Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 959/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 959/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 110/A/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-intimat, asistat de avocat ales, lipsă partea vătămată intimată, nereprezentată partea civilă intimată Spitalul Militar d e Urgență
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratură concluzii de către partea civilă intimată Spitalul Militar d e Urgență
Se procedează la audierea inculpatului-intimat, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului privind infracțiunea de violare de domiciliu, considerând că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și solicită a se avea în vedere că inculpatul are antecedente penale fiind condamnat pentru o infracțiune de violență. Prin urmare solicită casarea hotărârii din apel și menținerea hotărârii primei instanțe în privința condamnării inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei Tribunalului Timiș, avându-se în vedere intenția inculpatului, la momentul pătrunderii în curtea părții vătămate, de aog ăsi pe martora, dar și faptul că altercația s-a produs la stradă
Inculpatul-intimat solicită respingerea recursului și precizează că regretă fapta, dar nu a avut intenția decât de a-și recupera banii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1766 din 12.09.2007, Judecătoria Timișoara, în baza art. 181 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit.b, art. 74 lit.b,c C,o, art. 76 lit.e Cod Penal, condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 07.10.1974 în T, jud. T, domiciliat în de nr. 357, comuna, jud. T, cetățean român, studii 10 clase, divorțat, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, CNP - la o pedeapsă de:
- 5 (cinci) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit.a-c, art. 71.Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de "Vătămare corporală".
În baza art. 192 al.2 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit.b Cod Penal, art. 74 lit.b,c Cod Penal, art. 76 lit.c a Cod Penal condamnat inculpatul, la o pedeapsă de:
- 1 (un) an închisoare, cu aplicarea art. 64 lit.a-c, art. 71.Cod Penal pentru săvârșire infracțiunii
de " de domiciliu".
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b a Cod Penal contopit pedepsele aplicate anterior în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare, pe care o sporește cu o lună stabilind astfel o pedeapsă rezultantă de:
- 1 (un) an și o lună închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a-c în Cod Penal condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 cod civil a obligat inculpatul la plata a 680 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Militar d e Urgență T cu dobânzi legale calculate de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective.
S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
În baza art. 349, 191 al.1 a C.P.P. obligat inculpatul la plata a 520 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu nr. 2795/P/2006 înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr- la data de 05.03.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 181 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal art. 192 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalÎn expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că în data de 13.03.2006 a avut loc un incident între partea vătămată și inculpatul, în curtea casei părții vătămate, inculpatul aplicând părții vătămate lovituri în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Fiind audiat cu privire la acuzațiile aduse, inculpatul a declarat că în data de 13.03.2006, cu aproximativ o J de oră înainte de producerea incidentului dintre el și partea vătămată, ar fi întâlnit-o pe numita și i-ar fi împrumutat o sumă de bani, iar atunci când s-a deplasat la domiciliul părții vătămate, unde se afla în acele momente pentru a-i cere restituirea sumei de bani împrumutate, a profitat de faptul că poarta de la stradă era întredeschisă, a intrat în curtea casei și a strigat-o pe și în acest context a observat pe geamul de la ușă că persoana respectivă era sumar îmbrăcată.
Inculpatul a susținut totodată că a fost tulburat atunci când a văzut-o pe îmbrăcată doar în lenjerie intimă în casa părții vătămate, deoarece în urmă cu mai mult timp a întreținut relații intime cu aceasta și ar fi intenționat să plece, însă atunci când a ieșit în stradă a fost ajuns din urmă de către care i-a aplicat acestuia o lovitură cu palma.
În continuare, inculpatul a susținut că partea vătămată ar fi ieșit și el în stradă și văzând cele întâmplate kl-ar fi înjurat și s-ar fi îndreptat spre el cu intenția de a-l agresa, moment în care inculpatul a împins partea vătămată cu mâna în zona umărului, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut, fără să mai fi fost lovit în vreun alt fel de către inculpat.
În finalul declarației, inculpatul a revenit asupra susținerilor inițiale și a recunoscut că atunci când a văzut-o pe sumar îmbrăcată a intrat în camera în care se afla aceasta și a prins-o de mână, scoțând-o în curtea locuinței părții vătămate și că după aceea partea vătămată a venit și el în curtea locuinței și că în acel loc s-au produs incidentele anterior relatate, susținând însă că partea vătămată nu i-a cerut nici un moment pe parcursul incidentului să părăsească încăperea în care a intrat ori curtea în care s-a produs incidentul dintre părți.
