Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 649/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 649/2008
Ședința publică din 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 262/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul asistat de apărător ales, avocat, partea civilă asistat de apărător ales, avocat, apărător ales și al părții civile intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs, precum și faptul că asigurătorul Asigurări SA a depus la dosar o cerere prin care indică sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părții civile recurente și al părții civile intimate, avocat, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei penale atacate în sensul stabilirii despăgubirilor civile pentru autoturism la valoarea totală stabilită prin raportul de expertiză și admiterea cererii de acordare de daune morale pentru partea civilă, cu cheltuieli de judecată.
Arată că Tribunalul a calculat suma despăgubirilor luând în calcul valoarea autoturismului de 6697 Euro, stabilită prin ultimul raport de expertiză, din care s-a scăzut suma de 1.600 Euro, remisă de inculpat, dar consideră că această sumă nu reprezintă o justă și integrală despăgubire în sensul art. 998 Cod civil, deoarece pentru a pune în stare de funcționare autoturismul, așa cum era înainte de accident, trebuie să se procedeze la reparația acestuia iar prin raportul de expertiză s-a stabilit valoarea totală a reparației la suma de 9.527 Euro din care se scade suma de 1.600 Euro, astfel că suma pretinsă de partea civilă este de 7.927 Euro.
Critică soluția instanței de apel și în ceea ce privește respingerea în totalitate a cererii de daune morale formulată de partea civilă, deoarece este evident faptul că și acesta a suferit un prejudiciu moral în urma accidentului, a rămas fără mașină, cu soția internată în spital, cu necesitatea unei intervenții chirurgicale și cu toate consecințele care au urmat.
În concluzie solicită admiterea recursului ca fondat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, sub aspectul laturii civile, solicită, în principal, admiterea recursului declarat de inculpat, modificarea hotărârii în sensul reducerii prejudiciului în ce privește autoturismul avariat la suma de 3422,75 Euro și a celorlalte despăgubiri civile la limite corecte și rezonabile. În subsidiar solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanței de apel, pentru completarea expertizei în sensul stabilirii valorii reale rămase la autoturismul avariat și a despăgubirii datorate de inculpat.
Arată că despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă, însă instanța de apel a considerat că nu se impune a se scădea contravaloarea pieselor care nu au fost avariate.
Sub aspectul daunelor morale care au fost acordate în baza acelorași probe de la dosarul cauzei, arată că în temeiul art. 998 Cod civil, inculpatul trebuia să fie obligat să acopere prejudiciul într-un mod echitabil și just, și solicită instanței de recurs să cenzureze aceste daune morale și să le reducă la o sumă corectă.
În ceea ce privește celelalte despăgubiri materiale, arată că sarcina acestor probe revenea părților civile, care trebuiau să facă dovada acestora.
În ce privește latura penală, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, schimbarea hotărârii atacate în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2, 4, 41Cod penal și încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și menținerea celorlalte dispoziții.
Consideră că motivarea schimbării încadrării juridice de către instanța de apel este criticabilă având în vedere că infracțiunea prev. de art. 184 al. 41Cod penal absoarbe infracțiunea prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în acest sens existând și decizia I din 15.10.2007 a, care prin asimilare poate fi aplicată și în speța de față.
În ce privește recursul părții civile, solicită respingerea acestuia. Cu privire la reparațiile autoturismului, consideră că acestea depășesc cu mult valoarea reală a autoturismului. În ce privește daunele morale, solicită respingerea recursului, apreciind că lipsa de folosință a autoturismului nu a putut provoca suferințe fizice și psihice părții civile, care a refuzat oferta făcută de inculpat.
Apărătorul ales al părții civile recurente și al părții civile intimate, avocat, față de recursul inculpatului, în principal, solicită instanței să omită a lua în considerare motivele de recurs, având în vedere prevederile art. 38510Cod procedură penală, potrivit cărora recursul trebuie motivat prin cererea introductivă sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și în temeiul art. 38510al. (21)3Cod procedură penală instanța să ia în considerare numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că instanța de apel a soluționat corect latura penală prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 184 al.2 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2, 4, 41Cod penal. De asemenea, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și în ce privește latura civilă. În ce privește acordarea de către instanța de apel d e despăgubiri pentru autoturism, apreciază că acestea au fost prea mici.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, depune la dosar dovada expedierii în termen, prin poștă, a motivelor de recurs formulate în scris.
