Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 427/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 427/2008
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC SA împotriva deciziei penale nr. 55/2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul recurent asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, partea civilă recurentă asistată de avocat, avocat în calitate de apărător ales al părții responsabile civilmente SC SA și avocat în substituirea avocatului în calitate de apărător al asigurătorului SC SA Sibiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat depune la dosar motive de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, conform motivelor depuse în scris la dosar, apreciind că acesta a fost declarat în termen.
Pe latură penală solicită aplicarea circumstanțelor atenuante și prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal, redozarea pedepsei și coborârea acesteia sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Solicită să se constate că culpa nu este exclusivă a inculpatului, inculpatul a fost orbit de farurile autoturismului care venea din față, nu s-a efectuat în cauză o expertiză care să stabilească dinamica producerii accidentului, victima nu a purtat centura de siguranță.
Pe latură civilă solicită să se constate că autoturismul a fost încredințat inculpatului de către societatea SC SRL, care are calitate de parte responsabilă civilmente. Arată că daunele civile acordate nu au fost dovedite în totalitate, victima având și ea o culpă prin nepurtarea centurii de siguranță, motive pentru care solicită reducerea daunelor civile. Mai arată că pretențiile părții vătămate sunt exagerate, sumele solicitate neavând fundamentare medicală.
Referitor la recursul părții vătămate solicită admiterea acestuia doar cu privire la faptul că SC SRL are calitate de parte responsabilă civilmente.
Cu privire la recursul părții responsabile civilmente solicită respingerea acestuia.
Apărătorul părții civile, avocat, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, modificarea deciziei penale în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 25.000 euro reprezentând contravaloarea operației de transplant de os, majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 80.000 lei și obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri periodice lunare de 500 lei.
Arată că instanța de apel a făcut o apreciere greșită a probelor deoarece au dovedit cu înscrisuri din Statele Unite ale Americii faptul că singura soluție în cazul părții vătămate este transplantul de os, pentru că toți medicii din România nu au găsit nicio soluție, profitând de faptul că fiica părții vătămate locuiește în SUA, aceasta a făcut examenul medical în această țară.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor morale arată că solicită majorarea acestuia având în vedere starea de handicap de gradul I, marcat de compromiterea brațului drept, precum și absoluta indiferență a inculpatului față de victimă.
Solicită, de asemenea, obligarea în solidar a inculpatului și părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor periodice, având în vedere handicapul de care suferă victima, vârsta acesteia, pensia mică, situație care impune o serie de cheltuieli determinabile legate de compensarea handicapului.
Cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia. Arată că dozarea pedepsei a fost judicios stabilită. De asemenea, solicită să se stabilească incidentul privind tardivitatea sau netardivitatea formulării recursului.
În ce privește recursul părții responsabile civilmente solicită să se stabilească incidentul procedural privind retragerea apelului și declararea recursului. Arată că prin nevalorificarea căii de atac a apelului, această societate nu ar avea calitatea de a declara recurs.
De asemenea, învederează instanței faptul că societatea de taximetrie are în cauză calitate de parte responsabilă civilmente.
Apărătorul părții responsabile civilmente SC SRL, avocat, solicită admiterea recursului declarat de societatea SC SRL și în temeiul art. 3859pct. 9 și 18 Cod procedură penală, casarea hotărârii penale atacate în sensul de a se constata că nu au calitate de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.
Față de recursul inculpatului și al părții civile solicită respingerea acestora ca nefondate.
Apărătoarea asigurătorului, avocat, cu privire la recursul declarat de partea responsabilă civilmente solicită respingerea acestuia în temeiul art.3851al. 4 Cod procedură penală iar pe fond solicită respingerea acestuia, apreciind că în mod corect instanța de apel a reținut calitatea de comitent a acestei societăți.
Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea acestuia învederând instanței faptul că, referitor la prejudiciul viitor de 25.000 euro, instanța de apel în mod corect a determinat că acesta nu este cert iar referitor la daunele morale acestea au fost corespunzător stabilite.
În ce privește recursul inculpatului lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca tardiv formulat, în afara termenului de 10 zile de la pronunțare. Cu privire la recursul părții responsabile civilmente solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, raportat la prevederile art. 3851al. 4 Cod procedură penală iar cu privire la recursul părții civile solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanța de apel a stabilit în mod corect cuantumul daunelor materiale și morale și a respins acordarea sumei de 25.000 euro și 500 lei lunar.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat de el.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 647/2007 Judecătoria Sibiul -a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și s-a dispus în baza art.81 Cp. suspendarea condiționată a executări acestei pedepse pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.346,8 lei cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale, fiind respinse celelalte pretenții.
Au fost acordate despăgubiri civile Spitalului Clinic Județean Sibiu și Spitalului Clinic Județean T în cuantum de 4.800 lei și respectiv 263,59 lei. Sub aspect civil s-a constatat că SC SRL nu are calitate de parte responsabilă civilmente, iar SC " " SA are calitatea de asigurător.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut în esență următoarea stare de fapt:
În data de 3.02.2005 partea vătămată se afla în autoturismul Solenza condus de inculpat pe DJ 106 Sibiu -. La un moment dat autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu un camion staționat pe partea dreaptă a părții carosabile.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni care până la data respectivă necesitaseră 6 luni de zile de îngrijiri medicale.
În apărare inculpatul arată că a fost orbit de farurile unei mașini care venea din sens opus și de aceea nu a văzut camionul din fața sa.
S-a considerat că inculpatul a încălcat prevederile art. 36 și 153 al. l și 2 din OUG 195/2002 respectiv din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002.
Apărarea inculpatului potrivit căreia nu a observat camionul staționat din cauza unor faruri puternice din contrasens nu a fost apreciată ca reală întrucât în această situație el ar fi trebuit să oprească mașina și nu să-și continue drumul.
Pe latură civilă instanța a avut în vedere declarațiile martorilor propuși, expertiza medico-legală potrivit căreia a suferit la data de 3.02.2005, în cadrul unui accident rutier, leziuni traumatice, între care și fracturi la nivelul membrului superior drept. Leziunile au evoluat cu complicații septice locale, impunând internări repetate, intervenții chirurgicale (inclusiv rezecția de necesitate a capului numeral drept) și tratamente ambulatorii, însumând circa 6 luni de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Lipsa de substanță osoasă humerală rezultată, cu impotența funcțională scapulo-humerală consecutivă, constituie, din punct de vedere medico-legal, o infirmitate fizică parțială permanentă. De asemenea se menționează că nu sunt elemente obiective de ordin medico-legal în baza cărora să se susțină că afecțiunea cardiacă diagnosticată în cursul internării din perioada 14 martie - 6 aprilie 2005, ar fi legată cauzal de leziunile traumatice suferite la data de 3.02.2005, iar în urma leziunilor traumatice suferite la data această dată, capacitatea de muncă a susnumitei este redusă, cu circa 60% încadrabil în gradul III de invaliditate.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei ( mediu, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de 6 luni care au fost necesare pentru vindecarea părții vătămate, fapta fiind comisă ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice), persoana inculpatului (în vârstă de 43 ani, 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, care a recunoscut comiterea faptei atât în cursul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești).
În ce privește pretențiile părții civile instanța a apreciat ca suficientă suma de 30.000 lei ce a fost acordată cu titlu de daune morale, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, iar în ce privește prejudiciul material s-a considerat ca fiind dovedită suma de 17.346.8 lei reprezentând: medicamente în sumă de 40,5 lei + 79,2 lei + 53,4 lei (317); 7,99 lei + 50,81 lei + 39,80 lei + 33,33 lei + 11,00 lei (318) + 25,44 lei + 40 lei + 2,70 lei + 9,55 lei + 38, 10 lei + 37,75 lei + 60, 51 lei + 45, 40 lei + 20,40 lei - total 603, 7 lei; alimente în sumă de 2565, 49 lei; taxă traducere 170 lei ( 319) și legalizare 45 lei; chitanță 24.02.2006 cu suma de 25,51 lei ( 319); chitanță Spitalul Județean T ( 310) - 43 lei, factură IML din 19.07.2005 - 29, 30 lei, expertiză 63 lei - total 330,81 lei. Cheltuielile medicale din SUA 225 USD; 115 USD, 125 USD, 115 USD, 75 USD ( 320), 195 USD, 160 USD (fila 325), 3743,30 USD ( 329), 950 USD ( 324) bilet USA. Celelalte pretenții au fost respinse nemotivat.
