Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 975/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 975
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.183/A din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul recurent personal, asistat de avocat din oficiu Pâncă, pentru partea vătămată intimată lipsă, avocat ales, în substituirea avocatului ales, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare reducerea pedepsei aplicate inculpatului, modificarea modalității de executare în art.81 Cod Penal, fiind întrunite condițiile prev.de art.52 Cod Penal, iar pe latură civilă solicită reducerea cuantumului daunelor morale.
Apărătorul ales al părții vătămate, solicită respingerea recursului, conform celor arătate în scris, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, în latură penală, menținerea hotărârii dată de prima instanță și aplicarea art.81 Cod Penal, solicitând menținerea laturii civile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Apărătorul părții vătămate intimate, solicită a se reține gravitatea faptei săvârșită de către inculpat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, în baza art. 334.pr.pen. a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 182 al. 1.Cod Penal în art. 180 al. 1.Cod Penal, precum și cererea părții civile de schimbare a încadrării juridice din art. 182 al. 1.Cod Penal în art. 20 rap. la art. 175 lit. "i" Cod Penal, menținând încadrarea juridică reținută în rechizitoriu.
În baza art. 182 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "Vătămare corporală gravă".
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În baza art.82 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 (patru) ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
I s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal.
În baza art. 14, 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7000 lei, din care 2000 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei cu titlu de daune morale și părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T suma de 1832,79 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 550 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, iar suma de 148,2 lei reprezintă costul lucrărilor medico-legale și va fi virată în contul IML În baza art.193 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate cheltuieli judiciare în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta din dosarul nr. 382/P/2006, înregistrat pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. 1039/220/20.10.2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 al. 1.
Cod PenalS-a reținut că, în noaptea de 17/18 septembrie 2005, aflându-se în comuna, jud. T, pe stradă, în fața " ", a lovit-o pe partea vătămată -, cu muchia unui topor, de mai multe ori, peste cap și corp, una dintre lovituri fiind aplicată în apropierea ochiului drept, cauzându-i leziuni care au necesitat 80 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 17/18 septembrie 2005, izbucnit un scandal în fața discotecii organizate de " " din localitatea, jud. Inculpatul, a fost anunțat pe cumnatul său, îl cineva în fața localului. După ce a încercat în prealabil să aplaneze conflictul, s-a deplasat la domiciliul său, de unde s-a întors cu două topoare. I-a dat un topor numitului, iar cu celălalt topor a lovit-o de mai multe ori peste cap și corp pe partea vătămată, una dintre lovituri fiind aplicată în zona ochiului drept, cauzându-i acesteia vătămări pentru vindecarea cărora au fost necesare 80 de zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt a fost reținută din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate ( 2-4 dosar ); declarațiile de constituire ca părți civile ( 8, 9, 9/1 dosar ); rapoartele de constatare medico-legale ( 10-12 dosar ); declarațiile martorilor ( 21-24 dosar, 47), ( 25-26 dosar ), (27-28 dosar, 46), (29-31 dosar, 27), (32 dosar, 75), (33-35 dosar, 35), (36-38 dosar, 36), (39-40 dosar ), (43-46 dosar, 61), - (47-48 dosar ), (49-50 dosar ), (51-52 dosar ), (53-55 dosar ), (56-57 dosar ); declarațiile lui ( 18-19 dosar ); declarațiile inculpatului (14-16, 63 dosar, 26); raportul de expertiză medico-legală (99-100).
Fiind audiat de instanța de fond, inculpatul a declarat că, aflând că a fost agresat cumnatul său, s-a deplasat la domiciliul său, a luat două cozi de topor și s-a întors la fața locului pentru a face ordine. A precizat, însă, că loviturile au fost aplicate în zona spatelui, numitul fiind cel care a lovit-o pe partea vătămată cu o piatră în.
Martorul a relatat că inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, care încercase să fugă, dar pentru că s-a împiedicat și a căzut într-un șanț, a prins-o și a lovit-o cu muchia toporului peste și de mai multe ori peste spate. A indicat că în incident a intervenit bodyguardul discotecii, care l-a împiedicat pe inculpat să o lovească în continuare pe partea vătămată.
Martorul a declarat în fața instanței că el i-a lovit cu o muchie de topor pe frații, iar inculpatul, cu o altă muchie de topor, pe partea civilă, însă doar în zona spatelui. A mai indicat că la fața locului a venit care, pentru a se răzbuna, a luat de pe jos o piatră cu care a lovit înspre partea civilă și că bănuiește că în acel moment aceasta a fost lovită la. A subliniat că bodyguardul discotecii a ieșit, dar nu a intervenit în conflict.
Din declarațiile martorului, instanța de fond a reținut că partea vătămată a fugit, s-a împiedicat și a căzut într-un șanț, unde a fost ajunsă de inculpat, care a lovit-o cu muchia toporului în zona ochiului, după care a intervenit bodyguardul discotecii și l-a oprit pe inculpat din acțiunea sa.
Martorul a declarat că se afla la discoteca menționată. A ieșit din aceasta din curiozitate și a văzut cum inculpatul s-a năpustit cu toporul asupra părții vătămate, lovindu-l în zona feței. A precizat că, în prealabil, partea vătămată fusese lovită cu o piatră în zona feței de.
Martorul a relatat, la rândul său, că loviturile inculpatului au fost aplicate în zona feței părții vătămate, una dintre lovituri fiind mai puternică, întrucât s-a auzit un zgomot înfundat.
Martorul a declarat că inculpatul a lovit-o partea vătămată cu o de lemn peste spate și peste corp, aceasta fiind lovită de în zona feței cu o piatră de numitul. Un conținut similar l-au avut și declarațiile martorului.
Din declarațiile martorului, instanța de fond a reținut că acesta se afla în discotecă, de unde a ieșit pentru că era foarte cald, după care l-a observat pe inculpat, care s-a repezit asupra părții vătămate cu un topor. A precizat că partea vătămată s-a împiedicat și a căzut într-un șanț, unde a fost ajunsă de inculpat, care a încercat să o lovească cu toporul, astfel că partea vătămată, încercând să se apere, a început să se rostogolească, iar la un moment dat s-a blocat în niște sălcii și a fost prins de inculpat, care l-a lovit cu partea metalică a toporului în zona capului, o singură dată. A mai declarat că a intervenit bodyguardul discotecii care l-a oprit pe inculpat și că după ce partea vătămată a fost lovită de inculpat, a observat urme de sânge pe fața acesteia, șiroind dintr-o plagă în zona ochiului. A relatat că a crezut că părții vătămate îi fusese scos ochiul și că a observat incidentul de la 5- 7 metri.
Din rapoartele de constatare medico-legale, instanța a reținut că leziunile părții vătămate pot fi rezultatul lovirii cu și/sau corpuri dure, stabilindu-se că aceasta a suferit vătămări care au necesitat pentru vindecare, în urma complicațiilor survenite, un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale.
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală, prin care s-a stabilit că numărul de îngrijiri medicale a fost menționat în mod corect, neexistând dovezi în sprijinul afirmației nerespectării tratamentului adecvat, că leziunile sunt urmarea acțiunii unei forțe relativ disproporționate, neputându-se stabili natura corpului contondent care a produs leziunile, că viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, dar că aceasta a suferit o deficiență vizuală medie prin scăderea acuității vizuale și a vizual.
Declarațiile inculpatului conform cărora el nu ar fi lovit-o pe partea vătămată în zona feței, ci doar în zona spatelui, partea vătămată fiind lovită cu o piatră în de, susținute și de relatările martorilor, și, au fost apreciate de instanță ca fiind nesincere, față de faptul că martorii, și, martori direcți, au declarat în fața instanței că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona capului cu muchia toporului. În acest sens, sunt relevante și declarațiile părții vătămate din faza urmăririi penale, aceasta arătând că a fost lovită de mai multe ori de inculpat cu muchia toporului în zona ochiului drept și a capului, precizând totodată că, anterior acestui moment, fusese lovit în cu o piatră de numitul, acesta neavând nici o contribuție la leziunea principală de la.
