Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de partea civilă și inculpații -, împotriva deciziei penale nr. 47 din 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inc., pentru care se prezintă av., inc. -, inc., pentru care se prezintă av., inc., și, pentru care se prezintă avocat din oficiu, în a av., partea civilă recurentă, pentru care se prezintă av., partea civilă intimată Spitalul Județean
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită în principal, admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria moldova Nouă, constatând nulitatea absolută a actelor de sesizare, pentru următoarele motive:
Inculpatului nu i s-a adus la cunoștință de către organele de urmărire penală despre dreptul de a fi asistat de un avocat astfel că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale; inculpații au fost trimiși în judecată fără să existe un referat de începere urmăririi penale sau de terminare a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.2 cp; rechizitoriile prin care inculpații au fost trimiși în judecată nu au fost confirmate de procurorul ierarhic superior, potrivit prev. art. 264 cpp astfel că actele de sesizare a instanței sunt lovite de nulitate absolută; din dosarul de urmărire penală lipsește referatul de prezentare a materialului de urmărire penală pentru inc.; deși s-a solicitat confruntarea părților și a martorilor în cursul urmăririi penale, această probă a fost refuzată, deși sunt contradicții evidente între declarațiile date.
În subsidiar, solicită desființarea sentinței și deciziei apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele motive;
Sentința este nelegală și pentru motivul că deși între inculpați sunt interese contrare, în cursul cercetării judecătorești au fost asistați toți de același avocat ceea ce atrage nulitatea absolută a acestei hotărâri; s-au aplicat în mod nelegal și pedepsele accesorii prev. de art. 64 cp deoarece pedepsele complementare se pot aplica în condițiile prev. de art. 65 cp doar dacă pedeapsa stabilită este cel puțin 2 ani închisoare; sentința instanței de fond este nelegală pe motiv că nu este motivată, starea de fapt este ceea copiată din rechizitoriu; instanța nu s-a pronunțat asupra conexării celor două cauze care fac obiectul rechizitoriilor cu care instanța a fost sesizată; instanța de fond a dispus în mod nefondat condamnarea sa la pedeapsa închisorii ignorând probele propuse în apărare respectiv declarațiile a 8 martori care îl disculpau.
Pentru inculpatul -, avocatul pune concluzii de admitere a recursului conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, critică cele două hotărâri pentru nelegalitate, pe motiv că declarațiile inculpaților sunt nule întrucât nu li s-a adus la cunoștință dreptul de a fi asistat de un avocat și de a nu declara nimic, conform prev. art. 70 al.2 cpp; nu există la dosar referat de începere a urmăririi penale, de terminare a urmăririi penale precum și rezoluția de confirmare a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.2 cp, toate fiind pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.1 cp, astfel că prezentarea materialului de urmărire penală este nulă; s-a încălcat dreptul la apărare întrucât în cauză sunt interese contrare între inculpați, iar aceștia au fost reprezentați de același avocat ceea ce presupune desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către instanța de fond. Pe fond solicită în principal, achitarea pentru toate faptele pentru care este acuzat întrucât 5 martori oculari au declarat că nu a fost la locul în care s-a petrecut incidentul și nici ceilalți martori nu a declarat că el a lovit partea vătămată. iar în subsidiar, aplicarea art. 81 Cp.
Pentru inculpații, și, avocatul din oficiu solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și restituirea cauzei la parchet, având în vedere nulitatea actului de sesizare, iar pe fondul cauzei, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea art. 81 Cp.
Referitor la recursul părții civile, apărătorii inculpaților recurenți pun concluzii de respingere a recursului.
Apărătorul ales al părții civile recurente, av. critică cele două hotărâri pentru netemeinicie pe latură penală și pe latură civilă.
Pe latură penală solicită aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de a lege și aplicarea unui spor de pedeapsă, având în vedere gravitatea faptelor, periculozitatea lor socială, modalitatea în care au săvârșit faptele. Circumstanțele atenuante au fost greșit reținute având în vedere că inculpații nu au dat dovadă de regret, nu au depus vreo stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunilor și pagubele pricinuite părții vătămate lipsind de la judecarea cauzei tocmai cu scopul de tergiversa soluționarea cu celeritate a acesteia. Sub aspectul laturii civile, solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 60.000 lei daune morale și obligarea acestora în solidar la plata cheltuielilor de judecată în toate cele trei grade de jurisdicție.
Procurorul pune concluzii de respingere a tuturor recursurilor, apreciind că starea de fapt reținută de instanțe este cea corectă, la fel și încadrarea juridică dată faptelor precum și pedepsele aplicate inculpaților.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 02.12.2008.
Dată în ședință publică azi, 24.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /02.12.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.1111/
Ședința publică din 2 decembrie 2008
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile formulate de partea civilă și inculpații -, împotriva deciziei penale nr. 47 din 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor, concluziile apărătorilor și ale procurorului au avut loc în ședința publică de la 24.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 2 decembrie 2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31/27.06.2007, pronunțată în dosar nr- Judecătoria moldova Nouăa condamnat pe inculpatul la următoarele pedepse:
- 4 ( patru ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. Cp;
- 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 74,76 alin. 1 lit. b Cp.
În temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 alin. 1 lit. b Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 ( un ) an închisoare, inculpatul urmând să execute 1 (un) an închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cp, interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c, e Cp.
A condamnat pe inculpatul, la următoarele pedepse:
- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. e Cp;
- 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 74,76 alin. 1 lit. b Cp.
În temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 alin. 1 lit. b Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, inculpatul urmând să execute 1 (un) an închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cp, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c, e Cp.
A condamnat pe inculpatul, la următoarele pedepse:
- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. e Cp;
- 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 74,76 alin. 1 lit. b Cp.
În temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 alin. 1 lit. b Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, inculpatul urmând să execute 1 (un) an închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cp, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul -, la următoarele pedepse:
- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. e Cp;
- 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 74,76 alin. 1 lit. b Cp.
În temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 alin. 1 lit. b Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, inculpatul urmând să execute 1 (un) an închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cp, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 Cp.
A condamnat pe inculpatul, la următoarele pedepse:
- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. e Cp;
- 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. b Cp.
În temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 alin.1 lit. b Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, inculpatul urmând să execute 1 (un) an închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cp, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 Cp.
A condamnat pe inculpatul, la următoarele pedepse:
- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 74, 76 alin. 1 lit. e Cp;
- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cp, cu aplic. art. 74,76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 alin. 1 lit. b Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, inculpatul urmând să execute 1 (un) an și 4 ( patru ) luni închisoare.
Pe perioada prev. de art. 71 Cp, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 Cod penal.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cpp, a admis în parte acțiunea exercitată de partea civilă și a obligat inculpații, în solidar, la plata către acesta a sumei de 11600 lei, despăgubiri civile.
În baza art. 14 și art. 346 Cpp, a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Municipal de Urgență T și a obligat inculpații la plata către aceasta a sumei de 818,92 lei, cu dobânda legală la zi până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 193 Cpp, a obligat pe fiecare inculpat la plata către partea vătămată a sumei de 1055,33 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Conform art. 191 Cpp, a obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În vara zilei de 20/21.03.2004 partea vătămată, în timp ce se afla în discoteca la o masă, împreună cu mai mulți prieteni la un moment dat a fost lovită, fără un anume motiv de inculpatul și care a luat-o pe sus îndreptându-se spre bucătăria discotecii. Când au ajuns la ușa discotecii partea vătămată s-a proptit cu mâinile și picioarele în tocul ușii pentru a nu fi introdus aici împotriva voinței sale. Deoarece cei doi inculpați nu au reușit să îl introducă în acea încăpere în ajutorul lor au venit și inculpații, - și, care au lovit-o pe partea vătămată. După ce partea vătămată a fost introdusă în bucătărie, în încăpere a intrat inculpatul și toți inculpații au lovit-o pe partea vătămată, care era ținută închisă în bucătăria discotecii. Inculpații ieșeau și intrau pe rând în acea încăpere, supraveghind discoteca pentru a observa dacă vin organele de poliție.
Mama părții vătămate, a fost înștiințată telefonic de prietenii părții vătămate despre evenimentele petrecute și a anunțat poliția.
Partea vătămată a fost sechestrată în bucătăria discotecii peste 30 de minute, până la venirea unui echipaj al poliției.
La sosirea poliției inculpatul și - au scos partea vătămată pe o ușă din dosul camerei. Când a fost scoasă din discotecă partea vătămată era bătură, plină de sânge și cu hainele ude.
În urma loviturilor aplicate partea vătămată a suferit o vătămare a integrității corporale, care a necesitat un nr.de 25 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză fila 118 - dosar 210 urmărire penală, acvirat prin raportul de expertiză a Comisiei Superioare Medicină Legală.
În drept, faptele inculpaților: -, -, și constând în aceea că în noaptea de 20/21 martie 2004 au aplicat părții vătămate lovituri care i-au pricinuit acesteia un nr.de 25 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.de art. 181 al.1 Cod penal.
Faptele acelorași inculpați de a lipsi de libertate partea vătămată mai mult de 30 de minute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art.189 al.2 Cod penal.
Instanța de fond a constatat că faptele au fost săvârșite în concurs și a făcut aplicarea ar.33 lit.a Cod penal.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia, definit prin art.52 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cod penal.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut pericolul social ridicat al infracțiunilor, împrejurarea că inculpații, - și au antecedente penale, conform fișelor de cazier.
Inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b Cod penal, potrivit fișei de cazier.
Din fișele de cazier rezultă că inculpatul și sunt la prima încălcare a legii penale.
Inculpații, -, și nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Inculpatul recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată dar a arătat că a fost provocat de aceasta.
Față de dinamica săvârșirii faptelor și raporturile anterioare cu partea vătămată, instanța de fond a făcut aplicarea art.74, 76 al.1 lit.a Cod penal.
Pe perioada prev.de art.71 a interzis inculpaților și drepturile prev.de art.64 lit.a, b, c, e Cod penal și inculpaților, -, - și drepturile prev.de art.64 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a reținut următoarele: partea vătămată s-a constituit parte civilă inițial cu suma de 20.000 lei, din care 5.000 lei daune materiale, iar 15.000 lei - daune morale (fila 10 - dosar 522/2005 instanță fond).
Ulterior și-a modificat câtimea obiectului cererii arătând că suma cu care se constituie parte civilă este de 24.000 lei, 20.000 lei - reprezentând daune morale, iar 4.000 lei daune materiale.
Pentru dovedirea despăgubirilor privind daunele materiale au fost administrate probe cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: factură, precum și o serie de înscrisuri medicale.
Acțiunea civilă a fost admisă în parte pentru următoarele motive.
Privitor la despăgubirile pentru daune materiale:
Din disp.art.998, 999 cod civil rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Pentru a se putea obține repararea prejudiciului acesta trebuie să fie cert și nereparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
După cum s-a arătat, partea civilă a depus la dosar o serie de înscrisuri, care nu precizează însă întinderea prejudiciului suferit, doar din factura rezultă că acesta a suferit un prejudiciu de 1.600 lei reprezentând contravaloarea intervenției chirurgicale.
Ca urmare, instanța de fond în baza art.14 rap.la art.346 Cpp a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă sumei de 1.600 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Privitor la despăgubiri pentru daunele morale, în baza art.14 rap.la art.346 Cpp, instanța de fond a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
La stabilirea acestor despăgubiri instanța de fond a avut în vedere suferințele morale la care a fost supusă partea vătămată, faptul că vătămarea a fost produsă în zona facială, fapt ce a privat-o pe partea civilă de posibilitatea de a lua parte la viața socială o perioadă de timp, că faptele s-au petrecut într-un loc public și într-un oraș cu un număr redus de locuitori.
