Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 63/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.63/R/2008
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 273/A din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunile prev. de art.77 alin.1 din OUG nr.195/2002, art.78 alin.2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
La prima strigare a cauzei se prezintă inculpatul asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că își menține recursul și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru motivele invocate în scris de inculpat.
Procurorul solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că instanța de apel în mod corect a reținut că apelul era tardiv având în vedere că inculpatul a fost prezent la instanța de fond, fiind asistat de apărător ales, și a declarat apel după un an de zile.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.83/4 octombrie 2006, Judecătoria Șomcuta Marea dispus condamnarea inculpatului (fiul lui G și, născut la 05.11.1969 în Șomcuta M, cetățean român, -, studii 10 clase, mecanic auto, stagiul militar satisfăcut, divorțat, fără antecedente penale, domiciliat în oraș Șomcuta M, sat nr.6, jud. M și Austria, localitatea,-) pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev.de art. 77 al. 1 din OUG nr.195/2002 Ia pedeapsa de un an închisoare;
-conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prev. de art.77 al.2 din OUG nr.195/2002 la pedeapsa de un an închisoare;
-conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev.de art. 77 al.1 din OUG nr.195/2002 la pedeapsa de un an închisoare;
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul prev. de art.78 al.2 din OUG nr.195/2002 la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a, art.33 lit.b raportat la art.34 lit.b Cod penal a contopit cele patru pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani.
S-a atras atentia asupra prev. art.83 Cod penal.
In temeiul art.191 Cod procedură penală a obligat inculpatul să achite suma de 200 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că inculpatul a obținut la data de 03.08.2000, permisul de conducere categoria "B,BE,C,CE" seria 75583, eliberat de lP. M, permis național, care la data de 23.08.2001 a fost preschimbat cu permis emis de autoritățile austriece, urmare a obtinerii de către inculpat a dreptului de ședere în Austria.
In Austria, în localitatea, împreună cu inculpatul s-a aflat și martorul, care la 03.09.2004 și-a cumpărat un autoturism marca WV Golf, culoare roșie, cu nr. de înmatriculare SE-539-BF și seria de șasiu 4WVWZ--, pentru care a obținut certificatul de înmatriculare A--.
Ulterior, martorul a venit cu autoturismul mai sus mentionat în România, iar în luna noiembrie 2004, când acesta s-a defectat, i-a înmânat inculpatului plăcuțele cu numerele de înmatriculare și certificatul de înmatriculare, rugându-l ca odată ajuns în Austria să radieze acel autoturism, lucru pe care inculpatul nu l-a făcut.
La data de 19.12.2004, inculpatul a montat plăcuțele cu numărul de înmatriculare SE 539 BF pe autoturismul marca WV Golf de culoare albă și seria de șasiu -- care era radiat din circulație și s-a deplasat cu acesta în România. La., inculpatul a fost oprit la control la frontieră, ocazie cu care s-a stabilit că datele de identificare din certificatul de înmatriculare seria A - nu corespundeau cu cele pe care le prezenta în fapt autoturismul condus de inculpat. Datorită acestor neconcordanțe, autoturismul condus de inculpat a fost confiscat de către lucrătorii vamali.
S-a mai stabilit că autoturismul condus de inculpat a fost radiat din circulație la 17.11.2004, iar numerele de înmatriculare SE-539 BF au fost atribuite altui autoturism decât cel condus de inculpat.
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului, care, la data de 19.12.2004, a condus din Austria până la. un autoturism radiat din circulație și care purta plăcuțele de înmatriculare aparținând altui auto turism constituție infracțiunile prev. de art. 77 al.1 și respectiv art. 77 al. 2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
La începutul anului 2005, inculpatul și-a procurat o motocicletă cu trei roți, tip mototriciclu, marca Honda, cu o capacitate cilindrică de 200 m3.
La data de 28.05.2005, în timp ce se afla la localul "Pe terasă" din Șomcuta M, inculpatul a fost întrebat de martorul, dacă îi vinde lui mototriciclul, sens în care să-i arate cum merge.
Inculpatul s-a deplasat la domiciliu și potrivit declarației acestuia, a transportat motocicleta până în fața locului "Pe terasă" în semiremorca autoturismului martorului.
Odată ajuns în fața localului, inculpatul ajutat de martorul au împins motocicleta pentru a porni după care s-au urcat pe ea, în față inculpatul iar martorul în spatele acestuia și s-au deplasat pe strada -, pe strada - din Șomcuta M străzi ce coincid cu DE 58 și retur, parcând mototricilul în fața localului.
Din adresa Registrului Auto Român M din data de 06.06.2005 reiese că motocicleta tip mototriciclu marca Honda condusă de inculpat, datorită caracteristicilor sale se supune omologării.
Potrivit adresei IP. M nr.-/17.06.2005, mototricilul marca Honda folosit de inculpat nu este înmatriculat.
Având în vedere caracteristicile mototriciclului mai sus amintit, pentru conducerea acestuia este necesară obținerea dreptului de conducere categoria "A", drept pe care inculpatul nu îl are. Atât în momentul eliberării permisului național, cât și la momentul eliberării celui austriac, inculpatul nu a obținut dreptul de conducere pentru categoria "A ".
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului, care la data de 28/29.09.2005, a condus pe drumurile publice din orașul Șomcuta Mom otocicletă neînmatriculată în circulație și fără a avea permis de conducere corespunzător categoriei din care făcea parte autovehiculului, constituie infracțiunile prev. de art.77 al.1 și respectiv art.78 al.2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
Instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin: procesul verbal de constatare, raportul și procesul verbal de identificare întocmit de către lucrătorul vamal la data de 19.12.2004, adresa nr.-/20.01.2005 a MA.1, copia certificatului de înmatriculare a auto turismului marca WV aparținând martorului, adresele nr. v: M, adresa nr.-//PC/19.12.2005 a MAI. copia permisului de conducere obținut de inculpat în Austria, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 28.05.2005 și procesul verbal de identificare a ciclomotorului întocmit la aceeași dată, adresele M, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele.
La individualizarea judiciare a pedepsei instanța a avut în vedere contextul concret al comiterii faptelor, aspectul că inculpatul nu figurează cu antecedente penale astfel că, aplicându-i câte o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante în condițiile art.81 și 83 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care, prealabil judecării apelului, a solicitat repunerea în termen, susținând că a fost împiedicat să declare apel în termen de împrejurarea că în ziua pronunțării hotărârii de către prima instanță a plecat în Austria, unde lucrează. A mai arătat că, nefiind prezent la pronunțare, hotărârea trebuia să i se comunice pentru a putea declara apel, lucru care nu s-a întâmplat.
Prin urmare, a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Prin decizia penală nr.273 din 30 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș, s-a respinsca tardiv apelul declarat de inculpatul.
In temeiul art.192 al 2 pr.penaIă inculpatul a fost obligat să plătească statului 140 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorar avocat din oficiu și s-a suportat în avans din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că după cum rezultă din practicaua sentinței penale nr.83/4 octombrie 2006, inculpatul a fost prezent în ședința publică din 4 octombrie 2006 când a fost audiat și s-a dezbătut cauza, în aceeași zi pronunțându-se hotărârea atacată.
Potrivit dispozițiilor art.363 pr.penală, termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțate pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare. Doar pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Câtă vreme inculpatul a fost prezent la dezbaterea cauzei, chiar dacă a lipsit la pronunțare, termenul de apel pentru el a început să curgă din ziua când hotărârea a fost pronunțată, respectiv 4 octombrie 2006, astfel că apelul declarat în data de 29 august 2007 este tardiv.
Referitor la comunicarea hotărârii, dispozițiile art.360 pr.penaIă prevăd expres și limitativ situațiile și persoanele cărora li se comunică hotărârea. Astfel, copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare. Cum inculpatul a fost prezent la judecată, având astfel posibilitatea să cunoască ziua în care se va pronunța hotărârea și chiar putea fi prezent la pronunțare, nu exista obligația comunicării hotărârii.