Reprezentantul Parchetului consideră că motivele de recurs au fost depuse la dosar în termen, raportat la data expedierii lor prin poștă. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Apreciază că judecătorii au calculat rațional pagubele, precum și faptul că daunele morale nu pot fi detașate față de numărul de zile de îngrijiri medicale. Arată că în speță există două infracțiuni care lezează valori sociale diferite, și anume, sănătatea persoanei și siguranța circulației.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 181/2007 a Judecătoriei Hunedoara inculpatul a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame/ litru alcool pur, prev. și ped. de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de doi ani plus durata pedepsei aplicate.
A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83, 84 Cod penal.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile despăgubiri civile astfel: suma de 6781,98 euro și 520 lei, respingând în rest pretențiile civile.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile despăgubiri civile, astfel: suma de 1451 lei despăgubiri materiale și suma de 5000 lei daune morale, respingând în rest pretențiile.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 1812,25 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Municipal Dr.
A constatat că Asigurări SA B - Sucursala H are calitate de asigurător.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 08 octombrie 2006, în jurul orei 20.00, inculpatul a fost antrenat într-un accident de circulație care a avut loc în municipiul H, pe B-dul -, în dreptul garnizoanei de pompieri militari.
Inculpatul a circulat cu autoturismul marca 1300 cu nr. de înmatriculare -, proprietate personală, din direcția Cantina Restaurant spre gară, iar când a ajuns în dreptul garnizoanei de pompieri, i s-a făcut rău, s-a aplecat spre dreapta pentru a vomita, moment în care a pierdut controlul volanului și a intrat cu autoturismul pe contrasens, lovind frontal autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare -, care circula regulamentar din sens opus, condus de partea vătămată.
În urma impactului au fost accidentați atât conducătorul acestui autoturism cât și soția sa, partea vătămată, care se afla pe bancheta din față dreapta a mașinii, cei doi fiind transportați la spital.
Ca urmare a recoltării probelor de sânge de la inculpat, a rezultat că acesta la ora 21.00 a avut o alcoolemie în sânge de 2,50 grame la mie, iar la ora 22.10, o alcoolemie de 2,20 grame la mie.
Ca urmare a recoltării probelor de sânge de la inculpat, a rezultat că acesta la ora 21.10 a avut o alcoolemie în sânge de 2,50 grame la mie, iar la ora 22.10, o alcoolemie de 2,20 grame la mie.
Inculpatul a recunoscut că a băut în seara zilei de 07 octombrie 2006 și până în dimineața de 08 octombrie 2006, ora 04.00, două sticle de bere de, iar în data de 08 octombrie 2006, orele 13.30-14.30 a mai băut o bere de litri la cofetăria. De asemenea, în aceeași zi, între orele 17.30-20-00 a mai băut 2 sticle de bere de litri fiecare.
În fine, inculpatul a recunoscut faptele susținând că, consumul de alcool nu a fost exagerat de mare, însă a dormit foarte puțin noaptea, a doua zi a fost la serviciu, fiind astfel obosit.
Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a condus autovehiculul în stare avansată de ebrietate, a intrat cu acesta pe contrasens încălcând astfel dispozițiile art. 124 și 129 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 120 - 130 de zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal.
De asemenea, autoturismul părții vătămate a fost avariat în totalitate.
Autoturismul condus de către inculpat era asigurat la SC Asigurări B Sucursala
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 81, 82 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 49.000 lei, daune civile, compusă din 30.000 lei contravaloarea autoturismului distrus, 13.000 lei daune morale, care reprezintă suferință psihică și fizică determinată de faptul că a trebuit să se deplaseze zilnic la spital, la soție și a fost privat și de folosirea autoturismului, 400 lei cheltuieli de transport cu taxiul de la data producerii accidentului și până în prezent și 120 lei costul transportului autoturismului distrus la.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 900 lei cheltuieli suportate pe perioada spitalizării, 29 lei taxă de eliberare certificat medico-legal, 551 lei contravaloare medicamente, cizme ortopedice și susținător pantof cumpărat după externare, 17.000 lei daune morale, reprezentând suferințe fizice și psihice cauzate de accident.
Spitalul municipal Dr. H s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.812,25 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză s-a făcut dovada că partea civilă s-a deplasat de mai multe ori cu taxiul de la domiciliu la spital, unde era internată soția, achitând contravaloarea transportului, respectiv aproximativ 600 lei.
De asemenea, sa depus la dosar chitanța de plată a sumei de 120 lei, transportul autoturismului avariat la SC SRL.
Din raportul de evaluare întocmit de Asigurări Sucursala Har ezultat că, costul reparației autoturismului distrus a fost de 8381,98 euro, din care inculpatul a achitat părții civile suma de 1600 euro, rămânând nerecuperată suma de 6781,98 euro.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile despăgubiri civile astfel: suma de 6781,98 euro și 520 lei.
Întrucât partea vătămată nu a făcut dovada suportării unui prejudiciu moral, s-a respins ca nejustificată cererea de acordare a daunelor morale solicitate.
De asemenea, din probatoriul testimonial (filele 80, 81) s-a făcut dovada că partea vătămată pe perioada spitalizării a avut nevoie de medicamentație și hrană, că soțul s-a deplasat zilnic la spital, astfel că s-au făcut cheltuieli de aproximativ 1000 lei.
Din chitanțele depuse la dosar a rezultat că partea vătămată a cumpărat încălțăminte specială și susținător pentru picior, medicamente și a achitat taxa pentru certificatul medico-legal, cheltuielile ridicându-se la suma de 742,23 lei, deci cu mult peste suma solicitată, conform constituirii de parte civilă.
În ceea ce privește solicitarea de daune morale s-a constatat că partea civilă a suferit grave suferințe fizice și psihice, care sunt de natură să justifice o compensație sub forma daunelor morale, apreciindu-se că suma de 5000 lei este de natură să asigure această compensație.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 999 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 1451 lei despăgubiri civile solicitate și suma de 5000 lei daune morale, respingând în rest cererea.
Împotriva acestei sentințe părțile vătămate și civile și și inculpatul au declarat apel, în termen și motivat.
Părțile vătămate și civile au solicitat următoarele:
Sub aspectul laturii penale schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 184 al. 2,4 și 41Cod penal și aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 13.000 lei care au fost cerute la instanța de fond, iar aceasta le-a respins în mod nejustificat, iar partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale la 17.000 lei reprezentând suferințele fizice și psihice avute în urma accidentului.
Inculpatul a solicitat următoarele:
Sub aspectul laturii penale, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 184 al.2, 4 și 41Cod penal și încetarea procesului penal conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b combinat cu art. 10 lit.1Cod procedură penală întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002, faptele de conducere a autoturismului pe drumurile publice de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de vătămare corporală din culpă constituind o singură infracțiune complexă, de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2, 4 și 41Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a solicitat, în cazul părții civile:
- reducerea daunelor materiale vizând deteriorarea autoturismului la suma de 3422,75 euro prejudiciul real fiind de 5023,75 euro, din care se scade suma de 1600 euro ce i-a fost achitată părții civile;
- înlăturarea sumei de 400 euro reprezentând transport cu taxiul, ca nedovedită.
A solicitat în cazul părții civile:
- înlăturarea sumei de 900 lei cheltuieli pe perioada spitalizării și a sumei de 169 lei reprezentând contravaloarea cizmelor ortopedice întrucât aceasta nu se justifică;
- reducerea cuantumului daunelor morale, suma acordată de instanța de fond, de 5000 lei, fiind exagerată.
Prin decizia penală nr. 262/14 octombrie 2008 a Tribunalului Hunedoaras -au admis ca fondate apelurile declarate de părțile vătămate și civile și și de inculpatul, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. De art. 184 al. 2 și 4 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 și 41teza a-II-a Cod penal, infracțiune pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentință pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice cu o alcoolemie mai mare decât limita legală și s-a dispus executarea pedepsei mai grele de 2 ani închisoare, s-au interzis drepturile civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal (în condițiile art. 71 Cod penal), în baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a stabilit la 5.097 euro cuantumul daunelor materiale (contravaloarea autoturismului avariat) cuvenite părții civile și la 13.000 lei cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile. Restul dispozițiilor sentinței atacate au fost menținute.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că starea de fapt este corectă, inculpatul săvârșind din culpă faptele arătate, însă încadrarea juridică este nelegală pentru că infracțiunea prev. de ar. 184 al. 2, 4 și 41Cod penal înglobează două activități ilicite distincte, ambele sancționate de legiuitor: infracțiunea prev. de art. 184 al. 41Cod penal și infracțiunea prev. de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cele două infracțiuni urmând a fi reținute în concurs. Sub aspect civil s-au reapreciat despăgubirile civile și daunele morale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată și civilă, care a solicitat acordarea despăgubirilor materiale la suma solicitată de el, precum și daune morale, și inculpatul care a solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală), întrucât această infracțiune este absorbită în infracțiunea prev. de art. 184 al. 2, 4, 41Cod penal, iar sub aspect civil să fie reduse despăgubirile civile și daunele morale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză a fost reținută o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, stare de fapt necontestată de părți.
În ce privește încadrarea juridică însă, nici una dintre instanțele de fond sau de apel nu a reținut o încadrare juridică legală.
Fapta inculpatului de a conduce autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,50 grame la mie și de a cauza accidentul în urma căruia s-a produs vătămarea corporală gravă din culpă a victimei (leziuni vindecabile în 120 - 130 de zile de îngrijiri medicale) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4, 41Cod penal, infracțiune complexă în conținutul căreia intră atât fapta de a vătăma grav victima, cât și fapta de a conduce pe drumurile publice un autoturism în timp ce inculpatul se afla în stare de ebrietate.
Potrivit art. 41 alin. 3 Cod penal, infracțiunea unică, complexă, este infracțiunea în conținutul căreia intră, ca element sau ca circumstanță agravantă o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.
Prin introducerea alin. 41al art. 184 Cod penal legiuitorul a dorit să sancționeze mai grav, dar ca infracțiune complexă, fapta celui care, aflându-se în stare de ebrietate conduce un autoturism pe drumurile publice și produce din culpă vătămarea gravă a unei persoane, săvârșind astfel doar infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2, 4 și 41Cod penal în care infracțiunea prev. de art. 79 al. 1 (renumerotat 87 alin. 1) din OUG nr. 195/2002 este absorbită în întregime ca circumstanță agravantă.
Din modul de reglementare al legiuitorului în definirea infracțiunilor prev. de art. 184 al. 2, 4, 41Cod penal și cea reglementată de OUG nr. 195/2002 se poate observa că cele două incriminări sunt formulate în termeni asemănători, iar această similitudine reflectă o realitate care, în ambele cazuri, poate duce la o urmare mai gravă la care se referă alin. 4 și 41din art. 184 Cod penal.
Singura problemă, care ar putea împiedica reținerea ca infracțiune unică complexă, s-ar putea invoca cu privire la faptul că legiuitorul, în reglementarea de la art. 184 al. 41Cod penal, nu folosește și sintagma "având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală", ci doar cea "care se află în stare de ebrietate". Deși este o omisiune a legiuitorului, "de lege ferenda", pentru a se înlătura orice interpretare restrictivă, textul ar trebui completat în acest sens.
În speță însă, la o alcoolemie stabilită prin analiza de laborator de 2,50 grame la mie, este evident că inculpatul se afla în stare de ebrietate, stare care se instalează, de regulă, la peste 0,80 grame la mie.
Diferențierea între cele două sintagme "având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală" și "care se află în stare de ebrietate" a fost făcută de legiuitor în reglementarea legii speciale (OUG nr. 195/2002) doar pentru acoperirea posibilității de probare a infracțiunii, îmbibația alcoolică peste limita legală fiind dovedită prin analiza de laborator, iar starea de ebrietate putând fi dovedită și prin orice alte mijloace de probă, atunci când proba de sânge nu poate fi luată spre a se putea stabili ulterior, prin analiza de laborator, cantitatea de alcool din sânge.
De altfel, cele două sintagme nu se exclud, ci se completează reciproc, în oricare din situațiile arătate săvârșindu-se o singură infracțiune, cu același conținut și cu aceeași pedeapsă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii (prin decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 81/1 februarie 2008) a stabilit că fapta unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 teza 1 Cod penal, în care este absorbită infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar uciderea din culpă a unei persoane în aceleași împrejurări, comisă de un conducător auto care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, constituie infracțiunea unică (complexă) de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 teza 2 Cod penal.
Așadar, prin comparare, dacă în aceleași condiții se produce ca urmare doar o vătămare corporală din culpă (și nu o ucidere din culpă), în mod judicios instanțele vor trebui să rețină și această situație (cu urmări mai puțin grave) tot o infracțiune unică complexă de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2, 4, 41Cod penal, în care este absorbită infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Reținerea ca infracțiune separată a conducerii unui autovehicul de o persoană aflată în stare de ebrietate, în concurs cu infracțiunea prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal (în opinia primei instanțe) sau cu infracțiunea prev. de art. 184 al. 2, 4 și 41Cod penal (în opinia instanței de apel), excede intenției legiuitorului care, dacă ar fi dorit o asemenea încadrare juridică, fie ar fi renunțat la incriminarea expresă a acestei forme agravate a vătămării corporale din culpă, fie ar fi prevăzut în mod expres că în acest caz va exista concurs de infracțiuni (așa cum a prevăzut la forma agravantă a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2 Cod penal).
În concluzie, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul inculpatului, se vor casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 181/2007 a Judecătoriei Hunedoara sub aspectul laturii penale, se va reține ca încadrare juridică a faptei inculpatului infracțiunea unică, complexă, prev. de art. 184 alin.2, 4, 41Cod penal, în care se absoarbe în întregime infracțiunea prev. de art. 79 alin. 1 (renumerotat art. 87 alin. 1) din OUG nr. 195/2002, aplicând inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea și a art. 71 al. 2 și art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, precum și art. 81 și 82 Cod penal în sensul suspendării executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, restul dispozițiilor hotărârilor fiind menținute.
În ce privește rezolvarea laturii civile, aceasta a fost corect soluționată, suma acordată pentru autoturismul avariat fiind cea reală și dovedită, la fel fiind bine apreciat că părții civile nu i se cuvin daune morale, iar părții civile i se cuvin daune morale la suma stabilită.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul părții civile urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în legătură cu recursul inculpatului vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală partea civilă recurentă va fi obligată să plătească statului suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 262/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 181/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr-, sub aspect penal, și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2, 4 și 41Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal și art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Menține celelalte dispoziții din sentințele penale casate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs pentru inculpat rămân în sarcina acestuia.
Respinge ca nefondat recursul părții civile.
Obligă pe partea civilă recurentă să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
cu opinie separată
în sensul admiterii recursului
inculpatului numai sub aspectul
încadrării juridice dată faptelor
și care se circumscrie infracțiunilor
reținute de către instanța de fond
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 08.01.2009
Jud. apel,
Jud. fond
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
În expunerea argumentelor opiniei separate apreciez faptul că încadrarea juridică dată cu ocazia exprimării opiniei majoritare nu corespunde exigențelor textelor de lege reținute, excedând accepției normei de incriminare prevăzute de art. 184 al. 41Cod penal.
1. Sub aspectul stării de fapt rezultă fără dubiu că inculpatul a provocat un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a victimei, în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 gr/ mie, concentrație stabilită în urma evaluării probelor prelevate de la acesta.
2. În ce privește încadrarea juridică a faptelor comise, reținerea în sarcina inculpatului a unei infracțiuni unice, cea prevăzută de art. 184 al. 2, 4 și 41Cod penal ar lipsi de conținut fapta sa de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
3. Nu se poate aprecia, în opinia mea, că fapta sus arătată este absorbită în agravanta prevăzută la art. 184 al. 41Cod penal, atâta timp cât din interpretarea strictă a acestui text de lege nu reiese în mod indubitabil angajarea răspunderii penale în cazul în care gradul de alcoolemie depășește limita legală, ci doar în condițiile constatării stării de ebrietate, ceea ce poate include sau nu o valoare teoretică a intoxicației etilice peste limita de 0,80 grame la mie.
4. Întrucât între starea de ebrietate și intoxicația etilică stabilită prin analiza de laborator, intoxicație care depășește limita legală, există diferențe în accepția textelor de lege, chiar dacă în realitate ele nu se exclud, acest aspect obligă la o încadrare stricto sensu, atâta timp cât legiuitorul a înțeles să le prevadă în această manieră.
5. Argumentul pentru care apreciez că faptele inculpatului se circumscriu celor două infracțiuni și nu unei singure infracțiuni este tocmai neconcordanța între elementele ce definesc latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și exigențele prevăzute de alin. 41al art. 184 Cod penal, care impun existența stării de ebrietate și nu a intoxicației etilice constatate prin probe de laborator.
În această situație s-ar crea, în mod nejustificat, o situație mai favorabilă pentru inculpat, care nu mai este tras la răspundere pentru o infracțiune distinctă (cea prevăzută de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002) și care ar angrena reținerea concursului de infracțiuni.
În speța de față însă, întrucât legea nu distinge, consider că s-ar acorda o clemență nejustificată inculpatului cum, pe de altă parte, încadrarea juridică reținută de instanța de apel, prin reținerea art. 184 al.2, 4, 41Cod penal și a art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002 în concurs, ar determina într-o manieră atipică o dublă sancțiune și de aici, crearea unei situații defavorabile inculpatului.
6. Este de observat, pe de altă parte, că decizia nr. 1/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată în apărare, vizează infracțiunea de ucidere din culpă (art. 178 al. 3 Cod penal), care nu dă loc la interpretări, atâta timp cât textul respectiv incriminează uciderea din culpă a unei persoane săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate.
În aceste circumstanțe este explicabil raționamentul potrivit căruia infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală este absorbită în infracțiunea sus arătată, tocmai pentru a nu se crea o situație mai gravă inculpatului.
Judecător,
- - -
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș
