Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 62/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.62/R/2008
Sedința publică din 28 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Vasile Goja
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.258/A din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind pe inculpatul având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales, av. din cadrul Baroului M cu delegație la dosar, partea civilă asistată de apărătorul ales, av. și partea civilă, lipsă fiind părțile civile, Spitalul Județean S M și asiguratorul SC" "SA sucursala B
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, o cerere prin care părțile civile, și solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales, cerere pe care instanța o pune în discuție.
Apărătorul ales al inculpatului, având în vedere că este al doilea termen de judecată, precum și faptul că atât inculpatul cât și părțile civile, și nu au declarat recurs în cauză, solicită respingerea cererii de amânare a cauzei.
Reprezentanta Parchetului și apărătorul părții civile pun aceleași concluzii de respingere a cererii de amânare a cauzei.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de părțile civile, și având în vedere că în cauză a formulat recurs doar partea civilă, recurs care nu poate modifica soluția față de celelalte părți.
Apărătorul inculpaților depune la dosar o adresă eliberată de SC din care rezultă că partea civilă a fost despăgubită.
Apărătorul părții civile depune la dosar un script din care rezultă că în termenul de 60 de zile a solicitat cercetarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părții civile susține recursul motivat în scris și în esență solicită în temeiul art.3859pct.9 și 10 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, arătând că în mod greșit inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă, hotărârile contravenind astfel Deciziei nr. I /2004 în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căruia în cazul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și de ucidere din culpă, instanța este obligată să oblige la repararea întregului prejudiciu, acesta fiind complex.
De asemenea, arată că pe tot parcursul procesului partea vătămată nu a beneficiat de un proces echitabil conform art.6 din CEDO și în mod nejustificat, s-a respins proba solicitată privind întocmirea unei expertize medico-legale din care să rezulte numărul exact de zile de îngrijiri medicale care au fost necesare spre vindecarea recurentei având în vedere că constatarea medico-legală nu este completă, fiind făcută într-o fază incipientă.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că pretențiile recurentei sunt neîntemeiate având în vedere că aceasta a fost despăgubită de SC, precum și raportat la faptul că recurenta nu a avut niciodată calitatea de parte civilă așa cum este definită de dispozițiile art.15.C.P.P. Recurenta nu a formulat plângere împotriva soluțieie de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea de vătămare corporală, iar la instanța de fond și apel unde a avut apărare calificată nu a solicitat calificarea faptei, fiind interesată doar de pretențiile civile.
Mai arată că, în speță nu se regăsesc condițiile descrise în decizia nr.I /2004 în interesul legii, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru vreo faptă comisă în dauna recurentei, neexistând nici un raport de cauzalitate între fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și prejudiciu cauzat recurentei.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea civilă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că instanța de fond și apel în mod corect au reținut că numita nu are calitate de parte civilă și în consecință a respins pretențiile civile formulate în cauză raportat la prevederile art.317 Cod pr.pen. conform cărora judecata se mărgineșe la fapte și la persoana arătată în actul de sesizare, precum și raportat la faptul că împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă numita nu a formulat plângere.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2493 din 27 decembrie 2006 Judecătoriei Baia Marea fost condamnat inculpatul fiul lui și născut la 10.10.1965 în județul M, domiciliat în B M,-/79, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 an.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod
penal și s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 14. pr. penală, art. 21. pr. penală și art. 999 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, succesoare a părții vătămate, următoarele despăgubiri civile:
- 10.000 lei pentru daune morale;
- 2.000 lei pentru daune materiale.
În temeiul art. 193 alin. 2. pr. penală inculpatul a fost obligat să plătească 8.000 lei cheltuieli judiciare părții civile.
Pretențiile civile formulate de părțile civile, și, care au renunțat la succesiunea defunctei conform certificatului de moștenitor nr. 197 din 19.9.2003 eliberat de Biroul notarilor publici au fost respinse.
Pretențiile civile formulate de partea civilă au fost respinse.
S-a constatat că prejudiciul cauzat Spitalului Județean de Urgență BMa fost reparat.
Inculpatul a fost obligat să plătească 318,40 neacoperit reprezentând cheltuieli de spitalizare Spitalului Județean S
In temeiul art. 191 alin.1.pr. pen. inculpatul a fost obligat să plătească 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ din 12 august 2004, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul a condus un autoturism de teren și într-un moment de neatenție a pătruns pe contrasens, astfel că a intrat în coliziune frontală cu autoturismul în care se afla partea vătămată căreia i-a cauzat leziuni corporale ce au necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut culpa sa exclusivă la producerea accidentului de circulație și vătămarea corporală gravă din culpă a părții vătăma te, care a decedat în timpul efectuării anchetei penale.
