Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 246/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 246/
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 4/A/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind părțile civile intimate SA B și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, pe care le consideră ca fiind nelegale și netemeinice în latura civilă, iar în rejudecarea laturii civile să se diminueze daunele morale acordate, întrucât suma este excesivă, partea vătămată având lezat doar un braț, care a fost ținut într-o atelă, partea vătămată reluându-și activitatea de serviciu.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat și reducerea daunelor morale acordate, care sunt disproporționate și acordarea acestora nu trebuie să se transforme într-o îmbogățire fără justă cauză.
Inculpatul se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1436 din 09.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art.33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar in baza art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 8 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar în baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 și urm. Cod civil, art. 49, 50, 51 din Legea nr. 136/1995 republicată, a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul SC SA B, la plata în favoarea părții civile a sumei de 3000 lei (daune materiale) și 20.000 lei (daune morale), fiind respinse, în rest, pretențiile civile ca nefondate.
S-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență T nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, și s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2578/P/2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 29.10.2007 sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt s-a reținut că în data de 02.02.2007, în jurul orelor 02.50, învinuitul a condus autoturismul marca "Opel " cu nr. de înmatriculare - pe str. - din T, din direcția B-dului spre str. - cel Înainte de intersecția cu str. -, la curba spre dreapta, învinuitul nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra volanului și s-a izbit de scuarul ce desparte sensurile de mers, de unde a fost proiectat în autospeciala marca "Mercedes", cu nr. de înmatriculare MAI - 16965, aparținând Jandarmeriei, ce staționa regulamentar pe marginea drumului. Din coliziune, aflat în autovehiculul jandarmeriei, a fost aruncat din habitaclu.
Urmare a evenimentului rutier, persoana vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 40 zile de îngrijiri medicale.
la fața locului pentru constatarea evenimentului rutier, și sesizând faptul că învinuitul emană în aerul expirat vapori de alcool, lucrătorii de poliție l-au condus pe acesta la Spitalul Clinic nr.1 Județean T, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 90/A/02.02.2007 emis de IML T, la ora 0420învinuitul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25, iar la ora 0520valoarea alcoolemiei acestuia a fost de 1,10.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu.
Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală (filele 48,49) cât și cu ocazia cercetării judecătorești (filele 43,44), recunoscând că se afla la volanul autoturismului marca Opel implicat în accident și că, înainte de a se urca la volan, a consumat 200-250 ml de whisky. Susține însă că accidentul este urmarea faptului că a pierdut controlul direcției întrucât a explodat unul din cauciucurile autoturismului pe care îl conducea.
În legătură cu starea cauciucurilor, martorul (proprietarul autoturismului) a precizat că autovehiculul avea cauciucuri noi, pe care le-a montat cu trei zile înainte de producerea accidentului (fila 37 verso dosar ).
Condițiile în care a rulat autovehiculul anterior producerii accidentului nu erau de natură să producă o explozie a pneurilor. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 3 dosar UP) rezultă că suprafața părții carosabile era din înveliș asfaltic, partea carosabilă fiind uscată, iar condițiile atmosferice erau normale pentru acea perioadă a anului (luna februarie).
Referitor la modul în care inculpatul a condus autoturismul înainte de momentul producerii coliziunii cu autospeciala Jandarmeriei, martorii oculari, au afirmat că mașina condusă de inculpat se deplasa cu o viteză mult superioară limitei legale, apropiată de 100 km/. Afirmațiile acestora se coroborează și cu rezultatele impactului dintre cele două autovehicule. Din planșa foto aflată la dosarul de urmărire penală (filele 13-15) se observă că autoturismul marca Opel a fost distrus în M măsură, aspect de natură să confirme ipoteza potrivit căreia impactul a avut loc la o viteză Este adevărat că în imaginile din planșa foto pneul stânga spate al autoturismului condus de inculpat apare ca fiind spart, însă distrugerea acestuia este urmarea lovirii de scuarul ce separa sensurile de mers și nu unei explozii survenite anterior. Zgomotul puternic pe care inculpatul susține că l-a produs explozia pneului nu a fost auzit nici de pasagerul din autoturism, și anume martorul (fila 44 dosar ) și nici de ceilalți martori prezenți la locul accidentului. Este de remarcat că explozia pneului anterior producerii derapajului putea fi auzită în contextul în care accidentul s-a produs noaptea la orele 0250când traficul era redus în zonă.
În consecință, instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului, având în vedere că analiza coroborată a mijloacelor de probă infirmă susținerile acestuia.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile enunțate de art. 72 Cod penal. Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului deși consumase anterior (cu aproximativ o oră) aproximativ 200-250 ml de whisky, fiind conștient prin urmare de surescitarea psihică generată de alcool și de posibilitatea ca reflexele sale să fie influențate de consumul de băuturi alcoolice. Din buletinul de analiză toxicologică rezultă că limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge a fost cu mult depășită de inculpat, acesta având la ora 0420o îmbibație alcoolică de 1,25, iar la ora 0520valoarea alcoolemiei a fost de 1,10. Un alt element îl constituie lipsa de diligență și prudență în conducerea autoturismului, în condițiile în care inculpatul a mers cu viteză M, având totodată lângă el un pasager supus la rândul său riscului de vătămare. Accidentul provocat de inculpat a avut drept urmare, pe lângă leziunile cauzate părții civile, și vătămarea corporală a numiților (8 zile de îngriji medicale - fila 21 dosar UP), (3 zile de îngriji medicale - fila 23 dosar UP), precum și avarierea celor două autovehicule implicate.
