Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 650/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(695/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 650/R
Ședința nepublică de la data de 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.265 pronunțată de Judecătoria Roșiori d Vede și a deciziei penale nr. 19/A din data de 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința nepublică se prezintă recurentul inculpat în stare de libertate și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 240/08.04.2009 emisă de Baroul Teleorman - Cabinet individual, intimatul parte vătămată personal, intimat reprezentant legal personal, intimat parte responsabilă civilmente personal, lipsă fiind intimata parte responsabilă civilmente, intimați părți civile Spitalul R de Vede, Spitalul de Urgență, precum și intimat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat minor, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9, pct. 10, pct. 14, pct. 18 Cod procedură penală.
Critică hotărârile pronunțate în cauză ca fiind nelegale și netemeinice, în primul rând sub aspectul faptului că instanțele nu au analizat ansamblul probator administrat, având în vedere că la pronunțarea celor două hotărâri penale nu au ținut cont de declarațiile martorilor oculari, și, din care rezultă lipsa de intenție a inculpatului de a lovi pe partea vătămată.
Un alt aspect sub care critică hotărârile pronunțate în cauză, este acela privind condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei, considerând că, nu s-a ținut cont de prevederile legale referitor la faptul că inculpatul este încă minor, iar față de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, faptul că se află la prima abatere, conduita pe care a avut-o după comiterea faptei penale, se impunea aplicarea unei măsuri educative, respectiv libertatea supravegheată prev. de art. 101 lit. b Cod penal. Precizează faptul că nu a avut nici o altercație anterioară între cei doi, inculpatul nu a avut nici un motiv și nici intenția de a lovi pe partea vătămată.
Ultima critică invocată, respectiv despăgubirile solicitate, arată că inculpatul este de acord cu plata sumelor de bani, respectiv daunele materiale, în condițiile în care acestea au fost dovedite de către unitățile spitalicești și de către partea civilă; cu privire la daunele morale solicitate este de acord cu plata acestora în condițiile în care acestea vor fi justificate, în opinia sa considerându-le prea mari, având în vedere modul în care s-a comis infracțiunea de vătămare corporală, așa încât, solicită a fi diminuate.
Având cuvântul intimatul parte vătămată minor și reprezentantul legal al acestuia, solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
Având cuvântul intimatul parte responsabilă civilmente pentru inculpatul minor, arată că este de acord cu suportarea cheltuielilor de la spital, însă nu este de acord cu plata daunelor morale, întrucât nu există acte doveditoare.
Reprezentantul Parchetului, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, de vârsta pe care inculpatul o are la această dată, de dispozițiile legale prevăzute în art. 103 Cod penal, apreciază că, sub aspectul laturii penale a cauzei nu mai poate fi aplicată măsura libertății supravegheate față de recurentul inculpatul minor.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, și anume pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare în condițiile art. 110 Cod penal, apreciază că, instanțele au făcut o justă individualizare a acesteia în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii precum și în raport de comportarea inculpatului minor pe parcursul procesului penal, de actele depuse la dosarul cauzei în circumstanțiere, precum și de declarațiile martorilor audiați în circumstanțiere.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că, nu se circumscrie dispozițiilor art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, așa încât, sub acest aspect, nu există posibilitatea admiterii recursului și al micșorării cuantumului daunelor, fie că sunt materiale sau morale.
În completare cu referire la cealaltă latură a procesului, latura penală, pentru ceea ce a expus anterior, și anume persoana inculpatului și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, dar și prejudiciul produs prin această infracțiune, respectiv numărul mare de îngrijiri medicale la care a fost supus partea vătămată ca urmare a activității infracționale, apreciază că, pedeapsa a fost corect individualizată și formulează, de asemenea, concluzii de respingere a recursului, ca fiind neîntemeiat.
