsită în vreo cultivată. S-a arătat că la dosarul cauzei nu există niciun proces verbal de cercetare la fața locului, în care să fie consemnat cu exactitate locul unde a fost găsită turma, cu indicarea loturilor și numele proprietarilor acestora, nu există nicio declarație a vreunei persoane din care să confirme că în aceea zi turma de oi a inculpaților i-a provocat distrugeri și nu există nicio plângere în acest sens.
Prin urmare, a considerat instanța de fond că simpla susținere a părților vătămate și a celorlalți însoțitori din că oile ar fi fost găsite în tarlale cultivate aparținând cetățenilor din nu poate fi luată în seamă. În plus, cei arătați mai sus s-au contrazis în declarații, unul spunând că oile au fost găsite "într-o de lucernă și una de soarelui" - declarația părții vătămate, fila 24 dosar, altul "într-un loc cu pășune, unde era iarbă" - declarație martor, fila 42 sau "oile pășteau pe proprietatea oamenilor din " - declarația martorului, fila 45 dosar.
Instanța de fond nu a reținut nici susținerea unora dintre martori și a părților vătămate că inculpații ar fi fost înarmați cu furci pentru că nu există nicio dovadă credibilă nici în acest sens. Niciuna dintre persoanele implicate nu a făcut dovada vreunei leziuni traumatice, caracteristică înțepăturii cu furca și dacă aceste furci într-adevăr ar fi existat ele ar fi rămas la fața locului pentru că toți inculpații au fost reținuți și ar fi fost mijloace materiale de probă la dosarul cauzei. Astfel, în lipsa unor dovezi credibile, prima instanță a reținut ca reală susținerea inculpaților că au avut bâte, cu care urmau să conducă turma înapoi spre.
A fost considerată nici susținerea părților vătămate și că inculpatul ar fi lovit cu bâta în mașina poliției, mai precis în aripa dreaptă față și în lampa de semnalizare, aceasta din urmă din plastic (declarație - fila 40 dosar), pentru că la examinarea autoturismului inscripționat "Poliția" caroseria nu prezenta urme de lovire sau zgâriere a vopselei ori înfundături, fiind găsite doar de sânge provenind de la inculpatul (proces verbal de examinare din 20.07.2008 - fila 5 verso dosar de urmărire penală).
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat că faptele săvârșite de cei trei inculpați, anume: de a încerca și reuși într-o primă fază să își recupereze turma de 169 de ovine și caprine, care a fost luată fără drept din posesia inculpatului și apoi de a încerca să împiedice părțile vătămate să-i deposedeze pentru a doua oară în mod nelegal de turma de oi, încercări care au constat în ridicare în mod amenințător a bâtelor pe care le aveau în mână asupra părților vătămate și a celorlalți însoțitori, ca și aceea a inculpatului de a mușca de umăr pe partea vătămată, după ce a fost împușcat și fără a fi transportat imediat la spital, a fost ținut în mașina poliției, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, sub aspect subiectiv.
S-a mai arătat că într-adevăr agentul autorității este apărat de dispozițiile art. 239 Cod penal dacă acesta acționează în limitele legii, însă, în speța de față, părțile vătămate au acționat în mod abuziv, pe de o parte fără a avea nici un temei legal, iar pe de altă parte fără ca turma de oi să fi fost găsită în terenurile cultivate.
Astfel, părțile vătămate au luat turma de oi și caprine din posesia inculpatului fără ca Hotărârea nr. 19 din 25.04.2007 a Consiliului Local (fila 47 dosar de urmărire penală) să prevadă ca sancțiune "confiscarea temporară a animalelor", cum a fost intitulată acțiunea abuzivă a autorității în procesul verbal încheiat la Primăria comunei la data de 20.07.2009, fila 48 dosar urmărire penală.
Hotărârea nr. 19 din 25.04.2007 a Consiliului Local prevede ca sancțiune doar amenda de la 500 RON la 1.000 RON pentru pășunatul oilor pe terenurile destinate altor specii de animale și pe terenurile cultivate, precum și distrugerea sau vătămarea arborilor, puieților, lăstarilor, precum și trecerea animalelor prin păduri sau pășunatul pe terenurile cu vegetație forestieră.