În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea părții vătămate care a susținut că inculpatul a profitat de faptul că poarta de la stradă și ușa casei erau descuiate și a intrat până în încăperea în care se afla el și, fără a-l fi strigat în prealabil pe partea vătămată, a scos-o pe în curtea imobilului părții vătămate și a început să o lovească cu pumnii, moment în care partea vătămată a intervenit între cei doi și l-a împins pe inculpat, fără a avea intenția să îl lovească pe acesta, iar inculpatul a reacționat, a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței și l-a trântit la pământ, în cădere partea vătămată dislocându-și umărul.
De asemenea, s-a reținut că partea vătămată a mai susținut că în timpul incidentului nu a apucat să-i ceară inculpatului să părăsească locuința sa, că inculpatul nu a mai fost niciodată la domiciliul său și a negat că ar fi fost sumar îmbrăcată atunci când a venit inculpatul.
În cursul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat și la audierea martorilor propuși prin rechizitoriu, precum și la efectuarea unui referat de evaluare pe seama inculpatului, referat din cuprinsul căruia s-a reținut că incidentul s-a produs pe fondul consumului de alcool și că inculpatul are antecedente comportamentale care indică tulburări de comportament grave, sub influența consumului de alcool, astfel încât s-a reținut că acesta prezintă un grad sporit de pericol social și că va fi necesară o intervenție specializată de renunțare la consumul de alcool pentru reintegrarea corespunzătoare a acestuia în societate.
De asemenea, la dosarul primei instanțe au fost depuse o serie de înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile formulate de unitatea sanitară care a acordat îngrijiri medicale părții vătămate și înscrisuri pe care inculpatul a înțeles să le invoce în circumstanțiere.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 483/C/17.03.2006 și celelalte înscrisuri medicale aflate la dosar, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită, urmând a și-o însuși și a reținut următoarele:
În după-amiaza zilei de 13.03.2006 inculpatul a întâlnit-o, la un bar din localitatea de, pe numita, pe care o cunoștea de mai mult timp și cu care obișnuia să întrețină relații intime și i-a dat acestei persoane suma de 1.000.000 lei vechi convenind cu aceasta ca în seara zilei respective să întrețină relații intime în schimbul acelei sume de bani.
Numita a plecat din acel loc la domiciliul părții vătămate, din aceeași localitate și în seara zilei respective, văzând că aceasta nu vine pentru a întreține relații sexuale, așa cum conveniseră anterior, inculpatul s-a deplasat și el la domiciliul numitului pentru aoc ăuta.
Ajuns în acel loc, inculpatul a profitat de faptul că poarta de la stradă era descuiată și a intrat curtea locuinței părții vătămate de unde a observat că partea vătămată și se aflau în una din încăperile locuinței, iar era, potrivit susținerilor inculpatului, îmbrăcată doar în lenjerie intimă.
Nemulțumit de faptul că nu își onorase promisiunea deși îi dăduse în prealabil o sumă de bani, inculpatul a intrat în încăperea în care se afla aceasta, fără a avea acordul părții vătămate, și a scos-o cu forța în curtea locuinței unde i-a aplicat lovituri cu palmele.
Partea vătămată a ieșit și el în curtea locuinței sale și observând ce se întâmplă a încercat să intervină în apărarea lui și să îl împingă pe inculpat pentru a nu o mai lovi pe aceasta, context în care inculpatul a ripostat, a lovit și a îmbrâncit partea vătămată iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut.
Totodată, instanța de fond mai reținut și faptul că, urmare a agresiunii fizice din partea inculpatului, partea vătămată a suferit mai multe leziuni printre care și o luxație scapulo-humerală care s-a produs în momentul căderii și că pentru vindecarea acestor leziuni partea vătămată a necesitat un număr de 35 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal existent la dosarul cauzei.
