Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 179/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 179/
Ședința publică din 12 martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 184/A din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul - inculpat personal și asistat de apărătorul ales, avocat -escu în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul Vâlcea, apărătorul desemnat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale 540/2009, emisă de Baroul Argeș, lipsind toate celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, avocat solicită să se constate că a încetat delegația sa și să i se acorde onorariul potrivit împuternicirii avocațiale.
Atât apărătorul recurentului inculpat cât și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat și solicită cuvântul pe fondul cauzei, apreciind că procedura de citare este legal îndeplinită și nu se aduce atingere niciunei părți.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia, procedura fiind legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat -escu, având cuvântul, indică motivele de casare dispozițiile art. 385 pct. 18 și 14 și 385 alin. 2 Cod procedură penală și susține într-un prim motiv de recurs că în mod greșit prima instanță, soluția fiind menținută și în apel, a reținut vinovăția exclusivă a inculpatului, când în mod normal trebuia să se rețină culpă concurentă, într-un anume procent și a părții vătămate.
În situația în care se reține culpa exclusivă a inculpatului, obligarea acestuia atât la despăgubirile civile cât și la cele morale este exagerată. morale sunt apreciate subiectiv. Expertiza ar fi trebuit să se raporteze la probele obiective ale dosarului și să se raporteze la numărul zilelor de îngrijiri medicale. Trebuie avute în vedere cele două rapoarte de expertiză medico legală, în mod special cel de la fila 29, care arată numărul de zile de îngrijiri medicale. Arată că partea vătămată și-a prelungit prin concedii medicale zilele de îngrijiri fără a avea nevoie, iar internarea în spital a fost numai de 7 zile. În lucrările de specialitate nu s-a specificat că partea vătămată, pentru o eventuală recuperare, mai are nevoie de alte zile de îngrijiri, astfel că nu a fost justificat ca expertul să calculeze sume mai mari raportate la o perioadă de timp mai mare.
În opinia sa suma corectă reprezentând despăgubiri materiale pe care ar trebui să o plătească inculpatul ar fi 3333, rezultând din înmulțirea sumei de 111 lei cu 3 luni, iar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale lasă la aprecierea instanță, care solicită a avea în vedere că partea vătămată nu a rămas cu infirmități, a avut vină în producerea accidentului.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, apărătorul recurentului inculpat solicită aplicarea unei pedepse cu caracter administrativ, respectiv art. 181Cod penal. Solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. e Cod penal și a se reduce pedeapsa până la limita minimă sau aplicarea unei amenzi penale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 181Cod procedură penală rap. la art. 10 /1 Cod procedură penală, întrucât fapta ar fi lipsită de gradul de pericol al unei infracțiuni, întrucât din materialul probator s-a făcut pe deplin dovada că accidentul s-a întâmplat pe trecerea de pietoni, victimei cauzându-i-se pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale. Nu se poate reține că ezitarea inculpatului de a trece prin fața sau prin spatele autoturismului ar atrage reținerea culpei comune. Inculpatul aflându-se în zona trecerii de pietoni trebuia să ia toate măsurile de prevedere pentru a da posibilitatea victimei să traverseze fără a se produce pericol.
În consecință, reprezentantul parchetului apreciază că sub aspectul vinovăției nu s-a produs o eroare gravă de fapt, încadrarea juridică cât și cuantumului pedepsei sunt corespunzătoare, aplicându-se limita de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 în condițiile art. 81 Cod penal. Trebuie avut în vedere că limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 3 ani.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, reprezentantul parchetului apreciază că aceasta fost just individualizată atât la cuantumul daunelor morale cât și a despăgubirilor materiale acordate și dovedite de partea vătămată.
Se solicită în consecință de reprezentantul parchetului respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legale și temeinice.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și apreciază că există culpă comună în producerea accidentului de 50%. Precizează că nu s-a întocmit expertiză la fața locului și i s-au cerut 280.000.000 lei pentru a se împăca. În ceea ce privește daunele morale lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.417 din 2 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art.184 alin.2 și 4 din Codul penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.09.1951, în com., jud. V, CN-, domiciliat în Rm. V,-, -. D,. 10, jud. V, a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă.
I s-au aplicat inculpatului disp. art. 71 Cod pen. rap. la art. 64 lit. a, b Cod pen. - ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 și urm. Cod pen. art. 71 alin. 5 Cod pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a celei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, și i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod pen.
În baza art. 14 și urm. Cod pr. pen, art. 346 Cod pr. pen, art. 998, 999 Cod civ. și art. 61 din Legea nr. 136 /1995, s-a admis în parte acțiunea civilă, inculpatul fiind obligat în solidar cu Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în B,--40 bis,. 5, sector 2, la plata de despăgubiri civile către partea vătămată - civilă, domiciliat în Rm. V,-, -. D,. 13, jud. V, în sumă 8000 lei - despăgubiri materiale și de 7000 lei - despăgubiri morale.
S-a constatat că SC - Reasigurare SA- Sucursala V, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 2. jud. V, nu are calitate de asigurător de răspundere civilă auto în cauză.
S-a constatat că Fundația Copii nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.
În baza art. 191, 193 Cod pr. pen. inculpatul în solidar cu Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare: 300 lei către stat și 600 lei către partea vătămată-civilă.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.07.2006, în jurul orelor 18.20, inculpatul, conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - pe raza mun. Rm. V jud. V pe B-dul -, din direcția Nord - Sud, în condiții bune de vizibilitate și carosabil uscat. Ajuns în intersecția cu str. - -, inculpatul a oprit înaintea trecerii de pietoni - depășind totuși puțin partea de început a acesteia -, ce era semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal și indicator rutier pentru a se asigura întrucât pe drumul pe care circula întâlnise și indicatorul "cedează trecerea".
În momentele imediat premergătoare producerii accidentului rutier, pe marcajul trecerii de pietoni s-a angajat în traversarea străzii, dinspre dreapta spre stânga direcției de deplasare a autoturismului, partea vătămată.
După ce a oprit pentru a se asigura, inculpatul a făcut mișcări repetate înainte-înapoi cu autoturismul "ținându- din ambreaj", pentru a observa mai bine dacă pe drumul cu prioritate circulau autovehicule. Observând manevrele efectuate de inculpat, partea vătămată a intenționat, inițial, să traverseze strada prin spatele autoturismului, însă văzând că nu se întâmplă nimic a revenit și început traversarea pe trecerea de pietoni prin fața autoturismului condus de inculpat.
Inculpatul s-a asigurat că din partea nu circulă niciun autovehicul și a pornit de pe loc, fără să realizeze că pe trecerea de pietoni, partea vătămată se angajase deja în traversarea străzii, astfel că a observat-o prea târziu și, deși a acționat sistemul de frânare când a sesizat starea de pericol, nu a reușit să evite impactul care s-a produs între partea față a autoturismului și victimă. De fapt, impactul a fost destul de ușor, fiind produs la o viteză de deplasare a autoturismului de circa 4 km, astfel că partea vătămată nu a fost proiectată pe carosabil, ci a rămas sprijinită cu ambele mâini pe motor a autoturismului care a fost oprit imediat prin frânare. Partea vătămată a fost transportat de inculpat la Spitalul de Urgență V unde a fost internat în perioada 10-17.07.2006.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.722/E/633 din 07.08.2006 întocmit de SJML V, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice - fractură platou tibial extern, leziuni la nivelul genunchiului stâng, vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale de la producere.
Ulterior, la data de 22.03.2007 a fost completat raportul inițial și, în actul medico-legal nr.290/E/261/2006 se concluzionează că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur - de protecție față a unui autoturism, în condițiile unui accident rutier din iulie 2006 leziuni ce necesită pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale -, timp care include și recuperarea medicală și care nu au pus în primejdie viața victimei care nu rămâne cu infirmități sau invalidități post-traumatice permanente.
Expertiza tehnică auto efectuată de ing. ( la care a fost atașat și un supliment în care expertul titular răspunde argumentat la observațiile expertului observator -) a reținut, referitor la dinamica producerii accidentului că în momentul apariției stării de pericol reprezentat de traversarea străzii de către pieton, autoturismul era oprit, fiind pus în mișcare aproximativ, în momentul în care și victima s-a angajat în traversare. Raportat la profilul longitudinal al drumului, s-a reținut că locul impactului dintre partea - față a autoturismului ( grupul optic stânga) și victimă este situat pe marcajul trecerii de pietoni situată în zona nordică a intersecției dintre str. - și str. -. Raportat la profilul transversal al drumului s-a reținut că locul impactului este situat pe 1 de circulație, la o distanță de cca. 2,1 față de trotuarul ce mărginește sensul nord-sud. În fine, s-a reținut că în momentul impactului, viteza autoturismului a fost de cca.4 km/
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a concluzionat că accidentul rutier a avut drept cauză unică, comportarea conducătorului auto care nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, nerespectând astfel, prevederile art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. Potrivit acestei reguli de circulație, conducătorul auto ( inculpatul din prezenta cauză) trebuia să acorde prioritate de trecere pietonului, evitând astfel, producerea accidentului. Victima putea evita producerea accidentului, dacă efectua traversarea după ce trecea autoturismul însă, potrivit normelor de circulație rutieră, aceasta nu avea obligația de ceda trecerea autoturismului astfel că, traversarea sa este regulamentară, neputându-se reține culpa acesteia.
În concluzie, reținând culpa exclusivă a inculpatului în ceea ce privește producerea accidentului rutier comis la data de 10.07.2006, soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate care a suferit leziuni vindecabile în 70-80 zile îngrijiri medicale, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 din Codul penal respectiv, limitele speciale prevăzute de lege, împrejurările săvârșirii faptei, urmările acesteia, datele privitoare la persoana inculpatului - vârsta, ocupația, starea civilă, statutul social, caracterizarea privind activitatea desfășurată anterior în timpul serviciului, ca ofițer în armată, atitudinea avută pe parcursul procesului penal, regretul manifestat, împrejurarea că și anterior a mai fost sancționat ( cu amendă administrativă) pentru încălcarea altor dispoziții legale în domeniul circulației rutiere, lipsa antecedentelor penale, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse orientată la minimul special prevăzut de lege în condițiile art.81 din Codul penal este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art.52 din Codul penal.
În ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 1500 lei RON - despăgubiri materiale ( diferențe drepturi salariale și cheltuieli efectuate în vederea restabilirii stării de sănătate) și de 50.000 RON reprezentând despăgubiri morale și cheltuieli de judecată și a solicitat obligarea la despăgubiri, atât a inculpatului, cât și în solidar cu " - reasigurare " - Sucursala V ( ca asigurător de răspundere civilă auto), precum și a Fundației " Copii" - proprietara autoturismului, în calitate de parte responsabilă civilmente, invocând răspunderea acesteia pentru fapta lucrului ( autovehiculului).
În dovedirea pretențiilor părții civile, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă care concluzionat că partea vătămată a suferit un prejudiciu în sumă de 4982 lei, sumă actualizată și care rezultă din faptul că în perioada iulie 2006 - ianuarie 2007, aceasta s-a aflat în concediu medical și nu a beneficiat de salariu integral, de drepturile aferente concediului de odihnă pe anul 2006, de bonurile valorice de masă și de cadourile de
În condițiile în care nu s-a făcut dovada contrară faptului că partea civilă s-a aflat în continuare în concediu medical, în vederea restabilirii stării de sănătate, instanța de fond a reținut că există legătură de cauzalitate directă între fapta inculpatului, - accidentul rutier -, urmările acestuia ( vătămarea corporală gravă din culpă a victimei) și prejudiciul cauzat părții vătămate constând în diferențele salariale pe care aceasta nu le-a mai încasat în perioada în care nu s- prezentat la serviciu din motive medicale.
Pe de altă parte s-a reținut că partea civilă a efectuat numeroase cheltuieli în vederea restabilirii stării de sănătate, fiind supusă unor intervenții chirurgicale, tratamente și proceduri medicale specifice, - inclusiv mobilizarea în aparat gipsat a membrului inferior lezat, - consultații, radiografii, etc. cheltuieli în care sunt cuprinse și cele cu deplasările repetate la spital, procurarea medicamentelor, plata serviciilor medicale etc.
Concluzionând, instanța de fond a reținut că părții vătămate i se cuvine cu titlu de despăgubiri materiale suma totală de 8000 lei.
Referitor la cuantumul daunelor morale, judecătoria l-a estimat la suma totală de 7.000 lei RON. S-a reținut că victimei accidentului rutier i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice intense care s-au perpetuat în timp, în cuantumul prejudiciului cu caracter nepatrimonial incluzându-se și prejudiciul de agrement întrucât, partea vătămată a avut membrul inferior imobilizat o perioadă îndelungată de timp și a suportat regim medical.
Întrucât la data producerii accidentului rutier, pentru autoturismul marca "Mercedes" cu număr de înmatriculare -, condus de inculpat nu era încheiată vreo asigurare valabilă - polița emisă de " " SA fiind încheiată la 11.07.2006 ( la o zi după data accidentului), iar valabilitatea s-a acordat începând cu a treia zi ( 14.07.2007), în temeiul art.61din Legea nr.136/1995 s-a dispus ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri să fie suportate în solidar de inculpat și de Asociația Fondului de Protecție al Victimelor Străzii - în calitate de garant instituit de lege, care și- manifestat acordul în acest sens, "" SA neavând calitatea de asigurator de răspundere civilă auto în cauză.
Cu privire la Fundația " Copii"- proprietara autoturismului-, s-a constatat că aceasta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, deoarece accidentul rutier s- produs din vina inculpatului și nu din cauza comportării anormale a lucrului datorită unei energii și unui dinamism propriu, independent de fapta culpabilă a vreunei persoane, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii obiective pentru fapta lucrului astfel cum sunt reglementate de art.1000 alin.1 din Codul civil.
Spitalul Județean de Urgență V, deși legal citat, nu depus la dosar cerere de constituire de parte civilă în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare.
În temeiul dispozițiilor art.191, art.193 din Codul d e procedură penală, inculpatul fost obligat în solidar cu Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apeluri inculpatul și partea civilă .
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în favoarea sa nu s-au reținut circumstanțe atenuante cu consecința aplicării dispozițiilor art.76 lit. e din Cod penal și că nu s-a reținut și culpa concurentă a părții civile.
Partea civilă a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile susținând că sub aspectul cuantumului, despăgubirile civile sunt prea mici, iar suma acordată cu titlu de daune morale nu acoperă prejudiciul moral real suferit.
Prin decizia penală nr.184/A din 10 decembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. Apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, că apelantul-inculpat a încălcat prevederile art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, neacordând prioritate de trecere părții vătămate angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, împrejurare față de care nu se poate reține culpa acesteia din urmă în producerea accidentului.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei s-a reținut că au fost respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal și, chiar dacă instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante ( anterior fiind sancționat administrativ pentru încălcarea normelor din domeniul circulației rutiere) a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.81 din Codul penal.
S-a constatat totuși, că instanța de fond în mod eronat a interzis inculpatului dreptul de a alege ca pedeapsă accesorie, infracțiunea comisă și condițiile în care aceasta s-a produs, neputând duce la interzicerea exercitării acestui drept.
În ce privește despăgubirile civile, instanța de apel a constatat că acestea au fost corect evaluate în baza concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză și a declarațiilor martorilor și, ca de altfel și daunele morale generate de suferințele fizice și psihice la care a fost supus partea vătămată urmare accidentului rutier comis din culpa exclusivă a inculpatului.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs inculpatul care atât personal, cât și prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.18 și 14 din Codul d e procedură penală și art.385/9 alin.2 din același cod a solicitat reținerea și a culpei părții vătămate în producerea accidentului de circulație soldat cu vătămarea gravă din culpă a integrității corporale a acesteia, cu consecința reducerii cuantumului despăgubirilor civile și al daunelor morale, care în opinia sa oricum este exagerat, chiar și în situația în care s-ar reține și de către instanța de recurs culpa exclusivă a inculpatului. În dezvoltarea motivului de recurs vizând modul de soluționare a laturii civile s-a susținut că expertiza contabilă efectuată în cauză ar fi trebuit să se raporteze la numărul de zile în care partea vătămată a fost internat în spital și care este de numai 7 și nu la numărul total de zile de îngrijiri medicale pe care le-a obținut partea vătămată urmare faptului că și-a prelungit în mod repetat concediile medicale. În final, în privința laturii penale a cauzei, s-a solicitat a se face aplicarea în cauză a prevederilor art.181din Codul penal, iar în subsidiar, reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii cuantumului pedepsei principale până la limita minimă prevăzută de lege sau aplicarea unei amenzi penale.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate, care în drept se încadrează în dispozițiile art.3859alin.1 pct.14, 18 și art.3859alin.2 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu potrivit prevederilor art.3859alin.ultim din același cod, curtea constată că recursul nu este fondat.
Instanțele au stabilit corect, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, situația de fapt, vinovăția recurentului-inculpat și încadrarea juridică a infracțiunii dedusă judecății.