Chiar dacă această hotărâre ar fi prevăzut o asemenea sancțiune, ea ar fi fost ilegală întrucât art. 2 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede "prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribute prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului".
Ori, în speța de față, faptele descrise în art. 5 din hotărârea nr. 19 din 25.04.2007 a Consiliului Local sunt prevăzute drept contravenții în art. 42 lit. h) din Legea zootehniei nr. 72/2002 și art. 1 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.
Astfel, art. 42 lit. h) din Legea nr. 72/2002 prevede "Constituie contravenții la prezenta lege, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, săvârșirea de către persoanele fizice sau juridice a următoarelor fapte: h) pășunatul neautorizat sau introducerea animalelor pe pajiști în afara perioadei stabilite pentru pășunat", iar art. 1 lit. h) din Legea nr. 31/2000 prevede "Constituie contravenții silvice și se sancționează cu închisoare de la 2 luni la 6 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei următoarele fapte: h) pășunatul animalelor domestice pe terenurile din fondul forestier național, precum și trecerea acestora prin păduri sau pășunatul pe terenurile cu vegetație forestieră din afara fondului forestier, fără aprobare legală sau contrar prevederilor acesteia".
De asemenea, nr.OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede în art. 1 că legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală, iar pășunatul pe terenurile cultivate este o faptă prevăzută de legea penală în art. 217 Cod penal și această faptă nu poate fi incriminată de legea contravențională.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu există nicio dovadă că turma de oi se afla pe un teren cultivat așa cum era prevăzut în art. 5 din hotărârea nr. 19 din 25.04.2007 a Consiliului Local.
Prin urmare, cum acțiunea părților vătămate și ai celorlalți însoțitori din de a lua oile din posesia inculpatului și conducerea turmei mai bine de câțiva kilometri spre Ocolul, ca și acela de a reîncerca să deposedeze inculpații din nou de oi, reprezintă un act abuziv, putând chiar să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni în legătură cu serviciul sau chiar contra patrimoniului, agenții autorității care au acționat astfel nu sunt apărați de dispozițiile art. 239 Cod penal.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a procedat în consecință dispunând achitarea inculpaților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a motivat că în mod greșit prima instanță a apreciat că părțile vătămate au acționat în mod abuziv câtă vreme din actele dosarului, respectiv declarațiile martorilor, și, angajați ai Primăriei, rezultă fără dubii că inculpatul pășuna turma de oi pe terenuri cultivate cu porumb, lucernă, -soarelui. De asemenea, a arătat câă în mod greșit a reținut prima instanță că Hotărârea nr. 9 din 25 aprilie 2007 Consiliului Local ar fi fost dată cu încălcarea legii, atâta vreme cât aceasta emană de la o autoritate a statului și la data comiterii faptei era în vigoare, nefiind contestată de nici o persoană interesată.
Inculpatul critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate arătând că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de a fi despăgubit pentru prejudiciul moral și material produs datorită exercitării abuzive a atribuțiilor de serviciu a organelor de poliție prin împușcare și apoi spitalizare.
Prin decizia penală nr.214 A din 17.11.2009 a Tribunalului Botoșania fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, desființată sentința penală nr. 976 din 6 aprilie 2009 Judecătoriei Botoșani și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că prin actul de sesizare al instanței se constată că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 Cod penal și o infracțiune de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal. Deși limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator sunt între 6 luni și 2 ani, respectiv 6 luni - 3 ani, iar potrivit art. 171 alin. 3 Cod procedură penală, asistența juridică nu este obligatorie, prima instanță a dispus pentru inculpatul asistența juridică din oficiu.
Potrivit art. 2391Cod penal - în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 180 - 182, art. 189 și 193 săvârșite împotriva soțului, copiilor sau părinților unui judecător, procuror, polițist, jandarm ori militar, în scop de intimidare sau de răzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, maximul pedepsei se majorează cu 2 ani.
Întrucât la termenul din 8 ianuarie 2009 ( 11 dosar) instanța de fond, a dispus prin încheiere desemnarea unui avocat din oficiu pentru inculpatul fără a motiva în vreun fel acest lucru, Tribunalul a apreciat că s-a avut în vedere încadrarea juridică a faptei, respectiv completarea încadrării juridice cu dispozițiile art. 2391Cod penal ce atrage limita de pedeapsă de 5 ani închisoare și, implicit asistența juridică obligatorie a inculpatului.
Întrucât prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la completarea încadrării juridice a faptei, funcție de care asistența juridică era obligatorie sau nu, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, s-a admis apelul procurorului, s-a desființat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, Tribunalul a arătat că acesta are calitate de inculpat în prezenta cauză și nu de parte vătămată, astfel încât eventualele pretenții de natură morală sau materială pot fi valorificate într-un alt cadru procesual.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la cererea sa, prin care a solicitat să i se acorde daune materiale și morale, prejudiciul produs ca urmare a exercitării abuzive a atribuțiilor de serviciu a organelor de poliție, prin împușcare, apoi spitalizare și prin plata oilor în momentul recuperării.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală - și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar in caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Prin urmare, obiectul judecății, care este, în același timp obiectul investirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare, care este, astfel, implicit, caracterizat si ca act de investire.
Pentru a determina ce se înțelege prin "fapta" și "persoana" arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 să fie raportat la cel al art. 263 Cod procedură penală, unde la alin. 1 se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum si dispoziția de trimitere in judecata.
Este de observat că, dintre aceste mențiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, art. 317 Cod procedură penală, care fixează obiectul judecății, adică limitele investirii, se referă numai la faptă și persoană.
Dar, în accepțiunea acestui text de lege, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, și anume de a investi instanța, o atare condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă. Altfel, s-ar putea proceda contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal, precum și obligației înscrise în art. 5 pct. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Raportat la cele precizate, deși decizia Tribunalului Botoșani este nelegală, argumentele prezentate ( privind desemnarea greșită a apărătorului din oficiu raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege la art.239 alin. 1 și 2 Cod penal, presupusa intenție a judecătorului fondului de a schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, nerespectarea procedurii prev. de art.334 Cod procedură penală și în consecință așa-zisă încălcare a dreptului la apărare a inculpaților) neîncadrându-se în temeiul de drept invocat în legătură cu soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, în lipsa recursului procurorului și în calea de atac a inculpatului, nu se poate proceda la o îndreptare a nelegalității constatate.
Raportat la aceleași aspecte expuse, în speță, din moment ce prin rechizitoriul nr.3555/P/2007 din 28 noiembrie 2008 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului recurent, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 239 alin. 1 Cod penal și a unei infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal și art. 83 Cod penal, faptele fiind descrise detaliat în actul de sesizare al instanței, și cum în partea sa descriptivă nu se face nicio referire la presupusele infracțiuni (în legătură cu serviciul sau chiar contra patrimoniului) la care face trimitere atât recurentul, dar și instanța de fond în considerentele hotărârii, comise prin acțiunile părților vătămate, judecarea cererii de acordare a despăgubirilor materiale și morale pretinse, nu poate avea loc în lipsa cadrului procesual adecvat, respectiv în condițiile sesizării instanței competente cu un nou rechizitoriu, emis în urma punerii în mișcare a acțiunii penale potrivit art. 235 Cod procedură penală și a efectuării actelor obligatorii de urmărire penală cu privire eventualele fapte de natură penală presupus a fi comise de părțile vătămate din prezenta cauză.
În consecință, Curtea concluzionează că recursul inculpatului - este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.38515pct.1 lit b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 214 din 17 noiembrie 2009 Tribunalului Botoșani (sentința penală nr. 976 din 06 aprilie 2009 Judecătoriei Botoșani ).
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare din recurs, din care, suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, se va vira în contul S, din fondurile avansate de Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
08.02.2010/2 ex.
Jud.fond: inte
Jud.apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu
