Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 647/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(961/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 647/R
Ședința publică de la data de 29 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.38661/29.04.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, critică încheierea recurată pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică având în vedere următoarele considerente:
În sinteză, instanța de fond a motivat menținerea stării de arest preventiv pe un singur aspect și anume faptul că inculpatul se face vinovat, din probele administrate, de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Într-un asemenea context, apreciază că această motivare este o simplă formalitate fiind încălcate dispozițiile art. 5 paragraf 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în plus, nu au fost analizate sub nici o formă argumentele pertinente care conduceau la punerea în libertate a inculpatului, la dosarul cauzei neexistând probe și indicii temeinice, așa cum spun dispozițiile art. 143 Cod procedură penală rap. la art. 68/1 Cod procedură penală, care să permită în continuare menținerea stării de arest preventiv. Într-adevăr, inculpatul a fost adus în țară în baza unui mandat de arestare european, însă apreciază că starea de detenție preventivă nu este necesară a se menține până la judecarea cauzei. Totodată, precizează că în prezent la dosarul cauzei nu există nici o probă care să justifice menținerea acestei stări. Pentru perioada care se presupune că inculpatul ar fi săvârșit vreo infracțiune acesta s-a aflat în detenție în executarea unei pedepse într-un penitenciar de maximă securitate din Spania.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la termenele de judecată.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu înțelege să facă considerații cu privire la vinovăția inculpatului dacă judecătorul fondului a făcut-o sau dacă acest lucru se înțelege din redactarea încheierii atacate prin prezentul recurs, considerând că există o altă cale procedurală de a remedia aceste aspect. În opinia sa, are în vedere exclusiv materialul probator administrat în cauză până la acest moment, fără a face considerații asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, apreciază că sunt indicii temeinice că lăsarea în libertate a acestuia impietează asupra adevărului în prezenta cauză, făcând referire inclusiv la apărarea ordinii publice și la apărarea ordinii de drept, pentru că scopul final al procesului penal este aflarea adevărului și restabilirea situației de legalitate care trebuie să domnească într-un stat de drept. În ceea ce îl privește pe recurentul inculpat, are în vedere din materialul probator administrat în cauză că sunt indicii temeinice că a participat la săvârșirea unor fapte de o gravitate deosebită, respectiv trafic de stupefiante.
Concluzionând, având în vedere pericolul social concret al infracțiunii la care inculpatul a participat, materialul probator administrat în cauză până la această dată, persoana acestuia, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când a menținut starea de arest preventiv, așa încât concluziile formulate sunt în sensul respingerii recursului, ca fiind neîntemeiat și al menținerii stării de arest în continuare.
În ultimul cuvânt recurentul inculpat, solicită admiterea recursului raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 9.04.2009 a Tribunalului București - secția I penală, pronunțată în dosarul nr-, printre altele, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest pentru inculpații și.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin rechizitoriul nr.45/D/P/2007 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost trimis în judecată, inculpatul, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art.25 cod pen. rap. la art.2 alin.l și 2 din Legea 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 cod pen. art.75 lit. a cod pen. și art.14 lit. c din Legea 143/2000, instigare la (săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de art.25 cod pen. rap. la art.3 alin.l și 2 din Legea 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 cod pen. art.75 lit. a cod pen. și art.14 lit. c din Legea nr. 143/2000, finanțare a infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, faptă prev. de art.10 din Legea 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 cod pen. art.75 lit. a cod pen. și art.14 lit. c din Legea 143/2000, inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor prev. de Legea 143/2000, prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic. art.33 lit. a cod pen. precum și inculpatul.