Este necontestată împrejurarea că la data de 10.07.2006, orele 18,20 recurentul-inculpat, conducătorul autoturismului marca Mercedes cu număr de înmatriculare -, proprietatea Fundației " Copii", ajungând în intersecția cu str.- - din municipiul Râmnicu V, a oprit înaintea trecerii de pietoni - depășind puțin partea de început a acesteia, trecere de pietoni ce era semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal și indicator rutier - pentru a se asigura întrucât pe drumul pe care circula întâlnise indicatorul "cedează trecerea".
În momentele imediat premergătoare producerii accidentului rutier, pe marcajul pietonal s-a angajat în traversarea străzii, dinspre dreapta spre stânga direcției de deplasare a autoturismului condus de inculpat, intimatul parte civilă, care observând mișcările repetate înainte-înapoi ale autoturismului efectuate de inculpat, inițial intenționat să traverseze strada prin spatele autoturismului, însă văzând că inculpatul nu-și continuă deplasarea ( autoturismul fiind " ținut din ambreaj" de către inculpat pentru a observa mai bine dacă pe drumul cu prioritate circulă autovehicule) a revenit și a început traversarea pe trecerea de pietoni, prin fața mașinii condusă de recurent. Inculpatul, după ce s-a asigurat că din partea nu circulă nici un autovehicul, a pornit de pe loc fără să realizeze că pe trecerea de pietoni se angajase în traversarea străzii intimatul - parte civilă, astfel că l-a observat prea târziu și, deși a acționat sistemul de frânare nu a reușit să evite impactul care s-a produs între partea față a autoturismului și victimă.
Autoturismul condus de inculpat cu viteza de 4 km/h a fost imediat oprit prin frânare, iar intimatul parte civilă a fost transportat de recurent la Spitalul Județean de Urgență V, unde a fost internat în perioada 10-17.07.2006. Pentru leziunile traumatice suferite - care potrivit actelor medico-legale întocmite în cauză s-au putut produce prin lovire cu corp dur, - de protecție față a unui autoturism -, în condițiile unui accident rutier din iulie 2006, - intimatul parte civilă a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale de la producere.
Raportul de expertiză tehnică auto efectuată de ing. ( la care a fost atașat și un supliment, în care expertul titular răspunde argumentat științific la observațiile expertului observator -), concluzionează că locul impactului dintre partea față a autoturismului și intimatul parte civilă, este situat pe marcajul trecerii de pietoni, pe 1 de circulație, la o distanță de circa 2,1 față de trotuarul ce mărginește sensul nord-sud.
Coroborând probele administrate în cauză, curtea ajunge la concluzia identică cu cea a instanțelor de fond și de apel în sensul că accidentul rutier a avut drept cauză unică, comportarea recurentului-inculpat care nu a acordat prioritate de trecere intimatului - parte civilă, angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal și semnalizat corespunzător, nerespectând astfel, prevederile art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu modificările ulterioare.
În condițiile în care intimatul parte civilă a traversat regulamentar strada (nefiind prevăzută pentru acesta obligația legală de a ceda trecerea autoturismului condus de inculpat) nu se poate reține culpă în sarcina lui așa cum s-a solicitat în motivele de recurs scrise și susținute oral de către inculpat și apărătorul său, motive care au constituit și critici formulate în apel.
În ce privește solicitarea de a se aplica în cauză prevederile art.181din Codul penal, respectiv că fapta dedusă judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, curtea constată că și aceasta este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.181alin.2 din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al infracțiunii se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Raportând criteriile avute în vedere de legiuitor la aprecierea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni la speța dedusă judecății, curtea constată că acestea nu sunt îndeplinite. Modul și împrejurările comiterii faptei ( pe trecerea de pietoni), culpa exclusivă a recurentului-inculpat în producerea accidentului de circulație constând în nerespectarea prevederilor art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, urmarea produsă - vătămarea gravă a integrității corporale din culpă a intimatului parte civilă care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale - și, nu în ultimul rând, datele ce caracterizează persoana inculpatului care prin ordonanța nr.925 din 31.05.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlceaa fost sancționat în baza art.181din Codul penal pentru infracțiunea prev.de art.77 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002 ( același gen de infracțiuni cu cea dedusă judecății), sunt elemente de natură a duce la concluzia că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea prevederilor art.181din Codul penal.
