Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 648/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 648/2008
Ședința publică din 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 166/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apărătorul ales al părții civile recurente, avocat și inculpatul intimat asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părții civile recurente, avocat, învederează instanței că nu mai înțelege să susțină primele două motive de recurs invocate în scris, ci doar pe al treilea, referitor la eroare a instanței de apel prin reținerea unei stări de fapt de fapt bazată pe expertize tehnice, necoroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Învederează instanței faptul că potrivit prevederilor art. 63 Cod procedură penală probele nu au valoare dinainte stabilită și aprecierea fiecărei probe în parte se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma administrării tuturor probelor.
Precizează că în prezenta cauză s-au efectuat patru expertize tehnice cu rezultate diferite, rezultate ce contrazic probele testimoniale. Arată că viteza celor două vehicule implicate în accident diferă de la o expertiză la alta, precum și pătrunderea pe celălalt sens de mers a vehiculelor implicate în accident diferă de la o expertiză la alta.
Arată că atât instanțele de fond și de apel, cât și cele două expertize efectuate de Laboratorul Interjudețean C și Laboratorul Național B rețin în mod greșit drept cauză a accidentului angajarea părții vătămate în depășirea a două autoturisme staționate pe partea dreaptă, situație de fapt contrazisă de martorii oculari audiați în cauză.
Învederează instanței faptul că toți experții au omis să analizeze posibilitatea evitării accidentului prin intrarea autoturismului pe acostamentul din dreapta sensului său de mers.
Referitor la o eventuală culpă a părții vătămate în producerea accidentului, apreciază că aceasta nu se poate reține deoarece îmbibația alcoolică de 0,5 grame la mie nu a determinat și nici nu a favorizat producerea evenimentului rutier.
În ce privește despăgubirile civile solicită acordarea acestora în limitele solicitate, considerând că acestea sunt justificate.
În concluzie, solicită admiterea recursului și în rejudecare, sancționarea penală a inculpatului, acordarea despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată. Precizează că nu solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită să se constate următoarele: faptul că evenimentul rutier s-a produs la data de 24.10.2003, că până în prezent s-au efectuat patru expertize tehnice, că aceste probe sunt probe științifice și au o valoare superioară probelor testimoniale, ce pot fi încărcate de subiectivism.
Arată că s-a susținut că expertizele au rezultate diferite dar că această susținere nu este adevărată, învederând instanței faptul că doar prima expertiză efectuată de către un singur expert nu concordă cu expertiza a doua, efectuată de trei experți, motiv pentru care s-a dispus efectuarea celei de-a treia expertize. Arată că în apel s-a solicitat efectuarea unei a patra expertize pentru că celelalte sunt contradictorii, motiv pentru care s-a încuviințat efectuarea expertizei a patra de către INML B, expertiză care a menținut concluziile expertizei efectuate de
Arată că temeinicia expertizelor este de necontestat, diferențele dintre viteze sunt extrem de mici.
Precizează că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice iar un consum de alcool poate determina o întârziere a reacțiilor fiziologice.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor atacate ca legale și temeinice.
Reprezentantul Parchetului consideră că recursul este admisibil, sens în care solicită condamnarea inculpatului sau casarea dosarului cu trimitere la instanța de fond. Apreciază ca fiind cauză a accidentului conduita inadecvată a ambilor conducători.
Arată că expertiza tehnică poate fi dispusă doar atunci când probatoriul testimonial a fost epuizat, precum și faptul că instanța putea să se deplaseze la fața locului.
Apărătorul ales inculpatului, avocat, în replică, față de argumentul reprezentantului Parchetului privind lipsa de atitudine a instanței de a nu se deplasa la fața locului, învederează instanței faptul că există în cauză proces verbal de cercetare la fața locului întocmit de către polițiști iar instanțele au dat dovadă de mare deschidere în ce privește probele și au dispus efectuarea expertizelor tehnice.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 43/28.05.2008 a Judecătoriei S, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă, precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean
În baza art. 192 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată partea civilă la plata în favoarea statului a sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligată partea civilă la plata în favoarea inculpatului a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență următoarele:
Prezentul dosar s-a format ca urmare a plângerii împotriva actelor procurorului, formulată de către petentul.
Prin încheierea penală din 13.04.2005 s-a admis plângerea formulată și s-a apreciat că probele dosarului sunt suficiente și s-a reținut cauza spre judecare, plângerea fiind actul de sesizare.
Urmare a probatoriului administrat, prin hotărârea criticată s-a reținut că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și rezultată din producerea unui accident rutier de la 24 octombrie 2003.
Instanța de fond a reținut pentru a pronunța această hotărâre următoarele:
În data de 24.10.2003, în jurul orelor 18,30-19,30 pe strada - din localitatea S, în dreptul imobilului cu numărul administrativ 144, avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul cu număr de înmatriculare - condus de către inculpatul și căruța trasă de cai condusă de către partea vătămată.
Inculpatul se deplasa în direcția S spre DN 1, iar partea vătămată se deplasa în sens opus. Autoturismul condus de către inculpat a intrat în coliziune cu atelajul hipo condus de către partea vătămată, în urma coliziunii rezultând vătămarea corporală a părții vătămate, precum și decesul unui de la căruța părții vătămate.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 316/II/d/4/2005 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Județean S, partea civilă a suferit la data de 24.10.2003 leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 170-180 zile de îngrijiri medicale, diminuându-se capacitatea de muncă a acestuia cu 5-10%, fără a fi încadrat într-un grad de invaliditate.
În urma coliziunii a mai rezultat decesul calului care trăgea în partea la căruță, avarierea parțială a căruței și avarierea ușoară a două autoturisme care staționau pe partea dreaptă a străzii - în sensul de mers DN 1 - S, pe marginea părții carosabile.
În cauză s-au efectuat trei expertize tehnice pentru a stabili dinamica producerii accidentului. Prima expertiză, întocmită de expertul inginer a apreciat că accidentul s-a produs din vina conducătorului atelajului, respectiv a părții vătămate, apreciindu-se că acesta nu a respectat regulile de circulație pe drumurile publice, conducând o căruță nesemnalizată pe timp de noapte și în timp ce se afla sub influența alcoolului, fiind astfel în imposibilitatea de a stăpânii caii în trafic.
Prin expertiza întocmită de cei trei experți:, și, s-a apreciat că vinovați de producerea accidentului se fac ambele păți, respectiv atât conducătorul auto, cât și conducătorul atelajului, primul, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 195/2002, în sensul că a manifestat neatenție și a încălcat linia mediană a șoselelor, iar conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, prin faptul că vehiculul nu era semnalizat regulamentar, iar conducătorul atelajului se afla sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, se arată că datorită poziționării căruței după impact, și aceasta ar fi depășit în momentul coliziunii linia mediană a șoselei cu aproximativ 5 cm. S-a apreciat că accidentul ar fi putut evita dacă ambii conducători de vehicule respectau dispozițiile OUG nr. 195/2002 și ale Regulamentului de aplicare a acesteia.
Raportul de expertiză tehnică întocmit la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Caa preciat că accidentul s-a produs din vina conducătorului vehiculului cu tracțiunea animală, din cauza angajării în depășire, în timp ce alte vehicule se deplasau pe sens opus. S-au apreciat ca pertinente concluziile acestui raport de expertiză, acestea coroborându-se cu celelalte probe testimoniale administrate în cauză. Astfel, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, instanța de fond a reținut că la data de 24 octombrie 2003, în jurul orelor 19-19,30, autoturismul marca cu număr de înmatriculare - condus de către inculpat se deplasa pe strada - din orașul S, în direcția S - DN 1. din sens contrar, se deplasa atelajul hipo condus de partea vătămată care, ajuns în zona imobilului cu numărul 144, s-a angajat în depășirea a două autoturisme oprite parțial pe partea carosabilă, respectiv a autoturismului, cu număr de înmatriculare - și a autoturismului marca Skoda cu număr de înmatriculare -. Declanșându-se starea de pericol iminent, inculpatul a acționat sistemul de frânare, cu toate acestea, a avut loc impactul dintre autoturism și atelaj, în urma căruia acestea au rămas în pozițiile consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului. La locul faptei s-au constatat două urme de frânare, în lungime de 4,74. de drum pe care a avut loc accidentul este în aliniament, carosabilul asfaltat având o lățime de 5,4. pe suprafața carosabilă nu există marcaj longitudinal pentru separarea sensurilor de deplasare, iar la data și ora producerii accidentului, partea carosabilă era uscată. S-a constatat, în raport de pozițiile vehiculelor implicate, precum și din analiza avariilor produse vehiculelor, din analiza urmelor de frânare vizibile pe carosabil, că vehiculul cu tracțiune animală a depășit axul imaginar al drumului, intrând în coliziune cu autoturismul.
