Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 349/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 349
Ședința publică din 22 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.66/AP din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat părțile, respectiv recurentul-inculpat Muncă G - asistat de av. ales, și intimatul-parte vătămată G - asistat de av.ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța a pus în discuție excepția prescripției speciale și a dat cuvântul părților.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat Muncă G, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea sentinței penale pronunțate în cauză de instanța de fond. A apreciat că în mod greșit s-a reținut în rechizitoriu faptul că partea vătămată s-ar fi dezechilibrat din cauza inculpatului; inculpatul nu a avut nicio vină în vătămarea părții vătămate care s-a dezechilibrat din alte cauze. Apărătorul a solicitat a se reanaliza declarațiile martorilor, insistând asupra declarației date de martorul. A solicitat a se avea în vedere faptul că de la data producerii accidentului au trecut 8 ani și a apreciat că daunele solicitate de partea vătămată sunt excesive, neîntemeiate și nedovedite. A lăsat la aprecierea instanței soluția privind excepția pusă în discuție.
Av., având cuvântul pentru intimatul-parte vătămată G, a susținut că accidentul s-a produs din vina inculpatului, care a condus imprudent și care, în încercarea sa de a evita un alt autoturism - a acroșat partea vătămată. A apreciat daunele solicitate de partea vătămată ca fiind corecte, dovedite cu probatoriul administrat în cauză. În ce privește excepția, a susținut că nu este întrerupt termenul prevăzut de lege - comunicare cu întrerupere.
Procurorul, având cuvântul, a apreciat hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită. În ce privește excepția, a apreciat că - având în vedere data săvârșirii faptei - în cauză a intervenit prescripția.
Recurentul-inculpat Muncă G, în ultimul cuvânt, a susținut că este nevinovat și a solicitat admiterea recursului, conform concluziilor puse de apărător.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 650 din 18.10.2006 a Judecătoriei Roman, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. d pr. penală a fost achitat inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al.2 și 4. penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 184 al. 1 și 3. penal.
În. art. 346 al. 2 pr. penală a fost respinsă acțiunea în pretenții civile formulată de părțile civile G, Spitalul Județean de Urgență N și Serviciul de Ambulanță Județean N și în. art. 192 al. 2. pr. penală a fost obligată partea civilă G la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru pronunțarea sentinței, în baza analizării probelor administrate în urmărirea penală și cercetarea judecătorească a cauzei, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, certificatul medio-legal nr. 1542/2000, raport de expertiză medico-legal nr. 978 din 12.09.2005, declarațiile martorilor, C-tin, prima instanță de fond a reținut următoarele împrejurări:
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului și fotografiilor judiciare anexă, s-a constatat că vehiculele implicate în accident nu prezintă urme de avarii și potrivit procesului verbal de predare a bicicletei pe care circula partea vătămată, rezultă că aceasta a fost predată soției părții vătămate în stare bună și fără urme de avarii. În aceiași măsură s-au reținut și declarațiile unor martori direcți din care se reține, de asemenea, că între autoturismul inculpatului și bicicleta părții vătămate nu a existat un impact direct.
Au fost înlăturate declarațiile martorilor și, ca având doar valoare probatorie indirectă și fiind date după o mare perioadă de timp de la data accidentului, respectiv 3 ani, precum și concluziile raportului de expertiză tehnică auto, atestând starea bicicletei, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cursul cercetării judecătorești a rezultat că leziunile provocate părții vătămate au fost cauzate prin căderea părții vătămate pe partea carosabilă și nu contactului direct cu autoturismul inculpatului.
În drept, reținând că prin concluziile expertizei medico-legale se atestă că partea vătămată a suferit o infirmitate fizică permanentă, prima instanță a reținut că această împrejurare impune schimbarea încadrării juridice dată faptei dedusă judecății prin rechizitoriu, în baza dispozițiilor art. 334. pr. penală, în infracțiunea prev. de art. 184 al. 2 și 4. penal.
Sintetizând împrejurările reținute în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul nu are nicio culpă în producerea accidentului, astfel că lipsind elementele specifice laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 184 al. 2 și 4. penal, a dispus achitarea inculpatului în. art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. d pr. penală.
De asemenea, în baza acestor considerente, în. art. 346 al. 2. pr. penală, instanța a respins ca fiind neîntemeiate pretențiile formulate împotriva inculpatului de părțile civile G, Spitalul Județean de Urgență N și Serviciul de Ambulanță Județean
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, invocând că în mod nelegal s-a dispus achitarea inculpatului Muncă G pentru infracțiunea de vătămare corporală. Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că în ziua de 2.09.2000, în jurul orelor 12,00, inculpatul a condus cu viteză excesivă autoturismul său, în municipiul R, str. - -, și în zona trecerii de pietoni și a intersecției cu str. - Roșie, s-a angajat în depășire și a constatat că din sensul opus circulau alte autovehicule, fapt ce l-a determinat să frâneze brusc, intrând astfel într-un derapaj necontrolat și acroșând din față a bicicletei părții vătămate G, care circula regulamentar.
Această manevră a inculpatului a determinat dezechilibrarea părții vătămate care a căzut pe asfalt suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dar și o infirmitate permanentă.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu este dovedită cu declarațiile de martori și raportul de expertiză tehnică auto efectuate în urmărirea penală, care se coroborează pe deplin cu constatările procesului verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexă, în timp ce raportul de expertiză efectuat în cercetarea judecătorească a stabilit concluzii fără caracter științific și în contradicție cu mecanismul logic de producere a evenimentului.
De asemenea, a declarat apel partea civilă invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției de achitare a inculpatului Muncă G, deoarece există probe privind vinovăția inculpatului în producerea accidentului, și este fără relevanță că nu a existat un impact direct cât timp cât timp căderea sa de pe bicicletă este în relație de cauzalitate directă cu manevra inculpatului.
În apel, la termenul din 1.11.2007 a fost admisă cererea formulată de apelantul G, pentru efectuarea unei expertize tehnice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I cu obiectivele care au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților.
Analizând motivele de apel invocate împotriva sentinței și examinând cauza sub toate aspectele în cadrul efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art. 371 al. 2. pr. penală Tribunalul a constatat ca fiind întemeiate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și partea civilă
Astfel, potrivit concluziilor cu valoare probatorie obiectiv științifică a raportului de expertiză criminalistică nr. 184 din 12.12.2007 în momentele prealabile producerii accidentului, inculpatul, aflat la volanul autoturismului său marca "Audi" cu nr. de înmatriculare 3-NT-1612, s-a angajat într-o depășire neregulamentară (cât timp din sensul opus se apropia alt autovehicul), ceea ce a impus efectuarea de manevre simultane de virare și frânare, cu consecința unei derapări necontrolate a autoturismului care a ajuns, astfel, în mod intempestiv în fața părții vătămate care circula regulamentar pe bicicletă.
De asemenea, expertiza a stabilit că partea vătămată nu putea preveni sau evita accidentarea sa, în condițiile în care se deplasa regulamentar, iar la declanșarea stării de pericol iminent creată prin apariția bruscă a autoturismului condus de inculpat în fața sa, a fost firească dezechilibrarea sa urmată de căderea pe carosabil.
Aceste concluzii ale expertizei analizate anterior, s-a constatat că se coroborează pe deplin cu mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexă, precum și cu declarațiile martorilor direcți luate în urmărirea penală în perioada de timp cea mai scurtă de la data accidentului, deci cu veridicitate sporită față de declarațiile luate ulterior în cercetarea judecătorească.
S-a constatat că rezultă ca fiind pe deplin dovedită fapta culpabilă a inculpatului constând în nerespectarea dispozițiilor legislației rutiere de prevedere și conducere preventivă, precum și raportul de cauzalitate directă cu dezechilibrarea părții vătămate care circula regulamentar pe bicicletă, cu consecința imediată a căderii și proiectării pe asfalt, partea vătămată suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul conținutului laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 184. penal, analizând concluziile constatării medico-legale nr. 568 din 3.05.2006 a SML din cadrul Spitalului Județean P N, s-a constatat că această constatare prezintă două concluzii: 1. partea vătămată a prezentat leziuni post traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; 2. partea vătămată rămâne cu o infirmitate fizică permanentă. Privind această din urmă concluzie, în expozitivul constatării medico-legale nu s-a analizat în ce constă, în mod concret, infirmitatea fizică permanentă, deși latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 182 al. 2. penal, la care face trimiterea dispoziția art. 184 al. 2. penal, presupune stabilirea în concret a infirmității fizice sau psihice, ca stare anormală cu caracter permanent a organismului uman.