În ce privește pedeapsa aplicată recurentului inculpat, curtea constată că la individualizarea acesteia, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, s-au respectat întrutotul criteriile generale prevăzute în art.72 din Codul penal, în cauză nefiind elemente care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și nici aplicarea unei amenzi penale așa cum s-a cerut. Pentru considerentele avute în vedere la inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.18/1 din Codul penal, expuse mai sus, curtea apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare ( orientată spre minimul prevăzut de lege care este de 3 luni) aplicată în condițiile art.81 din Codul penal este de natură a contribui la reeducarea inculpatului-recurent și de a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art.52 din Codul penal.
Referitor la criticile aduse hotărârii în ce privește modul de soluționare al laturii civile, curtea constată că și acestea sunt nefondate.
Intimatul parte civilă, urmare accidentului rutier produs din culpa exclusivă a recurentului-inculpat a fost transportat de acesta la Spitalul Județean de Urgență V unde a fost internat în perioada 10-17.07.2006.
Din raportul de constatare medico-legală nr.722/E/633 din 7.08.2006 întocmit de SML V rezultă că partea civilă a prezentat leziuni traumatice, fractură platou tibial extern, leziuni la nivelul genunchiului stâng, vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale de la producere.
Urmare completării raportului inițial, prin actul medico-legal nr.290/E/261/2006 se concluzionează că intimatul -parte civilă a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur - de protecție față a unui autoturism în condițiile unui accident rutier din iulie 2006, - leziuni care necesită pentru vindecare în total 70-80 zile îngrijiri medicale de la producere, timp care include și recuperarea medicală și care nu au pus în primejdie viața părții civile.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății și din adeverința emisă de unitatea în cadrul căreia partea civilă este angajat ca mecanic auto și anume SC " " SRL rezultă că acesta, după producerea accidentului rutier a fost internat în spital iar ulterior în perioada iulie 2006 - ianuarie 2007 s-a aflat în concediu medical, perioadă în care nu a beneficiat de salariu integral, de drepturile aferente concediului de odihnă pe anul 2006, de bonurile valorice de masă și de cadourile de C care reactualizate la data de 30.04.2008 însumează 4982 lei.
Susținerea recurentului-inculpat în sensul că intimatul-parte civilă și-a prelungit în mod nejustificat concediul medical nu este susținută de nici o probă, împrejurare față de care curtea constată, cum corect a stabilit și instanța de fond, că există legătură de cauzalitate directă între fapta recurentului, urmările acesteia ( vătămarea corporală gravă a victimei) și prejudiciul cauzat intimatului parte civilă constând în diferențele salariale pe care nu le-a încasat în perioada în care nu s-a mai prezentat la serviciu din motive medicale, independente de voința.
Alături de expertiza contabilă dispusă în cauză, relevante sunt și declarațiile martorilor și (filele 209 și 177 dosar instanță de fond), cum și împrejurarea că este de notorietate faptul că sunt necesare cheltuieli importante în vederea restabilirii stării de sănătate ( intimatul parte civilă fiind supus unor intervenii chirurgicale, tratamente și proceduri medicale specifice, inclusiv imobilizarea în aparat gipsat a membrului inferior lezat, consultații, radiografii etc.), cheltuieli în care se includ și cele cu deplasările repetate la spital efectuate de partea civilă, procurarea medicamentelor, plata serviciilor medicale.
Prin urmare, suma de 8.000 lei acordată intimatului parte civilă cu titlu de despăgubiri civile de către instanța de fond și menținută de tribunal a fost corect stabilită și reprezintă o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de aceasta.
Și cuantumul daunelor morale stabilit la suma de 7.000 lei a fost corect apreciat de către instanțe. În raport de intensitatea suferințelor fizice și psihice la care a fost supus partea civilă, - urmare leziunilor suferite și care s-au perpetuat în timp -, de perioada de timp în care a fost internat în spital, fiind lipsit de viață socială normală, de vârsta părții civile ( persoană tânără de 38 ani), curtea apreciază că suma acordată și care include și prejudiciul de agrement ( partea civilă având membrul inferior imobilizat o perioadă îndelungată de timp cu consecința suportării regimului medical) reprezintă o compensare bănească a prejudiciilor nepatrimoniale suferite, concluzie la care a ajuns și instanța de fond în urma propriei evaluări a materialului probator administrat în cauză și menținută de instanța de apel.
Față de cele ce preced curtea, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârilor de către recurent și, neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței și deciziei, în baza art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.09.1951, în com., jud. V, CN-, domiciliat în Rm. V,-, -. D,. 10, jud. V, împotriva deciziei penale nr.184/A din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:,
.
30.03.2009.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