Pentru a reține această stare de fapt, judecătoria a constatat că plângerea părții vătămate s-a coroborat cu declarațiile acesteia din faza urmăririi penale și din fața instanței, cu probele testimoniale administrate în cauză, cu înscrisul medico-legal și în mare măsură cu declarațiile inculpatului care, în finalul depoziției sale din fața prime instanțe a recunoscut că a intrat în încăperea în care se aflau partea vătămată și și că incidentele ulterioare dintre el și partea vătămată s-au produs în curtea locuinței părții vătămate, unde le l-a împins pe acesta care s-a dezechilibrat și a căzut.
Totodată, s-a mai reținut că deși inculpatul a încercat să afirme că i-ar fi dat numitei o sumă de bani cu titlul de împrumut, coroborându-se întreg probatoriul administrat și ținându-se cont în special de declarația martorului, în realitate, inculpatul i-a dat acea sumă de bani lui pentru a întreține cu aceasta relații sexuale, existând indicii că aceasta din urmă este cunoscută în localitate pentru astfel de practici.
Date fiind aceste aspecte, instanța de fond a considerat ca plauzibile susținerile inculpatului și ale martorului privitoare la faptul că ar fi văzut-o pe numita sumar îmbrăcată în locuința părții vătămate.
În cauză însă, prima instanță nu a reținut că incidentele care au urmat, în speță agresiunea fizică asupra părții vătămate, ar fi fost urmare a unei crize de gelozie a inculpatului, întrucât acesta nu avea motive să fie gelos pe o persoană cu care întreținerea relații intime contra cost, cu atât mai mult cu cât la vremea respectivă trăia în concubinaj cu altă femei, putându-se reține cel mult faptul că incidentul s-a produs deoarece inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice și că s-a enervat văzând că nu își onorase promisiunea de a întreține relații sexuale cu inculpatul în acea seară.
Nu în ultimul rând, judecătoria nu a putut reține susținerile inculpatului privitoare la faptul că nu l-ar fi lovit în nici un fel pe partea vătămată și că leziunile pe care le prezenta acesta s-ar fi produs doar în cădere, întrucât din înscrisul medico-legal a rezultat că partea vătămată prezenta multiple leziuni care nu puteau fi produse urmare a unui singur impact cu un corp dur, ci doar urmare unei hetero-agresiuni și a lovirii repetate cu sau de corpuri dure, în realitate acestea producându-se prin loviturile aplicate de către inculpat și în momentul în care partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut.
Instanța de fond, pronunțându-se asupra încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, a apreciat că fapta acestuia, de a pătrunde, pe timp de noapte, în curtea locuinței părții vătămate și ulterior în interiorul locuinței, în încăperea în care se aflau partea vătămată și numita, fără a avea acordul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2.
Cod PenalS-a reținut că în cauză este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni atâta timp cât pătrunderea inculpatului în curtea părții vătămate și ulterior într-o încăpere a acesteia s-a produs fără drept, lipsind acordul părții vătămate în acest sens.
De asemenea, instanța de fond a observat că inculpatul a recunoscut în finalul depoziției din fața instanței săvârșirea acestei fapte și că nu există nici un temei pentru a se reține că, dat fiind mediul rural în care locuiau părțile și unde exista obiceiul ca porțile să fie permanent descuiate și ca vecinii să aibă acces unii la alții, inculpatul ar fi avut acceptul tacit al părții vătămate pentru aintra în curtea casei acestuia, atâta timp cât și din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul nu obișnuia să viziteze partea vătămată și că aceasta din urmă se afla în acele momente împreună cu o femeie, astfel încât fapta inculpatului, de a pătrunde în locuința sa a produs urmarea periculoasă avută în vedere de legiuitor la incriminarea unor astfel de fapte.
S-a mai reținut că pentru existența infracțiunii nu este relevant că în timpul incidentului partea vătămată nu a apucat să ceară inculpatului să părăsească locuința sa deoarece legiuitorul a înțeles să incrimineze pătrunderea fără drept într-o locuință ca o modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii.
De asemenea, s-a considerat că fapta inculpatului îmbracă forma calificată de săvârșire prevăzută de art. 192 al. 2.Cod Penal întrucât a fost comisă în seara zilei de 13.03.2006, după lăsarea întunericului.