De altfel, în aprecierea declarațiilor martorului s-a avut în vedere aspectul că acesta a primit o de topor de la inculpat și a participat la altercație, situație în care nu putea să urmărească atent conflictul dintre inculpat și partea vătămată. Același raționament a fost folosit de prima instanță și pentru martorii, și, însă declarațiile acestora se coroborează cu declarațiile a doi martori direcți, respectiv și, care nu au participat la altercație, ci au ieșit din discotecă, asistând la conflict.
Instanța de fond a apreciat ca fiind foarte relevante declarațiile martorului, care a declarat că a urmărit altercația de la 5- 7 metri și care a observat că, în urma loviturii inculpatului în zona capului părții vătămate, acesteia îi șiroia sânge în zona feței, martorul crezând că îi fusese scos ochiul.
În cauză a fost administrat un probatoriu amplu, instanța de fond considerând că din coroborarea declarațiilor părții vătămate, a martorilor direcți indicați, a raportului de constatare medico-legală și a expertizei medico-legale a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptei de către inculpat.
Fapta inculpatului, care în noaptea de 17/18 septembrie 2005, în fața discotecii " " din localitatea, jud. T, a lovit-o pe cap și pe corp pe partea vătămată cu o muchie de topor, una dintre lovituri fiind aplicată în zona ochiului drept, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale, a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal.
La termenul de judecată din 29.01.2008, reprezentantul părții civile a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 182 al. 1.Cod Penal în art. 20 rap. la art. 175 lit. "i" Cod penal.
Instanța a reținut că prin ordonanța din 15.06.2006, din dosarul nr. 21/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat și față de numitul, apreciind că din probe nu rezultă să se fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, nefiind îndeplinită condiția privind numărul și intensitatea loviturilor. S-a apreciat că inculpatul nu a prevăzut că prin acțiunea sa ar putea ucide victimei.
Instanța de fond și-a însușit aceste constatări, reținând în plus că în raportul de expertiză medico-legală s-a concluzionat că nu a fost pusă în primejdie viața părții vătămate, de unde rezultă că intensitatea loviturilor nu a fost una excesivă, gravitatea leziunilor fiind cauzată de zona sensibilă în care au fost plasate loviturile.
La același termen de judecată, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 182 al. 1.Cod Penal în art. 180 al. 1.
Cod PenalDin concluziile raportului de constatare medico-legală, confirmate în raportul de expertiză medico-legală, instanța e fond a reținut că, în urma complicațiilor survenite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale. În aceste condiții, nu se poate reține că încadrarea juridică a faptei este cea prev. de art. 180 al. 1.
Cod PenalFață de cele de mai sus, în baza art. 334.pr.pen. instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 182 al. 1.Cod Penal în art. 180 al. 1.Cod Penal, precum și cererea părții civile de schimbare a încadrării juridice din art. 182 al. 1.Cod Penal în art. 20 rap. la art. 175 lit. "i" Cod Penal, menținând încadrarea juridică reținută în rechizitoriu.
La stabilirea și aplicarea sancțiunii, instanța a ținut seama, în baza art. 52, 72.Cod Penal, de faptul că inculpatul are antecedente penale, care nu îi conferă statutul de recidivist, de rezultatul faptei sale, respectiv o leziune semnificativă produsă părții vătămate, de modalitatea săvârșirii faptei, folosindu-se de muchia unui topor.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că fapta a fost săvârșită de inculpat după ce acesta a aflat că numitul, cumnatul său, era bătut în fața localului, în contextul unei altercații la care au participat mai multe persoane. De asemenea, pentru antecedentele penale este incident art. 38 al. 2.Cod Penal, fiind împlinit termenul de reabilitare, aceste antecedente nereferindu-se la fapte similare comise prin violență, astfel că nu s-a reținut o periculozitate socială foarte ridicată a acestuia.
