Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 153/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 153/
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de partea civilă C-S împotriva deciziei penale nr. 185 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat din oficiu, cu delegație la dosar, partea civilă recurentă C-
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului C-S ca legală și temeinică.
Avocatul din oficiu pune aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 359 din 8 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în baza art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.13 din Legea 87/1994 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 1000 (una mie) lei amendă penală.
În baza art.292 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cp a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 500 (cinci sute) lei amendă penală, în baza art.33-34 Cp, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1000 (una mie) lei amendă penală.
În baza art.81-82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 1 an.
A atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal.
A constatat că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu are pretenții.
A respins solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș de a face aplicarea art.118 lit. d Cod penal asupra sumei de 441.525,344 lei.
A dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra porțiunii de proprietate de sub B 2 din C colectiv 11490 și C individual 11566, cu nr.top 341/1/16.
A obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Dosarul nr. 1961/P/2006 s-a înregistrat la Judecătoria Caransebeș în data de 18 aprilie 2006 și în el s-a pronunțat sentința penală nr. 858 din 18.10.2006 prin care s-a dispus, prin schimbarea încadrării juridice din art. 13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal, art.292 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 Cod l și art.13 Cod penal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cpp, pentru infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal.
În baza art.3464Cpp penală a fost lăsată nesoluționată latura civilă a procesului.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, sub aspectul greșitei achitări, conform art.10 lit.b Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev.de art.13 din Legea 87/1994 (în sensul că din aceasta face parte și infracțiunea prev.de art.202 Cod penal) și a încălcării prev.art.3 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.6 din 23 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, împotriva sentinței penale nr.858 din 18.10.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.1961/P/2006.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, arătând că sentința penală 858/18.10.2006 a Judecătoriei Caransebeș și decizia recurată sunt netemeinice și nelegale sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în baza art.10 lit.b C.P.P. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, a încălcării prev.art.3 C.P.P. a nepronunțării cu privire la măsura sechestrului asigurator și sub aspectul greșitei interpretări a laturii obiective a infracțiunii prev.de art.13 din Legea nr.87/1994, în sensul că din aceasta face parte și infracțiunea prev.de art. 292 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 476/R din 09.05.2007, pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva deciziei penale nr.6 din 23.01.2007 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-, a casat decizia penală recurată și sentința penală nr. 858 din 18.10.2006 a Judecătoriei Caransebeș pronunțată în dosar nr. 1961/P/2006, și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Caransebeș. S-a reținut că au fost încălcate dispozițiile legale privind dreptul la apărare al inculpatului și că instanța de fond și de apel nu s-a pronunțat asupra măsurii sechestrului asigurator.
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr.-.
Analizând probele dosarului, instanța de fond, în rejudecarea cauzei a reținut în fapt următoarele:
În perioada 07 noiembrie 2002 - 28 ianuarie 2003 inculpatul, în calitate de reprezentant legal al AF " " nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 6 facturi fiscale în valoare de 458.485.937 lei.
În perioada 01.01.2000 - 30.06.2004 același inculpat a înregistrat cu întârziere un număr de 60 facturi fiscale.
Prin expertiza efectuată în cauză în cursul urmăririi penale, de către expert s-a stabilit că inculpatul a înregistrat cu întârziere facturi în evidența contabilă a anilor 2002 și 2003 și s-au constatat și facturi neînregistrate.
Instanța a reținut că inculpatul, cu bună știință a omis să înregistreze în contabilitate sau a înregistrat cu întârziere facturi, pentru a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor aferente către bugetul de stat.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în declarații în formă continuată.
Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, prin adresa de la fila 11 dosar (prima instanță de fond) a arătat că valoarea prejudiciului este de 2.486 RON, dar această sumă a fost achitată cu chitanța nr.-/07.09.2005 și chitanța nr.-/30.05.2006, iar la fila 21 dosar (prima instanță de fond) este depusă copia chitanței nr.-/30.05.2006.
În ședința publică din 01 octombrie 2007 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din art.13 din Legea 87/1994 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal în art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal, având în vedere faptul că Legea 87/1994 a fost expres abrogată de Legea 241/2005, dar fapta incriminată de legea abrogată este incriminată și de noua lege, respectiv Legea 241/2005 în art. 9 lit.
Din fișa de cazier a inculpatului a reieșit că acesta este infractor primar, fapt ce, în conformitate cu art.72 Cod penal (respectiv buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei - circumstanțe personale) au fost avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.
Instanța a constatat că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu a avut pretenții, deoarece prin adresele existente la dosar la filele 11 și 13 și chitanța de la fila 21, se precizează că suma de 2.486 RON a fost achitată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel nemotivat partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cpp, Tribunalul C-S a constatată că apelul este nefondat, astfel că, prin decizia penală nr. 185 din 6 decembrie 2007 respins apelul părții civile C-S.
Astfel, tribunalul a apreciat că hotărârea Judecătoriei Caransebeș este legală și temeinică pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a făcut o corectă încadrare a faptelor săvârșite de inculpat și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu aplicarea art.81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării; au fost respectate prevederile legale privind individualizarea judiciară.
În latură civilă au fost aplicate dispozițiile art. 14,346 Cod procedură penală și s-a constatat că Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu s-a constituit parte civilă, în condițiile în care prejudiciul a fost achitat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Sub aspectul temeiniciei, s-a constatat că instanța de fond a administrat probe testimoniale, înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate; starea de fapt reținută reflectă concluzia și rezultatul coroborării acestor probe și mijloace de probă. Partea civilă C-S nu și-a motivat apelul pentru ca tribunalul că verifice cele avute în vedere la declararea acestei căi de atac, iar din oficiu, așa cum s-a arătat mai sus, nu au fost identificate motive de nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă C-S, arătându-se că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, fără însă a motiva recursul.
Examinând decizia penală recurată, din oficiu, instanța constată că recursul formulat de partea civilă C-S este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Se constată că Judecătoria Caransebeșa stabilit în mod corect stare de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina sa, dându-se faptelor o încadrare juridică corectă, iar la aplicarea pedepsei, s-a ținut cont de disp. art. 72 Cp, privind individualizarea judiciară a pedepsei, constatându-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, de 1000 lei amendă penală, conform disp. art. 81 Cp.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă nu a formulat pretenții și, în mod just s-a respins solicitarea parchetului de confiscare a sumei de 441.525.324 lei Rol, nefiind îndeplinite condițiile pentru acest lucru, ridicându-se de asemenea și sechestrul asigurator asupra porțiunii de proprietate a inculpatului.
În aceste condiții, Tribunalul C-S, în mod just a apreciat că în condițiile în care partea civilă GF. C-S nu și-a motivat apelul declarat, nu există motive de admitere, ca urmare a examinării cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept și astfel, soluția de respingere a apelului formulat este temeinică și legală.
Examinând din oficiu hotărârea recurată, Curtea constată că nu există motive de casare a hotărârii, astfel că recursul formulat de partea civilă P C-S urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva deciziei penale nr. 185/6.12.2007 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă recurenta la 120 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /21.02.08
Tehnored. 2 ex./21.02.08
PI. -
-;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
