Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 369/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 369/2008
Ședința publică din 27 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de partea civilă și partea responsabilă civilmente, împotriva deciziei penale nr.48/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24.06.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 382/1.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul Romi la câte o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2, 4 CP, în dauna părților vătămate, și.
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cp. a fost condamnat aceeași inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală de partea vătămată.
În baza art. 33 lit. b Cp. raportat la art. 34 lit. b Cp. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 5 luni închisoare.
In baza art. 71 Cp. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cp.
In baza art. 81 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii, pe o durată de 3 ani și 5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cp.
În baza art. 359 Cp.p s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cp. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a constatat că numitul are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.
În baza art. 14 și 346 Cp.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către părțile vătămate:
- a sumelor de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale, a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, a sumei de 2.194, 66 lei lunar pe perioada 28.02.2005- 05.05.2005 și despăgubiri lunare în sumă de 2.008, 66 lei de la data de 06.05.2005 până la încetarea stării de invaliditate;
- a sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
S-au respins daunele materiale solicitate de partea vătămată.
- a sumelor de 4.500 lei, cu titlu de daune materiale și 10.000 lei, cu titlu de daune morale;
- a sumelor de 3.550 lei, cu titlu de daune materiale și 5.000 lei, cu titlu de daune morale;
- SC SRL a sumei de 283.734 lei, cu titlu de daune materiale.
S-a constatat că Spitalul Județean S nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către:
- Spitalul Clinic de Urgență TMa sumei de 16.085,97 lei plus dobânda legală până la dată plății efective, cu titlu de cheltuieli de spitalizare;
- Spitalul Clinic Județean Sibiu a sumei de 10.250,15 lei plus dobânda legală până la dată plății efective, cu titlu de cheltuieli de spitalizare;
- Spitalul Județean de Urgență Vas umei de 649,10 lei plus dobânda legală până la dată plății efective, cu titlu de cheltuieli de spitalizare;
- Spitalul Militar d e Urgență C a sumei de 1.171,5 lei plus dobânda legală până la dată plății efective, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că SC SA, B, cu sediul în B,-, Sector 2 are calitatea de asigurător în prezenta cauză.
In baza art. 191 alin. 1 Cp.p. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către:
- stat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare;
- către partea vătămată a sumei de 1.380 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare;
- către partea vătămată a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare;
- către partea vătămată a sumei de 2451,7 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare;
- către partea civilă SC SRL a sumei de 3.640 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a respins cererea părții vătămate de acordare a cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 28.02.2005, în jurul orelor 19,00 numitul a oprit autocamionul în apropierea unității service-auto aparținând SC SRL, situată la intrarea în loc., pe DN 1, datorită unei defecțiuni la alimentarea cu motorină a autocamionului. După oprirea autocamionului de către numitul, la un interval de aproximativ 5 minute, pe aceeași direcție de mers se deplasa și autocamionul R condus de inculpat, iar din sens opus se deplasa autocarul Mercedes, condus de către partea vătămată.
Ca urmare a faptului că numitul, după oprirea autocamionului, nu a pus în funcțiune luminile de avarii și nici nu a montat în spatele autocamionului triunghiul reflectorizant, inculpatul nu 1-a observat decât foarte târziu, și anume la o distanță de aproximativ 7-8, moment în care a efectuat un viraj stânga reușind să evite impactul direct cu autocamionul. Totuși autocamionul a fost acroșat cu partea laterală dreapta a camionului R, ocazie cu care cele două mașini au intrat în coliziune cu autocarul Mecedes, condus regulamentar de către partea vătămată.
Este de menționat faptul că, la momentul la care s-a produs accidentul de circulație afară era întuneric, astfel circulația autovehiculelor se desfășura la lumina farurilor și era intensă la acea oră. De asemenea, cum afară era zăpadă, fiind luna februarie, autocamionul R nu a fost oprit pe de refugiu în totalitate numai cu o parte a mașinii, expertul auto stabilind în cuprinsul raportul de expertiză efectuat (f 93-116) faptul că de refugiu era acoperită până la J de zăpadă.
Față de raportul de expertiză tehnico-auto efectuat în faza de urmărire penală de către expertul, care constată că vinovați de producerea accidentului sunt inculpatul și numitul, precum și față de raportul de expertiză efectuat de experții, și, care au apreciat oprirea autovehiculului condus de, ca fiind prost gândită, instanța de fond a constatat că la săvârșirea faptelor au participat cei doi conducători auto, însă dacă procurorul nu a înțeles să extindă procesul penal și pentru, instanța nu a putut proceda la extinderea din oficiu a procesului penal față de dispozițiile art. 337 al. 2.C.P.P. art. 336.
C.P.P.La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vede împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă, persoana inculpatului, dar împrejurarea că, probatoriul administrat justifică antrenarea răspunderii peni față de mai multe persoane.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, părțile civile, partea responsabilă civilmente.
În apelul formulat,Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiua criticat sentința pentru nelegalitate, cu motivarea că, pe parcursul cercetării judecătorești, instanța nu a introdus în cauză, în calitate de parte responsabile civilmente pe și, totuși, prin hotărâre, a constatat că are acea calitate, obligându-1 pe acesta, în solidar, la plata despăgubirilor civile.
La rândul său, partea civilă a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, cu motivarea că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat certitudine, vinovăția conducătorului auto, motiv pentru care instanța de fond ar fi trebuit să trimită cauza la Parchet pentru a face verificări față de, solicitând, în apel, desființarea sentinței instanței de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Partea responsabilă civilmente, a criticat sentința instanței fond sub aspectul reținerii calității acestuia de parte responsabilă civilmente, condițiile în care el s-a folosit de ajutorul inculpatului, acest ajutor având caracter sporadic, și care nu putea atrage calitatea acestuia de parte responsabilă civilmente.
Partea civilă a solicitat desființarea sentinței atacate sub aspectul laturii civile, și în urma rejudecării, acordarea daunelor solicitate de 200.000 lei, cu motivarea că, în urma accidentului suferit i s-a amputat un picior, a suferit multe intervenții chirurgicale, fiind lipsit de posibilitatea unui mod de viață normal.
La rândul său, apelantul pate civilă, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat motive de apel, astfel că, instanța va examina apelul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 371 al. 2.
C.P.P.Prin decizia penală nr. 48/A/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de partea civilă s-a desființat în parte sentința penală atactă sub aspectul laturii civile, și, judecând în fond:
S-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul,. în. C, sat B nr. 80, jud. V în solidar cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă, de la suma de 50.000 lei, la suma de 70.000 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a constatat că în cauză SC. SA cu sediul în B,- sector 1, reprezentată pin societatea de asigurare " Vienna Insurance " SA - Sucursala Tg. M, cu sediul în Tg. M,-, jud.M, are calitate de asigurător, prin subrogare în drepturile SC. SA
S-au respins apelurile formulate deParchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, părțile civile și și de către partea responsabilă civilmente împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal au fost obligați apelanții, și, la plata cheltuielilor judiciare parțiale către stat, de câte 200 lei fiecare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă tribunalul a constatat că față de multiplele leziuni traumatice suferite de partea vătămată (fracturi deschise ale membrelor inferioare, amputația gambei coapsei stângi), de intervențiile chirurgicale la care aceasta a fost supusă, de suferințele fizice și psihice pe care aceasta le-a încercat, de la momentul producerii accidentului, această parte civilă pierzându-și în totalitate capacitatea de muncă, nemaiavând posibilitatea exercitării profesiei pe care a avut-o (de conducător auto), și nici posibilitatea unor condiții normale de viață, se justifică majorarea daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul de la suma de 50.000 lei, la suma de 70.000 lei, această sumă fiind apreciată ca necesară, și totodată, suficientă, pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea civilă.
În ceea ce privește apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, tribunal a constatat că la termenul de judecată din 1.09.2006, instanța de fond a pus în discuția părților cererea de introducere în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a lui și, iar, în baza art. 16.p Cod Penal a introdus în cauză ca părți responsabile civilmente pe cei doi, urmând ca raportul de prepușenie să fie analizat pe fondul cauzei, la fel și calitatea acestora de părți responsabile civilmente ( 252 ).
Faptul că, instanța de fond nu s-a pronunțat în dispozitivul încheierii de ședință din 1.09.2006 asupra cererii de introducere în cauză a părților responsabile civilmente, nu echivalează cu o lipsă de pronunțare în acest sens, instanța pronunțându-se, în considerentele încheierii, în sensul introducerii acestora în cauză ca părți responsabile civilmente, în baza art. 16.C.P.P. și dispunând citarea lor în această calitate.
De asemenea, tribunalul a constatat că, cererea de introducere în cauză a celor două părți responsabile civilmente s-a făcut la data de 2.06.2006 când s-a citit și actul de sesizare a instanței, însă, pentru stabilirea existenței acestui raport, instanța de fond a fost nevoită să administreze probe, pentru ca, după o analiză a probatoriului administrat să constate calitatea de parte responsabilă civilmente a lui, care s-a aflat într-un raport de prepușenie ocazional cu inculpatul.
Fată de aceste considerente, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiua apreciat a fi nefondat, și, in consecință a fost respins.
La fel s-a apreciat și apelul părții responsabile civilmente, întrucât caracterul sporadic și ocazional al transporturilor efectuate de inculpat la solicitarea lui, nu exclude existența unui raport de prepușenie, care, În speță, avea un caracter ocazional, având izvorul în convenția părților, inculpatul primind produse agricole pentru transporturile efectuate.
În atare situație, tribunalul a constatat că instanța de fond, a reținut, în mod corect, existența raportului de prepușenie și calitatea de parte responsabilă civilmente a lui.
In ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, privitor la trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de verificări și față de, tribunalul a constatat că nici la instanța de fond, și nici în apel, procurorul nu a înțeles să ceară extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, astfel cum prevăd dispozițiile art. 337, 336.C.P.P. situație în care instanța, din oficiu, nu putea proceda la extinderea procesului penal și față de această persoană, decât în cazul în care procurorul nu ar fi participat la judecarea cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 336 al. 2.
