Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 212/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 266/2010)
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 212
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 10).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat precizează că recursul declarat vizează încheierea din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, invocând prevederile art. 160 ind. b alin. 4 Cod procedură penală, astfel, critică această încheiere sub aspectul netemeiniciei, având în vedere următoarele considerente:
La data când instanța de fond a pus în discuție menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, apărarea a opinat în sensul că nu se mai justifică această măsură preventivă, din perspectiva exigențelor textului de lege prev. de art. 160 ind. b alin. 2 și 3 Cod procedură penală, față de următoarele considerente:
Apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele disp art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței indiciilor și probelor care să conducă la concluzia rezonabilă că s-a săvârșit fapta; astfel, inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, în sensul cultivării respectivelor plante, doar pentru consum propriu. Este de reținut și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este ofițer de poliție.
De asemenea, solicită instanței să constate că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție a disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, situație față de care instanța poate aprecia că inculpatul, judecat în stare de libertate, nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens este de reținut atât modalitatea de săvârșire a faptei, cât și faptul că inculpatul, în calitate de ofițer, cunoscând exigențele legii, nu va influența buna desfășurare a procesului penal, nu s-ar sustrage de la jucarea cauzei, venind astfel în consens și cu cerințele art. 136 Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din normele dreptului internațional, cât și din jurisprudența CEDO, împotriva inculpaților pot fi luate măsuri preventive, altele decât cea a arestului preventiv, dacă prin aceasta se atinge scopul și exigențele bunei desfășurări a procesului penal; în speță, așa cum a menționat și anterior, inculpatul a fost și este încă ofițer de poliție, până la pronunțarea în cauza a unei hotărâri de condamnare definite și irevocabile.
Este de reținut și decizia penală nr. 158 acestei instanțe prin care s-a admis recursul declarat de coinculpatul și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și pe fond, rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în acest sens invocând disp art. 139 ind. 1 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în continuare, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul; acesta, împreună cu alte persoane, în perioada iunie - octombrie 2009, în apartamentul pus la dispoziție chiar de inculpat, a cultivat plante de canabis, cu ocazia percheziției fiind depistate 751 gr, respectiv 74,3 grame, cultivate în vederea comercializării, așa cum rezultă din probele dosarului.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere și faptul că inculpatul era polițist, acesta chiar a urmat cursurile unui masterat în domeniul prevenirii și combaterii traficului de droguri, deci era o persoană chemată să vegheze la respectarea legii; inculpatul este cel care a pus la dispoziție apartamentul unde au fost cultivate plantele de canabis care erau destinate comercializării.
De reținut sunt și consecințele nefaste care s-ar fi produs pentru sănătatea publică în situația în care activitatea inculpatului nu ar fi fost depistată de către organele de urmărire penală, iar canabisul ar fi ajuns pe piața consumatorilor de droguri.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere și amploarea acestui fenomen infracțional, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său, în sensul admiterii recursului și rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față,constată următoarele:
Prin încheierea din 11.01.2010 Tribunalul București - Secția I-a Penală(dosar nr-),a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și și a menținut măsura arestării preventive a acestora.
A respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
S-a reținut că prin rechizitoriul nr.144/D/P/2009 din 02.12.2009 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - CO. Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv,a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. aii. 41 al. 2 Cp. art. 75 lit. a Cp. și art. 37 lit. a Cp. și, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. art. 75 lit. a Cp. și art. 14 lit. b din Legea nr. 143/2000.
In fapt, s-a reținut că în perioada iunie - octombrie 2009 inculpații și,împreună cu inculpatul au deținut și cultivat canabis în locuința din B,--49, bloc "",. B,. 149, sector 1,în scopul comercializării.
Prin încheierea din 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția 1 Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și,emițându-se nr. 210/UP/09.10.2009, respectiv nr. 21 l/UP/09.10.2009.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au justificat luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Există în cauză probe și indicii temeinice în sensul comiterii faptei de către inculpați,relevante în acest sens rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de supraveghere operativă, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice,procesele verbale de percheziție și declarațiile inculpaților, care recunosc deținerea și cultivarea canabisului doar pentru consum propriu, și nu în vederea comercializării, declarația inculpatului.
Așa cum a reținut și prin încheierea din data de 4.12.2001 Tribunalul nu a primit susținerile inculpaților în sensul că au cultivat droguri doar pentru consum propriu, întrucât din procesele-verbale de transcriere telefonice efectuate de inculpați, precum și din cantitatea de droguri cultivată prefigurează săvârșirea de către aceștia a faptelor pentru care au fost trimiși judecată.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridică dar,în primul rând,mediul social ocrotit de valorile sale fundamentale,prin normele dreptului penal și procesul penal,această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor,din cauza faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru odinea publică, acesta rezultând din gravitatea faptelor, împrejurările comiterii, urmarea produsă, existând temerea că împotriva unor fapte periculoase nu se reacționează prompt.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul menținerii stării de arest preventiv. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu ori țara.
Curtea,examinând recursul inculpatului, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, constată că acesta nu este întemeiat.
Din probele administrate în cauză și expuse pe larg de instanță, se constată că Tribunalul Bucureștia făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160 Cod procedură penală, reținând că sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală,cum și subzistența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Natura infracțiunii de trafic de droguri de risc,pentru care este cercetat inculpatul,împrejurările comiterii acesteia,cum și persoana inculpatului(care era polițist,urmând și cursurile unui masterat în domeniul prevenirii și combaterii traficului de droguri) evidențiază îndoieli că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar reface conexiunile specifice unei activități infracționale de același gen,așa încât, este justificată menținerea în continuare a arestării preventive a inculpatului, fiind asigurată astfel și o bună desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 Cod procedură penală.
Așa fiind, și cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a încheierii, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11.01.2010,pronunțată Tribunalul București - Secția I-a Penală, dosar nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Dact.IE/2 ex.
22.02.2010
--1.
Președinte:Ion Tudoran Bogdan CorneliuJudecători:Ion Tudoran Bogdan Corneliu, Lavinia Lefterache