Cu privire la atitudinea acestuia, prima instanță a apreciat că aceasta a fost parțial sinceră, inculpatul recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată cu toporului, susținând însă că loviturile nu au fost îndreptate în zona ochiului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța de fond a considerat că o pedeapsă de 2 ani închisoare va conduce la constrângerea și reeducarea inculpatului.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție. Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării. Totodată, în temeiul art. 82 Cod penal a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 ani și i s-a atras atenția că, în situația în care în cursul acestui termen va săvârși vreo altă infracțiune, cu intenție, sau nu-și va îndeplini obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, potrivit art.83 și art.84 Cod penal, riscă revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării.
Cu privire la acțiunea civilă, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de - lei, din care 10000 lei reprezintă daune materiale, iar - lei daune morale. În probațiune, a fost audiat martorul, care a declarat că partea civilă a fost internată în spital trei săptămâni, perioadă în care părinții l-au vizitat de mai multe ori. A mai relatat că s-au efectuat cheltuieli cu medicamentele și pentru bonificarea medicilor și a celorlalte persoane din spital, cheltuindu-se o sumă totală de 10000 lei. Au mai fost depuse la dosar acte medicale.
Instanța de fond a reținut că partea civilă a suferit un prejudiciu material în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, partea civilă fiind internată în spital și având nevoie de medicamente. În lipsa documentelor justificative, instanța a considerat că nu poate fi acordată integral suma solicitată de partea civilă, însă s-a apreciat că partea civilă este îndreptățită și la daune morale, față de suferințele provocate prin acțiunea inculpatului. Astfel, aceasta a fost spitalizată în urma loviturii aplicate în zona ochiului, în raportul de expertiză medico-legală stabilindu-se că la data de 30 octombrie 2007, aceasta suferă în continuare de o deficiență vizuală medie, prin scăderea acuității vizuale și a vizual.
În materia daunelor morale, în lipsa unor criterii legale de acordare a acestora, instanța trebuie să stabilească un just echilibru între suferința victimei și obligația pe care o va institui în sarcina inculpatului, fără a exagera într-un sens sau în celălalt. Cu referire la daunele morale, instanța a apreciat că, față de suferințele produse părții civile, suma solicitată de aceasta este excesivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 14, 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998.civ. acțiunea civilă formulată de partea civilă a fost admisă în parte și instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 7000 lei, din care 2000 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, a fost admisă integral acțiunea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T, obligând inculpatul să achite acesteia suma de 1832,79 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, pentru care există documente justificative la dosar.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul apelant și partea civilă apelantă -, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 03.03.2008 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul apelant nu și-a motivat în scris apelul declarat, însă apărătorul din oficiu al acestuia a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei în sensul reindividualizării pedepsei aplicate, respectiv orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
Partea civilă apelantă, prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului declarat de partea civilă așa cum a fost motivat în scris, respectiv în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp, desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul aplicării inculpatului a unei pedepse mai aspre decât cea stabilită de prima instanță, cu executare în regim de detenție. În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 Cp raportat la art. 174-175 Cp. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a solicitat obligarea inculpatului la plata întregii sume cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, întrucât cele acordate de prima instanță sunt derizorii, raportat la gravitatea faptei, la împrejurarea că partea vătămată urmează să aibă nevoie de tratament toată viața ca urmare a leziunilor suferite. În susținerea celor solicitate, a arătat că fapta inculpatului a fost săvârșită cu intenția vădită de a suprima viața părții vătămate, urmare ce nu a fost produsă întrucât inculpatul nu a nimerit-o inițial pe partea vătămată iar ulterior a fost dezarmat. Solicită să se constate de partea vătămată a avut nevoie de un număr foarte mare de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, respectiv 80 de zile, zonele în care partea vătămată a suferit leziuni fiind vitale. Solicită să se țină seama și de practica Tribunalului Timiș, care consideră că o astfel de faptă, precum cea reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, chiar și în situația în care numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de victimă pentru vindecare nu este atât de mare precum în cauza de față. Mai arată că apreciază drept anomalie situația în care o astfel de faptă precum cea reținută în sarcina inculpatului nu primește încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor doar pentru că nu se precizează în certificatul medico-legal întocmit în cauză că leziunile suferite de victimă nu i-au pus acesteia viața în pericol.
