Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.95/
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata - cu domiciliul în C,-, -,.A,.1,.1 și C,-, -,.A,.4,.16, împotriva deciziei penale nr.515 din data de 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurenta inculpată, personal și asistată de avocat ales -, în baza împuternicirii avocațiale nr.50812/2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet individual.
- intimata parte civilă - personal;
Se constată lipsa intimatului parte civilă Spitalul Clinic Județean C și a intimatului asigurator
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, procedează la audierea recurentei inculpate, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
Avocat - pentru recurenta inculpată depune la dosar un set de înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurenta inculpată, arată că recursul vizează motivele de casare prevăzute de art.3859alin.1. pct.10,14, 18 Cod procedură penală și vizează următoarele aspecte:
1) încălcarea dispozițiilor art.6 din CEDO și art.378 alin.11Cod procedură penală. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare fără ca inculpata care fusese achitată la instanța de fond să se dispună ascultarea ei în prealabil. Apreciază că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța.
2) hotărârea instanței de apel este pronunțată pe baza unei grave erori de fapt prin interpretarea greșită a probelor. S-a dat relevanță declarației martorei, însă apreciază că pe de o parte declarația acestei martore care este vecină cu partea vătămată este neverosimilă. Nu apare în nici un act de cercetare la fața locului și în același timp nu este menționată nici de către persoanele care au perceput personal și direct modul de producere a accidentului, iar pe de altă parte această declarație nu este nici credibilă și nici pertinentă, întrucât a declarat că se afla cu spatele spre locul producerii accidentului nepercepând direct și personal momentul și locul în care s-a produs impactul. Solicită a se sancționa reținerea de către instanța de fond a declarației acesteia și să se dispună înlăturarea acesteia.
Precizează că au fost administrate două probe cu expertiză tehnică auto, însă ambele comportă critici în ceea ce privește modalitatea de stabilire a concluziilor cu privire la starea de fapt. Solicită înlăturarea motivării instanței de fond care a reținut concluziile celor două rapoarte de expertiză cu privire la locul producerii impactului. Apreciază că în lipsa unor probe materiale directe care să demonstreze că locul accidentului a fost pe marcajul pietonal, starea de fapt nu poate fi conturată decât în raport de celelalte probe administrate în faza de cercetare judecătorească. Este vorba despre declarațiile celor doi taximetriști care au arătat în mod clar că partea vătămată nu s-a asigurat nu se afla pe marcajul pietonal ci se deplasa paralel cu acesta la o distanță de 2. Motiv pentru care, în aceste circumstanțe reținând faptul că inculpata se deplasa cu o viteză de 35- 36 km/, se afla la o distanță de 20 de marcajul pietonal, partea vătămată nu s-a asigurat, nu era pe marcajul pietonal nu se poate reține pe cale de consecință o culpă în producerea accidentului în sarcina conducătoarei auto. Observând concluziile ambelor rapoarte de expertiză se poate constata că a depus o opinie de către un expert tehnic auto, care coroborând viteza autoturismului stabilită de prima expertiză cu viteza de deplasare a părții vătămate stabilită de cea de a doua expertiză a ajuns la concluzia că din punct de vedere obiectiv nu exista timpul fizic necesar pentru a opri în condiții normale autoturismul.
În aceste condiții solicită a se constata incidența în cauză art.47 Cod penal și menținerea soluției de achitare pronunțată de Judecătoria Constanța.
3) redozarea pedepselor, reaprecierea cu privire la latura civilă urmând a se avea în vedere obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Menționează totodată că la instanța de apel la un moment dat inculpata nu s-a mai putut prezenta întrucât nu i-a mai permis starea sănătății.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpata. În cauză s-a reținut că inculpata a accidentat-o pe partea civilă, care se afla pe marcajul pietonal, cauza producerii accidentului constând în faptul că inculpata nu a adaptat viteza de mers la starea carosabilului, condiții în care consideră că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Având cuvântul, intimata parte civilă susține că inculpata s-a preocupat de starea ei doar la spital, în rest nu este nimic adevărat din ceea ce a susținut aceasta astăzi în declarația dată. Menționează că în momentul producerii accidentului se afla pe mijlocul trecerii de pietoni.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată solicită admiterea recursului.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față
Judecătoria Constanța, județul C, prin sentința penală nr.2747/20.12.2006 dată în dosarul penal nr-, a pronunțat următoarea hotărâre:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod proc.penală și art 47 Cod penal, a fost achitată inculpata - fostă - fiica lui și, născută la data de 5.03.1971, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de partea vătămată și partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, ca nefondate.
