Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 202/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 202/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 334/A din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a menținut sentința penală nr. 108 din 24 ianuarie 2007 Judecătoriei Oradea, privind pe inculpatul G,. în O,-,. 1, jud. B, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat G personal și asistat de apărătorul său ales, av., moștenitorii părții vătămate și și curatorul și au lipsit moștenitoarea părții vătămate intimate, partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean B și intimații Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor și autoritatea tutelară de pe lângă Primăria
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
S-a procedat la ascultarea inculpatului intimat G, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet și casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului intimat la o pedeapsă just individualizată, cu suspendare sub supraveghere. A arătat că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare a inculpatului, deși probele administrate în cauză au demonstrat atât existența faptei, cât și vinovăția inculpatului intimat. S-a arătat că în cauză nu se poate discuta despre un atac al părții vătămate îndreptat împotriva inculpatului sau al mamei acestuia și cu atât mai puțin despre existența legitimei apărări. A solicitat să se dispună scoaterea din cauză a moștenitorilor părții vătămate intimate,ținând seama de faptul că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat să se respingă ca nefundat recursul parchetului, arătând că în mod corect în cauză s-a reținut legitima apărare, din probele administrate în cauză rezultând că într-adevăr a avut loc o altercație, partea vătămată încercând să o lovească pe mama inculpatului intimat, acesta nefăcând altceva decât să sară în apărarea acesteia. Astfel, în cauză este evident că ne găsim în prezența legitimei apărări.
Moștenitorii părții vătămate și și curatorul au arătat că nu au pretenții în cauză.
Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, a solicitat să se ia act de concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.108 din 24.01.2007, Judecătoria Oradea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, cu referire la art. 44 Cod penal, a dispus achitarea inculpatului G, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
Au fost respinse celelalte pretenții civile, solicitate în cauză.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la 11 aprilie 2006, fost trimis în judecată inculpatul G, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, săvârșită în perioada minoratului, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
Fiind interogat, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că, în seara zilei de 14 octombrie 2005, în jurul orelor 20,30, a intervenit într-o altercație, ce a avut loc între mama sa și concubinul acesteia.
Inculpatul a precizat că, pe fondul consumului de alcool, o bătea pe mama sa, motiv pentru care a intervenit întrei ei, pentru a-i despărți și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri, în zona feței.
Întrucât părții vătămate a început să-i curgă sânge din, inculpatul a anunțat Salvarea și a însoțit-o pe partea vătămată la spital, unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.
În faza de cercetare judecătorească a cauzei, inculpatul a declarat că, în seara respectivă, partea vătămată a venit acasă beat și a început să se certe cu concubina sa - mama inculpatului care avea un picior amputat și nu se putea deplasa.
La un moment dat, partea vătămată a luat o cheie de butelie, cu care a încercat să o lovească pe concubina sa. Ca urmare, inculpatul s-a speriat, că vrea să o omoare și a intervenit în apărarea mamei sale, lovind-o pe partea vătămată cu piciorul în zona abdomenului.
Partea vătămată a căzut la pământ dar, s-a ridicat și a încercat din nou să o lovească pe concubina sa.
Inculpatul a declarat că a încercat să o lovească din nou pe partea vătămată cu piciorul în zona stomacului dar, partea vătămată s-a aplecat, astfel că, a lovit-o în față, în ochiul stâng, spărgându-i ochelarii, care i-au provocat leziuni oculare.
Inculpatul a precizat că, partea vătămată obișnuia să vină acasă beat și, de fiecare dată, provoca scandal, amenințând cu bătaia, atât pe concubina sa, cât și pe inculpat și pe ceilalți frați ai săi, spunându-le că o să le rupă picioarele.
În cauză au fost audiați martorii - fratele inculpatului ( 27) și ( 39) - care nu au fost însă prezenți la locul faptei și au aflat despre cele întâmplate doar de la inculpat și mama acestuia - concubina părții vătămate.
Din ancheta socială efectuată în cauză la 7 noiembrie 2005, de Administrația Social Comunitară - Compartimentul Protecția Copilului ( 11 din dosar), rezultă că inculpatul G, ns. la 2 martie 1988, este elev în clasa a X- a, la Școala de Arte și Meserii "G ", profil tâmplar - dulgher.
De aproximativ 8 ani, mama inculpatului - a întreținut relații de concubinaj cu numitul, locuind împreună cu minorul G, într-un imobil situat în O, str. -, nr. 46,. 1, compus dintr-o cameră.
Mama inculpatului, era foarte bolnavă, fiind diagnosticată cu handicap grav. Inculpatul a declarat că avea un picior amputat și nu se putea deplasa.
Aceasta nu a putut fi audiată în cauză, întrucât, fiind foarte bolnavă, a decedat în cursul judecării cauzei, respectiv în 19 octombrie 2006, fapt ce rezultă din copia certificatului de deces, depusă la dosar.
Din probele administrate în cauză, rezultă că partea vătămată obișnuia să consume băuturi alcoolice.
Martorul, audiat în 4 octombrie 2006, declarat că, sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată provoca scandaluri în locuință și amenința, în mod repetat cu bătaia și cu moartea, atât pe concubina sa, cât și pe inculpatul minor, spunând că fie va exploda butelia, fie se va sinucide, etc.
La scurt timp, după decesul concubinei sale, partea vătămată, s-a sinucis în data de 6 decembrie 2006.
De asemenea, martorul a declarat că inculpatul a fost lovit de mai multe ori de partea vătămată și chiar l-a văzut pe inculpat cu o rană urâtă pe umăr, când acesta i s-a plâns că a fost lovit de partea vătămată, cu o de fier.
Pe fondul acestor tensiuni din familia inculpatului, în seara zilei de 14 octombrie 2005, în jurul orei 20,30 avut loc din nou un conflict între partea vătămată - aflată sub influența băuturilor alcoolice și numita.
Inculpatul G - minor în vârstă de 17 ani la acea dată - a intervenit în apărarea mamei sale, aplicându-i părții vătămate o lovitură cu piciorul, în zona feței.
Întrucât partea vătămată purta ochelari de vedere, lentila s-a spart, iar cioburile i-au intrat în.
Ca urmare, partea vătămată a fost internată de urgență la Spitalul Clinic Jud O - Secția oftalmologie, cu diagnosticul de contuzie forte, glob ocular; plagă penetrantă, fără corpi străini; OS hemoragie a corpului vitros, lacerație și ruptură oculară cu prolaps, cheltuielile de spitalizare fiind în sumă de 361 lei ( 14 din dosar).
Din certificatul medico - legal depus la dosar ( 7), rezultă că, partea vătămată a suferit leziuni care s-au produs prin lovire și care necesită pentru vindecare un număr de 120 zile îngrijiri medicale. S-a precizat că, leziunea a dus la pierderea unui organ - ochiul stâng.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanță, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și a declarat că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului.
Pentru stabilirea corectă a stării de fapt, instanța de fond a reținut că, în seara respectivă, la locul faptei, au fost prezenți doar partea vătămată, concubina acesteia - - și inculpatul minor.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, numita a declarat că, în ziua de 14 octombrie 2005 rămas fără gaz la butelie. Concubinul său, a plecat de acasă, pentru a face rost de bani, dar când s-a întors spre seară, acesta era sub influența băuturilor alcoolice.
Partea vătămată a început să o înjure pe concubina sa și i-a adresat tot felul de cuvinte și expresii jignitoare.
La un moment dat, partea vătămată s-a enervat și a luat o cheie de butelie, pe care martora o pregătise, pentru a desface furtunul de la butelie și s-a îndreptat spre aceasta, amenințând-
Inculpatul minor a intervenit între cei doi și i-a cerut părții vătămate să o lase în pe mama sa, întrucât este bolnavă.
Atunci, partea vătămată s-a legat de inculpat și a continuat să-i adreseze concubinei cuvinte urâte și să o amenințe cu cheia respectivă.
Într-un moment de, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul.
Întrucât în cameră era întuneric, neavând curent electric, inculpatul nu a văzut unde a lovit-o pe partea vătămată.
După ce a constatat că s-a spart lentila ochelarilor, care i-a provocat leziuni și-i curge sânge, partea vătămată a fost transportată la spital.
Potrivit art. 44 alin. 1 Cod penal, nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Art. 44 alin. 2 cod penal, prevede că, "este în stare de legitimă apărare, acela care săvârșește fapta, pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul obștesc".
În condițiile arătate, în care, pe fondul unor relații tensionate din familia sa - determinate de conduita părții vătămate, care consuma frecvent băuturi alcoolice - inculpatul minor, în vârstă de 17 ani, a intervenit în apărarea mamei sale - care era foarte bolnavă, și în imposibilitate de a se apăra - pentru a înlătura atacul imediat și injust al părții vătămate, cu o cheie de butelie, instanța consideră că, inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare.
Atacul material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva mamei inculpatului rezultă și din modul în care inculpatul a intervenit în apărarea acesteia.
Incidentul s-a produs seara, iar în cameră era destul de întuneric, întrucât locuința nu are curent electric.
