Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 109/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.109/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Viorelvirgil Andreieș Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.91/A/24.10.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4.penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului B N, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile Spitalul Județean de Urgență B N și Sucursala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul părții civile și apărătorul inculpatului depune la dosar, fiecare, câte o schiță cu privire la locul accidentului.
Apărătorul inculpatului solicită instanței amânarea pronunțării hotărârii pentru depunerea de concluzii scrise.
Nefiind cererid e formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul părții civile, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând cauza, să se dispună înlăturarea reținerii cu privire la culpa comună și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3850 lei conform notei pe care o va depune la dosar. Contrar reținerilor din considerentele sentinței atacate, pe baza probelor administrate în cauză, apreciază că inculpatul are culpă exclusivă în producerea accidentului. Raportul de expertiză auto reține drept cauze generatoare și contradicții favorizatoare ale producerii accidentului neatenția conducătorului auto la trecerea pe lângă animale și deplasarea părții vătămate pe partea carosabilă. În mod cu totul eronat s-a reținut și culpa părții vătămate constând în aceea că a circulat cu oile pe partea carosabilă. Această reținere este înlăturată prin celelalte probe administrate și nu poate constitui cauza accidentului. Din adeverința eliberată de Primăria Monor și declarațiile martorilor și, rezultă că partea vătămată nu putea circula prin alt loc și era de notorietate faptul că pe acel drum se circula cu turme de oi și vite.Inculpatul, fiind și localnic, era avizat de acest lucru și fiind de asemennea pe înserate, era de notorietate întoarcerea turmelor în sat. Dacă inculpatul ar fi fost atent și nu s-ar fi grăbit, putea evvita impactul așa cum alți conducători auto care au trecut pe acel drum l-au evitat. Expertiza auto a reținut drept cauză a accidentului neatenția conducătorului auto la trecerea pe lângă animale. Apreciază că în mod greșit a reținut instanța de fond și culpa părții vătămate în producerea accidentului. Pe de altă parte este de reținut faptul că inculpatul a avut o conduită total neadecvată după comiterea accidentului prin aceea că nu s-a interesat deloc de partea vătămată, nu i-a achitat nimic cu titlu de despăgubiri și nici măcar nu l-a vizitat la spital ori acasă, deși acesta a avut cheltuieli. Prejudiciul material suferit timp de peste un an cât nu a putut lucra îi dau dreptul la acordarea integrală atât a daunelor materiale cât și a celor morale dovedite. Față de împrejurarea că animalele trebuiesc îngrijite inclusiv duminica sau în zilele de legală când trebuie hrănite, apreciază că nu se impunea a se scădea zilele de duminică ori sărbători legale.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de prima instanță și cea de apel ca fiind temeinice și legale. În privința laturii penale a cauzei, apreciază că ambele instanțe au pronunțat o soluție legală bazată pe probele administrate în cauză din care rezultă culpa comună în producerea accidentului. Expertiza tehnică auto efectuată în cauză este concludentă. Aceasta conchide că accidentul a fost provocat de ambele părți. Pe latură civilă, solicită respingerea cererii de acordare a daunelor apreciind că în mod corect Tribunalul Bistrițaa redus daunele materiale. Menționează că la instanța de fond s-a soluționat cheltuielile solicitate de partea civilă.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat atât pe latură penală cât și pe latură civilă, apreciind că în mod corect s-a reținut culpa comună a ambelor părți implicate în incident. Cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că-și menține declarațiile date și achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.154 din 16 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 5.09.1950 în comuna Monor, jud.B-N, cetățean român, studii 12 clase, maistru mecanic auto, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna Monor, nr.7. jud.B-N, fără antecedente penale, CNP--, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
În baza art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani în baza art. 862Cod penal, atrăgându-se totodată atenția inculpatului asupra art. 864Cod penal.
În baza art. 863Cod penal s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, potrivit programării stabilite de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, aceluiași serviciu; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, aceluiași serviciu; să comunice informațiile necesare de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, aceluiași serviciu de probațiune.
S-a făcut aplicarea art.71 rap.la art.64 lit."a,b" Cod penal și în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N.
În temeiul art.14, raportat la art.346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil,s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și în consecință inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, domiciliat în com.Monor, nr.108, județul B-N suma de 10.025 lei despăgubiri civile, din care suma de 7.525lei reprezintă daune materiale și 2.500 lei reprezintă daune morale.
În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, Spitalul Județean B-N, suma de 401 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 17-19.08.2006 și respectiv 17-21.08.2006.
In temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei, iar în baza art.193 Cod procedură penală, părții vătămate, cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În ziua de 09.12.2005, urmare anunțului făcut inculpatului, de a se deplasa la sediul societății "" Monor pentru rezolvarea unor probleme de către numitul,inculpatul s-a urcat la volanul autovehiculului proprietate personală, marca, culoare roșie, cu nr. de înmatriculare -, îndreptându-se în direcția Monor - Reghin pe DJ 154, cu intenția de a ajunge la sediul ""Monor.
În timp ce se deplasa, inculpatul a depășit prin stânga mașina condusă de martorul, care a redus viteza, iar în timpul revenirii pe dreaptă în direcția de mers Monor-, a intrat în boteiul de oi (circa 30 de oi), dispersate pe suprafața carosabilului și conduse de partea vătămată, din direcția Reghin - Monor, care a fost acroșată cu partea față a autoturismului. În urma impactului produs în dreptul imobilului martorului, a căzut pe asfalt și ridicându-se fără ajutor, a observat că fusese lovit de mașină la gamba piciorului stâng, pe care îl simțea greu și îi sângera, aspect confirmat și de de sânge de pe carosabil la o distanță de circa 1 de axul drumului de pe partea a sensului de mers Monor-.
Organele de poliție din Monor, sesizate de, s-au deplasat și au efectuat cercetări la fața locului, constatând că autoturismul -, a fost mutat de către inculpatul ajutat de martorii și, câțiva metri de la locul impactului pentru a scoate o prinsă sub mașină dar și pentru a nu încurca circulația, o moartă se afla pe carosabil, în partea din față a mașinii, la circa 10- 12 metri înspre sat, iar în șanț se afla o altă, sacrificată ulterior de martorul, pentru a mai recupera din pagubă.
Partea vătămată a fost internată în perioada 09.12.2005-10.03.2006 în Secția Chirurgie a Spitalului județean B-
Prin certificatul medico-legal nr. 484/II/b/50 din 10.03.2006 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B-N s-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice care necesită un nr. de 94-95 zile îngrijiri medicale. Ulterior, de aceeași instituție medico-legală a fost efectuat Raportul de expertiză medico-legală nr. 1724/II/b/143 din 10.08.2006, concluzionându-se că leziunile corporale traumatice s-au putut produce "prin mecanism de lovire sau călcare de către un autoturism sau de către una din oi", fără excluderea acestei din urmă ipoteze.
Raportat la aceste concluzii, dosarul a fost înaintat la C-N, în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale ale cărei concluzii sunt următoarele: "raportat la morfologia leziunilor, posibilitatea producerii acestora prin călcarea victimei de către o în contextul menționat este pur ipotetică. Leziunile necesită 120-130 zile de îngrijiri medicale, incluzând și timpul necesar pentru efectuarea unei noi plastii în vederea rezolvării defectului tegumentar restant".
La solicitarea inculpatului, a fost solicitat avizul " Minovici" B care, analizând întreg materialul înaintat, prin Comisia Superioară, a aprobat raportul de nouă expertiză medico legală efectuat de C, statuând că "producerea leziunilor prin călcarea victimei de către o se exclude, fiind mai mult decât rizibilă".
De asemenea, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică auto în care s-a reținut că, în speță, cauzele generatoare și condițiile favorizatoare ale producerii accidentului au fost: neatenția conducătorului auto la trecerea pa lângă animale și deplasarea neregulamentară a victimei și a turmei de oi pe care o însoțea. Se menționează în raportul de expertiză că viteza de deplasare a autoturismului -, condus de inculpat, în momentele premergătoare accidentului au fost de maxim 40Km/h, încadrându-se în limitele legal admise și că, conducătorul auto avea posibilitatea de evitare a accidentului dacă era mai atent.De asemenea, partea vătămată avea posibilitatea evitării accidentului în condițiile în care se deplasa în afara părții carosabile. În fine, raportul de expertiză concluzionează că ambii participanți la trafic, inculpatul și partea vătămată, au culpă în producerea accidentului.
Față de materialul probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că ambii participanți la trafic, inculpatul și partea vătămată, au culpă în producerea accidentului.
Această stare de fapt s-a apreciat că reiese din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale părții vătămate,cu concluziile raportul de nouă expertiză medico legală avizul L Minovici B,procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de expertiză tehnică auto și planșa fotografică, cu declarațiile martorilor audiați, precum și cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului, care conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe drumurile publice, pricinuind din culpă numitului o vătămare care necesită pentru vindecare un nr. de 94-95 zile în împrejurările reliefate,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă,prev de art.184 alin.2 și 4 Cod penal pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea acestei pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei raportat la urmarea produsă, circumstanțele producerii accidentului, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
În temeiul art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatându-se că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege. Având în vedere persoana inculpatului s-a apreciat de către prima instanță că scopul preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă în regim de detenție, considerându-se că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment suficient de serios pentru inculpat și că acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În baza art.86/2 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 86/4 Cod penal, în ce privește situațiile a căror nerespectare atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 86/3 Cod penal pe durata termenului de încercare de 3 ani s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița N, potrivit programării stabilite de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, aceluiași serviciu; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, aceluiași serviciu; să comunice informațiile necesare de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, aceluiași serviciu de probațiune.
S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit."a,b" Cod penal și în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei, raportat la materialul probator administrat în cauză instanța de fond a apreciat că ambii participanți la trafic, atât inculpatul cât și partea vătămată au culpă egală în producerea accidentului.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală, pe cale de consecință, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile și l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 10.025 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de 7.525 reprezintă daune materiale și 2.500 lei reprezintă daune morale.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, în raport de culpa comună, respectiv a sumei de 25.000 lei în favoarea părți civile, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite de inculpat, consecințele acesteia precum și faptul că acest eveniment a cauzat părții civile atât o stare de disconfort sub aspect psihic cât și fizic.
În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006 inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Județean B-N suma de 401 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate în perioada 17-19.08.2006 și respectiv, 17-21.08.2006.
In temeiul art.191 Cod penal, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei iar în temeiul art.193 Cod penal, în favoarea părții vătămate, cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 lei.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpatul și partea civilă.
Prin decizia civilă nr.91/A din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală; s-a admis apelul declarat de inculpatul, sentința a fost desființată în parte în latura penală, sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei și al conținutului pedepselor accesorii, precum și în latura civilă referitor la cuantumul despăgubirilor civile constând în daune materiale și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
S-a suspendat condiționat, conf. art. 81 Cod penal executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
S-a facut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. "a" Teza a II-a lit. "b" Cod penal.
Conform art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.
Conform art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
S-a redus cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentința atacată, de la 7.525 lei, la suma de 5.000 lei urmând ca acesta să plătească părții vătămate suma totală de 7.500 lei cu titlu de despăgubiri civile (5.000 lei daune materiale și 2.500 lei daune morale).
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și culpa egală și concurentă a inculpatului și părții civile în producerea accidentului de circulație pe baza unor probe legale, concludente și temeinic apreciate în ansamblul lor. Faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o legală încadrare juridică în dispozițiile art.184 alin.2-4 Cod penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Așadar, s-a constatat că prima instanță a dozat pedeapsa aplicată inculpatului în raport de limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmările acesteia, de culpa egală și concurentă a părților implicate, de circumstanțele producerii accidentului și nu în ultimul rând, de lipsa antecedentelor penale.