În ce privește calitatea SC SRL s-a considerat că această societate nu are calitatea de parte responsabilă civilmente întrucât la data săvârșirii faptei 3.02.2005 între inculpat și această societate nu există raporturi juridice, el fiind angajat cu contract de muncă la data de 28.05.2005. Chiar dacă martorul ( 266) a precizat că înainte cu 3 zile de săvârșirea faptei i-a încredințat mașina inculpatului să desfășoare activități de taximetrie, acesta nu a anunțat SC SA despre acest fapt și nu s-a încheiat contract de muncă între societate și inculpat.
Împotriva acestei soluții au formulat apel:
1. SC SRL care însă și 1-a retras în scris (fila 23);
2. SC " " SA pentru următoarele motive:
- există contrarietate între considerente și dispozitivul sentinței în ce privește cuantumul despăgubirilor materiale, suma corectă fiind
17.346,8 lei
- despăgubirile materiale sunt exagerate și nejustificate: cheltuielile cu hrana suplimentară nu era impusă de o prescriere medicală; cheltuielile ce vizează spitalizarea la Spitalul Clinic Județean T nu trebuiau acordate acestuia; lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale nu justifică acordarea sumei de 3.000 lei.
Pe latură penală s-a apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reține culpa exclusivă în producerea accidentului, întrucât el nu a avut practic cum să observe că sensul înainte îi este obturat.
3. Inculpatul a criticat sentința atât sub aspect penal cât și civil. Sub aspect penal a solicitat să se constate că nu este culpa sa exclusivă în producerea accidentului, el fiind orbit de luminile ce
veneau din contrasens și astfel nu a putut evita ciocnirea cu vehiculul
aflat pe sensul său de mers. Solicită redozarea pedepsei și coborârea ei
sub minim. Pe latură civilă solicită să se constate că autoturismul i-
fost încredințat de SC SRL astfel încât există un raport
juridic ce dă calitatea de partea responsabilă civilmente acestei
societăți.
In plus solicită să se constate că despăgubirile acordate nu au fost în totalitate dovedite.
4. Partea civilă a criticat sentința apelată sub aspect civil și a solicitat următoarele:
- obligarea inculpatului în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata sumei de 25.000 Euro, reprezentând prejudiciul viitor, determinabil și cert, legat de necesitatea efectuării în străinătate a operației de transplant de os, indicată prin actele medicale emise de autoritatea medicală americană;
- majorarea cuantumului daunelor morale la nivelul sumei solicitate de 80.000 lei;
- obligarea intimaților în solidar la plata de despăgubiri periodice în sumă lunară de 500 lei, reprezentând compensarea infirmității produse de accident și pentru acoperirea tratamentului medical permanent;
- constatarea că SC SRL are calitatea de parte civilmente responsabilă, date fiind dispozițiile art. 1000 al.l (răspunderea pentru lucruri) și al. 3 din Codul civil, precum și în baza răspunderii speciale
adusă de legea taximetriei (răspunderea pentru prejudiciul cauzat
călătorului în timpul derulării activității de taximetrie).
În susținerea acestei cereri a invocat faptul că operația respectivă este necesară, și ea nu se poate efectua în țară; că daunele morale sunt derizorii pentru cei trei ani de suferință prin care a trecut ea de la producerea accidentului.