În ultimul cuvânt recurentul inculpat minor, se raliază la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.19/A din 19.02.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr.265 din 20.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ri de Vede.
fost obligat apelantul inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.265/ 20.11.2008 Judecătoria Ri de Vede a condamnat în baza art.181 alin.l Cod penal rap.la art.99, 100, 109 Cod penal pe inculpatul minor, la pedeapsa închisorii de 6(șase) luni.
În baza art.110 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a stabilit termen de încercare de l (un) an.
Pe durata termenului de încercare, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.1101alin.2 raportat la art.83 Cod penal privind revocarea pedepsei în cazul săvârșii unei alte infracțiuni.
Au fost interzise inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal cu începere de la împlinirea vârstei de 18 ani, în condițiile art.71 alin.5 Cod penal.
A admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile Spitalul Ri de Vede și, fiica lui și C, născută în comuna de, cu același domiciliu, CNP -, în calitate de reprezentant legal al părții civile -, în vârstă de 12 ani, fiul lui și, născut la 3.06.1995 în T M, domiciliat în comuna de, județul
A obligat pe inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 1 498,33 lei către Spitalul "" Ri de Vede, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată, plus majorările aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală, și la suma de 4000 lei daune morale și 55 lei despăgubiri materiale, către partea civilă, ca reprezentant legal al părții vătămate.
A luat act că Spitalul Clinic de B nu s-a constituit parte civilă.
A respins cererea părții civile de înlocuire a despăgubirilor materiale și morale cu plata unei pensii viagere pentru partea vătămată -.
A obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 275 lei.
A obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 38 lei (c/val, certificat medico-legal) către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.565/P/2007 din 28 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori d Vede, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul, fiul lui și, născut la 11.11.1991 în municipiul R de Vede, domiciliat în comuna de, județul T, elev la Liceul Angliei din R de Vede, cetățenie română, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale CNP--, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 al.l Cod penal cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut că în data de 28 ianuarie 2007, inculpatul, care se afla în comuna de, jucând tenis cu alți tineri, a aruncat cu o piatră spre partea vătămată minoră, care tocmai trecea prin zonă împreună cu alți doi tineri, și cu care a avut un conflict, piatră ce a lovit partea vătămată în zona oculară dreaptă.
În urma loviturii primite, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale în urma examinării medicale inițiale. Ulterior a fost efectuată o constatare medico - legală de către T, concluzionându-se faptul că partea vătămată a necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale, însă nu constituie infirmitate.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză: declarațiile părților, declarațiile martorilor, coroborate cu raportul de expertiză medico -legală, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În după - amiaza zilei de 28.01.2007, în jurul orelor 16,00, partea vătămată, însoțită de martorii și, se deplasau pe o stradă din comuna de, trecând pe 1ângă inculpatul cu, care aștepta să joace tenis, după ce martorii, și încheiau partida începută.
Văzându-i pe cei trei, inculpatul i-a întrebat unde se duc și pentru că aceștia i-au răspuns că nu îl interesează, l-a înjurat pe martorul, care i-a răspuns la rândul său tot printr-o înjurătură, continuându-și drumul.
Pe fondul acestui conflict, inculpatul a luat o piatră de jos și a aruncat spre grupul celor trei unde se afla și partea vătămată, piatră care nu a lovit pe nici o persoană. Imediat a luat o altă piatră de jos și a aruncat în aceiași direcție, moment în care partea vătămată întorcându-se cu fața spre inculpat, a fost lovit cu piatra in zona oculară dreaptă.
Atât din declarația părții vătămate, cât și a celor doi martori oculari, a reieșit că în momentul în care a fost lovit cu piatra în, partea vătămată nu era aplecată, așa cum a susținut inculpatul, ci în poziție bipedă, iar piatra a avut o traiectorie rectilinie, fără să atingă solul și apoi să ricoșeze.
