Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 209/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 141/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 209
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 618/A din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimata - parte civilă, reprezentată de apărător ales, avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, intimatul - asigurător de răspundere - civilă - SA, lipsa intimata - parte civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, cele depuse la dosarul cauzei prin biroul registratură.
Apărătorul ales al intimatei - parte civilă solicită admiterea probei cu înscrisuri pe care le depune la dosar la acest termen; totodată, solicită instanței să i se înmâneze un exemplar al motivelor de recurs depuse la dosar de către inculpat, cu precizarea că nu dorește un nou termen pentru a lua cunoștință de acestea.
Curtea dispune cu privire la înmânarea către apărătorul ales al intimatei - parte civilă al unui exemplar al motivelor de recurs formulate de inculpat și depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune admiterii cererilor privind proba cu înscrisuri atât pentru recurentul - inculpat cât și pentru intimata - parte civilă.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri atât pentru recurentul - inculpat cât și pentru intimata - parte civilă.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în temeiul disp. art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, să se dispună casarea în parte hotărârii atacate și pe fond, rejudecând, să se reindividualizeze pedeapsa în sensul coborârii cuantumului spre minimul special, în raport de art. 72 Cod penal.
Mai mult decât atât, în mod greșit instanța de apel a reținut că inculpatului nu i se pot reține circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal; în opinia apărării aceste circumstanțe se impune a fi reținute avându-se în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și are un loc de muncă stabil.
În ceea ce privește latura civilă, solicită reducerea cuantumului daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul, apreciindu-le ca fiind exagerate. Având în vedere ca daunele morale solicitate nu au fost justificate cu nici un înscris, apreciază că se impune să fie reduse. Mai mult decât atât, solicită să se aibă în vedere veniturile inculpatului, 544 lei, așa cum rezultă și din adeverința de venituri a acestuia. De reținut este și raportul de expertiză medico - legală care atestă faptul că partea civilă și-a păstrat capacitatea de muncă, are o deficiență locomotorie ușoară. Concluzionând, apreciază ca daunele morale stabilite sunt nejustificat de mari, sens în care solicită reducerea acestora. Inculpatul este de acord cu plata daunelor morale, însă într-un cuantum care să poate fi suportat de acesta, în raport de veniturile realizate.
Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și pe fond, rejudecând, să se pronunțe o hotărâre în sensul reindividualizării pedepsei și reducerii cuantumului acesteia, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. e Cod penal, și reducerea daunelor morale.
Apărătorul ales al intimatei - parte civilă solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat, și să se mențină hotărârea instanței de apel ca fiind temeinică și legală.
Precizează că partea civilă a suferit mai două intervenții chirurgicale la picior, are montate mai multe plăci la picior și se așteaptă la o iminentă pensionare.
Cu ceea ce privește cererea inculpatului privind reducerea daunelor morale, solicită instanței să aibă în vedere că constituirea ca parte civilă s-a raportat la prejudiciul produs și nu la suma ce ar putea fi suportată de către inculpat. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de către partea civilă, apreciindu-le exagerate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului și, în mod just nu au fost reținute circumstanțe atenuante, întrucât circumstanțe favorabile inculpatului au fost avute în vedere de către instanța de fond atunci când a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege și, de asemenea, când a aplicat acestuia, ca modalitate de executare, disp. art. 81 Cod penal.
Având în vedere natura faptei și urmările cauzate, fiind vorba despre producerea unor leziuni părții vătămate, ce au necesitat 70 - 80 zile îngrijiri medicale, având în vedere și efectele care s-au produs asupra părții vătămate urmare faptelor săvârșite de către inculpat, efecte ce le va resimți și pe viitor, apreciază că nu se justifică o reducere a cuantumului pedepsei ce a fost stabilită de către instanța de fond.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, apreciază că nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală.
În crea ce privește latura civilă apreciază că, în această cauză, este incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 Cod procedură penală, întrucât instanța de apel, atunci când l-a obligat pe inculpat la despăgubiri materiale, l-a obligat și la suma de 63 lei, reprezentând taxa achitată de partea civilă la IML în vederea efectuării expertizei, însă această sumă de bani a fost acordată de către instanța de fond părții civile sub forma cheltuielilor judiciare, astfel cum rezultă și din considerentele hotărârii instanței de fond și din chitanțele aflate la dosar. În consecință, apreciază că această sumă nu poate fi acordată atât ca și cheltuieli judiciare cât și ca despăgubiri și, în mod corect a fost acordată de către instanța de fond în forma cheltuielilor judiciare.
Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanței de apel în sensul înlăturării din cuantumul daunelor materiale a sumei de 63 lei reprezentând taxa IML.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta; solicită instanței să stabilească cuantumul daunelor pe care urmează să pe plătească părții vătămate în raport de veniturile pe care el le realizează.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 618/A din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr- constată:
Prin decizia nr.618/A din 16 noiembrie 2009, Tribunalul București, Secția I penală a fost admis apelul declarat de inculpatul și de asiguratorul împotriva sentinței penale nr.390/29.05.2009 a Judecătoriei Sector 2 B, numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.
A fost desființată, în parte, sentința atacată și rejudecând, s-a dispus reducerea cuantumului despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul de la plata sumei de 20.000 lei la plata sumei de 4063 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a respins cererea inculpatului privind prelungirea dreptului de circulație, ca neîntemeiată.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile, privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
A fost obligată partea civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că rin p. sentința penală nr.390/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și b Cod penal.
În temeiul art. 81 și 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
În temeiul art. 359 al. 1 Cod procedură penală, s-a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
În temeiul art. 111 al. 6 din nr.OUG 195/2002, s-a respins cererea inculpatului privind prelungirea dreptului de circulație.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei totale de 70.000 de lei, cu titlu de despăgubiri, din care 20.000 de lei pentru daune materiale și 50.000 de lei pentru daune morale.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, corob. cu art. 998, 999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 4647,60 lei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței la data plății, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate.
Sentința este opozabilă sub aspectul laturii civile și asigurătorului Vienna Insurance, în limitele prevăzute de Legea nr.136/1995 și Ordinul nr. -/2006.
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 al. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.563 de lei, către partea vătămată/civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.06.2007, în jurul orei 1900, inculpatul conducea autoturismul marca cu nr. -, pe str. - cu din B, sectorul 2, din direcția str. - către șos. -. Când a ajuns la intersecția cu șos. -, inculpatul a efectuat un viraj la stânga și, întrucât nu a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere, a surprins-o și accidentat-o pe partea vătămată, care era angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni (semnalizată corespunzător cu indicator, semafor și marcaj pietonal), de la dreapta la stânga în raport cu direcția de mers a autoturismului. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență de inculpat, în urma accidentului suferind leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare circa 70 - 80 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut că partea vătămată prezintă în momentul de față sechele posttraumatice, având o deficiență locomotorie ușoară și o incapacitate adaptativă de 40%. Culpa în producerea accidentului aparține în totalitate inculpatului, care îl putea evita dacă respecta obligațiile legale de reducere a vitezei de deplasare, întrucât se apropia de o trecere pentru pietoni, respectiv de oprire pentru a acorda prioritate de trecere părții vătămate, angajată regulamentar în traversare.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în cursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, în fața instanței declarându-se doar parțial vinovat de comiterea faptei, a ajutat victima după accident, transportând-o imediat la spital, însă a ținut seama, pe de altă parte și de urmările relativ grave ale conduitei sale neglijente în trafic asupra sănătății părții vătămate.
În raport cu aceste criterii, văzând și celelalte dispoziții ale art. 72 Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal și cu aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), văzând și decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța i-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal (respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporționată în raport cu gravitatea faptei și constatând că nu se pune problema interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cp.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 al. 1 lit. a și b Cod penal și considerând, în acord cu dispozițiile art. 81 al. 1 lit. c Cod penal că, față de circumstanțele personale favorabile și atitudinea în general sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, cât și față de forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea, instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
În temeiul art. 359 al. 1 Cod procedură penală, a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și consecințele acesteia.
Instanța a apreciat că nu se mai justifică prelungirea dreptului său de circulație, astfel că în temeiul art. 111 al. 6 din nr.OUG 195/2002 a respins cererea formulată în acest sens.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că în cauză au formulat acțiuni civile partea vătămată și Spitalul Clinic de Urgență
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma totală de 250.000 de lei, din care 50.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 200.000 de lei pentru daune morale.
În ceea ce privește prejudiciul material invocat, instanța a constatat, din coroborarea declarațiilor părții civile cu cele ale martorilor și -, că s-a dovedit în cauză că partea civilă a angajat cheltuieli în cuantum de 20.000 de lei, pentru cele două operații suferite, tratamentul aferent vindecării și procedurile de recuperare, ce continuă și în prezent. Cum acest prejudiciu dovedit a fost cauzat în mod nemijlocit ca urmare a faptei inculpatului, comisă cu vinovăție sub forma culpei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a acestuia, prev. de art. 998 și 999 Cod civil.
Și cu privire la cererea de despăgubiri pentru daune morale, instanța a apreciat că sunt întrunite în cauză condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, întrucât prin fapta sa ilicită, comisă cu vinovăție sub forma culpei, i-a cauzat părții vătămate un important prejudiciu moral, constând în suferința îndurată din pricina duratei tratamentului, a celor două operații suportate și a dificultății recuperării și a sechelelor rămase în urma accidentului provocat de neglijența sa. În privința întinderii acestui prejudiciu însă, instanța a apreciat, în raport cu împrejurările în care s-a produs accidentul și cu urmările asupra sănătății părții civile, că suma de 50.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a acestuia, acordarea unui cuantum superior riscând să transforme acțiunea civilă într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
Spitalul Clinic de Urgență B s-a constituit parte civilă pentru suma de 4647,60 de lei, cu titlu de despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de asistența medicală a părții vătămate. Întrucât pretențiile acestei părți civile au fost pe deplin dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, necontestate de inculpat, instanța a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de unitatea spitalicească.
A reținut instanța de fond că sentința este opozabilă sub aspectul laturii civile și asigurătorului Vienna Insurance, în limitele prevăzute de Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. -/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă și asigurătorul de răspundere civilă - Societatea de asigurare
În motivarea apelului, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșite individualizări a pedepsei aplicate, susținând - în esență - că nu s-au avut în vedere și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b, c Cod penal și anume conduita sa bună înainte de săvârșirea infracțiunii, fiind încadrat ca mecanic utilaje la Hotel, necunoscut cu antecedente penale, cu un comportament sincer în cursul procesului penal cât și faptul că după producerea accidentului rutier a ajutat victima fiind de acord să o despăgubească în măsura dovedirii pretențiilor civile. Pentru aceste motive, a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, urmând a se avea în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, dar și circumstanțele sale personale favorabile. Sub aspectul laturii civile, a susținut că daunele materiale în cuantum de 20.000 lei acordate părții civile nu au fost dovedite, iar daunele morale sunt nejustificate în raport cu prejudiciul moral suferit de partea civilă, în acest sens urmând a se avea în vedere că leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața, nu a suferit infirmități posttraumatice, capacitatea de muncă fiindu-i păstrată. A solicitat în consecință o reducere a cuantumului daunelor materiale dar și morale.
Partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii civile, susținând că în mod nelegal și netemeinic inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor materiale și morale în cuantumul solicitat (50.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale), avându-se în vedere suferințele fizice și psihice suferite în urma a două intervenții chirurgicale pe parcursul a 2 ani de zile cât și faptul că urmare a accidentului suferit este nevoită să apeleze la ajutorul colegilor pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. De asemenea, a arătat că expertiza medico - legală efectuată în cursul cercetării judecătorești nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanța de judecată, că are concluzii contradictorii întrucât pe de o parte precizează că nu a suferit leziuni care să fi determinat infirmități posttraumatice, iar pe de altă parte că are o incapacitate adaptativă de 40%.
A mai susținut partea civilă că, în mod greșit, prima instanță nu a dispus completarea raportului medico-legal, concludent pentru soluționarea cauzei, procedând la judecarea cauzei.
Asigurătorul de răspundere civilă - Societatea de asigurare Vienna Insurance SA a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile a cauzei, susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la 20.000 lei despăgubiri materiale, fără a fi probate cu documente justificative, iar potrivit Ordinului CSA -/2006 asigurătorii nu acordă despăgubiri materiale pentru cheltuielile de îngrijiri medicale în sistem privat, ci doar pentru îngrijiri medicale acordate în sistemul asigurărilor de sănătate de stat. De asemenea, a mai susținut că daunele morale acordate sunt excesive în raport cu prejudiciul moral suferit de partea civilă.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate de inculpatul, partea civilă și asigurătorul - - Vienna Insurance SA dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat următoarele:
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, prima instanță a reținut o corectă situație de fapt și a dat o justă încadrare faptei reținute în sarcina inculpatului, constatând că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, fiind întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4. pen.
. ca instanța de fond, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere, procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, expertiza tehnică auto, raport de expertiză medico - legală, precum și plângerea și declarațiile părții vătămate, ale martorilor,.
Sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, Tribunalul ca și instanța de fond a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, care la data de 13.06.2007, în jurul orei 1900se deplasa cu autoturismul cu nr. - pe str. - cu, iar când a schimbat direcția de mers prin viraj stânga, pentru a se încadra pe Șos. -, a surprins și accidentat pe partea vătămată, angajată în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal de la dreapta spre stânga. Victima a fost preluată pe motorului, a alunecat pe aceasta până la geamul parbriz față, apoi a fost proiectată și a căzut pe carosabil. În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale.
Așadar, în producerea accidentului rutier culpa aparține în exclusivitate inculpatului, întrucât a încălcat prevederile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice (în vigoare la data producerii accidentului rutier), potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În ceea ce o privește pe partea vătămată, s-a constatat că la momentul producerii accidentului se deplasa pe marcaj pietonal, ceea nu poate fi reținută vreo culpă a acesteia în producerea evenimentului rutier atâta vreme cât a respectat dispozițiile art. 72 alin. 2 din nr.OUG195/2002, potrivit cărora pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversare drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea a semaforului destinat pietonilor.
În cauza dedusă judecății, se constată de către Tribunal că fapta inculpatului în împrejurările și în modalitatea în care a fost comisă realizează întreg conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4. pen, fapta fiind săvârșită din culpă cu prevedere.
Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă individualizare a acestuia, stabilind o pedeapsă de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni, ceea ce satisface exigențele art. 52 respectiv art. 72 din Codul penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepsei se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul a găsit neîntemeiată critica apărării vizând greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță dând semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal, reducerea cuantumului pedepsei nefiind justificată.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (necunoscut cu antecedentele penale, în vârstă de 20 de ani, cu un loc de muncă stabil) cât și pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, urmarea produsă - vătămarea corporală a victimei. Reținerea circumstanțelor atenuante nu constituie o obligație a instanței, iar în acest caz nu se impun în raport de urmările faptei, comportamentul ulterior al inculpatului, care contrar celor susținute, după producerea accidentului rutier nu a despăgubit victima cu nicio sumă de bani. Este adevărat că este necunoscut cu antecedente penale și are un loc de muncă stabil, însă aceste împrejurări sunt insuficiente - prin ele însele - să atragă incidența dispozițiilor art. 74 lit. a, c Cod penal și implicit să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei.
Avându-se în vedere dispozițiile art.52 Cod penal, Tribunalul a constatat că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare, ceea ce în speță este de natură să se realizeze prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, bineînțeles, în cauză fiind întrunite condițiile art. 81 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a reținut că partea civilă a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 50.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de cele două intervenții chirurgicale, tratament aferent vindecării și procedurile de recuperare și 200.000 lei daune morale ca urmare a suferințelor pricinuite de cele două operații și a consecințelor rămase în urma accidentului suferit. Instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.346 p Cod Penal rap. la art. 998, 999. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 lei daune materiale dovedite cu martorii și și 50.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că suma acordată constituie o reparație justă și echitabilă a părții civile și în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de partea civilă.
Prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice, psihice, afective, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității etc.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate etc.
În speță, Tribunalul a apreciat - ca și instanța de fond - că partea civilă, a suferit un prejudiciu moral, generat nu numai de suferința fizică pricinuită de două intervenții chirurgicale, de durata îndelungată a tratamentului dar și de faptul că în urma accidentului rutier deși nu a rămas cu infirmități posttraumatice, sau incapacitate de muncă, totuși prezintă o deficiență locomotorie ușoară și o incapacitate adaptativă de 40%, astfel că după cum rezultă din depozițiile martorilor și, în prezent este nevoită să facă un efort fizic suplimentar pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
În ceea ce privește cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, Tribunalul a apreciat că suma de 50.000 lei este una rezonabilă, de natură a constitui o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă, fără a avea consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului și familiei acestuia, iar o reducere a cuantumului acestora, nu se justifică, în raport de considerentele arătate.