Astfel, fără a se cenzura concluziile constatării medico-legale sub aspectul autorității lor științifice, în ce privește starea de infirmitate fizică permanentă, în lipsa oricărei fundamentări în expozitivul raportului de constatare medico-legală, acestea nu pot fi apte să întemeieze în cauză reținerea unei infirmități fizice permanente suferite de partea vătămată, și prin consecință, nici încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 182 al. 2 și 4. penal, cum s-a reținut în primă instanță prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 184 al. 1 și 3. penal, urmând a se reține în cauză încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu.
Făcând sinteza celor analizate anterior, Tribunalul a constatat că inculpatul Muncă Gac omis fapta de vătămare corporală din culpă în data de 2.09.2000 asupra părții vătămate, în încadrarea juridică prev. de art. 184 al. 1 și 3. penal, astfel că se impune condamnarea acestuia pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei care se aplică inculpatului, în cadrul criteriilor generale prev. de art. 72. penal, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, perioada mare de timp care a trecut de la data faptei, elementele pozitive privind persoana sa în special situația socio-profesională și lipsa oricăror antecedente penale, încât instanța s-a orientat pentru aplicarea pedepsei în minimul special prevăzut de textul sancționator al art. 184 al. 21 și 3..
În același timp, reținând vârsta tânără a inculpatului și situația profesională a acestuia, fiind angajat ca șofer la " - CO-, R, s-a constatat că scopul pedepsei se poate realiza fără executare efectivă și fiind îndeplinite cerințele cumulative prev. de art. 82. penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 82 și 83. penal.
În latura civilă a cauzei, s-a constatat ca fiind întemeiate constituirile de parte civilă ale lui G, Spitalul Județean de Urgență N și Serviciul de Ambulanță Județean
Privind daunele civile solicitate de partea civilă G, s-a constatat ca fiind întemeiate daunele civile materiale în sumă de 1.500 lei, în considerarea cheltuielilor specifice de tratament, spitalizare și deplasări care, deși nu pot fi dovedite în mod aritmetic, au fost în mod cert suportate de partea civilă și sunt rezonabil solicitate în cuantumul lor. De asemenea, sunt întemeiate daunele civile morale în sumă de 8.500 lei, în considerarea suferințelor fizice și psihice îndelungate pe care le-a suferit partea civilă și care se pot deduce în mod direct din caracterul leziunilor consemnate prin constatarea medico-legală.
Tribunalul a respins ca fiind inadmisibil capătul de cerere în obligarea inculpatului la daune civile periodice, deoarece partea vătămată nu s-a constituit parte civilă pentru aceste pretenții nici în termen procesual până la citirea actului de sesizare în instanță și nici în concluziile formulate la dezbaterile în fond prin apărător și o astfel de cerere nu poate fi primită direct în apel decât lipsind partea adversă de beneficiul unui grad de jurisdicție. În această privință, partea civilă are calea unei acțiuni separate la instanță civilă cu beneficul scutirii de taxă de timbru, cât timp pretențiile pentru daune periodice decurg din săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente prin nr. 66/AP din 28.02.2008 pronunțata de Tribunalul Neamțs -a dispus:
În. art. 379 pct. 2 lit. a pr. penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 650 din 18.10.2006 a Judecătoriei Roman, s-a desființat în totalitate sentința și judecând în fond conform dispozițiilor art. 345 și urm. pr. penală:
A fost condamnatinculpatul G, fiul lui și, domiciliat în R,-, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămate din culpă, prev. de art. 184 al. 1 și 3. penal,la pedeapsa de 3 ( trei ) luni, închisoare.
În. art. 81. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe duratatermenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83. penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În. art. 14. pr. penală raportat la art. 998. civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G și a fost obligat inculpatul Muncă G să plătească în favoarea părții civile suma de 1.500 lei, daune civile materiale și suma de 8.500 lei, daune civile morale.
În. art. 14. pr. penală s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență P N și Serviciul de Ambulanță Județean N și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență PNs uma de 5.234,02 lei, cheltuieli de spitalizare, și părții civile Serviciul de Ambulanță Județean N suma de 144, 85 lei, cheltuieli de transport.
S-a respins ca fiind inadmisibil capătul de cerere formulat de partea civilă G împotriva inculpatului Muncă G, privind obligarea acestuia la plata de daune civile periodice.
În. art. 192 al. 3. pr. penală cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul Muncă G. Recurentul critică decizia recurată, apreciind în esență că în mod greșit instanța de apel a dispus condamnarea sa, în pofida probelor administrate în cauză care nu relevă cu certitudine culpa acestuia pentru producerea accidentului rutier care a cauzat vătămarea părții vătămate
Recurentul inculpat critică și modul de soluționare a acțiunii civile alăturate celei penale, apreciind că în mod greșit a fost obligat la plata de despăgubiri civile, în condițiile în care acesta nu are nici o culpă la producerea accidentului rutier.
În raport de aceste considerente, recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe care a pronunțat achitarea sa și respingerea pretențiilor civile.
Analizând decizia penală recurată,prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 C.P.P. Curtea constată că recursul inculpatului este întemeiat urmând a fi admis ca atare pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește acțiunea penală ce formează obiectul judecății, Curtea constată că în speță a intervenit o cauză care împiedică exercitarea acesteia, respectiv prescripția specială.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea supusă judecății (închisoarea de la 6 luni la 3 ani) și de dispozițiile art.122 al.1 lit. d C.P.P. termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani.
Ținând cont și de dispozițiile art.124 C.P.P. precum și de data săvârșirii faptei (2.09.2000), Curtea constată că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție specială.
Dat fiind faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 al.1 lit.g C.P.P. Curtea constată că este de prisos a se mai cerceta fondul cauzei în ceea ce privește latura penală, și implicit motivele de recurs invocate, urmând pronunța încetarea prezentului procesului penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că aceasta a fost just soluționată, criticile recurentului referitoare la acest aspect fiind lipsite de temei.
Având în vedere că elementele de fapt, ce rezultă din probele administrate în cauză, relevă culpa inculpatului pentru producerea accidentului rutier care a produs vătămarea corporală a părții vătămate G, fiind întrunite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, Tribunalul în mod corect a dispus tragerea la răspundere civilă a inculpatului, obligându-l la despăgubiri către părțile civile.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, Curtea constă că Tribunalul a procedat la o corectă apreciere a întinderii prejudiciilor create părților civile, iar sumele de bani cu titlu de daune morale și materiale au fost stabilite în mod corect de instanța de apel, reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului.
În ce privește daunele morale, instanța de recurs apreciază că suma de 8500 lei este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele părții vătămate, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Din aceste motive, suma de 8500 de lei apare ca fiind justificată față de leziunile suferite de partea vătămată (numărul de îngrijiri medicale, și vârsta părții vătămate).
Pentru aceste considerente în ba a art 385/15 pct.2 lit. d Curtea C.P.P. va admite recursul declarat de recurentul-inculpat Muncă G numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și va casa în parte decizia recurată.
Rejudecând cauza, în baza art. 11 pct.2 lit.b cu C.P.P. referire la art.10 al.1 lit.g C.P.P. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului Muncă G pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr. pen.;
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală admite recursul declarat de recurentul-inculpat G împotriva deciziei penale nr.66/AP din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- numai în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Casează în parte decizia recurată.
Reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penală cu referire la art.10 al.1 lit.g Cod pr.penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Muncă G, cu date de stare civilă cunoscute, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă, prev.de art.184 al.1 și 3 Cod penal comisă în dauna părții vătămate
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent. -
Red.dec.apel - /.
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 4 ex.
28/29.05.2008
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Bogdan Adrian, Ștefan