n fapt, s-a reținut că în perioada 2003-2005, inculpatul, în timp ce se afla în stare de detenție în Spania (fiind arestat de autoritățile judiciare spaniole), acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constituit, coordonat și finanțat o rețea organizată internațională de traficanți de droguri de mare risc cu ramificații pe teritoriile mai multor state, specializată în transportarea unor mari cantități de heroină, din Turcia până în Spania cu sau fără tranzitarea României, fiecare membru având sarcini precise în cadrul organizației, specifice crimei organizate, instigând membrii rețelei de narcotraficanți să transporte din Turcia în Spania, prin România, aproximativ 325 kg de heroină, în valoare de 22.000.000 EURO, de preluarea și expedierea acestor droguri ocupându-se inculpatul prin intermediul unui mare număr de persoane, inculpatul reușind să reorganizeze rețeaua criminală și după arestarea preventivă și trimiterea în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale în materie iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate inculpaților, conf. art. 160 alin.3 cod proc.pen.
Astfel, din materialul probator administrat până în prezent, a rezultat în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise (în grup criminal organizat, deși se afla în stare de arest dovedind perseverență pe calea ilicitului infracțional-inculpatul ; inculpatul sustrăgându-se de la urmărirea penală și cunoscut cu antecedente penale), amploarea și perseverența deosebită a activității infracționale care a fost extinsă pe o perioadă lungă de timp, cantitatea mare de droguri traficată și valoarea acesteia exprimată în bani precum și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a fost arestat sub numele fals de în timpul unei investigații privind traficul de droguri și escrocherii începută în luna aprilie 1998 în Spania, împrejurări în care s-a descoperit că a transportat cantități importante de cocaină ( 12 kg, 425 grame), starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care 1ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate.
De asemenea inculpatul figurează în Spania cu numeroase arestări pentru fapte precum "leziuni, amenințări, constrângeri, reclamațiejudecătorească, opunere și neascultare și delict împotriva sănătății publice", împrejurările expuse conturează ideea că, odată pus în libertate, va impieta asupra bunei desfășurări a cercetării judecătorești și ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică prin reluarea activității infracționale.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal și în vederea continuării administrării probatoriului, audierea martorilor, în baza art.3002cod proc.pen. rap. la art.l60 alin 3 cod proc.pen. a menținut starea de arest a inculpaților și.
Cu privire la cererile de revocare a măsurii arestării preventive potrivit dispoz. art.l60 alin.2 Cod proc.pen. și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispoz. art.139 alin.l cod proc.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care audeterminat luarea măsurii.
Potrivit dispoz. art.l6& alin. 2 Cod proc.pen. dacă instanța constată căarestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinatarestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justificeprivarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Având în vedere că tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, față de persoana acestuia, modalitatea, natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, a dispus respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând încheierea ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Inculpatul a invocat faptul că în perioada în care se presupune că a săvârșit infracțiunea, s-a aflat în detenție pe teritoriul Spaniei și ca atare nu putea comite fapte penale pe teritoriul României.
Curtea analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.3856Cod procedură penală, constată că aceasta este temeinică și legală.
În cauză există indicii temeinice care conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele care i-au fost reținute în sarcină.
Deși este adevărat că în perioada 2003 - 2005 inculpatul s-a aflat într-un penitenciar din Spania, la dosar există dovezi că acesta comunica cu diferite persoane, reușind să coordoneze o rețea internațională de trafic de droguri de mare risc, specializată în transportarea heroinei din Turcia în Spania.
Gravitatea faptei ce se reține în sarcina inculpatului precum și periculozitatea acestuia, relevată de multiplele condamnări pe care le-a primit pe teritoriul Spaniei înainte de anul 2003, îndreptățește aprecierea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol este evidențiat odată în plus de faptul că inculpatul, deși se afla în stare de detenție, a continuat totuși activitatea infracțională pe care a reușit să o desfășoare implicând ca participanți un număr mare de persoane.
Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a schimbat și având în vedere complexitatea cauzei se impune menținerea acesteia și pentru o bună administrare a justiției.
De aceea, Curtea va respinge ca nefondat conform art.38515pct.1 lit. Cod procedură penală recursul inculpatului, urmând ca acesta să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 9.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.06.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