Instanța de fond a constatat că partea civilă CAS s-a constituit parte civilă cu suma de 818,92 lei. În acest sens au fost depuse la dosar înscrisurile (filele 11, 97, 99 - dosar 991/2005 instanță fond).
Instanța de fond, în baza art.14 rap. la art. 346 Cpp a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 818,92 lei, cu dobânzi legale la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale.
Privitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a constatat că partea civilă a solicitat cheltuieli de judecată în valoare de 6332 lei/3.332 lei reprezentând cheltuieli de transport la instanța de fond, iar 3.000 lei - onorariu avocat.
În dovedirea acestora a fost depusă copia chitanței nr.617/28.III.2007.
Instanța de fond, în baza art.193 Cpp, a obligat pe fiecare inculpat la plata către partea vătămată a sumei de 1.055,33 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel: inculpații -, -, -, și și partea civilă.
Prin decizia penală nr. 47 din 25 martie 2008, Tribunalul C-S, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp a admis apelurile declarate de partea civilă și inculpații, -, și împotriva sentinței penale nr. 31/27.06.2007 pronunțată de Judecătoria moldova Nouă în dosar nr. 508/P/2004, pe care a desființat-o parțial în latură penală și civilă și rejudecând:
A dispus aplicarea art. 37 lit. b Cp față de inculpatul.
În baza art. 71 Cp a interzis pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpaților, -, și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp cu excepția dreptului de a alege, iar inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art. 998-999 Cod civil au fost obligați în solidar inculpații, -, și să plătească părții civile suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare efectuate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 193 alin. 1 Cpp a fost obligat fiecare inculpat apelant să plătească părții civile câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.
În apel au fost administrate probe noi testimoniale și cu înscrisuri.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cpp, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, tribunalul a constatat că apelurile formulate de inculpații -, -, -, și și partea civilă sunt fondate, urmând a fi admise, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, tribunalul a apreciat că motivele invocate în apel d e către inculpați sunt neîntemeiate, însă apelul acestora este admisibil dintr-un alt motiv, după cum urmează:
În ce privește motivele invocate de către inculpații și - în concluziile scrise depuse la dosar, prin care s-a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
S-a invocat de către cei doi inculpați că referatul de terminare a urmăririi penale și procesul-verbal de începere a urmăririi penale au fost întocmite pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cp și art. 189 alin. 1 Cp, iar trimiterea în judecată prin rechizitoriu s-a făcut pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cp și art. 189 alin. 2 Cp, și că rechizitoriul întocmit în cauză nu a fost confirmat de către procurorul ierarhic superior, motive care determină necesitatea refacerii urmăririi penale.
S-a reținut de către tribunal că, într-adevăr, prin referatul de terminare a urmăririi penale din data de 3.06.2005 s-a propus punerea în mișcare a acțiunii penale și întocmirea rechizitoriului față de învinuiții -, și, pentru infracțiunile de vătămare corporală și lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cp și respectiv art. 189 alin. 1 Cp, iar prin procesul-verbal de începere a urmăririi penale din 9.11.2005 s-a dispus începerea urmăririi penale față de aceeași învinuiți și pentru aceleași infracțiuni specificate în referatul de terminare a urmăririi penale.
S-a reținut însă și că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria moldova Nouă din data de 9.08.2005 din dosar 637/P/2004 al aceluiași parchet s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată doar a inculpatului - și doar pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 Cp, prin același act dispunându-se disjungerea cauzei față de toți învinuiții cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cod penal.
Ulterior, urmărirea penală s-a desfășurat în condițiile art. 228 alin. 1, 11, 31și 6 Cpp în cadrul dosarului 458/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria moldova Nouă, iar prin rechizitoriul parchetului din data de 13.02.2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a tuturor învinuiților din prezentul dosar pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 al. 1 Cp și de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 189 al. 2 Cp.
După cum rezultă din dosarul nr. 458/P/2005 urmărire penală, inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală în condițiile art. 257 raportat la art. 250 Cpp, în cadrul acestei proceduri aducându-li-se la cunoștință încadrarea juridică a faptelor (infracțiunile prev. și ped. de art. 181 al. 1 Cp și art. 189 al. 2 Cp).
În ce privește cel de-al doilea motiv invocat în susținerea nulității urmăririi penale, s-a reținut de către tribunal că, într-adevăr din actele aflate la dosarul de urmărire penală nu rezultă că s-ar fi urmat procedura prevăzută de art. 164 Cpp.
Tribunalul a apreciat că nici unul dintre cele două motive invocate de către inculpații și - în sprijinul cererii de restituire la parchet în vederea refacerii urmăririi penale nu se încadrează însă în cauzele de nulitate absolută expres și limitativ prevăzute de art. 197 al. 2 Cod procedură penală.
În aceste condiții, aceste motive, încadrându-se în cazurile de nulitate relativă prev. de art. 197 al. 1 Cpp, trebuiau invocate în cursul efectuării actului sau în faza de judecată, la primul termen cu procedura completă, în condițiile art. 197 alin. 4 Cpp.
Ori, inculpații au invocat aceste motive abia prin concluziile scrise depuse cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, neconformându-se dispozițiilor art. 197 al. 4 Cpp.
Inculpații și au mai invocat în sprijinul cererii de restituire și faptul că, în faza de urmărire penală, inculpaților nu li s-a adus la cunoștință că tot ce declară poate fi folosit împotriva lor și că lipsește procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală pentru inculpatul.
Din verificarea declarațiilor date de către inculpați în faza de urmărire penală a rezultat că în toate sunt consemnate dispozițiile cuprinse în art. 70 al. 2 Cpp, aceste declarații fiind semnate de către învinuiți, iar la dosar nu există nici o probă care să facă dovada contrară.
Totodată, s-a constatat că, la fila 138 dosar 458/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria moldova Nouă există procesul-verbal care atestă că materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului la data de 12.01.2006, la aceeași dată prezentându-li-se materialul de urmărire penală și inculpaților - și.
Ulterior acestei date s-a formulat o cerere de probațiune care însă a fost respinsă, nemaifiind administrate alte probe.
Într-adevăr, celorlalți inculpați li s-a mai prezentat o dată materialul de urmărire penală la data de 2.02.2006, însă, față de existența procesului-verbal mai sus amintit și față de faptul că după data la care a fost încheiat nu s-au mai administrat alte probe, nu mai era necesară prezentarea din nou a materialului de urmărire penală față de inculpatul.
S-a reținut că și aceste ultime motive invocate în sprijinul cererii de restituire sunt cauze de nulitate relativă și nu au fost invocate în termenul prevăzut de art. 197 alin. 4 Cpp.
Cei doi inculpați ( și ) au invocat și nulitatea absolută a cercetării judecătorești, arătând că, deși inculpații aveau interese contrare, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, au fost asistați toți de același apărător în fața instanței de fond.
S-a reținut că acest motiv este neîntemeiat, întrucât în declarațiile sale de la fila 36 și 152 dosar, inculpatul - a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, dar că în cursul altercației cu partea vătămată cei doi s-au lovit reciproc. Același inculpat a specificat în continuarea declarației că la altercația dintre acesta și partea vătămată nu a participat altă persoană.
Nici ceilalți inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor (, -, -, ), iar declarațiile acestora nu se contrazic cu cele ale inculpatului.
În aceste condiții, nu s-a putut reține că inculpații au avut interese contrare, iar pe de altă parte, s-a reținut și că acest motiv nu se înscrie în disp. art. 197 al. 2 Cpp și trebuia invocat în condițiile art. 197 al. 4 Cpp; ori, cei doi inculpați l-au invocat abia la dezbaterea în fond a apelului.
Tribunalul a apreciat că nici ultimul motiv invocat în susținerea nulității absolute a hotărârii pronunțate de prima instanță nu este întemeiat, întrucât hotărârea cuprinde, chiar dacă pe scurt, motivele care au stat la baza soluției pronunțate.
Pe fondul cauzei, toți inculpații au arătat că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și că prima instanță a apreciat eronat probele administrate, înlăturând în mod nejustificat declarațiile unui număr mare de martori propuși de aceștia.
S-a reținut de către tribunal însă că acest motiv invocat de inculpați în apel este neîntemeiat, întrucât prima instanță a apreciat corect probele administrate la dosarul cauzei, martorii oculari audiați confirmând starea de fapt reținută atât de instanță prin hotărârea pronunțată, cât și de către parchet în actul de inculpare.
Prima instanță, întemeiat, a ajuns la concluzia că activitatea inculpaților realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de vătămare corporală prev.și ped.de art. 181 al. 1 Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal prev.și ped.de art. 189 al. 2 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
În plus, față de ceilalți inculpați, inculpatul a invocat, ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, legitima apărare.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 Cp legitima apărare presupune existența unui atac material, imediat, injust care să pună în pericol grav persoana celui atacat.
În speță, inculpatul a arătat în declarațiile sale că între acesta și partea vătămată a existat o altercație în cadrul căreia s-au lovit reciproc.
S-a reținut de către tribunal însă că, la dosarul cauzei nu există nici un act medico-legal care să ateste că inculpatul ar fi suferit vreo leziune, după cum nu există nici probă care să ateste că partea vătămată ar fi exercitat un atac asupra inculpatului.
Dimpotrivă, martorii oculari audiați au arătat că inculpatul, fără nici un motiv, i-a cerut părții vătămate să-l urmeze, dar în urma refuzului acesteia a început să o lovească.
Prin urmare, această apărare a inculpatului a fost înlăturată, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 44 Cod penal, nici în ceea ce privește atacul și nici în ceea ce privește acțiunea de apărare.
Tribunalul a apreciat că apelul inculpaților este nefondat și sub aspectul modului de individualizare a pedepselor aplicate.
S-a reținut, cu privire la acest aspect că prima instanță a aplicat corect criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, la stabilirea pedepselor ținând seama atât de cauzele de atenuare a pedepselor (lipsa antecedentelor penale pentru inculpații și, lipsa de perseverență în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni pentru ceilalți inculpați), cât și cauzele de agravare a pedepselor (concursul de infracțiuni pentru toți inculpații, starea de recidivă pentru inculpatul și existența antecedentelor penale pentru inculpații, - și -). De asemenea, prima instanță a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite determinat de urmarea produsă (vătămări care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale).
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța de fond și atunci când aceasta a dispus executarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații.
Având în vedere cele expuse anterior, s-a reținut că nu există temeiuri pentru a se dispune redozarea pedepselor aplicate, nici în sensul micșorării și nici în cel al majorării cuantumului acestora și nici pentru a se dispune aplicarea art. 81, 82 Cod penal.
Apelul inculpaților a fost apreciat însă admisibil sub aspectul modului de aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
Prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 8 iunie 2005, Curtea a decis că a existat o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în dreptul român interzicerea unor drepturi operează în mod automat și absolut cu titlu de pedeapsă accesorie, pentru orice persoană care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de instanțele judecătorești și fără a se lua în considerare tipul infracțiunii.
De asemenea, în hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii, Curtea a arătat că, la fel ca și în dreptul român și în dreptul britanic există o dispoziție prin care drepturile (de exemplu dreptul la vot) persoanei condamnate sunt interzise ope legis, ca pedeapsă accesorie, fără ca interzicerea acestora să fie cenzurată de instanțele judecătorești, existând astfel o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În spiritul celor două hotărâri menționate anterior, tribunalul a reținut că drepturile oricărei persoane, fie ea și condamnată, pot fi interzise numai motivat, prin exercitarea unui control de către instanța judecătorească.
Având în vedere faptul că inculpații din speța de față au săvârșit infracțiunile de vătămare corporală prev.și ped.de art. 181 al. 1 Cp și lipsire de libertate în mod ilegal prev.și ped.de art. 189 al. 2 Cp, se impune interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp, mai exact a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât legea română condiționează ocuparea acestor funcții de inexistența unei condamnări la o pedeapsă penală privativă de libertate, dar nu și a dreptului de a alege a cărui exercitare nu este condiționată de lipsa unei condamnări.
Totodată, față de inculpații mai sus menționați, s-a reținut că nu se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. c-e, o asemenea măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpații nu s-au folosit de o profesie sau funcție pentru săvârșirea infracțiunilor și întrucât, aceeași inculpați nu au copii minori și nici nu au calitatea de tutore sau curator.
Mai mult, s-a reținut de către tribunal că, prin modificările aduse de Legea nr. 278/2006 art.71 din Codul penal, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în cazul aplicării unei pedepse cu închisoare, atrage după sine, în mod automat, doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a-c Cod penal, pentru interzicerea celorlalte drepturi deducându-se că trebuie exercitat un control judecătoresc.
Cu privire la inculpatul, tribunalul a reținut că acesta, în momentul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, exercita o activitate de agent de ordine la barul reținut ca loc al săvârșirii infracțiunii, astfel încât, cu privire la acest inculpat se impune și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Referitor la apelul părții civile, s-a reținut că, în ce privește latura penală a cauzei, motivele invocate în apel în ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților sunt neîntemeiate, pentru considerentele expuse în analizarea aceluiași motiv de apel invocat de către inculpați.
În latură penală a fost considerat însă întemeiat motivul referitor la starea de recidivă în care se află inculpatul.
S-a reținut că, deși în considerentele hotărârii apelate s-a specificat că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie și acest lucru rezultă din fișa de cazier a inculpatului, în dispozitivul hotărârii nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cp, impunându-se desființarea sentinței apelate în acest sens.
În latura civilă a cauzei, motivele invocate de partea civilă în ce privește modul de acordare a cheltuielilor judiciare au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.
S-a reținut că prima instanță a acordat părții civile în întregime cheltuielile de transport și cele privind onorariul de avocat care au fost solicitate, făcând corect aplicarea dispozițiilor art. 193 alin. 4 raportat la art. 191 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța va hotărî partea din cheltuielile judiciare pe care o va suporta fiecare inculpat.
Prin urmare, prima instanță, față de aceste dispoziții, nu putea dispune obligarea în solidar a inculpaților la plata sumelor de bani reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de partea civilă.
Tribunalul a apreciat însă că apelul părții vătămate în latura civilă este însă fondat sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond.
Având în vedere suferințele fizice și psihice cărora a fost supusă partea vătămată ca urmare a acțiunii inculpaților (numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor, precum și trauma psihică produsă de agresarea părții vătămate în condițiile arătate), s-a apreciat de către tribunal că suma de 30.000 RON acordată cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral produs părții civile.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S au declarat recurs inculpații: -, și partea civilă.
Inculpatul - a criticat decizia și sentința instanței de fond, pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că soluția instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii întrucât deși se arată că apelurile inculpaților sunt admise, în motivare nu se precizează sub ce aspect se admit apelurile.
Se mai arată că nu s-a aflat la locul faptei atunci când s-a petrecut incidentul ce a dat naștere conflictului descris în rechizitoriu astfel că nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni.
În subsidiar se solicită ca în situația în care se va reține vinovăția sa să se facă aplicarea prev. art. 74, 76 cp, aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prev. de lege cu suspendarea condiționată a executării având în vedere vârsta, gradul său de participare la săvârșirea infracțiunilor. Pe latură civilă se solicită diminuarea despăgubirilor civile acordate și obligarea sa la despăgubiri doar în măsura dovedirii lor de către partea civilă.
Inculpatul a criticat decizia și sentința recurată pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
Inculpatului nu i s-a adus la cunoștință de către organele de urmărire penală despre dreptul de a fi asistat de un avocat astfel că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale;
Inculpații au fost trimiși în judecată fără să existe un referat de începere urmăririi penale sau de terminare a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.2 cp.
Rechizitoriile prin care inculpații au fost trimiși în judecată nu au fost confirmate de procurorul ierarhic superior, potrivit prev. art. 264 Cpp astfel că actele de sesizare a instanței sunt lovite de nulitate absolută;
Din dosarul de urmărire penală lipsește referatul de prezentare a materialului de urmărire penală pentru inc.;
Deși s-a solicitat confruntarea părților și a martorilor în cursul urmăririi penale, această probă a fost refuzată, deși sunt contradicții evidente între declarațiile date;
Sentința este nelegală și pentru motivul că deși între inculpați sunt interese contrare, în cursul cercetării judecătorești au fost asistați toți de același avocat ceea ce atrage nulitatea absolută a acestei hotărâri;
S-au aplicat în mod nelegal și pedepsele accesorii prev. de art. 64 cp deoarece pedepsele complementare se pot aplica în condițiile prev. de art. 65 cp doar dacă pedeapsa stabilită este cel puțin 2 ani închisoare;
Sentința instanței de fond este nelegală pe motiv că nu este motivată, starea de fapt este ceea copiată din rechizitoriu;
Instanța nu s-a pronunțat asupra conexării celor două cauze care fac obiectul rechizitoriilor cu care instanța a fost sesizată;
Instanța de fond a dispus în mod nefondat condamnarea sa la pedeapsa închisorii ignorând probele propuse în apărare respectiv declarațiile a 8 martori care îl disculpau.
Inculpatul a criticat cele două hotărâri pentru nelegalitate pe motiv că declarațiile inculpaților sunt nule întrucât nu li s-a adus la cunoștință dreptul de a fi asistat de un avocat și de a nu declara nimic, conform prev. art. 70 al.2 cpp; nu există la dosar referat de începere a urmăririi penale, de terminare a urmăririi penale precum și rezoluția de confirmare a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.2 cp toate fiind pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.1 cp astfel că prezentarea materialului de urmărire penală este nulă; s-a încălcat dreptul la apărare întrucât în cauză sunt interese contrare între inculpați și aceștia au fost reprezentați de același avocat ceea ce presupune desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Pe fond se cere achitarea pentru toate faptele pentru care este acuzat întrucât 5 martori oculari au declarat că nu a fost la locul în care s-a petrecut incidentul și nici ceilalți martori nu a declarat că el a lovit partea vătămată.
Inculpații și au criticat hotărârile pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor administrate, condamnarea a fost dispusă și pentru infracțiunea prev. de art. 198 cp fără ca să fie întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, privitor la infracțiunea prev. de art 181 cp instanța trebuia să constate lipsa de pericol social sau să aplice o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării. Cu privire la latura civilă a cauzei apreciază ca exagerate daunele acordate.
Inculpatul a criticat hotărârile pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța de fond a reținut în mod neântemeiat vinovăția pentru cele două infracțiuni deși se impunea achitarea sa pentru infr. prev. de art. 189 al.2 cp întrucât această faptă nu există iar în ce privește infracțiunea prev. de art. 181 cp există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv a fost agresat de către partea vătămată în momentul în care, în virtutea obligațiilor sale de serviciu, a încercat să-l scoată din local astfel că se afla în legitimă apărare.
Se mai arată că varianta expusă de el a fost probată cu declarațiile mai multor martori care au fost ignorate de instanță.
Partea civilă a criticat cele două hotărâri pentru netemeinicie pe latură penală și pe latură civilă.
Pe latură penală partea vătămată a solicitat aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prev. de a lege având în vedere gravitatea faptelor, periculozitatea lor socială, modalitatea în care au săvârșit faptele, prin acte bestiale de tortură asupra părții vătămate pe care au sechestrat-o lipsind-o de posibilitatea de a se apăra. Circumstanțele atenuante au fost greșit reținute având în vedere că inculpații nu au dat dovadă de regret, nu au depus vreo stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunilor și pagubele pricinuite părții vătămate lipsind de la judecarea cauzei tocmai cu scopul de tergiversa soluționarea cu celeritate a acesteia.
Sub aspectul laturii civile se solicită obligarea inculpaților la plata sumei de 60.000 lei daune morale și obligarea acestora în solidar la plata cheltuielilor de judecată în toate cele trei grade de jurisdicție.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.21cpp se constată că recursul părții vătămate este fondat, în parte, în ce privește latura penală a cauzei, pentru următoarele motive:
Din dosarul de fond se reține că Judecătoria moldova Nouă, reținând vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, a dispus condamnarea acestora la pedepse de câte 1 an închisoare respectiv 1 an și 4 luni închisoare pentru inculpatul, pedepsele aplicate fiind sub minimul special prev. de lege reținându-se pentru toți inculpații circumstanțele atenuante prev. de art. 74, 76 cp deși nu se explică care sunt împrejurările care justifică reținerea acestor circumstanțe, instanța de fond limitându-se doar la a menționa, în sentință, că aplicarea prev. art. 74 și 76 se face având în vedere dinamica săvârșirii faptelor și raporturile anterioare cu partea vătămată.
Curtea apreciază că reținerea acestor circumstanțe în favoarea inculpaților s-a făcut fără nici un temei.
Din actele de la dosar se reține că inculpații, în mod constant nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, încercând să inducă în eroare organele de anchetă și instanțele de judecată, propunând audierea unor martori cu declarațiile cărora au prezentat o stare de fapt care nu corespundea realității.
Doar inculpații și nu au antecedente penale, ceilalți au mai suferit anterior condamnări penale unii și pentru fapte comise cu violență ( inc. și -) iar inculpatul este recidivist în condițiile prev. de art. 37 lit. b cp.
Nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. b cp întrucât nici unul dintre inculpați nu depus stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.
De asemenea, având în vedere gravitatea și pericolul social al faptelor comise, împrejurările și modalitatea în care au fost comise, nu se poate reține nici o altă circumstanță atenuantă, în sensul prev. art. 74 al.2 Cp cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Prin urmare, se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond și individualizarea pedepselor prin aplicarea mai riguroasă a criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 cp.
În ce privește latura civilă a cauzei, se consideră că acțiunea civilă a fost soluționată în mod temeinic, în sensul că instanța de fond și de apel au evaluat daunele morale la suma de 30.000, care reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat părții vătămate, având în vedere suferințele psihice și fizice la care a fost supusă urmare a agresiunii fizice exercitate de inculpați.
Se mai reține că cele două instanțe au făcut o corectă aplicare a prev. art. 193 Cpp cu privire la acordarea cheltuielilor judiciare, acestea fiind stabilite pentru fiecare inculpat, astfel că nu este legală obligarea acestora în solidar.
Cu privire la recursurile inculpaților, se constată că nu pot fi reținute nici una dintre nelegalitățile invocate.
Din examinarea celor două rechizitorii, prin care inculpații au fost trimiși în judecată, se constată că, într-adevăr, acestea nu au fost confirmate de procurorul ierarhic superior, însă la momentul la care acestea au fost întocmite nu exista această cerință, întrucât abia la data de 06.09.2006, prin OUG 60/2006, art. 264 cpp a fost modificat în sensul obligativității verificării rechizitoriului sub aspectul legalității și temeinicei, de către procurorul ierarhic superior.
În dosarul de urmărire penală există proces verbal de începere a urmăririi penale și terminare a urmăririi penale pentru faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel că este lipsit de relevanță încadrarea juridică a faptelor făcută de organele de poliție, întrucât interpretare actelor de urmărire penală și încadrarea juridică a faptelor revine procurorului care întocmește rechizitoriul.