În consecință, cererea inculpatului de reducere a pedepsei, sub minimul special prevăzut de lege nu a fost însușită de tribunal față de consecințele faptei săvârșite și gravitatea leziunilor traumatice suportate de partea civilă, pentru a căror vindecare au fost necesare circa 130 de zile de îngrijiri medicale. Tribunalul a apreciat că reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu poate fi acceptată față de conduita inculpatului care nu a recunoscut fapta dedusă judecății în pofida concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală (susținând fără temei că vătămările corporale suferite de partea civilă au fost cauzate de oi și nu de mașina pe care a condus-o (77 dos.urm.penală și 112 respectiv 171 dos.de fond) dar și față de împrejurarea că nu a venit în sprijinul părții vătămate prin avansarea vreunei părți din despăgubirile civile pretinse.
Însă, având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului și îndeosebi lipsa antecedentelor penale dar și practica judiciară în materie, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei aplicate de prima instanță poate fi atins în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art.81 Cod penal.
Tribunalul a apreciat că în raport de natura faptei comise, de gravitatea ei și persoana inculpatului, interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit."a" teza I-a Cod penal (respectiv dreptul de a alege) nu se justifică.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile a cauzei, criticată de inculpat, tribunalul a observat în prealabil că prin cererea de constituire de parte civilă, partea vătămată a solicitat 5.000 lei daune morale, 10.000 lei daune materiale, precum și contravaloarea unui număr de 3 oi omorâte în accident, despăgubiri alături de care a solicitat și cheltuieli de judecată. Potrivit constituirii de parte civilă, suma de 10.000 lei pretinsă cu titlul de daune materiale vizează compensarea veniturilor din muncă de care a fost lipsită în urma accidentului suferit (urmare a numărului mare al zilelor de îngrijiri medicale în care nu a putut munci) și cheltuielile făcute cu îngrijirile medicale de care a avut nevoie pentru refacerea stării de sănătate.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat (în medie) că la țară (în localitatea în care domiciliază părțile), o zi de muncă pe timp de iarnă se plătește cu aprox. 200.000 lei vechi, primăvara și vara cu suma de circa 300.000 lei vechi, iar toamna cu aprox. 400.000 lei vechi. Reținând că partea vătămată are o gospodărie mare (potrivit adreselor existente la dosar 166-167, emise de Primăria comunei Monor), tribunalul a apreciat că pentru întreținerea ei și îngrijirea numărului mare de animale se lucrează în permanență. Totuși, scăzând zilele de duminică, luând în calcul sumele menționate mai sus și având în vedere că prețul celor 3 oi omorâte în accident este de aprox. 7.500.000 lei vechi (potrivit declarațiilor părților, o valorând circa 2.500.000 lei) tribunalul a apreciat că partea vătămată a dovedit daunele materiale pretinse prin constituirea de parte civilă, până la concurența sumei de aproximativ 100.000.000 lei vechi (respectiv 10.000 lei). În aceste condiții, ținând seama de culpa egală și concurentă a inculpatului și părții vătămate la producerea accidentului, tribunalul a apreciat că se impune reducerea despăgubirilor civile constând în daune materiale, de la 7.525 lei RON la suma de 5.000 lei RON.
În ce privește daunele morale, tribunalul a apreciat că acestea au fost integral dovedite, având în vedere suferințele fizice și psihice îndurate de partea vătămată pe durata zilelor de îngrijiri medicale, cu precizarea că în mod corect, raportat la culpa egală a părților, prima instanță a dispus înjumătățirea lor și obligarea inculpatului doar la plata sumei de 2.500 lei.
Pentru considerentele arătate, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, tribunalul a respins apelul declarat de partea civilă și a admise, conform art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea civilă, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând cauza, să se dispună înlăturarea reținerii cu privire la culpa comună și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3850 lei conform notei pe care o va depune la dosar. Contrar reținerilor din considerentele sentinței atacate, pe baza probelor administrate în cauză, apreciază că inculpatul are culpă exclusivă în producerea accidentului. Raportul de expertiză auto reține drept cauze generatoare și contradicții favorizatoare ale producerii accidentului neatenția conducătorului auto la trecerea pe lângă animale și deplasarea părții vătămate pe partea carosabilă. În mod cu totul eronat s-a reținut și culpa părții vătămate constând în aceea că a circulat cu oile pe partea carosabilă. Această reținere este înlăturată prin celelalte probe administrate și nu poate constitui cauza accidentului. Din adeverința eliberată de Primăria Monor și declarațiile martorilor și, rezultă că partea vătămată nu putea circula prin alt loc și era de notorietate faptul că pe acel drum se circula cu turme de oi și vite.Inculpatul, fiind și localnic, era avizat de acest lucru și fiind de asemennea pe înserate, era de notorietate întoarcerea turmelor în sat. Dacă inculpatul ar fi fost atent și nu s-ar fi grăbit, putea evvita impactul așa cum alți conducători auto care au trecut pe acel drum l-au evitat.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanțele în urma analizării întregului material probator administrat în cauză au stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, de unde a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen.
Însă de asemenea în mod corect au reținut și că partea vătămată are o culpă în producerea acestui accident,prin aceea că se deplasa cu turma de oi pe carosabil, încălcând astfel disp. art.197 al.5 și 198 lit.a și c ( a se vedea 52,53 din expertiza tehnică) care prevăd că "atunci când sunt conduse pe drumul public,animalele și însoțitorii acestora trebuie să circule pe acostamentul din partea a drumului,în sensul de mers,iar când acesta nu există,cât mai aproape de marginea din stânga a părții carosabile",că acestia sunt obligați să ia măsurile necesare ca,pe timpul deplasării pe drum,animalele să nu împiedice circulația celorlalți participanți la trafic",de asemenea "să poarte pe timpul nopții sau în orice altă situație când vizibilitatea este redusă,un dispozitiv cu lumină vizibilă din ambele direcții",din probele dosarului rezultând că oile erau dispersate pe carosabil,iar partea vătămată nu avea un asemenea dispozitiv de luminare.
Împrejurările că nu exista o altă cale de acces decât pe carosabil, precum și că inculpatul fiind localnic știa că în acea zonă se deplasează turme de oi și vite, nu-l exonerează pe partea vătămată de respectarea normelor privind traficul rutier. De altfel și prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (47-53) s-a stabilit culpa comună a părților,reținându-se că, în speță, cauzele generatoare și condițiile favorizatoare ale producerii accidentului au fost: neatenția conducătorului auto la trecerea pa lângă animale și deplasarea neregulamentară a victimei și a turmei de oi pe care o însoțea. Se menționează în raportul de expertiză că viteza de deplasare a autoturismului -, condus de inculpat, în momentele premergătoare accidentului au fost de maxim 40Km/h, încadrându-se în limitele legal admise și că, conducătorul auto avea posibilitatea de evitare a accidentului dacă era mai atent.De asemenea, partea vătămată avea posibilitatea evitării accidentului în condițiile în care se deplasa în afara părții carosabile,concluzionându-se că ambii participanți la trafic, inculpatul și partea vătămată, au culpă în producerea accidentului.
În consecință, fiind în mod corect reținută culpa ambelor părți în producerea accidentului și latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect, acordarea daunelor făcându-se în raport de culpa comună a părților.
În consecință Curtea în baza art,385/15 pct.1 li.t b pr.pen. va respinge ca nefundat recursul părții civile.
În baza art.192 al.2 pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă domiciliat în Monor nr. 108 jud. B- N, împotriva deciziei penale nr. 91 din 24 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
- -
Red.IM
Dact./5ex.
10.03.2010
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Viorelvirgil Andreieș Iuliana Moldovan