C.P.P.Ori, solicitarea de extindere a procesului penal, fiind o prerogativă recunoscută, exclusiv, în favoarea procurorului, nici instanța de fond și nici tribunalul nu ar avea posibilitatea extinderii procesului penal în lipsa unei declarații exprese a procurorului în acest sens.
Pe de altă parte, procesul-verbal de cercetare locală (9 ), constată că la fața locului, nu au fost identificate urme de frânare, raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală (92-118 ) constată că impactul dintre cele două autovehicule s-a produs în dreptul intrării la autoservice-ul, iar conducătorul auto a oprit camionul la 8-10 de la intrarea în autoservice, fără a intra cu roțile în zăpadă, și fără să semnalizeze corespunzător autocamionul ( 101-102 ).
De asemenea, martorii și ( 144, 157 ), confirmă faptul că autovehiculul condus de nu avea farurile aprinse și nici montat triunghiul reflectorizant, iar de la momentul opririi camionului și până la momentul impactului a trecut un interval de câteva minute, în care martorul a încercat să constate cauza defecțiunii, în loc să se preocupe de a lua măsuri pentru semnalizarea corespunzătoare a prezenței mașinii pe carosabil.
La fel, expertiza efectuată la fond de experții, Opis și Moar ( 371-385 ) constată că sistemul de semnalizare al camionului era redus foarte mult, iar hotărârea conducătorului acestuia de a opri în acel loc a fost greșită, în condițiile în care, mai putea continua deplasarea câțiva metri pentru a ieși de pe carosabil.
Deși toate aceste probe conduc la concluzia existenței unei culpe în producerea accidentului, și în sarcina martorului, tribunalul nu are posibilitatea de a constata culpa acestuia cu consecința obligării la plata unor despăgubiri civile, în lipsa apelului inculpatului și în condițiile admiterii apelului părții civile, căruia nu i se poate crea o situație mai grea în propria cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 372 al. 1.C.P.P.
În ceea ce privește apelul părții civile, tribunalul a constatat că față de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut corect starea de fapt, făcând o corectă încadrare juridică și, apreciind corect despăgubirile civile cuvenite acestei părți civile, motiv pentru care apelul acestuia va fi respins.
Față de cuprinsul adresei nr- a Vienna Insurance ( 150 apel), tribunalul a constatat că această societate, reprezentată prin Vienna Insurance SA Tg. M are calitate de asigurător, prin subrogare în drepturile Se. SA
Împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs în termen partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Recurenții au solicitat prin apărător ales trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia există contradicție. În subsidiar, au solicitat trimiterea cauzei la Parchet pentru a se efectua cercetări și față de conducătorul auto.
Sub aspectul laturii civile, s-a invocat greșita reținere a raportului de prepușenie între inculpat și partea responsabilă civilmente, precum și faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă în 1.09.2006, după citirea actului de sesizare.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursurile părții civile și părții responsabile civilmente sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
1. Examinând conținutul sentinței penale atacate, respectiv minuta și considerentele, Curtea nu a identificat nici o contradicție care să justifice, așa cu s-a solicitat, restituirea cauzei la instanța de fond pentru reluarea judecății.
2. Ținând seama de concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară, Curtea reține că există indiciile unei culpe comune în producerea accidentului, respectiv a inculpatului și a numitului.
Cu toate acestea, trimiterea în judecată l-a vizat doar pe inculpat, iar în fața instanței de fond, când s-a invocat această culpă comună, reprezentantul Parchetului nu a înțeles să solicite extinderea procesului penal față de persoana numitului.
În aceste condiții, prin raportare la obiectul judecății prev. de art. 317 CPP, instanța a fost și este în imposibilitate legală să se pronunțe și cu privire la eventuala culpă a acestui conducător auto.
Câtă vreme față de numitul s-a pronunțat de către procuror o soluție de scoatere de sub urmărire penală, împotriva acestei ordonanțe din 25.11.2006 (parte integrantă a rechizitoriului ) părțile interesate pot formula plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 CPP, respectiv art. 278/1 CPP.
3. Câtă vreme s-a dovedit că numitul este cel care a încredințat autovehiculul inculpatului, pentru ca acesta să efectueze un transport de marfă în beneficiul său și pentru care inculpatul urma să fie răsplătit cu produse agricole, în mod justificat a reținut instanța de fond existența raportului de prepușenie între cele două părți.
4. Reținerea calității de parte responsabilă civilmente față de numitul determină înlăturarea calității de parte civilă care s-a reținut inițial față de acesta, astfel că nu mai interesează momentul constituirii de parte civilă formulată de, câtă vreme nu i s-au acordat despăgubiri.
Cum nici din oficiu nu au fost identificate motive de casare a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b CPP, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă și partea responsabilă civilmente împotriva deciziei penale nr. 48/27.02.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 CPP, va fi obligat fiecare recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Romi va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă și partea responsabilă civilmente împotriva deciziei penale nr. 48/27.02.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Romi va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -concediu - - -concediu - - - -concediu
Semn.vicepreședintele Semn.vicepreședintele Semn.vicepreședintele
Curții de Apel Curții de Apel Curții de Apel
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex. /1.07.2008
,.
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Tiberiu Peter, Oana Maria Călian