In baza art. 192 alin. 3 cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin decizia penală nr.515 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Constanțaa pronunțat următoarea decizie:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis ca fondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și apelanta parte civilă împotriva sentinței penale nr. 2747/20.12.2006 a Judecătoriei Constanța, a desființat sentința penală și rejudecând a dispus:
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal a condamnat inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal termenul de încercare este de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii.
A obligat inculpata alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA la despăgubiri civile către partea civilă în sumă de 10.500 lei din care suma de 2.500 lei cu titlu de daune materiale și 8.000 lei cu titlu de daune morale, cât și la despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență C în sumă de 2.565 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A obligat inculpata la cheltuieli judiciare către stat (judecata în fond a cauzei) în sumă de 700 lei.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
A înlăturat din sentința penală apelată toate mențiunile contrare prezentei decizii.
Împotriva ambelor hotărâri, inculpata declară recurs nemotivat.
Oral prin apărătorul ales, se susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate, deoarece s-a comis o gravă eroare de fapt, cu ocazia interpretării probelor administrate în faza de urmărire penală, înlăturându-se probele ce au fost administrate în faza de cercetare judecătorească.
Concluziile celor două expertize tehnice efectuate în cauză, deși sunt contradictorii, ultima răspunde exigențelor în funcție de probele ce au fost administrate, astfel că se poate reține că inculpata s-a aflat în imposibilitate de a prevedea ivirea împrejurărilor care au dat naștere rezultatului neașteptat, prevăzut de art.47 cod penal.
În subsidiar se solicită redozarea pedepsei și aprecierea asupra despăgubirilor civile acordate părții vătămate.
Din raportul de constatare medico-legală nr.7/AC/11.01.2005, rezultă că partea vătămată, a suferit leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale.
La stabilirea stării de fapt, au fost avute în vedere procesul verbal de constatare încheiat cu ocazia cercetării locului faptei la care au fost atașate planșe foto, declarația părții vătămate, raportul de expertiză medico-legal, declarațiile martorilor, raportul de expertiză tehnică judiciară, declarațiile date de inculpată.
Instanța de fond reține că, inculpata s-a aflat în situația prevăzută de art.47 cod penal, datorită împrejurărilor imprevizibile care nu au putut fi preîntâmpinate de aceasta, având în vedere că în zona în care s-a produs accidentul, 1 era ocupată în totalitate de taximetre, iar în parcarea din față magazinul"" înainte de zona de trecere pentru pietoni, se aflau parcate autovehicule cu marfă până în apropierea marcajului pietonal.
Partea vătămată când a ajuns în intersecția cel M cu strada -, care se deplasa pe carosabil, s-a angajat să traverseze în afara marcajului pietonal la o distanță aproximativă de 1,5 - 2 metri.
Tribunalul Constanța, reține vina inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Reținând declarația, care declară că partea vătămată mergea în urma acesteia pe marcajul pietonal, dar se înlătură concluziile raportului de expertiză tehnică potrivit căruia viteza de deplasare a autoturismului era de 36- 37 km/. deși prin expertiza tehnică efectuată în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B, se precizează că viteza de deplasare nu putea fi stabilită, dar că inculpata putea evita accidentul.
Față de susținerile celor două instanțe constată:
Din ansamblul material probator administrat în ambele faze ale procesului penal, respectiv cele menționate mai sus, dar și declarațiile martorilor oculari și (vezi decl.fila 75 și fila 105 dosar fond), chiar din declarația dată de martora, rezultă următoarele:
Partea vătămată a voit să se angajeze în traversarea străzii, se afla la aproximativ 2 metri de zebra din partea Policlinicii, când autoturismul condus de inculpată, vrând să o evite pe partea vătămată a virat stânga, iar datorită șoselei umede a derapat în sens opus, lovind ușor partea vătămată și autoturisme din parcare. Martorii subliniază că vizibilitatea inculpatei era obturată pe partea, datorită autoturismelor parcate neregulamentar, dar și a celor ce transportau marfă la magazin.
Primul raport de expertiză tehnică care s-a întocmit în baza procesului verbal de cercetare a locului faptei, a schiței locului faptei, a descinderii la fața locului, concluzionează că din partea inculpatei nu a existat posibilitatea tehnică a evitării accidentului, deoarece timpul de care a dispus, a fost inferior timpului necesar opririi.
Expertiza tehnică criminalistică din 18 aprilie 2008, analizând dinamica producerii accidentului, stabilește că victima se angajează în traversarea carosabilului în zona unei treceri pentru pietoni.
Autoturismul condus de inculpată se deplasa pe a doua.
Starea de pericol s-a declanșat în momentul în care autoturismul apropiindu-se de trecerea de pietoni, victima a pășit pe marcaj pietonal.
Nu a putut fi determinată valoarea vitezei autoturismului.
Se concluzionează că, ar fi avut posibilitatea de a preveni producerea accidentului, numai dacă conducătorul auto ar fi adaptat viteza la condițiile de drum existente în acea zonă.
Expertul tehnic prezintă o ipoteză argumentată strict, teoretică, respectiv adaptarea vitezei autoturismului la condițiile date.
Dar, expertiza tehnică nu a stabilit valoarea vitezei autoturismului în prevenirea producerii accidentului, dacă se încadra în cadrul admis, sau sub această limită și numai în aceste condiții să se aprecieze încălcarea conducătorului auto.
Din schița locului faptei, întocmită cu ocazia cercetării locului faptei, de către lucrătorul de poliție se evidențiază fără dubii, că vizibilitatea de deplasare a autoturismelor care avea loc pe a doua, era obturată de două autovehicule mari, iar impactul care a avut loc a fost concomitent cu manevra efectuată de partea vătămată de a traversa carosabilul, care cu siguranță a apreciat că are timpul necesar să traverseze.
Din declarațiile martorilor oculari, rezultă că partea vătămată a efectuat deplasarea nu pe marcaj, ci la o distanță de acesta.
Martora, vecina părții vătămate, textual a declarat că aceasta din urmă mergea în urma ei, dar nu a văzut cum s-a produs impactul, a auzit strigăte numai după ce a traversat carosabilul, ajungând pe trotuar.
A văzut-o pe partea vătămată la sol și pe taximetrist lângă ea.
Pentru încadrarea faptei în infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal, trebuie îndeplinită cerința ca vătămările corporale să fie rezultatul nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, atât din cele două expertize tehnice cât și din probe, nerezultând că inculpata a încălcat expres vreo prevedere a Regulamentului de aplicare dec. nr.195/2002 și nici nu se poate reține că nu a luat măsurile de prevedere pentru a evita lovirea victimei, având în vedere împrejurările concrete în care a avut loc impactul.
În afara marcajului de trecere de pietoni, victima fără a se asigura suficient, a fost surprinsă de conducătorul auto concomitent cu traversarea.
Sub aspectul laturii subiective inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale și nici nu a acceptat posibilitatea producerii lui.
Ca atare instanța apreciază că faptei îi lipsește elementul constitutiv al infracțiunii, respectiv latura obiectivă, dar și intenția sub forma culpei.
Pentru aceste considerente urmează a admite ca fondat recursul, a casa hotărârea instanței de apel și în baza art.11 pct.2 lit.a - art.10 lit.d cod procedură penală a achita inculpata pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal. Se vor menține celelalte dispoziții ale hot. în măsura în care nu contravin prezentei decizii, inclusiv cele referitoare la acțiunea civilă. Conform art.189 cod proc.penală, onorariul de 50 lei pentru avocat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admite recursul penal declarat de inculpata - cu domiciliul în C,-, -,.A,.1,.1 și C,-, -,.A,.4,.16, împotriva deciziei penale nr.515 din data de 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, casează hotărârea instanței de apel și, în baza art.11 pct.2 lit."a"-art.10 lit."d" Cod procedură penală, achită inculpata pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei, inclusiv cele referitoare la acțiunea civilă.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul de 50 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
3 ex./19.03.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Adriana Ispas, Viorica Costea
