Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 213/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 273/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 213
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar (fila 9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, prin recursul declarat, critică pentru netemeinicie și nelegalitate încheierea instanței de fond, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună continuarea cercetării cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, are în întreținere doi copii minori, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond, de menținere a stării de arest preventiv, ca fiind legală și temeinică întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei de furt dintr-un mijloc de transport în comun; de reținut este și împrejurarea că acesta are nu mai puțin de 5 condamnări anterioare, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, aspect ce denotă calificarea inculpatului în săvârșirea acestui gen de infracțiuni și perseverența sa infracțională.
Față de toate aceste aspecte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul, ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În ceea ce îl privește pe recurentul din speță, se reține că, acesta este cercetat judecătorește sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie - art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. f și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal - constând în aceea că, în data de 8 septembrie 2009, în jurul orei 1745, în timp ce se afla în autobuzul liniei nr.335, profitând de neatenția părții vătămate, i-a sustras acesteia din geantă un portofel în care se aflau cartea de identitate, permisul de conducere, legitimația de student și suma de 726,65 lei, prejudiciul total fiind estimat la suma de 4.000 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de comitere a acesteia, precum și la persoana inculpatului (recidivist postexecutoriu), existând temerea că, odată pus în libertate, ar continua activitatea infracțională, întrucât din actele și lucrările dosarului, rezultă că este posibil să recurgă la noi fapte antisociale.
Este de observat că, în cauză, există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe, întrucât încheierea de ședință atacată în speță a fost dată de instanța care soluționează apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.609 din 27 noiembrie 2009 Judecătoriei Sectorului 3 B și prin care recurentul din speță a fost deja condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
