Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 196/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații,. în, nr. 397 și G,. în O,-, -b 35,. 2, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 lit. a,g,i Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 317/A din 5 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr. 2198 din 24 noiembrie 2006 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, av., în baza delegației nr. 570/2008, emisă de Baroul Bihor și apărătorii aleși ai inculpatului recurent G, av. și av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, av., a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. A arătat că faptei ăi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii câtă vreme inculpatul recurent s-a prezentat la depozit și a luat bunurile cu acordul administratorului societății, astfel cum rezultă din declarația de martor de la fila 37.
Apărătorul inculpatului recurent G, av. a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, arătând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 9 Cod procedură penală, existând inadvertențe între considerentele sentinței și dispozitivului acesteia. Astfel, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de furt, a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt. În subsidiar a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală solicitând să se constate inexistența infracțiuni de furt. Astfel, partea vătămată a declarat că nu își mai susține plângerea și că inculpații au luat bunurile cu acordul său.
Celălalt apărător al inculpatului recurent G, av., a solicitat, de asemenea, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond arătând că, într-adevăr, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat a fost condamnat ca și autor. A arătat că, în lipsa punerii în discuție a unei eventuale schimbări a încadrării juridice, chiar dacă pedeapsa este aceeași, soluția este nelegală. A apreciat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 12 Cod procedură penală, inculpatul fiind condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată. În subsidiar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 19 Cod procedură penală, arătând că niciuna dintre instanțe nu au departajat situația celor doi inculpați. Inculpatul recurent nu a făcut decât, la cererea inculpatului, să transporte bunurile dintr-un loc în altul. A mai invocat și nelegalitatea interceptărilor, arătând că autorizarea acestora s-a cerut într-un alt dosar, respectiv în dosarul nr. 4106/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și au fost valorificate în prezentul dosar cu încălcarea normelor legale, condiții în care a solicitat ca, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, să fie înlăturate. A mai arătat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 91/2 alin. 5 Cod procedură penală, acest text de lege fiind adoptat ulterior comiterii faptei și că, fără aceste interceptări, la dosarul cauzei nu există nici o probă care să demonstreze vinovăția inculpaților. Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului recurent. În mod cu totul subsidiar a solicitat să se admită recursul, să se caseze decizia instanței de apel și să se trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Bihor, această instanță încălcându-le inculpaților dreptul la apărare, neprocedând la ascultarea lor și neacordându-le ultimul cuvânt.
Procurorul a arătat că nu se opune la admiterea recursurilor declarate de inculpați, arătând că, într-adevăr, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul G pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost trimis în judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2198 din 24 noiembrie 2006, Judecătoria Oradea, n baza art. 208 al.1-209 lit.a,g,i Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In baza art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile accesorii prev. de art. 64 lit.a-c Cod penal până la terminarea executarii pedepsei.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii din 25.10.2005 pana la 26.10.2005.
In baza art. 118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea speciala a sumei de 300 RON.
In baza art. 208 al. 1 - 209 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In baza art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile accesorii prev. de art. 64 lit.a-c Cod penal pana la terminarea executarii pedepsei.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii din 25.10.2005 pana la 26.10.2005.
S-a luat act ca partea civila SC SRL O, reprezentata prin, a renuntat la pretentiile civile și s-a dispus obligarea inculpaților la plata chetuilelilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 12 septembrie 2005, în baza unei înțelegeri prealabile de a sustrage bunuri, inculpații si s-au deplasat cu autoturismul inculpatului la depozitul de fier vechi aparținând de SC Com SRL, situat pe str. - - din O, unde știau că se afla un de cupru pe care inculpatul l-a observat de mai multe ori trecând prin zona. În timp ce inculpatul a rămas in autoturism asigurând paza, inculpatul a escaladat gardul de la depozitul de fier vechi, a sustras cazanul de cupru si in momentul in care intenționa sa părăsească depozitul a observat 3 cauciucuri de autoturism. Deoarece era in dubii, neștiind daca să le sustragă sau nu l-a sunat de pe numărul său de celular pe inculpatul întrebându-l dacă să le sustragă sau nu. Inculpatul i-a spus sa le sustragă. După terminarea discuției telefonice, inculpatul a venit cu autoturismul personal și împreună cu inculpatul a încărcat cazanul de cupru si cauciucurile furate în autoturism, după care s-au deplasat la un punct de colectare a fierului vechi situat pe str. - din O, unde inculpatul a valorificat cazanul sustras.
a cumpărat cazanul cu suma de 3.000.000 lei fără să cunoască că bunul achiziționat era furat. sustrase i-au revenit inculpatului.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt, astfel cum a fost descrisă se probează cu declarația inculpatului din faza de urmărire penală, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și declarația martorului.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 317/A din 5 noiembrie 2007 admis, sub aspectul aplicării pedepselor accesorii, apelurile inculpaților împotriva sentinței, pe care a desființat-o în sensul că a limitat aplicarea pedepselor accesorii la dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Inculpatul a solicitat, prin recursul declarat, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, susținând că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, câtă vreme inculpații au luat bunurile cu acordul administratorului societății.
Inculpatul G, prin recursul declarat, a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 12 Cod procedură penală, respectiv condamnarea sa pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată.
Prin cererile subsidiare, inculpatul Gas olicitat ca, în urma admiterii recursului, să se caseze cele două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Cu privire la această cerere, s-a mai solicitat și înlăturarea interceptărilor, susținându-se că aceasta au fost valorificate în cauză cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin cealaltă cerere subsidiară s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, instanță care a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, neprocedând la audierea lor și neacordându-le ultimul cuvânt.
Examinând hotărârile prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt temeinice dar nelegale în ceea ce îl privește pe inculpatul G, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Curtea constată că instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că faptei i-ar lipsi unul dintre elementele constitutive, câtă vreme probele administrate în cauză nu au demonstrat existența unei înțelegeri prealabile între inculpat și martorul. De altminteri, în mod corect, instanța de apel a făcut o analiză a probelor administrate în acest sens și a înlăturat, motivat, declarațiile date în fața primei instanțe de către inculpat și martorul, precum și cea dată în fața instanței de apel d e martorul.
Astfel fiind, curtea apreciază că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului probele administrate în cauză dovedind, fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată acestuia corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale, astfel că recursul declarat de acest inculpat va fi respins, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Însă, în ceea ce-l privește pe inculpatul G, curtea va reține că, într-adevăr, în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 punctele 9 și 12 Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul -G a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul din 15 mai 2006 dat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în dosarul nr. 5333/P/2005, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Cu toate acestea, Judecătoria Oradea, prin sentința penală nr. 2198 din 24 noiembrie 2006, deși reține în considerentele acesteia că fapta inculpatului G constituie infracțiunea de complicitate la furt calificat, dispune, așa cum rezultă din minuta sentinței și din dispozitivul acesteia, condamnarea inculpatului pentru comitereainfracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Astfel fiind, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, curtea va admite recursul acestui inculpat și va casa hotărârile pronunțate în cauză, dispunând rejudecarea cauzei de către prima instanță cu privire la acest inculpat.
Pentru aceste considerente, curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs invocate de inculpat, acesta având posibilitatea să se le invoce cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 317/A din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 2198 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul - împotriva aceleiași decizii.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2 ex. 30.04.2008, pc
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