Asupra despăgubirilor periodice instanța de fond nu se pronunță deși
datorită handicapului intervenit, se impun o serie de cheltuieli
suplimentare legate de compensarea acestuia. Greșită este soluția cu
privite la SC SRL, instanța de fond ignorând calitatea acesteia
de paznic juridic a bunului, și prevederile art. 1000 al. l civil. în cauză
mai sunt incidente și dispozițiile legii speciale ale taximetriei prin care se impune o obligație de despăgubire a persoanei ce suferă un prejudiciu în culpa societății autorizate să desfășoare activitate de taximetrie.
Prin decizia penală nr. 55/12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- au fost admise apelurile formulate de partea civilă, asigurătorul SC "" SA și inculpatul împotriva sentinței penale 647/2007 a Judecătoriei Sibiu și în consecință:
În baza art. 14,346 al.l rap.C.P.P. la art. 998,999.civil, 1000 al.l civil, 1000 al.3 civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL cu sediul în,-, jud. Sibiu la plata următoarelor sume:
-17.346,8 lei cu titlu de despăgubiri civile
-50.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții ale părții civile.
S-a înlăturat obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare efectuate la fond de SC SRL în sumă de 500 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a luat act că SC SRL și-a retras apelul formulat împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare efectuate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 193 al.6 a C.P.P. fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la cheltuieli judiciare parțiale în favoarea părții civile în cuantum de 600 lei.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC" " SA, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Inculpatul:
1. greșita nereținere a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
2. greșita soluționare a laturii civile a cauzei, prin acordarea unor despăgubiri ce nu au fost probate de către parte.
II. Partea civilă:
1. Tribunalul a omis să acorde o despăgubire periodică lunară victimei în cuantum de 500 lei, și care ar fi justificată în vederea susținerii efortului financiar efectuat de parte pentru îngrijiri medicale, recuperări, medicație, etc.
2. Tribunalul a apreciat în mod eronat existența prejudiciului viitor justificat de parte prin înscrisuri și care constă în efectuarea unei intervenții chirurgicale posibilă doar în
3. Instanța de apel a acordat daune morale insuficiente acoperii prejudiciului moral, de argument, încercat de parte.
III. Partea responsabilă civilmente SC SRL:
1. în mod eronat Tribunalul a stabilit în sarcina acestei societăți obligații civile, prin reținerea calității de parte responsabilă civilmente întrucât:
1. în cauză nu există raport de prepușenie între societate și acest inculpat;
2. societatea nu obținea nici un profit din utilizarea autoturismului în activitatea de taximetrie.
3. societatea a predat autoturismul în posesia inculpatului din momentul încheierii contractului și până la data plății integrale.
Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma aspectelor critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 al. 3 Cod procedură penală Curtea reține următoarele:
Vizând recursul exercitat de inculpatul.
1. Curtea constată în urma examinării actelor din dosar că inculpatul a promovat calea de atac în afara termenului legal statuat de art. 385/3 Cod procedură penală.
2. Inculpatul a fost prezent la termenul din 5.03.2008, când cauza a rămas în pronunțare, însă s-a dispus amânarea pronunțării pentru 12.03.2008.
3. În aceste circumstanțe, pentru inculpat termenul de 10 zile a început să curgă de la 12.03.2008.
4. În cauză inculpatul a înregistrat recurs la 31 martie 2008, în afara termenului legal de 10 zile prevăzut de lege (art. 385/3 Cod procedură penală).
5. În condițiile în care inculpatul nu a opus instanței vreo cauză temeinică de împiedicare, în accepția textului prevăzut de art. 364 Cod procedură penală și care să justifice o eventuală repunere în termen, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca tardivă calea de atac promovată de inculpat.
II. Referitor la recursul promovat de partea responsabilă civilmente SC SRL
1. Curtea reține că în cursul procedurilor în apel, la data de 4.02.2008, societatea sus amintită a înregistrat la dosar o cerere intitulată "cerere de retragere a apelului" (f 23), prin care învedera instanței manifestarea sa de voință raportat la împrejurarea că soluția primei instanțe de fond îi era pe deplin favorabilă și că nu a avut cunoștință despre ea.
2. Curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 385/1 al. 4 Cod procedură penală, conform cărora nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute de art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
3. În cauza de față Curtea sesizează o situație excepțională însă care nu poate fi tratată, în opinia sa, în afara termenului legal consacrat de art. 385/1 (4) Cod procedură penală.
4. Astfel, hotărârea instanței de fond, sentința penală nr. 647/6.11.2007 a Judecătoriei Sibiu îi era favorabilă societății întrucât Judecătoria a exceptat-o de la obligativitatea răspunderii solidare, pe considerentul că între ea și inculpat nu exista raport de prepușenie.
4. Sentința penală a fost comunicată părții responsabile civilmente la 16.11.2007, dovada de comunicare aflându-se la dosar (f 381).
5. Cu toate acestea, deși hotărârea îi era favorabilă, SC SRL declara apel împotriva ei, pe care ulterior îl retrage (f 23).
6. În aceste circumstanțe, raportat la dispozițiile cuprinse în decizia dată în apel, și care a schimbat situația societății, aceasta din urmă avea drept la recurs.
Însă, promovând apel și apoi retrăgându-l, acțiunea sa de a exercita calea de atac a recursului este paralizată, prin prisma dispozițiilor art. 385/1 (4) Cod procedură penală, aspect ce îi este în totalitate imputabil.
7. Curtea va proceda, astfel, la respingerea ca inadmisibil a recursului promovat de partea responsabilă civilmente în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
III. Vizând recursul părții civile
1. Curtea constată, în urma examinării atente a probelor de la dosar, că instanța de apel a dat o dezlegare corectă cauzei sub aspectul laturii civile.
2. Criticile aduse de partea civilă nu sunt susținute de probe puternice care să releve, în mod clar și neechivoc necesitatea imediată a efectuării unei intervenții chirurgicale în SUA, ceea ce ar proba existența unui prejudiciu, cert, sigur și determinat.
3. În cauza de față partea nu a produs probe certe prin care să demonstreze în primul rând necesitatea obiectivă a unei atare intervenții și în al doilea rând costurile exacte impuse părții.
În această situație, în mod corect instanța de apel a apreciat că intervenția rămâne la latitudinea părții civile și în momentul efectuării ei se poate pune în discuție o suplimentare a despăgubirilor civile.
4. Referitor la acordarea unei despăgubiri periodice lunare de 500 lei, Curtea apreciază că, urmare a accidentului, partea nu a fost privată de desfășurarea unei activități producătoare de venituri care să justifice, eventual o atare sumă.
Partea are calitate de pensionar, suma respectivă fiindu-i acordată indiferent de capacitatea sa fizică.
Acordarea unei sume era justificată în condițiile în care, așa cum corect a reținut instanța de apel, partea desfășura o activitate remunerată și urmare a leziunilor produse, i-ar fi scăzut capacitatea de muncă și implicit, veniturile.
Aspectele relevate de parte privind imposibilitatea exercitării unor activități normale, specifice vârstei și a asigurării unui trai normal au fost apreciate ca și situații ce țin de prejudiciul de argument și rezolvate ca atare.
5. Vizând cuantumul daunelor morale solicitate și anume, 80.000 RON, Curtea reține, raportat la vârsta victimei, preocupările sale, leziunile suferite și urmările acestora, că suma stabilită de către instanța de apel (50.000 lei) reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile.
Se apreciază că această sumă reflectă prejudiciul moral încercat de victimă, constând în traumele cauzate, suferințele încercate pe parcursul convalescenței și starea de neliniște provocată de imposibilitatea efectuării unor activități normale, specifice vârstei.
Pe de altă parte, o majorare a acestor despăgubiri nu este justificată în cauză, pentru aceleași considerente expuse mai sus: în mod normal, vârsta la care se află victima, impune oricum diverse restricții sub aspectul activităților de agrement și a hobby-urilor specifice persoanelor mai tinere.
5. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursurile penale.
6. Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală toate părțile recurente vor fi obligate la cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare efectuate de părți nu vor fi acordate în cauză, nefiind incidente dispozițiile art. 193 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 55/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL împotriva aceleiași decizii penale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./11.09.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