Cererea de repunere în termen este nefondată, iar împrejurarea că inculpatul s-a deplasat în Austria nu constituie o cauză temeinică de împiedicare a declarării în, termen a apelului. În sensul dispozițiilor art.364 pr.penală, cauza temeinică de împiedicare poate fi o situație de forță majoră ori un caz fortuit datorită căreia partea a pierdut termenul de apel. Or, inculpatul nu a dovedit existența unei astfel de cauze. Fiind prezent la dezbaterea cauzei și știind că urmează să se pronunțe hotărârea, era obligația inculpatului să depună diligențe pentru a cunoaște soluția, fie personal, fie prin intermediul altei persoane și, în orice situație, cererea de apel putea fi expediată prin poștă. Dezinteresul manifestat de inculpat pentru soluția dată în cauză rezultând și din faptul că a revenit în țară în noiembrie 2006 și cu toate acestea a declarat apel doar în august 2007, nu este de natură a justifica depășirea termenului legal de exercitare a căii de atac.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
Față de împrejurarea că apelul acestuia a fost declarat ca fiind tardiv, s-au adus critici în principal asupra acestui aspect, apreciind că hotărârea este nelegală atâta vreme cât nu s-au respectat prev.art.175 și 182 pr.pen.
Astfel judecătoria trebuia a cita inculpatul de la adresa unde locuiește sau de la o altă adresă ce rezultă din actele dosarului. În măsura în care inculpatul trăiește in străinătate trebuiau să i se comunice toate actele la adresa sa de domiciliu, ori inculpatul și-a stabilit reședința în loc. din Austria, așadar o reședință stabilită în străinătate. sa la judecată a fost pur accidentală.
In condițiile în care dispozitivul hotărârii de condamnare trebuia a fi comunicat dar nu s-a procedat în acest mod, hotărârea de condamnare era supusă termenului de apel d e la comunicare și în aceste condiții apelul trebuia a fi dezvoltat.
În calea de atac a apelului s-a solicitat și repunerea sa in termenul de apel, cu motivarea că ulterior pronunțării hotărârii acesta s-a și deplasat în Austria.
S-au invocat și aspecte de fond, respectiv că nu este vinovat de faptele imputate deoarece vehiculul în cauză nu a circulat niciodată în România.
Curtea analizând recursul formulat, declarat de către inculpat împotriva unei hotărâri prin care s-a făcut trimitere la disp.art.379 pct.1 lit.a pr.pen. respectiv s-a respins ca tardiv apelul declarat de către inculpat, reține următoarele.
In speță nu sunt de analizat aspecte de fond privitoare la contextul faptic specific speței, având în vedere că ne aflăm în calea de atac a recursului iar aceasta vizează exclusiv o chestiune procedurală, respectiv corectitudinea sau nu a hotărârii tribunalului d e constatare a tardivității apelului.
Raportat la acest aspect este de reținut că tribunalul a pronunțat ă hotărâre in deplină legalitate.
Din examinarea părții introductive a sentinței pronunțate în speță, de condamnare a inculpatului se desprinde la modul cert concluzia că acesta a fost prezent în ședința publică din 4.10.2006, moment în care a și fost audiat și s-a și dezbătut pe fond pricina.
Mai mult, din datele de la dosar, rezultă că inculpatul a fost asistat de un apărător ales persoană ce ar fi trebuit în a-i prezenta și detaliile necesare de ordin procedural vizând momentul pronunțării hotărârii și aspectele legate de posibilitatea de achitare a acesteia.
In cauză s-a făcut trimitere la disp.art.363 pr.pen. respectiv că termenul de apel curge în 10 zile de la pronunțare, text ce are o deplină acoperire pe contextul faptic derulat așa încât orice fel de apărări ce să infirme aplicarea textului in cauză sunt de prisos.
În nici un caz nu poate fi vorba de o obligativitate din partea instanței în a comunica dispozitivul hotărârii atâta vreme cât inculpatul a fost prezent la dezbateri, iar o eventuală cerere de repunere în termen este total nejustificată, nu se poate vorbi de o cauză temeinică de împiedicare ce a stat la baza nedeclarării în termen a apelului.
Obligația era exclusivă a inculpatului de a depune diligențele normale în ideea formulării unei cereri de apel personal sau expediată prin poștă mai ales că acesta era asistat de un apărător angajat.
Cu toate acestea a manifestat un dezinteres procesual, sancționat de către instanța de apel așa încât criticile de față din recurs, nu au suportul necesar ce să justifice o atitudine de admitere a căii de atac.
Pentru aceste motive, pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpatul .în Somcuta M sat buciumi nr.6 împotriva deciziei penale nr. 273/A din 30 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, avocat.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - --
RED.SM/MR
8.02.08/2EX.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Săndel Macavei
