Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 154/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 154/
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 418/A din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, partea vătămată intimată personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă intimată Spitalul Municipal T - Clinica Chirurgie.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul inculpatului recurent solicită în principal admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare Judecătoriei Timișoara întrucât judecata în primă instanță s-a făcut fără citarea legală a asigurătorului. În subsidiar solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cpp, întrucât inculpatul nu este vinovat de producerea accidentului, vina aparținând în exclusivitate părții vătămate care nu a traversat carosabilul pre trecerea de pietoni.
Apărătorul părții vătămate intimate pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea soluțiilor anterioare ca legale și temeinice, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat vinovăția inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța și depune un memoriu la dosarul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1512 din 01.08.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr-, în temeiul art.184 alin. 2,4.Cod Penal a fost condamnat inculpatul -, la o pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-
În baza art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare fiind stabilit în condițiile art.82 În Cod Penal baza art. 71 alin.5, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84.Cod Penal, a căror nerespectare atrage măsura revocării suspendării condiționate.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, în cauză.
În temeiul art.14, 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul și partea vătămată la plata sumei de 1397 lei fiecare către spitalul Clinic Municipal de Urgență T, reprezentând cheltuieli de spitalizare, reținându-se culpa comună în producerea accidentului.
Prima instanța a reținut în fapt că, în data de 30.09.2005, în jurul orelor 07,00 dimineața, în condiții de vizibilitate redusă, datorată orei, condițiilor meteorologice și iluminatului slab, inculpatul, conducând autoturismul Opel Astra, pe str.- din T, a accidentat-o grav pe partea vătămată care s-a angajat în traversarea străzii, la o distanța de aproximativ 2 de trecerea de pietoni, aflată la intersecția cu str. - -.
Inculpatul s-a apărat spunând că datorită condițiilor reduse de vizibilitate, orbirii temporare datorate farurilor unui autoturism care circula în spatele său și neasigurării părții vătămate, nu are nicio vină în producerea accidentului.
În cauză au fost efectuate trei expertize auto (două în faza de urmărire penală și una în faza de judecată).
Coroborând aceste probe cu declarația martorului, care circula în spatele inculpatului și declarația inculpatului, s-a reținut că viteza cu care se deplasa în momentul producerii accidentului era de peste 41 Km/, către limita maximă de viteză admisă în localități, care era de 50 Km/ potrivit art.155 din HG85/2003, aplicabilă la acea dată.
Potrivit art.158 lit.j și m din același act normativ, conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza dacă prevede un pericol, în condiții de vizibilitate redusă și la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.
Prima instanță a reținut din declarațiile martorilor și expertizele efectuate că inculpatul, deși se afla în apropierea unei treceri de pietoni semnalizată și marcată, iar vizibilitatea era redusă datorita orei, condițiilor meteo și iluminatului necorespunzător, nu a redus viteza ci dimpotrivă, a circulat cu o viteză către limita maximă admisă.
Datorită acestor împrejurări, inculpatul trebuia să prevadă posibilitatea apariției unui risc de accidentare în apropierea trecerii de pietoni și să reducă viteza, ceea ce nu a făcut, motiv pentru care nu a mai putut evita impactul.
Din declarația martorului, care a văzut-o pe partea vătămată chiar în momentul în care s-a angajat în traversare, coroborată cu expertiza auto, prima instanță a reținut că aceasta nu se afla pe marcajul pietonal ci la o distanță de aproximativ 1. de marcaj și ținea o umbrelă în mâna îndreptată înspre direcția din care venea inculpatul, traversând în grabă, neluându-și toate măsurile pentru a preveni un accident.
Prin traversarea străzii prin alt loc decât cel permis, chiar dacă la o distanță foarte mică de acel loc, obturându-si vizibilitatea cu umbrela pe care o avea în mână, partea vătămată a încălcat prev. art.207 lit.c din nr.HG85/2003, reținându-se în egală măsură culpa acestuia în producerea accidentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului deoarece acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Din probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorilor ca și cele trei expertize efectuate, rezultă culpa exclusivă a părții vătămate care nu a traversat pe trecerea de pietoni ci la o distanță mare față de aceasta, ce a determinat accidentarea sa.
În motivare, inculpatul a invocat disp. art. 72 din OUG nr. 195/2002 care prevăd că pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația în acel sector.
S-a arătat că inculpatul a condus regulamentar autoturismul la momentul producerii accidentului, reducând viteza la 41 km/, în apropierea trecerii de pietoni, nefiind nici un pieton angajat în traversarea străzii, iar partea vătămată a traversat fără să se asigure și într-un loc nepermis, la o distanță de cel puțin 20 de metri de trecerea de pietoni, considerându-se că acesta se afla în culpă exclusivă pentru producerea accidentului.
Inculpatul a precizat de asemenea că nu a încălcat disp. art. 158 lit. j și din HG nr. 85/2003, în sensul că nu erau îndeplinite condițiile de ceață sau ploaie torențială și că avea obligația să reducă viteza în zona de acțiune a indicatoarelor și nu înaintea acestor zone.
Prin decizia penală nr.418/a din 14.12.2007, Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cpp, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul -.
Analizând apelul declarat de către inculpat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările din dosar, precum și cu cele cuprinse în hotărârea atacată, tribunalul a constatat următoarele:
Prima instanță, prin probatoriul administrat, a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a făcut o legală încadrare juridică a faptei săvârșite de către inculpat, atunci când a reținut culpa comună a părților, în producerea accidentului.
Astfel, s-a reținut în hotărârea atacată, pe baza expertizelor efectuate precum și din declarațiile martorilor, că partea vătămată a încălcat dispoziția art. 207 lit. din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, întrucât acesta s-a angajat în traversarea părții carosabile, fără să se asigure.
Cu toate acestea, însă, accidentul putea fi prevenit de către inculpat, prin reducerea vitezei de deplasare a autovehiculului și sporirea atenției asupra posibilității apariției unei persoane în apropierea trecerii de pietoni, deoarece, deși cele trei expertize auto efectuate în cauză nu sunt identice, acestea au concluzionat în același sens, respectiv că, fiind în apropierea trecerii de pietoni, mai ales în condiții de vizibilitate redusă, inculpatul, în conformitate cu prev. art. 158 lit. din HG nr. 85/2003, avea obligația de a reduce viteza de deplasare în așa fel încât să evite impactul cu persoana care s-ar angaja în trecerea carosabilului, în speță, partea vătămată.
Este adevărat că aceleași expertize au arătat că și partea vătămată poartă o culpă, în sensul că nu s-a asigurat la momentul traversării carosabilului, dar aceasta nu înlătură și vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, în primă instanță, deoarece dacă acesta respecta prevederile încălcate și mai sus menționate, accidentul nu s-ar fi produs.
În apel, ca de altfel și la prima instanță, inculpatul s-a apărat în sensul că la momentul săvârșirii faptei și respectiv producerii impactului, partea vătămată se afla la o distanță de cel puțin 20 de metri de trecerea de pietoni.
Această distanță a fost apreciată la audierea în primă instanță și de către martorul, care a dat însă o declarație contradictorie cu cea aflată în faza de urmărire penală, din data de 22.05.2006, care arăta că, circulând cu autoturismul său în același sens cu inculpatul, a observat un (partea vătămată) care a traversat la aproximativ 1,5 metri de trecerea de pietoni, fiind surprins și accidentat de mașina inculpatului.
Declarația aceluiași martor din prima instanță, a fost apreciată ca necorespunzătoare adevărului, întrucât nu s-a coroborat cu nici un alt mijloc de proba.
Spre exemplu, din declarația martorului, care la rândul său circula cu autoturismul pe aceeași stradă, în același sens, a rezultat că a văzut după trecerea de pietoni, o mașină marca Opel, a inculpatului, cu partea din spate la aproximativ 1 metru de trecerea de pietoni, iar la o distanță de 3- 4 metri, era căzută partea vătămată, declarație dată în faza de urmărire penală, iar în fața instanței apreciind distanța autoturismului la circa 4 metri iar a victimei de aproximativ 8 metri.
Împrejurarea că autoturismul se afla în spatele victimei căzută pe carosabil și că aceasta din urma a fost deplasată pe și parbrizul mașinii inculpatului, a rezultat chiar din declarația dată în faza de urmărire penală de martorul, care a spus că a văzut când partea vătămată a fost lovită de mașina Opel Astra, luat pe parbriz și ulterior căzut jos pe carosabil.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat fără dubiu, în urma măsurătorilor cu ruleta, că autoturismul inculpatului, după accident, se afla la o distanță de 13,70 metri după marcajul pietonal, ceea ce contrazice în mod evident declarația inculpatului că partea vătămată ar fi traversat la o distanță de 20 de metri, după trecerea de pietoni, acesta fiind un motiv pentru care nu s-a luat în considerare nici de cele afirmate de martorul, în fața primei instanțe, în acest sens.
Din același proces verbal, a rezultat că autoturismul inculpatului avea, printre alte avarii, îndoită și parbrizul spart, de unde, coroborat cu declarația martorului din faza de urmărire penală, a rezultat evident că partea vătămată a fost lovită de mașina inculpatului, luat pe și pe parbriz și ulterior căzut jos pe carosabil, în fata autoturismului inculpatului, care l-a deplasat astfel, fără a frâna brusc, deoarece în caz contrar, s-ar fi constatat urme de frânare și aruncarea părții vătămate în spatele autoturismului.
Din toate aceste mijloace de probă, coroborate cu expertizele efectuate, a rezultat că partea vătămată, chiar dacă nu a traversat pe trecerea de pietoni, s-a aflat la o deviație față de această trecere de aproximativ 1,5 -2 metri, ținând cont și de distanța parcursă, după impact pe autoturismului inculpatului.
De altfel, inculpatul a semnat, după producerea imediată a accidentului, procesul verbal de cercetare la fața locului, fără a face vreo obiecție referitoare la împrejurarea că partea vătămată ar fi traversat printr-un loc nepermis, iar în declarația dată după producerea accidentului, a arătat că persoana care traversa avea o umbrelă și că posibil din cauza acelei umbrele nu a observat autoturismul, iar el nu a sesizat prezenta persoanei vătămate pe carosabil, decât în momentul impactului.
Același inculpat, în declarația de mai sus, a arătat că nu dorește să i se găsească mai multe culpe decât cele pe care, evident și le-a găsit singur, relatând în final, prin scriere de mână și sub semnătură, că persoana accidentată, era angajată în traversare, pe marcaj pietonal, dinspre stânga spre dreapta.
Toate acestea, au fost de natură a combate nevinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat în primă instanță.
Cât privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia de către prima instanță, tribunalul a apreciat că s-a făcut cu respectarea disp. art. 72.Cod Penal, respectiv cele a art. 81.Cod Penal, astfel încât, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei penale nr. 418/A din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul -, solicitându-se în principal casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, nefiind procedura de citare legal îndeplinită cu asigurătorul, iar în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct.2 lit.a Cpp rap. la art. 10 lit.a Cpp.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările făcute în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că la prima instanță (unde a invocat inculpatul necitarea legală a asigurătorului), asigurătorul SC Românească SA a fost citat, îndeplinindu-se procedura de citare prin afișare. De altfel, în cauză nu a existat constituire de parte civilă din partea părții vătămate - acesta neavând nici o pretenție materială, situație în care citarea asigurătorului a devenit formală.
În privința solicitării de achitare, se constată că această cerere nu poate fi primită, deoarece din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor(, ), procesul verbal de cercetare la fața locului, care nu a fost contestat de nimeni, precum și din expertizele efectuate, rezultă că partea vătămată a traversat drumul pe trecerea de pietoni sau la o deviație minimă de 1- 2 metri, și nu la o distanță de peste 20, așa cum susține inculpatul.
De astfel, această afirmație a inculpatului în faza de urmărire penală, în declarațiile date la poliție, nu a fost susținută, acesta arătând unde a fost găsită victima ca urmare a accidentului.
Așa fiind, se apreciază că starea de fapt reținută de prima instanță și încadrarea juridică dacă de prima instanță și menținută în apel este temeinică și legală.
În consecință, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 al.2 Cpp, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 418/A din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei și la 600 lei către partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /21.02.08
Tehnored. 2 ex./22.02.08
PI. -
-;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