Referitor la despăgubirile materiale solicitate, se constată de către Tribunal că au fost probate până la concurența sumei de 4.063 lei, iar în acest sens, se au în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martora a declarat că i s-a relatat chiar de către partea vătămată că a cheltuit aproximativ suma de 20.000 lei pentru cele două operații suferite și pentru recuperare și nu cunoaște persoana de la care partea vătămată a împrumutat banii necesari. Astfel, depoziția acestui martor sub aspect probator este neconcludentă, întrucât nu a luat la cunoștință nemijlocit de cheltuielile făcute de parte, ci relatează ceea ce auzit de la aceasta. Martorul confirmă că a împrumutat-o pe partea vătămată pentru cele două intervenții chirurgicale, însă cu suma totală de 4.000 lei, astfel că obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei despăgubiri materiale este nejustificată, o dată ce au fost probate doar o parte dintre acestea, respectiv 4.000 lei - împrumut și 63 lei - reprezentând taxă, cu chitanța nr. 40653/2009 depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. Avocatul ales recurentului a solicitat admiterea recursului și, în baza art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, casarea hotărârilor pronunțate în cauză atât de către instanța de fond cât și de către instanța de apel, redozarea pedepsei aplicate. O altă critică a recurentului a vizat greșita apreciere a cuantumului daunelor morale, apreciind că acestea se transformă într-o sancțiune pecuniară pentru inculpat.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat, nefiind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct 14 sau 385/15 pct 17/1 Cod procedură penală.
Instanțele de fond și apel au reținut în mod corect vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că soluția instanței de apel și a instanței de fond, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, este justificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, circumstanțele personale, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea acestuia anterior comiterii faptelor. Instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și nouă luni, pedeapsă menținută de instanța de apel. Pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului este consecința săvârșirii unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, din culpă constând în accidentarea părții vătămate pe trecerea de pietoni, în condițiile unei manevre greșite efectuată de inculpat. În același timp instanța de fond a reținut, în mod corect, existența gradului de pericol social al faptei, decurgând din faptul că inculpatul a transportat victima la spital. Nu poate fi acordată o importanță mai mare, așa cum solicită apărarea, circumstanțelor favorabile inculpatului, față de faptul că accidentul a fost consecința conduitei neglijente în trafic a inculpatului și urmărilor grave ale faptei sale (victima are sechele post traumatice și deficiență adaptativă de 40%, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale).
Pedeapsa astfel stabilită de 9 luni închisoare a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72. pen. și corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52. pen. astfel că nu se impune redozarea, în sensul micșorării sale.
Instanța nu poate da o mai mare relevanță recunoașterii comiterii faptei, în raport de împrejurările și modul cum a fost săvârșită infracțiunea, urmărilor produse.
nstanțele, de fond și apel, au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, aplicând pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și art. 52. pen.
Astfel, critica recurentului, în sensul acordării eficienței a dispozițiilor art. 74. pen. 76 Cod penal, nu va fi reținută, deoarece circumstanțele personale au fost avute în vedere, iar aspectele privind recunoașterea faptei, vârsta, au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72. pen.
Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepselor și a modalități de executare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine de regret față de fapta comisă.
În ceea ce privește motivul de casare ce vizează cuantumul despăgubirilor morale, curtea constată că soluția instanței de apel este corectă.
Potrivit art. 14 alin. 3. proc. pen. și art. 998. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Prin urmare, dovedindu-se că inculpatul nu a acordat prioritate părții vătămate angajată regulamentar pe trecerea de pietoni, iar urmarea faptei sale a fost accidentul auto care a cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile, răspunderea civilă delictuală intervine conform art.998-99Cciv.
În raport cu prevederile art. 14 alin. 2 și 4. pr. pen. și art. 998 și următoarele cod civil - care guvernează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, acoperirea prejudiciului produs părții vătămate prin infracțiune, inclusiv a aceluia moral, trebuie să fie integrală, în limita urmărilor produse, indiferent de posibilitățile materiale ori eventualele consecințe suferite prin fapta sa culpabilă și de inculpat.
Partea vătămată a rămas cu sechele posttraumatice, având o deficiență locomotoare ușoară și incapacitate adaptativă 40%, ca atare, corect instanța de apel și cea de fond au stabilit că partea civilă, urmare vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, a suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata unor daune morale.
Din culpa exclusivă a inculpatului, partea vătămată a fost prejudiciată psihic și fizic o perioadă îndelungată de timp, după care posibilitatea de participare la viața publică, potrivit vârstei, sexului și profesiei, i-au fost limitate pe tot restul vieții.
Determinarea cuantumului daunelor morale s-a făcut în raport cu gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate, astfel încât critica recurentului este nefondată.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală, în ceea ce privește cheltuielile judiciare și de judecată:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.618/A/16.11.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat și la 2000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.sect.2
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