Prin DP nr. 183/A din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pe pen a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale 31/05.02.2008 a Judecătoriei Deta pronunțata in dosar -.
În baza art. 379 pct. 2 lit. cod pr pen a fost admis apelul formulat de apelant parte civila împotriva sentinței penale 31/05.02.2008 a Judecătoriei Deta pronunțata in dosar -.
S-a desființat sentinta atacata si rejudecând:
In baza art. 182 alin. 1 cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13 noiembrie 1967 în comuna, județul T, CNP -, studii generale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără copii minori, domiciliat în comuna, nr. 940, județul T, cu antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la:
- 2 ani inchisoare cu executare in regim de detentie, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala in dauna partii vatamate .
In baza art. 71 cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b cod penal pe durata executării pedepsei.
In baza art. 14 si 346 cod pr pen raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea părții civile suma de 15 000 lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse ca nedovedite daunele materiale solicitate de partea civila.
S-a mentinut in rest sentinta atacata.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel.
In art. 193 cod pr pen a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea părții civile suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a examinat sentinta apelata in limita criticilor formulate si prevederilor art 371 privind efectul devolutiv al caii de atac, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept.
S-a apreciat ca judecatoria a facut o corecta interpretare a probelor administrate atat in cursul urmaririi penale cat si a judecatii si a analizat complet mijloacele de proba continute in dosar.
Pe baza acestor elemente s-a stabilit o corecta stare de fapt care conduce la dovedirea vinovatiei inculpatului cu privire la savarsirea infractiunii de vatamare corporala, prev de art 182 alin 1 cod pr penala.
In mod corect prima instanta a concluzionat ca nu poate fi retinuta tentativa la infractiunea de omor de constatarile din certificatul medico legal care atesta ca viata victimei nu a fost pusa in primejdie, dar si de aspectele care concretizeaza pozitia subiectiva a inculpatului raportat la de rezultatul faptei sale. Imprejurarile concrete de savarsirea a faptei denota ca intentia inculpatului era de a aplica o corectie victimei pornind de la starea conflictuala care se crease si care antrenase mai multe persoane.
In ce priveste modul de individualizare a pedepsei, tribunalul s-a exprimat in favoarea pozitiei exprimate de partea civila in motivele de apel, considerând ca pedeapsa aplicata este prea blânda.
S-a retinut ca activitatea ilicita a inculpatului denota o gravitate deosebita prin aceea ca demersul sau a fost premeditat, respectiv inculpatul s-a deplasat la domiciliu de unde a luat acel topor, prin modul de savarsire a faptei, respectiv in conditiile in care a alergat dupa victima pana in momentul in care acesta a cazut, iar in momentul in care acesta s-a impiedicat a continuat sa-l urmareasca si profitand de aceasta imprejurarea l-a lovit. De asemenea instanta are in vedere si zona in care i-a fost aplicata lovitura, respectiv in zona ochiului stang, natura leziunii suferite de victima.
In ce priveste circumstantele personale, tribunalul a concluzionat ca inculpatul nu poate beneficia de circumstanțe atenuante întrucât nu a avut o pozitie sincera pe parcursul judecătii si a dat dovada de perseverenta infractionala, din fisa de cazier rezultand ca are antecedente penale care nu atrag starea de recidiva. de aceste aspecte, instanta de apel a retinut ca se impune reindividualizarea modului de executare a pedepsei, si admițând apelul partii civile, a dispus desființarea sentinței si rejudecând a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani cu executare in regim de detentie, urmand a face aplicarea dispozitiilor art. 71 cod penal de interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, cod penal pe durata executarii pedepsei.