Prima instanță a apreciat că în cauză este realizată și latura subiectivă a infracțiunii, atâta timp cât inculpatul nu avea acceptul părții vătămate pentru a pătrunde în locuința acestuia și dată fiind natura faptei săvârșite în acel context, respectiv aceea de aol ua pe de lângă partea vătămată și de a-i aplica acesteia lovituri cu palmele, este evident că inculpatul a înțeles să pătrundă în locuința părții vătămate împotriva dorinței acestuia.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului de a lovi cu intenție partea vătămată, provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat un număr de 35 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 al. 1.Cod Penal, fiind realizată atât latura obiectivă a infracțiunii, întrucât inculpatul a exercitat asupra părții vătămate un act violent și între acest act și leziunile amintite există o legătură de cauzalitate, cât și latura subiectivă, din modul de săvârșire și circumstanțele în care s-a produs incidentul dintre părți rezultând că inculpatul a lovit partea vătămată cu intenție.
În cauză, însă, prima instanță nu a putut reține că fapta ar fi fost săvârșită cu praeter intenție atâta timp cât inculpatul a recunoscut că a împins partea vătămată deoarece la data incidentului partea vătămată avea vârsta de 85 ani, astfel încât inculpatul trebuia să prevadă că dacă acesta va fi împins se va dezechilibra, iar în cădere s-ar putea accidenta, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat în acele momente.
Procedând la stabilirea răspunderii penale și la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale stabilite prin disp. art. 72.Cod Penal și în raport de acestea faptul că infracțiunile săvârșite au fost de natură a aduce atingere dreptului părții vătămate la inviolabilitatea propriului domiciliu și că în contextul încălcării acestui drept au fost cauzate părții vătămate leziuni vindecabile într-un număr destul de ridicat de zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale are îi atrag statutul de recidivist post-executoriu.
De asemenea, prima instanță a ținut cont și de faptul că cele două infracțiuni au fost produse pe baza consumului de băuturi alcoolice care a făcut ca inculpatul să nu își poată cenzura reacțiile în acele momente, problemele pe care le are inculpatul vis-a-vis de consumul de alcool fiind astfel reținute și în referatul de evaluare ca fiind principalul factor care a condus la comiterea infracțiunilor, cu atât mai mult cu cât inculpatul are tulburări de comportament grave sub influența consumului de alcool.
Pe de altă parte, prima instanță a ținut cont la stabilirea răspunderii penale și de faptul că inculpatul are în întreținere o fiică minoră care are probleme de sănătate, pe care a crescut-o de la data despărțirii de mama acesteia care nu a mai păstrat legătura cu minora și că pe durata unei eventuale privări de libertate minora respectivă ar fi lipsită de prezența tatălui său, de susținerea morală și financiară a acestuia.
Nu în ultimul rând, la individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a ținut cont și de faptul că după săvârșirea acestora inculpatul a încercat să se împace cu partea vătămată și să înlăture urmările faptei produse, scop în care i-a achitat părții vătămate suma de 20 milioane lei vechi, aspect recunoscut de către acesta, respectiv de faptul că pe tot parcursul procesului penal inculpatul a adoptat o atitudine în general cooperantă, a recunoscut în mare măsură acuzațiile aduse și s-a prezentat la termenele de judecată, manifestând regret pentru cele întâmplate, ceea ce s-a reținut că denotă că a realizat urmările pe care le pot avea faptele sale.
Aceste din urmă împrejurări au fost reținute de către judecătorie ca și circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. b și c cu Cod Penal consecința coborârii pedepselor pe care le-a aplicat sub minimul special prevăzut de lege la un cuantum care a fost apreciat ca fiin suficient în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 52.Cod Penal și care va permite inculpatului să se întoarcă mai repede în societate și să fie alături de fiica sa minoră.
În cauză nu s-a putut da curs cererii apărătorului ales al inculpatului de aplicare a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării, întrucât s-a reținut că statutul de recidivist pe care îl are inculpatul impune ca acesta să își execute pedeapsa în detenție.
Pentru aceste considerente, prima instanță a dispus în baza art. 181 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, art. 74 lit. b, c Cod Penal, art. 76 lit. e Cod Penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit.a-c, art. 71.Cod Penal, pedeapsă pe care a apreciat-o suficientă în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei.