Vinovat de producerea accidentului se face conducătorul atelajului care a efectuat manevra de depășire a autoturismelor aflate pe marginea drumului, fără a se asigura că aceasta poate fi inițiată fără nici un pericol. Partea vătămată putea evita producerea accidentului dacă înainte de a se angaja în depășire s-ar fi asigurat că poziția și modul de deplasare al celorlalți participanți în trafic permite efectuarea acestei manevre. S-a apreciat că la luarea hotărârii de a se angaja în depășire a concurat și starea în care se afla victima, care așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, avea o alcoolemie de 0,5 grame la mie.
Având în vedere constatările raportului de expertiză, care se coroborează cu probele testimoniale administrate în cauză, instanța a dispus achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că vătămarea corporală a părții vătămate nu s-a produs din vina inculpatului.
În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, probele putând fi complinite prin efectuarea unei noi expertize în cauză, expertiză care să stabilească dinamica producerii evenimentului rutier, cauza acestuia, posibilitatea de evitare a accidentului și viteza de deplasare a vehiculului condus de inculpat, probă care ar dovedi temeinicia celor susținute în apel (f 17-18).
Instanța de apel a găsit proba ca fiind utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei și a încuviințat efectuarea acestei expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice
Expertiza încuviințată a avut trei obiective, și anume:
- dinamica producerii accidentului;
- viteza de deplasare a celor două autoturisme și locul real al impactului;
- posibilitatea de evitare a accidentului.
Raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice a fost înaintat instanței și a răspuns obiectivelor formulate (75-80).
Prin decizia penală nr. 166/07.07.2008 a Tribunalului Sibius -a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă, motivat de aceea că din probele administrate rezultă că vinovat de producerea accidentului este doar partea civilă care a depășit autoturismele staționate fără a se asigura, atelajul hipo condus de partea civilă intrând pe contrasens, inculpatul neavând nicio culpă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă motivat de:
1. încălcarea dispozițiilor art. 289 Cod procedură penală, în sensul că a procedat la judecarea apelului în lipsa apărătorului părții civile.
2. administrat probe în mod neprocedural.
3. comis o gravă eroare reținând o stare de fapt bazată doar pe expertize tehnice, necoroborate cu celelalte probe administrate în cauză, ceea ce a dus la achitarea inculpatului, deși cele patru expertize efectuate în cauză au avut concluzii diferite, iar martorii, Conțiu, au declarații care nu se coroborează cu expertizele, indicând culpa inculpatului; cu privire la despăgubirile civile a solicitat acordarea lor în totalitate.
La termenul de judecare a recursului inculpatul, prin apărătorul său, a declarat că nu-și mai menține primele două motive de recurs, susținând doar cel de-al treilea motiv de recurs.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat (și menținut), precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate.
Procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de organele de poliție și planșele foto, procesul verbal de constatare tehnică, declarațiile părților, ale martorilor, concluziile rapoartelor de expertiză întocmite de experți (expert, experți, de expertul de la Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice C, precum și de experții de la Institutul Național de Expertize Criminalistice B) duc la concluzia că vinovăția pentru producerea accidentului aparține exclusiv părții civilă care, cu atelajul hipo, a efectuat depășirea autoturismelor staționate, intrând pe contrasens și provocând coliziunea. Inculpatul nu putea evita accidentul întrucât spațiul de siguranță pentru oprire a fost mai mic decât cel necesar și nu s-a dovedit că el ar fi trecut cu autoturismul pe sensul opus.
Prin urmare, față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul părții civile este nefondat și urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenta parte civilă va fi obligată să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 166/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./0.12.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș
