Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 158/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 158
ȘEDINȚA SEPARATĂ ȘI DIN 06.03.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen JUDECĂTOR 2: Novac Liliana
- -- JUDECĂTOR 3: Pocovnicu Dumitru
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de- -- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.617/A din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință separată și nepublică se prezintă avocat pentru recurentul inculpat și intimata parte responsabilă civilmente, lipsă fiind recurentul inculpat, intimatul parte vătămată, intimații părți civile Spitalul Jud. B, Spitalul de Neurochirurgie I, intimatul parte responsabilă civilmente, intimatul autoritate tutelară Consiliul Local B și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul recurentului inculpat, intimata parte responsabilă civilmente și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, lasă soluția la aprecierea instanței, față de faptul că decizia recurată este favorabilă recurentului inculpat.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Intimata parte responsabilă civilmente având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.
Solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 639 din data de 28.02.2006, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. 18636/2004, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței solicitată de inculpații și, din art. 182 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal și art. 99 alin.3 Cod penal față de inculpatul și art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a și art. 99 alin.2 Cod penal față de inculpatul, în art. 181 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal și art. 99 alin.3 Cod penal, față de inculpatul și art. 181 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal și art. 99 alin.2 Cod penal, față de inculpatul.
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței față de inculpații, și din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea față de fiecare dintre inculpați a prevederilor art. 75 lit.a Cod penal și art. 99 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal și art. 99 al.in2 Cod penal față de fiecare inculpat.
1. În baza art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a, 99 alin.3, art.74 lit.a, 76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 8.10.1984 în B, cetățean român, domiciliat în B, str. - -,.29,.A,.1, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
2. În baza art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a, 99 alin.2, art. 74 lit.a, art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 11.10.1986 în B, cetățean român, domiciliat în B, str. - 112,.D,.9, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
S-a interzis inculpaților și drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
3. În baza art. 180 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a, 99 alin.2, art. 74 lit.c și art.76 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 6.08.1986, cetățean român, domiciliat în B, str. -,.l 12,.D,.15, la pedeapsa de 500 RON amendă penală.
4. În baza art. 180 alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a, 99 alin.2, 74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 19.10.1987 în B, cetățean român, domiciliat în B, str. -, 130,.A, ap14, la pedeapsa de 500 RON amendă penală.
5. În baza art. 180 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a, art. 99 alin.2, art. 74 lit.a și art. 76 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 18.08.1987, cetățean român, domiciliat în str. - 128,.C,.20, la pedeapsa de 500 RON amendă penală.
6. În baza art. 180 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 99 alin.2, art. 74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 4.02.1988, în B, cetățean român, domiciliat în B, str. - 124,.C,.25, la pedeapsa de 500 RON amendă penală.
7. În baza art. 180 alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a, art. 99 alin.2, art. 74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 3.01.1987 în B, cetățean român, domiciliat în B, str. - 124,.C,.5, la pedeapsa de 500 RON amendă penală.
În baza art.1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațierea executării pedepselor aplicate inculpaților, și.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art.1000 alin. 2 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și au fost obligați toți inculpații, în solidar, și fiecare dintre inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile sumele de 3000 RON daune materiale și 3000 RON daune morale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 cod civil și art. 1000 alin. 2. Cod civil, cu art. 106 din OUG150/2002, au fost obligați toți inculpații în solidar și fiecare dintre inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile B suma de 574, 28 RON și către I suma de 628 RON actualizată la data executării.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în data de 21.04.2002, Școala nr. 16 din mun. Bao rganizat un spectacol intitulat " Prinț" ce a avut loc la Casa de Cultură a mun.
La acest eveniment a participat partea vătămată și cei 7 inculpați.
După spectacol s-a organizat și o discotecă la care a fost prezentă care era însoțit de numiții,. 3utnaru precum și toți inculpații.
La orele 18,00 după terminarea discotecii, partea vătămată împreună cu persoanele mai sus menționate au plecat spre casă.
Pe strada - - din municipiul B, partea vătămată a fost ajunsă de un grup format din aproximativ 30 de persoane din care făceau parte și inculpații.
Datorită unor neînțelegeri iscate între cele două grupuri, făptuitorul (zis și ), care făcea parte din grupul inculpaților, 1-a lovit cu pumnul pe numitul, un prieten al părții vătămate.
Partea vătămată observând atacul pornit împotriva prietenului său a încercat să aplaneze conflictul, însă de teamă a renunțat și a fugit spre niște garaje pentru a nu fi lovit și el.
Văzând că partea vătămată a început să se îndepărteze de la locul conflictului prin fugă, inculpații (zis ) și au urmărit-o pe partea vătămată cu intenția de a lovi.
Ajungând-o din urmă pe partea vătămată, și pe care partea vătămată îi cunoștea la acel moment, au început s-o lovească pe aceasta cu pumnii și picioarele.
Astfel, inculpatul a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona toracică, după care a lovit-o cu piciorul în zona capului. Concomitent cu loviturile aplicate de inculpatul, inculpatul a lovit-o și el pe partea vătămată cu piciorul în cap.
La un moment dat cei doi inculpați au încetat s-o mai lovească pe partea vătămată, drept pentru care aceasta a început să se deplaseze spre casă.
În timp ce mergea spre domiciliu, partea vătămată a fost ajunsă din nou de inculpații și, care au continuat s-o lovească cu pumnii și picioarele, lovituri aplicate în zona capului părții vătămate.
Celor doi inculpați li s-au alăturat și alte persoane printre care și inculpații, care au aplicat toți lovituri părții vătămate.
Urmare a loviturile primite partea vătămată s-a prăbușit pierzându-și cunoștința.
Partea vătămată a suferit leziuni grave în zona capului astfel că, datorită acestora, când a ajuns în scara blocului unde locuiește i s-a făcut rău.
Datorită acestei stări, partea vătămată a fost transportată și internată în Spitalul Județean B și urmare a stării grave în care se afla (comă gr. 1) a fost trimisă la Clinica de Neurochirurgie I, unde s-a intervenit chirurgical, fiind internată în această unitate în perioada 20.29.04.2002.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1728/10.06.2002, partea vătămată a prezentat diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut, hematom extradural temporo-parietal drept acut, comă grad 1, leziuni ce pot data din 21.04.2002, care au putut fi produse prin lovire cu obiecte și mijloace contondente ce necesită 40-45 zile îngrijiri medicale. Raportat al gravitatea leziunilor, acestea au fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei din punct de vedere medico-legal.
Concluziile raportului medico-legal au fost menținute și de raportul de expertiză medico-legală efectuat de LM. B în faza cercetării judecătorești.
Analizând probele administrate în cele două faze procesuale, instanța de fond a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpaților, și prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea față de fiecare dintre ei a prevederilor art. 75 lit.a Cod penal și art. 99 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.l Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a și art. 99 alin.2 Cod penal față de fiecare inculpat, având în vedere următoarele considerente:
Probatoriul administrat în cauză demonstrează fără dubiu că loviturile aplicare părții vătămate care i-au cauzat leziunile reținute în lucrările medico-legal și punerea vieții acestuia în primejdie au fost aplicate de inculpații și.
Partea vătămată arată în declarația dată la urmărirea penală că a fost puternic lovită în cap de inculpații sus amintiți, lovituri care i-au provocat pierderea cunoștinței.
Martora care a perceput direct situația de fapt, aflându-se împreună cu partea vătămată, a arătat constant în ambele declarații că primii care au lovit-o pe partea vătămată au fost inculpații și, declarația martorei, coroborându-se, astfel, cu situația descrisă de partea vătămată.
Aceeași martora arată că partea vătămată a fost lovită de un grup de aproximativ 30 de persoane fără a percepe contribuția infracțională a fiecărui agresor, în sensul de a preciza în ce zonă a corpului au lovit ceilalți inculpați.
Inculpații față de care se apreciază că este necesară schimbarea calificării juridice, au recunoscut fiecare că au lovit-o pe partea vătămată, însă nu în zona capului, ci în zona abdomenului, picioarelor și spatelui.
Analizând toate declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța constată că depozițiile acestora nu sunt concludente pentru a se demonstra în ce au constat acțiunile fiecărui inculpat în parte, respectiv zona corpului unde au aplicat loviturile, numărul și intensitatea acestora, astfel încât să se poată stabili existența legăturii de cauzalitate dintre acțiunile tuturor inculpaților și rezultatul produs.
Având în vedere că este dovedită neîndoielnic doar legătura de cauzalitate dintre loviturile aplicate de inculpații și și urmarea produsă, respectiv leziunile care i-au pus în primejdie viața părții vătămate, instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței este justă doar în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați susmenționați.
În consecință, ținând cont de voința părții vătămate exprimată în fața unui funcționar care i-a atestat identitate și a constatat voința acesteia, arătând că înțelege să formuleze plângere prealabilă, fiind respectate dispozițiile art. 286 alin.2 Cod procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile reținute prin rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.l Cod penal față de inculpații, C-tin și.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpații și din infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art.181 alin.l Cod penal, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată urmând aor espinge.
Fapta celor doi inculpați a primit calificarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal, întrucât acțiunile acestora au creat părții vătămate posibilitatea reală și concretă ca partea vătămată să înceteze din viață, împrejurare constatată în conținutul înscrisurilor medico-legale existente la dosarul cauzei.
Astfel, cei doi inculpați au acționat cu intenția de a vătăma fizic pe partea vătămată, iar punerea în primejdie a vieții survenind ca rezultat mai grav în discordanță cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat, inculpații acționând cu praeterintenție.
Prin urmare chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale necesar refacerii sănătății părții vătămate este sub 60, dat fiind existența rezultatului mai grav (punerea în primejdie a vieții părții vătămate), instanța a constatat că încadrarea juridică dată faptelor este corectă.
Situația reținută a fost reținută de instanța de fond ca rezultând din: declarația părți vătămate, înscrisurile medico-legale, declarațiile martorilor audiați coroborate cu declarațiile luate inculpaților.
În drept, faptele inculpaților și, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a și art. 99 alin.2 Cod penal pentru inculpatul și art. 182 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a și art. 99 alin.3 Cod penal pentru inculpatul.
În drept, faptele inculpaților:, și au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit.a și art. 99 alin.2 Cod penal, față de fiecare inculpat.
În cauză a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpații și și partea vătămată.
Procurorul arată că nu a fost citat inculpatul minor, iar schimbarea încadrării juridice nu este susținută de probele administrate în cauză.
De asemenea, inculpații au solicitat reducerea pedepsei, suspendarea executării pedepsei și s-a invocat faptul că schimbarea încadrării juridice nu a fost pusă în discuția părților.
Prin decizia penală nr. 617/A din data de 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379, pct.2 lit.b Cod procedură penală, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și de apelanții-inculpați și, precum și apelul declarat apelantul-parte vătămată.
S-a desființat sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Bacău.
În baza art.383 alin.3 Cod procedură penală, s-au menținut actele procedurale efectuate până la data de 07.11.2005, inclusiv.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul, născut la data de 04.02.1988, a fost trimis în judecată, în stare de minorat, la data de 08.11.2002 după prima judecată tot în stare de minorat, a fost sesizată din nou prima instanță la data de 30.12.2004, și cu soluționarea acțiunii penale pornită împotriva inculpatului.
Din eroare, prima instanță, la ultimele termene de judecată, nu a dispus citarea acestui inculpat, deși măsura procesuală era în continuare obligatorie.
Având în vedere că acesta era minor, prezența sa fiind obligatorie sub sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 197 alin.2 Cod procedură penală, sancțiune care nu poate fi înlăturată în nici un mod, instanța de apel este obligată să admită apelurile formulate în cauză, să desființeze sentința penală atacată și să trimită cauza, în baza art. 379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, spre rejudecare la prima instanță.
Deși cauza este veche, caracterul rezonabil al termenului în care trebuie soluționată, se motivează de instanța de apel, nu trebuie să primeze în fața nerespectării formelor legale obligatorii și importante impuse de dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris și deși legal citat nu s-a prezentat în instanță, acesta fiind plecat în străinătate.
Apărătorul desemnat din oficiu a arătat că față de faptul că decizia recurată îi este favorabilă recurentului-inculpat, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Analizând decizia recurată în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele de mai jos.
Printre inculpații trimiși în judecată a fost și inculpatul, născut la data de 04.02.1988.
Deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată se presupune că a fost săvârșită la data de 21.04.2004, în cauză și pentru acest intimat-inculpat erau aplicabile dispozițiile art.480 și următoarele Cod procedură penală, privind "Procedura în cauzele cu infractori minori"
În conformitate cu dispozițiile art.483 alin.3 Cod procedură penală, modificat "Inculpatul care a săvârșit infracțiunea în timpul când era minor este judecat potrivit dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori."
Din examinarea acestui text rezultă că judecarea unei cauze penale în care inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunii, se judecă potrivit procedurii speciale aplicabile inculpaților minori, chiar dacă la data sesizării primei instanțe, sau pe parcursul judecății, până la rămânerea definitivă a hotărârii, inculpatul ar împlini vârsta majoratului.
În conformitate cu prevederile art.484 alin.1 Cod procedură penală,"Judecarea cauzei privind o infracțiune săvârșită de un minor se face în prezența acestuia, cu excepția cazului când minorul s-a sustras de la judecată".
Față de aceste prevederi, prezența inculpatului minor la judecarea cauzei era obligatorie.
Potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, "Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori."
Printre motivele de nulitatea absolută prevăzute de acest text este și cel referitor la prezența inculpatului, când prezența acestuia la judecarea cauzei este obligatorie potrivit legii.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că intimatul-inculpat nu a fost prezent la judecarea cauzei la prima instanță și nici nu există dovezi din care să rezulte că acesta s-a sustras de la judecată.
În aceste condiții, actele procesuale au fost efectuate de prima instanță cu nesocotirea dispozițiilor legale, fiind lipsite de valoare, ele fiind caracterizate ca ineficace din punct de vedere juridic.
Din examinarea aspectelor relevate mai sus, rezultă că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea acestora are ca urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămare procesuală care este prezumatăiuris de iure,vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite prin încălcarea legii.
Încălcările dispozițiilor legale privind desfășurarea procesului penal menționate mai sus sunt prevăzute, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, sub sancțiunea nulității absolute, efectele acestora atrăgând ineficiența juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, acestea urmând a fi refăcute de prima instanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 RON.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.617/A din data de 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 RON.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 90 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Pronunț.dec.apel -
Red.dec.rec.
El.
12.03/12.03.2008/2 ex
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Novac Liliana, Pocovnicu Dumitru