De asemenea, în baza art. 192 al. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, art. 74 lit.b, c Cod Penal, art. 76 lit. c s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de un an închisoare, cu aplicarea art. 64 lit.a-c, art. 71.Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Ca o consecință a săvârșirii în concurs real a celor două infracțiuni, instanța de fond a procedat în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod Penal, la contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare, pe care a sporit-o cu o lună, inculpatul urmând a executa în detenție pedeapsa rezultantă de un an și o lună închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a, c, art. 71.
Cod PenalÎn ceea ce privește soluționarea acțiunii civile, prima instanță a constatat, în ceea ce privește pretențiile civile formulate de către unitatea sanitară care a acordat îngrijiri medicale părții vătămate, că acestea sunt întemeiate întrucât există o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită de către inculpat cu vinovăție, leziunile pe care le-a prezentat partea vătămată și îngrijirile pe care le-a necesitat acesta pentru vindecarea leziunilor respective, iar prejudiciul constând în contravaloarea acestor servicii medicale a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu a fost reparat.
Așadar, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și se impune repararea acestui prejudiciu, prin urmare, în baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998.civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 680 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Militar d e Urgență T, iar pentru ca repararea prejudiciului să fie una efectivă, la această sumă s-au acordat și dobânzi legale calculate de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective, cum de altfel a și solicitat partea civilă.
S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Prin decizia penală nr. 110/A/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de inculpat, sentința apelată a fost desființată, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.P.P. raportat la art. 10 lit. h s C.P.P.-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1.Cod Penal, iar în baza art. 11, pct. 2 lit.a C.P.P. raportat la art. 10 lit.1s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2.Cod Penal În baza prevederilor art. 91 lit. c cu aplicarea art. 181.Cod Penal a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut că înr aport cu infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181.Cod Penal, părțile s-au împăcat, motiv pentru care s-a dispus încetarea procesului.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, instanța de apel a reținut că avându-se în vedere comportarea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, prezentarea sa în fața autorității, recuperarea prejudiciului cauzat pentru vătămare, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că în baza prev.art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la prev. art. 10 lit.1C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului, iar în baza art. 91 lit. c aplicarea Cod Penal sancțiunii amenzii administrative în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2.
Cod PenalRecursul declarat de procuror este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a pătruns în curtea imobilului părții vătămate și a aplicat acestuia lovituri în urma cărora acesta a suferit leziuni, perioada de vindecare fiind de 35 zile.
Însăși durata necesară vindecării leziunilor generate de agresiunea exercitată de inculpat asupra părții vătămate, coroborată cu intensitatea și locul aplicării loviturilor, exclud motivarea temeinică a hotărârii de achitare a inculpatului pentru lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul se află în starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 197.Cod Penal prin sentința penală nr. 405/2000, pronunțată de Judecătoria Timișoara, fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, ceea ce dovedește că scopul educativ al pedepsei închisorii cu privare de libertate nu a fost realizat de inculpat după această condamnare.
Infracțiunea de viol este o infracțiune de violență în raport cu viața și libertatea persoanei, așa cum este și infracțiunea de vătămare corporală, ceea ce dovedește că inculpatul adoptă în continuare un comportament agresiv, violent, astfel că în mod greșit instanța de apel a apreciat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2, lit. d C.P.P. recursul va fi admis, decizia penală recurată va fi casată și rejudecându-se cauza, în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, art. 74 lit. b, c, art. 76 lit. c Cod Penal, menținându-se aplicarea prevederilor art. 74, 76.Cod Penal, datorită comportării sincere a inculpatului, acesta va fi condamnat la pedeapsa de 1(un)an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2.Cod Penal, cu interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata art. 71.Cod Penal, celelalte dispoziții ale deciziei penale apelate urmând a fi menținute.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 110/A/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Casează decizia penală recurată și rejudecând cauza:
În temeiul art. 192 al. 2.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 74 lit, b, c pen. art. 76 lit. c pen. condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la 07.10.1974 în T, jud. T, domiciliat în de nr. 357, comuna, jud. T, cetățean român, studii 10 clase, divorțat, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, CNP -, la:
- 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Interzice inculpatului exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a (cu excepția dreptului de a alege) și b pen.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În temeiul art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red. -20.10.2008
Tehnored. - 22.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