În aceste condiții, inculpatul a lovit la întâmplare, cu piciorul, în zona abdomenului părții vătămate, dar, aceasta s-a aplecat, astfel că, partea vătămată a fost lovită - fără voia inculpatului - în ochiul stâng, spărgându-i-se ochelarii, care i-au provocat leziuni oculare.
Într-un moment de, așa a înțeles inculpatul minor, să înlăture atacul părții vătămate. Nu a folosit nici pumnul, pentru că minor fiind, șansele sale erau mici, riscând să se apropie de partea vătămată, care avea cheia de butelie în mână și nici un alt corp contondent - neavând timpul necesar, pentru a-l căuta în locuință.
Ca urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, cu referire la art. 44 Cod penal, instanța de fond l-a achitat pe inculpatul G, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată, nu a formulat pretenții civile în cauză.
În condițiile arătate, prima instanță a respins celelalte pretenții civile, solicitate în cauză.
Prin decizia penală nr. 334/A din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefundat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale mai sus arătate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului intimat la o pedeapsă just individualizată cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. În motivarea recursului s-a susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri nelegale de achitare a inculpatului deși, în cauză, prin probele administrate, s-a dovedit existența faptei și vinovăția inculpatului intimat. S-a apreciat că în cauză nu se poate discuta despre un atac al părții vătămate, respectiv nu se poate reține că ne găsim în prezența legitimei apărări. S-a făcut referire la declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorei, din care rezultă că partea vătămată îi adresa amenințări martorei, care se afla așezată pe pat și că, în ace moment inculpatului intimat i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu piciorul în zona capului. S-a susținut că din aceste declarații rezultă că era vorba de o ceartă, respectiv altercații verbal și nicidecum de vreun atac și cu atât mai puțin de un atac în desfășurare, direct, material și imediat. S-a apreciat că, în raport de situația de fapt se putea cel mult reține o stare de provocare dar, în nici un caz nu se poate pune probleme existenței legitimei apărări.
Examinând decizia prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de parchet este nefondat și urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză, se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au dat faptei comisă de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, în mod corect s-a reținut existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv existența legitimei apărări.
esențială care lipsește faptei săvârșite în stare de legitimă apărare este vinovăția, iar lipsa acestei trăsături conduce, pe cale de consecință, și la absența trăsăturii esențiale a pericolului social necesar pentru existența unei infracțiuni. Apărarea, în general, și deci și legitima apărare presupune o acțiune agresivă, un atac, așa fel încât acțiunea de apărare să fie, pe de o parte, provocată de producerea atacului, iar, pe de altă parte, să constituie un mijloc de înlăturare a acestuia. În conceptul noțiunii de legitimă apărare, prin atac se înțelege o acțiune sau o inacțiune efectuată cu intenția de a aduce o atingere sau o vătămare valorilor sociale care pot forma obiect de ocrotire în cadrul legitimei apărări, adică persoanele, drepturile acestora și interesele. Atacul trebuie să fie material, direct, imediat și injust.
Atacul este considerat material atunci când de realizează prin căi de fapt de natură să pună în pericol, în mod fizic, valoarea socială împotriva căreia este îndreptat atacul și este direct atunci când pericolul pe care îl creează amenință nemijlocit obiectul împotriva căruia este îndreptat atacul. Atacul este privit ca imediat ori de câte ori pericolul pe care îl poate produce s-a și ivit sau este pe punctul de a se ivi și este socotit injust atunci cânt persoana care recurge la comportarea agresivă împotriva altei persoane nu are nici un temei juridic, legal sau de fapt, care să permită sau să justifice această comportare.
Or, în speță, din declarațiile părții vătămate, ale martorei și ale inculpatului intimat, rezultă că, într-adevăr, partea vătămată a amenințat-o pe martora și a încercat să o lovească, condiții în care atac și apărarea efectuată există un raport de aproximativă proporționalitate, atacul fiind în desfășurare, direct, material și injust, aceasta cu atât mai mult cu cât martora era imobilizată la pat.
De asemenea, având în vedere atitudinea constantă a părții vătămate, pe fondul consumului de alcool, de agresivitate față de mama inculpatului intimat, reacția inculpatului intimat a fost firească, fiind determinată de nevoia de apărare a mamei sale, iar modalitatea în care a înțeles să înlăture atacul este de asemenea justificată, având în vedere vârsta pe care o avea la data comiterii faptei.
Astfel fiind, curtea apreciază că în mod corect instanțele au reținut existența în cauză a legitimei apărări și au dispus achitarea inculpatului intimat, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 334 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe car o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2 ex. 29.04.2008, pc
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