Moștenitorii părții vătăma te, respectiv părțile civile, și au solicitat despăgubiri civile pentru daune morale și materiale.
Partea civilă, proprietara auto turismului avariat în accidentul de circulație a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii acestuia și despăgubiri civile pentru daune morale.
Spitalele județene din B M și S M au solicitat cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată.
Din cuprinsul probelor administrate în cauză, instanța de judecată a retinut următoarele:
Inculpatul având gradul de subcomisar și-a desfășurat activitatea în calitate de șef al Biroului Poliției Transporturi M din cadrul Inspectoratului de Poliție pentru Transporturi
La data de 17 februarie 2003 în jurul orei 11, inculpatul a fost sesizat cu sustragerea unor cabluri de la balizele de semnalizare din cadrul aeroportului B
În acest context, inculpatul s-a deplasat spre aeroportul B M cu auto turismul înmatriculat sub nr. -, proprietatea numitului G, care l-a însotit.
După efectuarea cercetării la fața locului, inculpatul împreună cu martorul G, s-au reîntors de la aeroport spre B M, cu autoturismul menționat.
În jurul orei 163, în timp ce inculpatul conducea auto turismul pe raza comunei, s-a aplecat pentru a verifica poziția pârghiei de acționare a sistemului de tracțiune integrală și nefiind atent la drum a intrat pe contrasens și a izbit frontal auto turismul Daewoo Cielo înmatriculat sub nr. -, condus regulamentar de partea civilă.
În urma accidentului, partea vătămată aflată în autoturismul Daewoo Cielo a suferit leziuni corporale care au necesitat 100 - 120 zile de îngrijiri medicale, Gas uferit leziuni pentru care a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale și partea civilă a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
La data de 22 martie 2003, a decedat și potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 425//11/117/2003 al Serviciului medico-legal SMa rezultat că moartea acesteia nu a fost violentă și s-a datorat trombemboliilor multiple survenite la o persoană suferindă de tulburări de ritm cardiac, obezitate și hipercolesterolemie.
Conform actului medico-legal, nu s-a putut stabili o cauzalitate in directă certă între accidentul de circulație din 2003 și cauza medicală a morții din 22.03.2003.
S-a reținut că fractura cominutivă deschisă mediodiafizară a femurului drept, suferită de în urma accidentului, în caz de supraviețuire ar fi necesitat 100 - 120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
De asemenea, s-a reținut din concluziile raportului de expertiză medicolegală nr. 1188//11/6/8 din 9 iunie 2004 al IML C-N că nu există legătură de cauzalitate între accidentul rutier și cauza morții părții vătămate.
Ca urmare a solicitării instanței, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul. Minovici a concluzionat că nu se poate susține cu certitudine că traumatismul suferit de partea vătămată a dus la moartea acesteia.
Instanța de judecată a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care din cauza neatenției a intrat pe contrasens și s-a produs coliziunea cu autoturismul condus regulamentar de numita.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a încălcat prevederile art. 47 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia conducătorii de autovehicule care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între ei o distanță laterală suficientă și la nevoie să circule cât mai aproape de marginea părții carosabile corespunzătoare sensului lor de circulație.
Instanța de judecată a reținut că potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.85 din 17 februarie 2003, alcoolemia inculpatului a fost zero.
Fapta inculpatului a fost încadrată juridic ca infracțiune de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de judecată a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, pericolul social concret al faptei și urmarea produsă în urma acesteia. La modalitatea de executare a pedepsei, instanța de judecată a avut în vedere calitatea inculpatului la data comiterii faptei, respectiv aceea de polițist care ocupa o funcție importantă de conducere și care îl obliga la mai multă diligență și atenție pentru respectarea obligațiilor legale cu care era familiarizat, astfel că s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia.
Sub aspectul laturii civile, instanța de judecată a considerat că despăgubirile civile pentru daune morale și materiale cuvenite părții vătăma te, care a decedat în timpul anchetei penale, vor fi culese de moștenitorii care au acceptat succesiunea, ca parte a activului succesoral, astfel că au fost respinse pretențiile moștenitorilor care au renunțat la aceasta.
La stabilirea întinderii despăgubirilor civile, instanța de judecată a avut în vedere gravitatea traumatismelor cauzate părții vătămate și cheltuielile suplimentare efectuate în perioada spitalizării, prilejuite de medicamentație, transport și alimentație specială și care nu au fost acoperite decât în parte de sistemul de asigurări de sănătate. Deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea vreunei infracțiuni față de partea civilă, s-a reținut că aceasta nu are calitatea de subiect pasiv, deoarece potrivit art. 317.pr.penaIă judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare.
Deoarece prin actul de sesizare este fixat cadrul procesual, este exclusă analizarea pretențiilor reclamate de această parte civilă, care se poate adresa în mod separat instanței civile.
Deși potrivit deciziei nr.1 din 23.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe este învestită să judece și acțiunea civilă, cu privire la pretențiile formulate în legătură cu vătămările corporale suferite și referitor la bunurile distruse ori avariate, s-a considerat că partea civilă nu are calitatea de parte vătămată și astfel nu există privitor la aceasta o acțiune penală alăturată celei civile, care să permită analizarea pretențiilor sale, așa cum se poate proceda în cazul părții vătămate.
S-a considerat că inculpatul trebuie obligat să acopere diferența rămasă neachitată a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată la Spitalul de Urgentă S
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel următoarele părți:
- Inculpatul a solicitat aplicarea sancțiunii amenzii, reducerea despăgubirilor civile pentru daune materiale de la 2.000 lei la 1.500 lei și reducerea cheltuielilor judiciare către partea civilă;
- Partea civilă în nume propriu și în numele fraților ei, și a solicitat efectuarea unei contraexpertize medico-legală ce a fost încuviințată de instanța de fond la termenul din 24.11.2004 și obligarea inculpatului la despăgubirile civile pentru daune materiale și morale;
- Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii auto turismului distrus în accidentul de circulație și la despăgubiri civile pentru daune morale.
Prin decizia penală nr.258/A din 12.10.2007, în temeiul art. 378.pr.penaIă a fost admis în parte apelul declarat de inculpatul fiul lui și născut la 10.10.1965 în județul M domiciliat în B M-/79 împotriva sentinței penale nr. 2493 din 27 decembrie 2006 Judecătoriei Baia Mare care în temeiul art. 379 pct.2 lit.a și art. 382 alin.2 pr.penaIă a fost desființată în parte și în consecință a fost nlăturată aplicarea dispozițiilor art. 64 lit.c penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă domiciliată în S M-, - 3 județul S M în contradictoriu cu Societatea de asigurare - Sucursala B M cu sediul în B M- județul M și inculpatul și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile despăgubiri civile în sumă de:
- 10.000 lei pentru daune morale
- 1.500 lei pentru daune materiale
Au fost reduse cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea civilă a de la 8.000 lei la 2.000 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 379 pct.1lit.b pr.penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile domiciliată în S M-.23.64 județul S M și de domiciliată în S M-/1 județul SMî mpotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 379 pct.1 lit.a pr.penaIă fost respins ca inadmisibil apelul declarat de partea civilă domiciliată în S M-.23.64 județul S M în numele fraților săi - părțile civile, domiciliată în S M Al. - nr. 9 - 3 județul S M, domiciliată în C-N-/49 județul C și domiciliat în B M-/20 județul M împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.penaIă a fost obligată apelanta la 80 lei și apelanta la 20 lei cheltuieli judiciare în apel statului.
În temeiul art. 192 alin.3 pr.penaIă celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt rezultată în urma administrării probelor, care nu a fost contestată de inculpat, iar încadrarea juridică dată faptei comisă de acesta este legală și corespunzătoare culpei acestuia.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunii comise, urmarea produsă, de datele personale ale acestuia respectiv calitatea de polițist la data comiterii faptei, care îl obliga la mai multă diligență și atenție pentru respectarea obligațiilor lega le, precum și de atitudinea sa în raport cu autoritățile judiciare.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată și este necesară reeducării făptuitorului și pentru asigurarea unei prevenții generale eficiente conform art. 52.penal astfel că nu se impune reducerea acesteia sau aplicarea unei amenzi penale prin acordarea de circumstanțe atenuante.
Raportat la atitudinea și comportamentul inculpatului, existând indicii că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța de fond a dispus întemeiat suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 81.penal, atrăgându-i-se atenția asupra prevederilor art. 83.penal referitor la cazurile de revocare a suspendării.
Instanța de fond în mod legal a dat eficiență prevederilor art. 71 și 64 lit.a și b penal și a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 76 alin.5 penal însă apelantul nu s-a folosit de vreo profesie, funcție, activitate pentru comiterea faptei, astfel că dispoziția de aplicare a art. 64 lit.c penal nu se justifică și va fi înlăturată.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond temeinic a considerat că inculpatul trebuie să acopere diferența neachitată către Spitalul de Urgență SMp entru cheltuielile efectuate cu partea vătămată. De asemenea despăgubirile civile pentru daune morale și materiale cuvenite părții vătămate care a decedat în timpul efectuării anchetei penale, întemeiat a considerat că revin părții civile a, care în calitate de fiică a acceptat succesiunea potrivit certificatului de moștenitor din 19 septembrie 2003 de la fila 59 dosar instanță și nu celorlalte părți civile, și în calitate de fii, care au renunțat la succesiune.
Deoarece părțile civile menționate au renunțat la succesiunea mamei lor, instanța de fond întemeiat a respins cererea acestora de a li se acorda despăgubiri civile.
Apărarea acestora că la momentul deschiderii succesiunii mamei lor nu erau determinate despăgubirile civile, nu poate fi primită deoarece se efectua urmărirea penală, care s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului la data de 12 august 2004.
Referitor la cererea acestor părți civile de efectuarea a unei expertize medico-legale, tribunalul a respins-o ca nefiind concludentă și utilă cauzei pe motivul că s-au efectuat două expertize medico-legale, între care nu au existat contradicții și s-a ținut seama de avizul Comisiei superioare medico-legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici ", prin care s-a concluzionat că nu se poate susține cu certitudine că traumatismul suferit de partea vătămată la data comiterii faptei a dus la moartea acesteia, care s-a datorat unei tromboembolii pulmonare raportat la patologia cronică preexistentă.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile pentru daune morale acordate părții civile instanța de fond a avut în vedere suferințele morale care s-au impus a fi reparate ca urmare a decesului părții vătăma te.
Referitor la despăgubirile civile pentru daune materiale, prima instanță trebuia să rețină că partea civilă a relatat în declarația sa de la fila 42 dosar instanță, că inculpatul i-a achitat suma de 500 lei și în consecință să reducă cuantumul acestora de la 2.000 lei la 1.500 lei.
Deoarece Societatea de Asigurare - Sucursala BMa fost citată în calitate de asigurător conform dispozițiilor art. 54 alin.4 din Legea 136/1995, pe motivul că voința legiuitorului a fost de a limita poziția procesuală a societății de asigurare pentru apărarea în nume propriu și prin subrogare în drepturile asiguratului, instanța de fond trebuia să admită în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu această societate și inculpatul, prin obligarea celui din urmă la despăgubiri civile.
Deoarece conform împuternicirii avocațiale de la fila 187 dosar instanță de fond, reiese că părțile civile, și au avut același avocat, pentru care s-a plătit onorariul conform chitanțelor de la filele 315-318, în raport de soluția de admitere a pretențiilor părții civile, trebuia redus cuantumul cheltuielilor judiciare la instanța de fond, în care se includ și cheltuielile de deplasare, la care a fost obligat inculpatul către aceasta, de la 8.000 lei la 2.000 lei.
În raport de cele arătate, a fost admis în parte apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței atacate, care în temeiul art. 379 pct.2 lit.a și art. 382 alin.2 pr.penaIă a fost desființată în parte, în sensul arătat și în consecință au fost menținute celelalte dispoziții ale sentintei.
Deoarece partea civilă a renunțat la succesiunea mamei sale, conform certificatului de moștenitor nr. 197/19.09.2003 de la fila 59, întemeiat i-a fost respinsă cererea de obligare la despăgubiri civile și în consecință potrivit art. 379 pct.1lit.b pr.penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de aceasta împotriva aceleiași sentințe.
Întrucât potrivit art. 362.pr.penală sunt expres prevăzute persoanele care pot formula apel împotriva unei hotărâri penale iar partea civilă nu are mandat de reprezentare în numele fraților săi - părțile civile, și, în temeiul art. 379 pct.1 lit. a pr.penaIă a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de aceasta în numele persoanelor menționate, împotriva aceleiași sentințe.
La data de 24.03.2003 conform declarației de la fila 79 dosar urmărire penală, a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 8.500 euro pentru procurarea unui nou autoturism Cielo și cu suma de 100 milioane lei ROL.
La data de 27.10.2003 conform declarației de la filele 80-83 dosar urmărire penală a solicitat ca inculpatul să o despăgubească cu suma reprezentând contravaloarea unui autoturism Cielo în aceeași stare cu cel al său și cu suma de 200 milioane lei ROL reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale. Cu acel prilej a relatat că a luat cunoștință de concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit căruia leziunile suferite în urma accidentului au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că nu le contestă.
Prin rechizitoriul din 12 august 2004 întocmit în dosarul nr. 85/P/2003 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la pct.3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin.1,3 penal, privind pe persoanele vătămate G și. Soluția respectivă s-a dispus pe motivul că numitul G nu a formulat plângere penală prealabilă iar leziunile suferite de numita au necesitat pentru vindecare sub 10 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3.penal numita a declarat la termenul din 20 septembrie 2007 că nu a formulat plângere.
La termenul din 27.10.2004 la instanța de fond, numita a declarat că se constituie parte civilă față de inculpat cu suma de 300 milioane lei ROL, contravaloarea autoturismului Cielo distrus complet în accident și suma de 200 milioane lei ROL despăgubiri civile pentru daune morale.
Potrivit art. 317.pr.penală judecata se mărginește la fapte și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
În cauză, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni față de, astfel că instanța de fond întemeiat a reținut că aceasta nu are calitatea de parte vătămată respectiv de parte civilă și în consecință i-a respins pretențiile civile formulate.
Deoarece privitor la numita nu există o acțiune penală alăturată celei civile care să permită analizarea pretențiilor sale civile, nu sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 1 din 23.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile unite, care se referă la infracțiuni cu efecte complexe, în cazul cărora instanța de judecată este investită să judece și acțiunea civilă cu privire la pretențiile formulate în legătură cu vătămările corporale suferite și referitor la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte, de către victima care are calitatea de persoană vătămată constituită parte civilă.
În considerarea celor arătate, potrivit art. 379 pct.l lit.b pr.penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe.
Față de soluțiile de respingere ale apelurilor declarate de apelantele și, în temeiul art. 192 alin.2 pr.penală au fost obligate la cheltuieli judiciare statului avansate de acesta în apel.
În temeiul art. 193 alin.3 pr.penală celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal, recurs, recurenta, criticând hotărârea pronunțată ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, recurenta a învederat că în mod greșit inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile solicitate de către aceasta, hotărârile contravenind astfel Deciziei nr. I /2004 în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căruia în cazul infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și de ucidere din culpă, instanța este obligată să oblige la repararea întregului prejudiciu, acesta fiind complex.
De asemenea s-a invocat faptul că, în mod nejustificat, nu s-a admis proba solicitată de parte și anume întocmirea unei expertize medico-legale din care să rezulte numărul exact de zile de îngrijiri medicale care au fost necesare spre vindecarea recurentei.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, întocmit la data de 12.08.2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 ain.1,3 privind Cod Penal persoanele vătămate G și.
În cazul recurentei s-a reținut că, aceasta a formulat plângere împotriva inculpatului, dar din raportul de constatare medico-legală aflat la dosar la fila nr.89, a rezultat leziunile cauzate acesteia au necesitat spre vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale astfel că, în ceea ce o privește pe această persoană vătămată nu sunt îndeplinite cerințele art.184 alin.1,3 pentru Cod Penal a exista infracțiunea de vătămare corporală din culpă fiind necesar un număr de 10 zile de îngrijiri medicale.
În cazul în care, persoana vătămată a considerat că soluția pronunțată nu este cea corectă și că ulterior a mai fost necesar un număr mai M de zile de îngrijiri medicale pentru recuperarea sa, date ce ar fi putut fi constatate printr-o expertiză medico-legală, avea posibilitate ca, în baza art.278 ind.1 să C.P.P. atace soluția Parchetului, prin plângere adresată instanței de judecată.
În mod corect s-a reținut în cauză că, potrivit art. 317.C.P.P. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Astfel, raportat la cele de mai sus, la textul de lege invocat, se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale, recurenta neputând dobândi, în cadrul procesual arătat, calitatea de parte civilă așa cum este definită de dispozițiile art.15
C.P.P.Mai mult decât atât, în speță nu se regăsesc condițiile descrise în decizia nr.I /2004 în interesul legii, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru vreo faptă comisă în dauna recurentei, neexistând nici un raport de cauzalitate între fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și prejudiciu cauzat recurentei.
Față de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art.193 pr.pen. va obliga pe partea civilă să plătească inculpatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial, chitanța 0106/18.12.2007, (34).
Va respinge cererea părții civile, aceasta fiind în culpă procesuală, de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga pe partea civilă să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către partea civilă, împotriva deciziei penale nr.258 din data de 12.10.2007 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.193 pr.pen. obligă pe partea civilă să plătească inculpatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe partea civilă să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - --
Red.//2 ex.
5.02.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Vasile Goja