În urma loviturii primite, partea vătămată a fost transportată la Spitalul
", R de Vede și internată în perioada 29.01. - 07.02.2007 cu diagnosticul "forte glob ocular, midriază paralitică, hemoragie in vitros, subexație cristalin, hematom coroidian", pentru care a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații ulterior, conform certificatului medico -legal nr. 126/C/304 din 15.02.2007 eliberat de T (42-dosar urmărire penală).
Ulterior, s-a efectuat un raport de constatare medico-legală de T cu nr. 777/B/2007 din 24.04.2007, concluzionându-se că partea vătămată a prezentat leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur, ce a necesitat 65 -70 zile îngrijiri medicale, și că nu constituie infirmitate.
În concluzie, față de numărul de zile de îngrijiri medicale (50 de zile) acordat părții vătămate, fapta inculpatului minor în vârstă de 15 ani, la data producerii faptei, având discernământ, conform raportului de constatare medico-legală (psihiatric), nr.803/D/2007 din 24.04.2007 emis de SML T (62 - dosar urmărire penală), de a arunca cu o piatră în direcția părții vătămate și aol ovi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 al.l Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere pericolul social ridicat al faptei săvârșită de inculpat cu intenție, nu cu praeterintenție, așa cum a susținut apărătorul inculpatului, fără a face această dovadă cu probele administrate, pericol determinat și de consecințele infracționale (leziuni traumatice ce au necesitat 50 de zile îngrijiri medicale).
Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este minor, elev la Colegiul, se află la prima abatere (conform referatului de evaluare al Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman -31), și a manifestat o atitudine de regret pentru cele întâmplate și care, așa cum a arătat în ultimul său cuvânt, vor reprezenta "o lecție pentru tot restul vieții".
Instanța, la aplicarea pedepsei nu s-a putut orienta la măsura educativă a libertății supravegheate prev. de art.l03 Cod penal, specifică minorilor, întrucât această măsură constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită, ori inculpatul a împlinit deja la data de 11.11.2008 vârsta de 17 ani, nemaifiind legală o astfel de măsură educativă.
Instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, având în vedere poziția procesuală nesinceră a inculpatului, îngreunând cercetarea judecătorească prin încercarea sa de acreditare a ideii că nu a avut intenția de a lovi, fapt pentru care a aruncat cu piatra în șosea, iar ce s-a întâmplat a fost un accident nefericit, datorită aplecării părții vătămate să-și lege șiretul de la pantof (susținere contrazisă prin probele administrate).
Față de nesinceritatea inculpatului care și-a confecționat o variantă faptică favorabilă, instanța a considerat ca fiind adecvată pedeapsa închisorii de un an, orientată peste minimul special și cu aplicarea art.l09 Cod penal, care prevede că limitele pedepselor se reduc la J, respectiv 6 luni, pedeapsă ce este în măsură să atingă scopul educativ și coercitiv al acesteia.
Totodată, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art.110 Cod penal, potrivit căreia termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de 6 luni, va constitui un serios avertisment și îl va conștientiza pe inculpat în asumarea consecințelor propriului comportament, ajutându-1 să evite pe viitor săvârșirea de alte fapte antisociale.
Instanța a pus în vedere inculpatului pe durata termenului de încercare, dispozițiile art. 1101al.2 raportat la art.83 Cod penal, privind revocarea pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
Referitor la acțiunea civilă exercitată de părțile civile Spitalul "" R de Vede și, în calitate de reprezentant legal al părții vătămate minore, în vârstă de 12 ani, instanța în baza art. 14 Cod procedură penală, raportat la art. 989 cod civil și art.346 (1) Cod procedură penală, a admis-o în parte.
Astfel, Spitalul " " R de Vede s-a constituit parte civilă, în baza art. 15 Cod procedură penală și art.313 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății cu suma de 1498,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare plus majorările de întârziere aferente debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.
Partea civilă, în baza art. 14 Cod procedură penală și art.989 Cod civil, ca reprezentant legal al părții vătămate minore, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei din care 2.500 lei despăgubiri materiale și 7.500 lei daune morale ca preț al suferinței pricinuite.
Referitor la despăgubirile materiale, partea civilă a făcut dovada numai a cheltuielilor în sumă de 55 lei, reprezentând c/v a două consultații medicale, respectiv cu chitanța nr. 7969/18.12.2007 (99) în valoare de 20 lei și nr.290/20.04.2007 (100) în valoare de 35 lei.
Nu a făcut dovada contravalorii medicamentelor cumpărate cu cele două rețete medicale (99 și 100) depuse la dosarul cauzei, întrucât acestea atestă numai prescrierea unor medicamente, nu și dovada că au fost cumpărate cu anumite sume, în condițiile în care copii beneficiază de gratuitatea medicamentelor până la vârsta de 18 ani.
Instanța nu a reținut ca fiind doveditoare nici biletele de călătorie de la filele 103-109, întrucât nu există imprimată nici o dată certă, nu există menționată ruta și nici prețul călătoriei, fiind indicată în mod generic valoarea unui bilet de călătorie de la 1 leu la 4 lei.
Referitor la daunele morale în sumă de 7.500 lei, instanța le-a apreciat ca fiind exagerate, suma de 4.000 lei reprezentând un echivalent rezonabil al suferinței pricinuite.
Pentru a stabili acest cuantum, instanța a avut în vedere în primul rând că partea vătămată este minoră în vârstă de 12 ani și că a avut nevoie de 50 de zile de îngrijiri medicale cu o internare de 4 zile, și care indiscutabil i-au provocat o suferință fizică, ce dimensiuni mai ample la un minor, față de un adult.
Totodată instanța a avut în vedere și faptul că leziunile traumatice produse prin lovire la ochiul drept, pe lângă suferința pricinuită părții vătămate, au generat și un efort suplimentar din partea acesteia pentru desfășurarea activităților zilnice.
Împotriva acestei sentințe, la 27.11.2008 a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea instanței de fond pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că, pe latură penală, deși a administrat proba cu martori, din care reiese faptul că nu a intenționat să o lovească pe partea civilă, instanța a reținut vinovăția sa, în condițiile în care trebuia să facă aplicarea prevederilor art.ll pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, pe considerentul că lipsește vinovăția în prezenta cauză. A făcut trimitere la declarația lui, care a arătat că "altercația inițială a avut loc între mine și. Inculpatul a luat apoi o piatră și a aruncat spre noi, cu intenția de a-1 lovi pe, dar acea piatră nu a lovit pe nimeni. A luat apoi o altă piatră, a aruncat spre grupul nostru și am fost lovit în ochiul drept. După ce m-a lovit, inculpatul a venit la mine și a spus că nu a vrut să mă lovească, a mers cu mine până acasă".
A mai arătat că pedeapsa aplicată este foarte mare, ținând cont de faptul că inculpatul este încă minor și trebuia să beneficieze de prevederile art.99 și urm.Cod penal, care instituie un regim penal special unor astfel de infractori măsurile educative.
Având în vedere probele administrate în cauza dedusă judecății: declarația martorei (fila 86): "Eu sunt vecină cu inculpatul, pe care îl cunosc ca fiind un copil cuminte, este săritor, bine crescut", lipsa antecedentelor penale, prevederile art.74, art.76 Cod penal, minoritatea inculpatului, acesta consideră că se impune, pe latură penală, admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.265 din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Ri de Vede, desființarea acestei sentințe, iar pe fondul cauzei, aplicarea uneia dintre măsurile educative prevăzute de art.101 Cod penal, pentru infracțiunea de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 181 Cod penal.
Pe latură civilă a solicitat admiterea în parte a daunelor morale, întrucât cuantumul acestora este în opinia inculpatului ridicat, raportat la modalitatea de comitere a faptei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și în temeiul art.371 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul inculpatului nu este întemeiat.
În ceea ce privește critica inculpatului referitor la latura penală a cauzei tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 Cod penal, întrucât legea nu cere ca formă de vinovăție intenția directă. Așa cum a rezultat din probatoriul cauzei, inculpatul a intenționat să lovească o altă persoană cu piatra, dar l-a lovit pe partea vătămată (care era într-un grup). In cauză există intenție indirectă și deci sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 Cod penal.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză numai aplicarea unei pedepse corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și că în cauză nu se impune aplicarea unei măsuri educative inculpatului.
In ceea ce privește critica inculpatului referitor la reducerea cuantumului daunelor morale, tribunalul apreciază că suma de 4 000 lei reprezintă o justă reparare a suferințelor părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând soluția ca netemeinică și nelegală,întrucât nu a avut intenția să comită infracțiunea, sancțiunea aplicată este prea severă iar despăgubirile acordate părții civile sunt prea mari.
A invocat cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.10, 14 și 18 Cod procedură penală.
Curtea, analizând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care conform dispozițiilor art.3859alin.3 se iau în discuție din oficiu, constată că este nefondat.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este incident, întrucât instanța de fond și cea de apel au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor întreg probatoriul administrat în cauză.
Ceea ce se critică în realitate de către recurent nu este faptul că cele două instanțe nu s-au pronunțat "cu privire la unele probe administrate", așa cum se prevede la pct.10 din art.3859Cod procedură penală, ci că le-au interpretat greșit.
Inculpatul susține că a săvârșit fapta din culpă, neavând intenția de aol ovi pe partea vătămată.
Curtea constată că în cauză, din probele administrare reiese faptul că inculpatul, în urma unei altercații verbale cu martorul, a luat o piatră și a aruncat-o în direcția grupului de trei persoane din care făcea parte martorul, partea vătămată și, lovind-o în pe partea vătămată.
Este adevărat că inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului - vătămarea corporală a părții vătămate însă a acceptat posibilitatea producerii lui, din moment ce a aruncat cu piatra, de la o distanță mică în direcția unui grup de persoane.
Ca atare forma de vinovăție nu este intenția directă pentru care este necesar ca făptuitorul să fi urmărit producerea rezultatului. Dar acceptarea producerii rezultatului chiar în condițiile în care nu s-a urmărit producerea lui prin acțiunea sau inacțiunea ce reprezintă elementul material al infracțiunii cu intenția indirectă și această formă este suficientă pentru a constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, sub raport subiectiv, pentru existența infracțiunii de vătămare corporală.
De aceea în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art.18 din art.3859Cod procedură penală întrucât nu este vorba de o eroare de fapt în care s-au aflat cele două instanțe, pentru că inculpatul recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută de cele două instanțe, ci este vorba de calificarea juridică dată faptei, calificare care este corectă în raport de forma de vinovăție cu care a fost săvârșită.
În cauză mai fost invocat pct.14 din art.3859Cod procedură penală solicitându-se aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate prevăzută de art.101 lit.b Cod penal.
Curtea constată că măsura educativă cu o durată de 1 an nu mai poate fi luată în cauză, întrucât minorul a împlinit deja vârsta de 17 ani și ca atare, o asemenea sancțiune nu ar mai fi oportună.
De asemenea, Curtea constată că sancțiunea penală aplicată în cauză este adecvată gravității faptei comise și persoanei inculpatului, corespunde exigențelor privind prevenția generală și cea specială, motiv pentru care nu se impune o reindividualizare a acesteia.
În ceea ce privește latura civilă, Curtea constată că nu poate cenzura cuantumul despăgubirilor acordate întrucât nu există un caz de casare care să permită acest lucru în recurs.
De aceea, Curtea va respinge ca nefondat recursul, conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, motiv pentru care va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.265 din 20.11.2008, pronunțată de Judecătoria Ri de Vede și a deciziei penale nr.19/A din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția Penală.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./5.; 10.06.09
- jud.;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