In ce priveste actiunea civila inculpatul a fost obligat sa achite partii civile suma de 7000 lei din care 5000 daune morale si 2000 lei daune materiale, in conditiile in care partea partea civila a solicitata suma totala de 110 000 lei.
Din examinarea probelor de la dosar rezulta ca partea civila nu a dovedit cu inscrisuri justificative cheltuielie efectuate cu tratamentul medical. Chiar daca e de presupus ca aceasta ar fi facut anume cheltuieli in perioada de ingrijiri medicale, instanta de apel nu a poatut aprecia aleatoriu aceste cheltuieli întrucât, pentru a fi admisibila repararea prejudiciului potrivit principiilor raspunderii civile delictuale, este necesara ca acesta sa fie determinat.
In ce priveste admisibilitatea cereri de obligare a inculpatului la plata daunelor morale, de numarul de zile de ingrijiri medicale, de afectiunea suferita, instanta de apel concluzionat ca a fost cauzata victimei o trauma fizica si psihica ce se impune a fi reparata prin echivalent banesc, iar din totalul pretentiilor banesti solicitate, suma de 15 000 lei reprezinta o dezdăunare suficienta.
In consecință, majorând cuantumul pretentiilor banesti, instanta de apel a admis apelul partii civile si sub aspectul laturii civile.
In ce priveste apelul formulat de inculpat acesta nu este întemeiat, de considerentele aratate mai sus, ce au justificat aplicarea unei pedepsei mai aspre.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel.
In baza art. 193 cod pr pen a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea părții civile suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând costul onorariului pentru avocat astfel cum rezulta din chitanța depusa la dosar.
Împotriva deciziei penale nr.183/A din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună reducerea pedepsei, aplicarea dispozițiilor art.81 și Cod Penal reducerea daunelor morale acordate.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare, precum și de celelalte părți și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că prima instanță l-a condamnat pe acesta la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.81, 82.Cod Penal, iar instanța de apel a apreciat că în raport de modul de săvârșire a faptei, de atitudinea inculpatului și consecințele săvârșirii faptei, se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.
Infracțiunea prev.de art.182 vătămate Cod Penal corporală gravă este o infracțiune cu un grad de periculozitate ridicat, fiind prevăzute pedepse mari, începând de la 2 ani și în raport de consecințele produse până la 12 ani închisoare. Inculpatul a lovit partea vătămată cu muchia unui topor în cap și pe corp, producându-i acestuia leziuni vindecabile în 80 de zile de îngrijiri medicale. Prin modul de acțiune, prin rezultatul produs și având în vedere că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, chiar dacă nu este în stare de recidivă, se impune o sancțiune mai fermă, așa cum a apreciat Tribunalul Timiș, în sensul că pedeapsa să fie executată efectiv, prin privare de libertate.
În privința cuantumului se constată că instanța s-a orientat spre minimul special prevăzut de lege, așa încât nu se mai impune reducerea acesteia.
Așa fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare a ei, poate conduce la realizarea scopului prev.de art.52
Cod PenalDe asemenea, se consideră că daunele morale acordate în sumă de 15.000 lei, sunt corect individualizate în raport cu suferințele fizice și psihice suferite de partea vătămată, ca urmare a acțiunii inculpatului.
În consecință, se apreciază că în raport cu dispozițiile art.38515pct.1, lit.b C.P.P. nu există temeiuri pentru modificarea hotărârii, urmând ca în vaza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punct.1 lit. b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.183/A din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei către partea vătămată și la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: VI
Dact: 2 exempl/ 23 Octombrie 2008
Primă instanță: Judecătoria Deta
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