Nu poate fi reținută nici susținerea inculpaților că organele de urmărire penală nu și-au îndeplinit obligația de a încunoștința despre dreptul de a fi asistați de un apărător întrucât din actele dosarului de urmărire penală se reține că organele de poliție și-au îndeplinit această obligație aspect ce rezultă din declarațiile luate pe formular tipizat. Chiar dacă pe unele declarații nu se mai face această mențiune s-ar putea pune în discuție nulitatea doar acestora însă conținutul acestora nu este diferit de cele în care inculpații au fost audiați în condițiile prevăzute de lege.
Este nefondat și motivul invocat precum că inculpații deși aveau interese contrare au fost asistați de același avocat în cursul urmăririi penele deși între ei existau interese contrare întrucât din cercetări a rezultat că doar inculpatul a avut o altercație cu partea vătămată, în urma căreia s-au lovit reciproc, iar ceilalți inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor astfel că nu se poate reține existența unor interese contrarii între inculpați.
Materialul de urmărire penală au fost prezentate tuturor inculpaților inclusiv inc. conform Procesului verbal din data de 12.ian. 2006 existent în dosarul de urmărire penală la fila 132.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs invocat de inc., care a susținut că a fost în legitimă apărare, întrucât el a fost cel agresat de partea vătămată în momentul în care, în virtutea obligațiilor sale de serviciu, a încercat să o scoată afară din local deoarece martorii oculari au arătat că dimpotrivă inculpatul a fost cel care a agresat partea vătămată în urma refuzului său de a-l urma.
Inculpatul - a mai invocat nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel și pe motivul că soluția instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii întrucât nu rezultă sub ce aspect sunt admise apelurile inculpaților. Și acest motiv este nefondat întrucât din examinarea deciziei instanței de apel rezultă că apelurile inculpaților sunt admisibile sub aspectul modului de aplicare a pedepselor accesorii în sensul că nu se impune aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit.c-e cp.
Totodată se mai reține că instanța de fond s-a pronunțat și asupra conexității celor două rechizitorii prin Încheierea din data de 9 martie din dosarul nr.210/P/2006.
Unul din motivele de recurs al inculpatului se referă și la greșita reținere a pedepselor complementare însă așa cum se poate observa din conținutul celor două hotărâri atacate inculpaților nu li s-a aplicat pedepse complementare ci pedepse accesorii în condițiile prev. de art. 64 cp. De asemenea nu se poate susține că sentința instanței de fond este nelegală pe motiv că nu este motivată întrucât din conținutul acestei hotărâri rezultă care este starea de fapt reținută și argumentele care au stat la baza aplicării pedepselor sau modul în care a fost soluționată latura civilă a cauzei fiind îndeplinite exigențele prev. de art.356 cpp.
Pe fondul cauzei se constată că instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 181 al.1 cp și art. 189 al.2 cp.
În cursul urmăririi penale au fost audiați mai mulți martori care au fost prezenți la discoteca din M nouă și care confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Martora a declarat că a văzut când inculpații și au luat cu forța partea vătămată de la masa la care se găsea și a început să tragă de ea deși partea vătămată se opunea. A mai declarat că ulterior inc. i-a cerut să declara la poliție că partea vătămată s-a luat de ea, a tras-o de păr a amenințat-o, i-a sucit mâna fiind nevoită să cheme ajutorul bodyguarzilor, ceea ce nu este adevărat.
Martorul a declarat și el că fiind prezent la discotecă a văzut când inculpații și a luat-o cu forța pe partea vătămată au lovit-o și au tras-o cu forța în bucătăria discotecii. Întrucât partea vătămată s-a opus a apărut și inculpatul - și toți trei inculpații au reușit să o bage cu forța în bucătărie apoi au venit și ceilalți inculpați au intrat și ei în bucătărie și aici au ținut partea vătămată aprox. 30 min. Tot el mai declarat că a văzut, în timp ce ușa de la bucătărie s-a deschis, cum partea vătămată a fost lovită de inculpați.
Martorii și au fost și el prezenți la fața locului și a confirmat cele declarate de martorul declarând și ei că partea văt. a fost băgată cu forța în bucătăria discotecii unde a fost agresată de inculpați și unde a fost ținută în mod forțat aprox. 20-30 min.
Martora aad eclarat că a fost și ea prezentă la discotecă și unde se aflau și inculpații în calitate de bodyguarzi și ea a sunat-o pe mama părții vătămate să anunțe poliția aflând că inculpații bat partea vătămată în bucătăria discotecii.
În raportul întocmit de ag.șef.adj de poliție se menționează că s-a deplasat la discotecă întrucât a fost informat că oamenii de ordine au băgat cu forța un tânăr în bucătărie și îl bat. La fața locului a găsit partea vătămată plină de sânge, incoerent în vorbire și care a afirmat că a fost bătut de oamenii de ordine din discotecă.
Raportul agentului de poliție arată că fiind de serviciu in seara zilei de -4 a fost anunțat că la discoteca s-a produs un scandal și aici a găsit partea vătămată plină de sânge.
În același sens a declarat și gardianul public care a susținut că se afla în patrulă mixtă cu agentul de poliție.
Inspectorul, din cadrul Poliției M Nouă, a consemnat în raportul întocmit că după incident s-a prezentat la discoteca menționată mai sus unde i-a găsit pe inculpați și care au declarat că partea vătămată a acosta o minoră astfel că ei au fost nevoiți să folosească forța pentru aplana conflictul.În același raport se mai arată că s-a procedat la identificarea martorilor oculari care au declarat că inculpații în calitate de oameni de ordine și consumatori au lovit cu pumnii și picioarele partea vătămată pe care au dus-o forțat în bucătăria discotecii unde l-au ținut închis până la sosirea poliției.
Inculpatul a recunoscut că a avut o altercație cu partea vătămată și că s-au lovit reciproc încă această susținere nu a fost dovedită, potrivit declarațiilor martorilor oculari.
Ceilalți inculpați nu au recunoscut faptele arătând că nu au participat în nici un mod la agresarea și lipsirea de libertate a părții vătămate inculpații, - și susținând că nici nu a fost la discotecă ci la o pizzerie din apropierea discoteci și au propus audierea mai multor martori cu care să dovedească neimplicarea lor în incident.
În mod întemeiat instanța de fond a respins declarațiile martorilor propuși de inculpați care nu sunt verosimile având în vedere declarațiile martorilor oculari care au fost prezenți la derularea evenimentelor precum și rapoartele agenților de poliție care se coroborează cu plângerea părții vătămate.
Față de considerentele mai sus enunțate, în baza art. 38515pct. 2 lit. d cpp va fi admis recursul părții vătămate în ce privește latura penală a cauzei, astfel că se va casa decizia recurată și Sentința penală nr. 31/2007, pronunțată de Judecătoria moldova Nouă și rejudecând cauza se va dispune condamnarea inculpaților, - și, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 al.1 cp la pedeapsa de câte 3 ani închisoare fiecare.
În baza art. 189 al.2 cp aceiași inculpați vor fi condamnați, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, la pedeapsa de câte 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cp se vor contopi pedepsele aplicate inculpaților în cea mai grea și se va dispune executarea de către fiecare inculpat a pedepsei de 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b cp cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art. 71 cp.
Inculpații și vor fi condamnați fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 cp la pedeapsa de câte 3 ani și 6 luni fiecare.
În baza art. 189 al.2 cp cei doi inculpați vor fi condamnați fiecare la câte 7 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cp se vor contopi pedepsele aplicate inculpaților în cea mai grea și se va dispune executarea de către fiecare inculpat a pedepsei de 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b cp cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art. 71 cp.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cp se vor contopi pedepsele aplicate inculpaților în cea mai grea și se va dispune executarea de către fiecare inculpat a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b cp cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art. 71 cp.
La aplicarea pedepselor s-a ținut seama de contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunilor, individualizarea acestora s-a făcut pe baza criteriilor generale prev. de art 72 cp.
S-a avut în vedere limitele de pedeapsă prev. de lege precum și gradul de pericol ridicat al infracțiunilor.
Așa cum s-a reținut din probele administrate partea vătămată a fost agresată într-un mod bestial de către inculpați, fiind sechestrată în incinta discotecii din M Nouă aprox. 30 de min., timp în care a fost lovită de inculpați aparent fără nici un motiv și fără să se fi dovedit că a avut o conduită necorespunzătoare care să justifice intervenția inculpaților în calitate de oameni de ordine.
Amploarea loviturilor aplicate părții vătămate este redată de certificatele medico-legale care evidențiază un nr. de 17 leziuni la nivelul capului și a brațelor, fiind și internată la spital cu diagnosticul cranio-facial acut.
Față de inculpații și s-a aplicat o pedeapsă majorată având în vedere atât contribuția lor mai însemnată la comiterea faptelor cât și antecedentele penale. Se reține în acest sens că inculpatul este recidivist în condițiile prev. de art. 37 lit. b cp iar inculpatul are antecedente penale el fiind condamnat anterior și pentru alte infracțiuni comise cu violență ceea ce demonstrează perseverența sa în săvârșirea acestui tip de infracțiuni.
Se vor menține în rest dispozițiile celor două hotărâri recurate.
Așa cum s-a arătat mai sus recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art. 38515, pct. 1, lit. b cpp.
Se va respinge cerere părții vătămate de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs întrucât nu a făcut dovada acestora.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d C.P.P. admite recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.47/2008 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.31/2007 pronunțată de Judecătoria moldova Nouă și rejudecând cauza:
În baza art.181 al.1 p condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.189 al.2 p condamnă același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal la pedeapsa de:
- 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b p contopește cele două pedepse în cea mai grea și dispune executarea de către inculpat a pedepsei de
- 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoarecu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b p, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71
Cod Penal2. În baza art.181 al.1 p condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.189 al.2 p condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal la pedeapsa de
- 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b p contopește cele două pedepse în cea mai grea și dispune executarea pedepsei de:
-7 (șapte) ani închisoare,cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b p, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71
Cod Penal3. În baza art.181 al.1 p condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare
În baza art.189 al.2 p condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal la pedeapsa de
- 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b p contopește pedepsele în cea mai grea și dispune executarea pedepsei de:
-7 (șapte) ani închisoare,cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b p, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71
Cod Penal4. În baza art.181 al.1 p condamnă pe inculpatul-pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.189 al.2 p condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal la pedeapsa de
- 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b p contopește pedepsele în cea mai grea și dispune executarea pedepsei de:
-7 (șapte) ani închisoare,cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b p, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71
Cod Penal5. În baza art.181 al.1 p condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.189 al.2 p condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal la pedeapsa de
- 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod Penal contopește pedepsele în cea mai grea și dispune executarea pedepsei de:
-7 (șapte) ani închisoare,cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b p, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71
Cod Penal6. În baza art.181 al.1 p cu aplic.art.37 lit.b p condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.189 al.2 p cu aplic.art.37 lit.a p condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal la pedeapsa de
- 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod Penal contopește cele două pedepse în cea mai grea și dispune executarea de către inculpat a pedepsei de:
-7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare,cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b p, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71
Cod PenalRespinge cererea de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs, de către partea vătămată, ca nedovedite.
Menține în rest dispozițiile celor două hotărâri recurate.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, -, și împotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpații, și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpații, - și la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 900 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. C/05.12.08
Tehnored. 2 ex./22.12.08
PI. - - Jud. M Nouă
- -; - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
