Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 152/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 152
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Sorina Petria Mitran
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 233 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru inculpatul lipsă și avocat, apărător ales pentru partea civilă -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Av. pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței.
Av. pentru partea civilă a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 258/07.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Tg Cărbunești, în baza art. 184 alineat 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.04.1975 în Tg-Cărbunești, domiciliat în domiciliat în comuna, sat, județul G, la 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 71 alineat 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alineat 1 litera a teza a II a și litera b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală, s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alineat 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a luat act că inculpatul a achitat părții vătămate suma în cuantum de 4000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei reprezentând diferență rentă globală, reținându-se culpa comună a părților.
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate o rentă lunară de 200 lei începând cu data pronunțării hotărârii până la data de 24.09.2009 când aceasta va solicita să fie reexpertizată.
A fost obligat inculpatul la 3.000 lei daune morale către partea vătămată -.
S-a luat act că inculpatul a achitat despăgubirile civile în cuantum de 2903,82 lei către Spitalul Clinic de Urgență nr. 1
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și la 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești nr. 2539/P/2008 din 18.11.2008 a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alineat 2 și 4 Cod penal.
În fapt, la data de 10.08.2008, orele 1400, partea vătămată - s-a deplasat la domiciliul inculpatului și l-a rugat să-l transporte de urgență la dispensarul medical din comună, pentru a i se acorda îngrijiri medicale, deoarece își tăiase un deget de la o mână.
Inculpatul a fost de acord să ajute partea vătămată și au folosit pentru deplasarea la dispensarul medical un ciclomotor marca Aprilia cu număr de înregistrare, proprietatea cumnatului inculpatului, numitul.
În timp ce se îndrepta spre dispensarul medical, pe DJ 662, la intrare în prima curbă, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției ciclomotorului datorită poziției incomode și mișcărilor nesincronizate ale părții vătămate, care nu-și ținea picioarele unde ar fi trebuit și le târa pe sol, a părăsit partea carosabilă și a pătruns în șanțul betonat, inculpatul și partea vătămată fiind proiectați pe dalele de beton și parapetul unui podeț.
Amândoi au suferit leziuni traumatice, însă a fost mai grav accidentată partea vătămată -.
Acesta a suferit fracturi multiple ale membrelor superioare, iar conform raportului de constatare medico-legală nr. 1909/2007 emis de SML G, leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.
La data de 24.09.2008 s-a solicitat o reevaluare a stării de sănătate a părții vătămate, iar prin raportul de constatare nr. 1940/2008 al SML G, s-a concluzionat că leziunile post traumatice suferite în timpul accidentului rutier din 10.08.2008 îi conferă părții vătămate, pentru o perioadă de încă 12 luni, o infirmitate posttraumatică cu o invaliditate corespunzătoare gradului II, după care cazul va fi reevaluat.
Starea de fapt, așa cum a fost expusă mai sus, a fost dovedită în cursul urmăririi penale cu: declarația părții vătămate, declarații martori, certificatele de constatare medico-legală nr. 1909/2007 și 1940/2008 emise de SML G, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 lei daune morale și 10.000 daune materiale. Partea vătămată a mai solicitat obligarea inculpatului la plata unei rente globale și a unei rente periodice.
Instanța a reținut că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alineat 2 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiași cod, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete în care a avut loc accidentul de circulație, conduita sinceră manifestată în cursul procesului penal, că este tânăr, că a depus stăruință pentru acoperirea parțială a prejudiciului cauzat părții vătămate (achitându-i suma de 4000 lei) și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste criterii instanța a apreciat că rolul educativ și preventiv al pedepselor ce urmează a fi aplicate poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă constând în închisoare care va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, reținându-se ca circumstanțe atenuante că a comis fapta pentru a acorda primul ajutor părții vătămate și că din proprie inițiativă achitat suma în cuantum de 4.000 lei reprezentând o parte din despăgubirile civile.
Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, invocând greșita obligare a inculpatului la plata către partea vătămată a unei rente periodice până la data de 24.09.2009 și aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare inculpatului, cu reținerea disp. art. 81.pen. prea mică în raport de gravitatea faptei comise și urmările produse.
Prin decizia penală nr. 233 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Gorjaa dmis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Cărbunești, a desființat sentința.
A înlăturat aplicarea disp. art. 74-76.pen. și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 luni la 7 luni închisoare.
Sub aspectul laturii civile, s-au înlăturat dispozițiile privind plata de către inculpat către partea vătămată a unei rente periodice până la 24.09.2009, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata rente lunare până la încetarea stării de nevoie a părții vătămate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat intimatul inculpat la 300 lei cheltuieli de judecată ( onorariu avocat în apel) către partea vătămată - și la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma motivelor de apel scrise și a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, a constatat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul aplicării pedepsei de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 - 76.pen.
A mai onstatat tribunalul că fapta săvârșită de către inculpat a avut consecințe foarte grave ca urmare a producerii de leziuni părții vătămate ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale, precum și o infirmitate post traumatică, cu o invaliditate corespunzătoare gradului 2, astfel că pedeapsa de 3 luni aplicată este prea mică printr-o reținere greșită a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Față de cele constatate tribunalul a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond, de la 3 luni la 7 luni închisoare.
A admis și celălalt motiv de apel al parchetului, constând în greșita obligare a inculpatului la plata către partea vătămată a unei rente periodice până la o dată determinată, respectiv 24. 09.2009, când aceasta va fi reexpertizată și nu cum trebuia în mod corect - până la însănătoșire.
n conformitate cu dispozițiile codului civil, prejudiciul cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite trebuie acoperit integral, așa încât, sub aspectul laturii civile, au fost înlăturate dispozițiile privind plata de către inculpat către partea vătămată a unei rente periodice până la 24.09.2009, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata unei rente lunare până la încetarea stării de nevoie a părții vătămate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C-tin, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, întrucât pedeapsa a fost în mod greșit majorată, având în vedere conduita sa, atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, faptul că a achitat integral cheltuielile de spitalizare, precum și suma de 4000 lei către partea civilă; pe latură civilă, a arătat că în mod greșit l-a obligat la rentă lunară până la o dată nestabilită, deși nu există un raport de expertiză care să confirme o infirmitate permanentă.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea constată că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și de cea de apel, fiind concordantă cu probele administrate în cauză.
Se reține astfel că, la data de 10.08.2008, partea vătămată - l-a rugat pe inculpatul să-l transporte de urgență la dispensarul medical din comună, pentru a i se acorda îngrijiri medicale, deoarece își tăiase un deget de la o mână. Inculpatul a fost de acord să ajute partea vătămată, și împreună s-au deplasat spre dispensar, pe un ciclomotor marca Aprilia cu număr de înregistrare. Pe DJ 662, într-o curbă, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției ciclomotorului datorită poziției incomode și mișcărilor nesincronizate ale părții vătămate, care își ținea picioarele pe sol, a părăsit partea carosabilă și a pătruns în șanțul betonat, suferind amândoi leziuni traumatice, partea vătămată - necesitând pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la motivul de recurs privind greșita majorare, în apel, a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea reține că acesta este fondat, pedeapsa fiind just individualizată de instanța de fond, având în vedere criteriile prev. de art. 72.Cod Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta s-a comis (inculpatul săvârșind fapta în timp ce o ajuta pe partea vătămată să ajungă la dispensar pentru a i se acorda primul ajutor), faptul că la producerea accidentului a concurat și partea vătămată, (care a avut o poziție necorespunzătoare pe ciclomotor, ce a avut ca urmare dezechilibrarea acestuia), precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită sinceră și a achitat atât cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate, cât și suma de 4000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de partea vătămată constituită parte civilă.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. va fi admis recursul, va fi casată decizia în totalitate și vor fi menținute dispozițiile sentinței, privind cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, apreciindu-se că pedeapsa de 3 luni închisoare va fi în măsură să realizeze scopul său preventiv, educativ și sancționator potrivit art. 52.Cod Penal, scop ce poate fi atins și fără executarea sa efectivă, în condițiile art. 81.
Cod PenalÎn ceea ce privește motivul de recurs formulat pe latură civilă, în sensul că în mod greșit a fost obligat la rentă lunară până la o dată nestabilită, deși nu există un raport de expertiză care să confirme o infirmitate permanentă, se constată că, în recurs, partea vătămată a depus la dosar raportul de expertiză medico-legală nr. 134 din 02.02.2010, întocmit de SML G, în care se concluzionează că aceasta prezintă o deficiență locomotorie accentuată și se încadrează în gradul II de invaliditate permanentă.
Față de această împrejurare, se constată că în mod corect a procedat instanța de apel obligând inculpatul către partea vătămată la plata prestației periodice până la încetarea stării de nevoie a părții vătămate, având în vedere că în privința acesteia s-a stabilit, prin expertiză medico-legală, faptul că prezintă o invaliditate permanentă.
În ceea ce privește însă cuantumul acestei prestații periodice, se constată că instanța de fond a acordat cu acest titlu suma de 200 lei lunar, cu o motivare greșită și contradictorie, respectiv arătând că partea vătămată, anterior producerii accidentului, nu desfășura zilnic activități aducătoare de venituri, astfel că ulterior a cheltuit în acest scop suma de 400 lei lunar (redusă proporțional cu culpa părții vătămate, de 50%).
Or, rațiunea acordării unei prestații periodice este, pe de o parte, de a acoperi veniturile de care a fost lipsită partea vătămată ca urmare a accidentului suferit (ceea ce nu este cazul, partea vătămată beneficiind, încă dinainte de accident, de pensie de asigurări sociale), precum și, pe de altă parte, de a compensa efortul suplimentar depus de partea vătămată pentru efectuarea acelorași activități.
Însă, întrucât inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței, fiind de acord astfel cu obligarea sa de a plăti părții vătămate o rentă lunară de 200 lei, începând cu data pronunțării hotărârii până la data de 24.09.2009, în recursul inculpatului nu mai poate fi modificat acest aspect, ci doar cele stabilite prin decizia instanței de apel, respectiv cuantumul sumei acordate cu titlu de prestație periodică în continuare, după momentul stabilit prin sentință, sumă pe care instanța o apreciază la 50 lei lunar, cuantum apreciat ca fiind în măsură să compenseze efortul suplimentar depus de partea vătămată pentru efectuarea acelorași activități, ținând seama și de culpa concurentă a părții vătămate la producerea accidentului, în mod corect stabilită ca fiind în proporție de 50%.
Pentru aceste considerente, va fi obligat inculpatul către partea civilă la plata unei prestații periodice în cuantum de 50 lei lunar, de la data de 30.09.2009 (când partea civilă trebuia să se prezinte pentru a fi reexpertizată, starea de infirmitate permanentă constatată ulterior având caracter de continuitate) și până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței, privind latura civilă și cheltuielile de judecată.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod proc.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 233 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează decizia, în totalitate.
Obligă inculpatul către partea civilă la plata unei prestații periodice în cuantum de 50 lei lunar, de la data de 30.09.2009 și până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței, privind cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, latura civilă și cheltuielile de judecată.
În baza art.192 alin.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei urmând a fi virat din fondurile către Baroul Dolj.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 10 februarie 2010.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/04.03.2010.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Sorina Petria Mitran