În favoarea inculpatului s-a reținut vârsta acestuia (21 de ani la data producerii accidentului), împrejurarea că nu are antecedente penale, precum și faptul că a depus eforturi în vederea reparării daunelor materiale cauzate de producerea accidentului în patrimoniul Inspectoratului General al Jandarmeriei și al martorului (filele 38-42).
În privința laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 RON daune materiale și 30.000 RON daune morale (fila 16 dosar instanță).
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 57-61) și din declarațiile martorilor (filele 62-66) rezultă că partea civilă a efectuat o serie de cheltuieli cu investigațiile și tratamentul medical, fiind privată în același timp de o parte din veniturile pe care le obținea în calitate de angajat al Ministerului d e Interne. În consecință, instanța de fond a apreciat că suma de 3000 RON pretinsă cu titlu de daune materiale este justificată.
În privința daunelor morale, avându-se în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (40 de zile), vârsta părții civile (aproximativ 32 de ani), împrejurarea că în urma accidentului aceasta a depus eforturi suplimentare pentru restabilirea stării de sănătate, instanța de fond a apreciat că suma de 20.000 lei reprezintă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14.08.2008 sub același număr de dosar,respectiv -, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile, avându-se în vedere că acestea sunt prea mari și nejustificate față de împrejurările concrete ale faptei, precum și posibilitățile materiale ale acestuia.
Astfel, s-a susținut că prejudiciul suferit de partea civilă nu putea fi semnificativ de vreme ce, după producerea accidentului, aceasta a fost selectată, urmare unor riguroase teste fizice și psihice, în trupele române care participă, alături de trupele, la operațiuni de pază și luptă în.
S-a mai arătat că valoarea despăgubirilor stabilită de prima instanță este prea M și pentru este nevoită să plătească ratele lunare ale unui credit bancar.
Prin decizia penale nr. 4/A/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 1436 din 09.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, fiind totodată obligat inculpatul apelant la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În primul rând, argumentul apelantului referitor la situația lui financiară, în sensul că are de plătit mai multe rate ale unor credite, nu a putut fi primit deoarece dimensiunea prejudiciului suferit de o persoană nu poate fi influențată de starea materială a autorului faptei ilicite. O abordare inversă (în sensul celor susținute de apelant ) nu poate fi admisă, deoarece s-ar ajunge ca, în situația în care fapta ilicită a fost comisă de o persoană care are o situație financiară precară, prejudiciul să fie considerat ca inexistent sau de o valoare infimă, indiferent de starea reală a victimei sau a patrimoniului acesteia.
În al doilea rând, împrejurarea că partea civilă, ulterior accidentului, a fost selectată în rândul trupelor române care participă la operațiunile de menținere a în, nu este de natură a determina concluzia că suferințele fizice sau psihice ale acesteia, ca urmare a leziunilor suferite, ar trebui diminuate.
În ceea ce privește cuantumul sumei stabilită de prima instanță cu titlu de despăgubiri, tribunalul a considerat că acesta este adecvat suferințelor fizice și psihice, inerente unor leziuni de genul celor suferite da partea civilă și pentru a căror vindecare au fost necesare 40 zile de îngrijiri medicale și constituie o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de. La stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie ținut seama atât de durerile fizice și psihice din momentul impactului cât și de cele ulterioare, din perioada de convalescență. În fine, s-a făcut precizarea că situația victimei a fost una deosebită, având în vedere ocupația acesteia, de jandarm, care reclamă o stare fizică impecabilă, care poate fi afectată de un astfel de tip de leziuni.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, arătând că despăgubirile în sumă de 20.000 lei la care a fost obligat către partea vătămată, este mult prea M față de prejudiciul suferit de către acesta din urmă, perioada de suferință a acestuia fiind de 40 zile și nu a fost necesară vreo intervenție chirurgicală, solicitându-se în final reducerea cuantumului despăgubirilor cu titlu de daune morale.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în forma prev. de art. 184 alin. 1 și 3.Cod Penal, cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, încadrarea juridică fiind cea legală, a aplicat o pedeapsă corect dozată, în funcție de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72.Cod Penal și a făcut în mod just aplicarea disp. art. 81.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, de soluționarea căreia a fost nemulțumit inculpatul, instanța de recurs apreciază că daunele materiale în cuantum de 3.000 lei au fost corect acordate, acestea fiind probate atât cu înscrisuri cât și cu proba testimonială, iar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în sumă de 20.000 lei au fost, de asemenea, acordate în mod întemeiat, pentru a oferi o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Acest cuantum al daunelor morale era necesar având în vedere reparația prejudiciului moral suferit de către partea vătămată, deoarece aceasta, conform raportului de constatare medico-legală existent la fila 20 dosar, ca urmare a accidentului suferit, a necesitat 40 zile îngrijiri medicale, leziuni constând și în fractură de claviculă, fractură de omoplat, fiind necesară o imobilizare în aparat gipsat, pe lângă multiplele excoriații în mai multe părți ale corpului, leziuni care implică suferințe fizice intense.
Faptul că partea civilă ulterior accidentului a fost selectată în rândul trupelor care participă la operațiuni de menținere a în, nu duce la concluzia că suferințele fizice și psihice ale acestuia au fost minime, și că daunele morale acordate ar trebui diminuate.
În aceste condiții, acordarea sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale este justificată, criticile aduse de către inculpat în calea de atac a recursului, nefiind fondate, astfel că recursul formulat urmează a fi respins.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 4/A/14.01.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 80 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./19.03.2009
Tehnored.A2 ex././19.03.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 246/
Ședința publică din 9 martie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 4/A/14.01.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 80 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
