Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 54
Ședința publică din 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Hetriuc Laurențiu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 februarie 1972 în localitatea, jud. S, domiciliat în sat -, județul S, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 315 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de către avocat ales
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului recurent faptul că în această fază procesuală are dreptul să dea o nouă declarație, iar în cazul în care va consimți în acest sens tot ce va declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa, dându-i posibilitatea acestuia să se consulte cu apărătorul său în această privință.
Inculpatul precizează că înțelege să dea o nouă declarație în această fază procesuală, sens în care instanța procedează la audierea acestuia potrivit dispozițiilor art. 38514alin. (11)2Cod procedură penală, susținerile sale fiind consemnate în proces-verbal, separat atașat la dosar.
17.40
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în susținerea acestuia.
Avocat ales G, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și pe fond, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală întrucât fapta nu există. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002. Astfel cum s-a arătat la cercetarea penală și în rechizitoriu, la data de 20 martie 2006 inculpatul a fost surprins în trafic circulând pe contrasens. Fiind urmărit de un echipaj de poliție a derapat și a intrat într-un șanț, la fața locului venind un echipaj format din trei polițiști care l-au condus la Dispensarul Uman în vederea recoltării probelor biologice de sânge. Precizează că prima măsură când există bănuiala că un conducător auto, oprit în trafic, emană o halenă de alcool este aceea de a se folosi aparatul etilotest, însă acest aparat nu a fost folosit deoarece polițiștii respectivi "aveau de plătit o poliță" inculpatului.
La Dispensarul Uman doctorița a fost chemată de acasă, nu aveau seringi, materiale antiseptice sau trusă de prim ajutor, motiv pentru care inculpatul a cerut să fie dus la o unitate medicală din Însăși doctorița a declarat la cercetarea judecătorească că "cabinetul la care a fost adus inculpatul pentru a i se recolta probe biologice nu este autorizat", conform adresei de la Direcția de Sănătate Publică
Arată că la cercetarea penală (fila 12, 14, 17, 21) au apărut trei declarații de martori ale agenților de poliție care nu se mai regăsesc la cercetarea judecătorească. Atât la cercetarea penală, cât și la cercetarea judecătorească, nu i s-a pus în vedere inculpatului, căruia i s- luat declarație, că are dreptul la tăcere, încălcându-i-se astfel un drept constituțional, nedându-i-se posibilitatea să se prevaleze de această dispoziție a Normelor Europene. Consideră că s-a încălcat flagrant un drept procedural.
Toți martorii audiați au afirmat că inculpatul nu a refuzat să i se recolteze probe, ci a cerut să fie dus la F întrucât această unitate medicală este dotată cu cele necesare. Din întreg probatoriul administrat nu rezultă dovada refuzului categoric; în acest sens existând doar un proces verbal semnat de 2 agenți, organul care a instrumentat cazul, și un al doilea proces verbal pe care apare semnătura doctorului. În instanță dr., sub prestare de jurământ a afirmat că, Cabinetul de medicină familială din nu este autorizat să recolteze probe biologice.
Pentru a dovedi că nu este infracțiune, invocă OUG 195/2002 care prevede că în momentul în care organul constatator al contravenției are bănuiala că într-adevăr conducătorul auto se află sub influența băuturilor alcoolice, are mirosul specific de halenă alcoolică și în cazul în care acesta refuză recoltarea probelor, i se rețin documentele, eliberându-i-se o dovadă, fără drept de a circula din acel moment. În cazul de față, inculpatului i s-au restituit actele, propunerea de înregistrare a dosarului la Parchet este din 19 aprilie 2006, iar rezoluția de începere a urmăririi penale este din data de 05 mai 2006. Mai arată că la data constatării faptei, respectiv 20 martie 2006, fost întocmit un proces verbal de refuz și prima declarație olografă a fost luată la data de 11 noiembrie 2009.
Solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. Cod procedură penală. În subsidiar, astfel cum solicitat atât la instanța de fond cât și cea de apel, cere trimiterea cauzei la Parchet pentru a i se da posibilitatea inculpatului de a se prevala de drepturile constituționale de care beneficiază.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. În ceea ce privește abilitatea funcțională a centrului de permanență de a recolta probe biologice de sânge la data săvârșirii faptei, respectiv 20 martie 2006, solicită a se observa că Ordinul 363 publicat în Monitorul Oficial din 26 aprilie 2006, deci ulterior săvârșirii faptei, prevede în art. 2 faptul că sunt abilitate să recolteze probe biologice de sânge acele unități sanitare care acordă și asistență medicală de urgență. Centrele de permanență din cadrul orașelor sau a comunelor au aptitudinea funcțională de a acorda asistență medicală de urgență. Prin același Ordin, se prevedea că în 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, Direcțiile Județene de Sănătate urmează să întocmească lista cu unitățile sanitare care erau abilitate să recolteze probele de sânge.
Pe de altă parte, arată că în mod corect organele de urmărire penală cât și cele două instanțe care au efectuat cercetarea judecătorească au apreciat că inculpatul a comis un refuz de recoltare a probelor de sânge deoarece textul incriminator al articolului 87 pct. 5 din OUG 195/2002 nu dă dreptul persoanei, adică destinatarului normei de incriminare, de a discuta locul în care urmează să se recolteze probele de sânge. Prin art. 87 pct. 5 legiuitorul incriminează refuzul de te supune recoltării fără a avea și o cerință esențială, în anumite condiții sau în anumit timp, șa.
Simplul refuz al inculpatului de a se supune solicitării organelor de poliție de a i se recolta probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește conținutul constitutiv al incriminării prev. de OUG195/2002. Orice alte discuții cu privire la condițiile de formă ale unei eventuale prelevări puteau fi invocate în măsura în care ar fi fost recoltate probele de sânge și atunci s-ar fi putut contesta modul de recoltare ca atare sau rezultatul probelor de sânge. Însă, câtă vreme a fost un refuz explicit al inculpatului cu privire la această recoltare, infracțiunea a fost comisă.
Faptul că martorul a declarat în instanța de apel, după trei ani de zile, că ea, în sensul de Cabinet individual nu are abilitatea de a recolta probe de sânge în sensul acelui Ordin este real și nu vine în contradicție cu acel proces verbal, semnat și de către acest medic, deoarece Direcția Județeană de Sănătate a emis lista cu unitățile sanitare care pot să recolteze probe biologice de sânge, însă totul s-a întâmplat cu mult după ce inculpatul a săvârșit infracțiunea de refuz, care este o infracțiune momentană și se săvârșește prin simpla atitudine negativă a inculpatului, expresă, tacită. Mai arată că prin același Ordin se prevăd și truse standard pentru recoltare, însă ordinul este ulterior săvârșirii faptei.
În replică, avocat G, arată că nu a negat faptul că inculpatul nu a fost condus pentru a i se recolta probele biologice de sânge, dar așa cum se arată în economia art. 79 alin. 5 din Ordinul 363 al Ministerului Sănătății cu normele de aplicare care prevede toate modalitățile de recoltare și de prelevare a probelor biologice de sânge, inculpatul nu a refuzat recoltarea de probe, ci a solicitat să fie dus într-o unitate specială, deoarece medicul de familie nu putea să asigure și să-i garanteze pentru viitor starea de sănătate. Precizează că inculpatul este tânăr, are 2 copii minori în întreținere, iar refuzul a intervenit din teama de a se infecta cu o boală în urma căreia peste 2-3 ani să intervină decesul.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, precizând că niciodată, timp de 20 de ani, nu avut suspendat permisul pentru alcool. Consideră că a fost o răzbunare a polițiștilor de la acea dată.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31/02.02.2009 a Judecătoriei Fălticeni, confirmată prin decizia penală nr. 315/21.12.2009 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 pct. 5 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 2) Cod penal, 76 alin. 1) lit. c) Cod penal la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II.a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei, în conformitate cu art. 71 alin. 1) și 2) Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 81 și urm. Cod penal, precum și a dispozițiilor art. 71 alin. 5) Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma totală de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de la fond și din apel.
Pentru a hotărî astfel, cele două instanțe au reținut, în esență, că la data de 20.03.2006, inculpatul, fiind surprins în trafic că circula neregulamentar cu un autoturism cu număr de înmatriculare - și că la un moment dat a părăsit carosabilul, intrând într-un șanț, a fost condus de un echipaj de poliție la cabinetul medical din cadrul Centrului de Permanență pentru a-i fi recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat categoric să se supună acestei intervenții.
Împotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că nu a refuzat sub nicio modalitate să i se recolteze probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, ci a refuzat ca această intervenție să aibă loc în cadrul sus numitului cabinet medical ci la o unitate spitalicească autorizată să recolteze probe seriologice, că organele implicate au încălcat dispozițiile nr. 363/2006 încât fapta reținută în sarcina sa, nu există.
Critica formulată se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, critică pe care instanța o constată nefondată.
Astfel, prin art. 87 pct. 5 din OUG nr. 195/2002, legiuitorul incriminează refuzul unei persoane de a se supune alcoolemiei fără să prevadă că, în anumite condiții, persoana în cauză ar putea, în mod justificat, să refuze să se supună recoltării respectivelor probe.
Așadar, simplul refuz al inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de textul de lege mai sus arătat.
Pe de altă parte, Ordinul nr. 363 publicat în Monitorul Oficial din 26 aprilie 2006, invocat de inculpatul recurent în apărarea sa, ordin care prevede în art. 2, faptul că sunt abilitate să recolteze probe biologice de sânge acele unități sanitare care acordă și asistență medicală de urgență, a intrat în vigoare ulterior datei săvârșirii faptei de către inculpat (20 martie 2006).
Prin urmare, în mod temeinic și legal au reținut cele două instanțe că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 pct. 5 din OUG nr. 195/2002, text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă ce a fost în mod corect individualizată, în raport cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal și reținându-se în favoarea acestuia și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal.
Față de cele expuse mai sus și cum nici motive de casare din oficiu nu au fost reținute, instanța, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 februarie 1972 în localitatea, jud. S, domiciliat în sat -, județul S, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 315 din 21 decembrie 2009 Tribunalului Suceava.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex./16.02.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu
