Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 217/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 217/2009
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și de către partea civilă împotriva deciziei penale numărul210/A/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba -secția penală în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă partea civilă recurentă asistat de avocat, lipsind celelalte părți.
Se prezintă avocat - apărător ales pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că la dosar au fost depuse motivele de recurs formulate de inculpatul recurent, prin apărător ales.
Avocații părților și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul părții civile recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea deciziei recurate sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând, a se dispune executarea acesteia în regim de detenție.
Apreciază că în raport de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, nu se justifică suspendarea executării pedepsei, instanța de apel în mod nelegal, dând dovadă de o exagerată clemență prin aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal.
Solicită a se avea în vedere practica constantă a instanțelor, care în situații similare, au aplicat inculpaților pedepse cu executare în regim de detenție. În acest sens, invocă decizia penală nr. 160/17.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr- privind pe inculpatul.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost redactat în scris solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, în principal, a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. e Cod pr. penală coroborat cu art. 44 Cod penal privind legitima apărare și pe cale de consecință, respingerea în totalitate a acțiunii civile.
Apreciază că raportat la modul în care s-a derulat conflictul între părți, la probele testimoniale administrate în cauză, din care rezultă clar că inculpatul a reacționat în condițiile legitimei apărări, aceasta este soluția corectă ce se impune a fi dispusă în cauză.
În subsidiar, dacă se apreciază că raportat la probele administrate în cauză nu subzistă legitima apărare, solicită aplicarea prevederilor art. 73 lit. b Cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege și sub aspectul laturii civile, diminuarea despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat, în mod corespunzător. Cu privire la leziunea produsă părții civile, din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, rezultă că aceasta este o cicatrice ce constituie un prejudiciu estetic minor.
Apreciază că din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de provocarea părții civile, fiind astfel justificată reținerea scuzei provocării.
Cu privire la recursul părții civile, solicită a fi respins ca nefondat, scopul pedepsei putând fi atins și prin suspendarea ei condiționată.
Avocat, apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că în cauză nu pot fi reținute dispozițiile art. 44 Cod penal și 73 lit. b Cod penal, privind legitima apărare și scuza provocării. Partea vătămată a reacționat la provocarea verbală a inculpatului, care avea sprijinul mai multor persoane aflate în localul în care s-a produs altercația.
Reprezentantul parchetului, cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea lui ca nefondat, nefiind justificată reacția violentă a acestuia.
Cu privire la recursul părții civile îl apreciază admisibil, în condițiile în care practica judiciară a fost modificată în spețe identice în sensul că s-a dispus executarea pedepsei aplicate inculpatului în regim de detenție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- în baza art,182 al.1,2 pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b pen. pe durata prev.de art.71 pen.
În baza art.14 pr.pen. rap.la art.346 al.1 pr.pen. și art.998-999 civ. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 20.000 lei daune morale, 626,65 lei daune materiale, 800 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.14 coroborat cu art.346 al.1 pr.pen. și art.998-999 civ.a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea Spitalului orășenesc Cugir suma de 820 lei despăgubiri civile.
S-a făcut aplicarea art.191 al.1 pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că în noaptea de 15/16.04.2006 în timp ce se afla în discoteca " Up" din Cugir, partea vătămată a fost victima agresiunii fizice a inculpatului care i-a aplicat o lovitură cu sticla în zona feței cauzându-i leziuni vindecabile în termen de 35-40 zile îngrijiri medicale.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.și ped.de art.182 al.2 pen.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepsei accesorii au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a,b pen. pe durata prev.de art.71 pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei pentru prejudiciul material cauzat părților civile a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 pr.pen. inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel s-a relevat în esență ca aspecte critice că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de legitimă apărare sau cu depășirea legitimei apărări argument pentru care s-a solicitat adoptarea unei soluții de achitare conform disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. e pr.pen.
În cazul în care nu se reține a fi incidente disp.art.44 pen. inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării.
Inculpatul a relevat de asemenea raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală că fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 al.1 pen. motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.și ped.de art.182 al.2 pen. în infracțiune de vătămare corporală prev.de art.181 al.1 pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei inculpatul solicită reducerea cuantumului daunelor materiale și respingerea daunelor morale.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor expuse, dar și din oficiu în limitele statornicite de art.371 al.2 pr.pen. Tribunalul a constată că apelul formulat este fondat reținând următoarele considerente:
Sub aspectul laturii penale a cauzei prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise de inculpat.
Astfel, din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatele medico-legale și raportul de constatare medico-legală, depozițiile martorilor, -, R, coroborate cu declarațiile inculpatului rezidă că în data de 16.04.2006, în jurul orelor 1,00, în timp ce se afla în discoteca " Up" din Cugir, partea vătămată a fost victima agresiunii fizice a inculpatului care i-a aplicat o lovitură cu sticla în zona ochiului și pometului stâng cauzându-i leziuni vindecabile în termen de 35-40 zile îngrijiri medicale.
În conformitate cu disp.art.44 al.2 pen. este în satre de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, . iar potrivit al.3 este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Ori, probele administrate în cauză nu confirmă că inculpatul a fost supus vreunui atac (în sensul disp.art.44 al.2 pen. ) din partea părții vătămate.
Relevante în acest sens au fost considerate depozițiile martorilor - și, martori oculari la incidentul avut loc între părți și care au învederat instanței că partea vătămată nu a exercitat vreun act de violență fizică sau verbală asupra inculpatului.
Ca atare, nu a putut fi reținută nici incidența disp.art.44 al.3 pen. întrucât aceasta presupunea ca inculpatul să se fi aflat inițial în stare de legitimă apărare și datorită tulburării sau temerii s-au depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului.
Nici circumstanța atenuantă a provocării prev.de art.73 lit.b pen. nu poate fi incidentă în cauză, argumentat de faptul că fapta nu a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Referitor la solicitarea inculpatului de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei deduse judecății din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 pen. în infracțiune de vătămare corporală prev.de art.181 al.1 pen. aceasta s-a privit a fi nefondată.
În conformitate cu disp.art.182 al.2 pen. constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare ce a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestuia.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de Spitalul Județean A -Serviciul de Medicină Legală reiese că partea vătămată prezenta sechele morfo- funcționale posttraumatice care constituie prejudiciu estetic întrucât determină o schimbare permanentă a înfățișării normale.
Concluziile raportului de constatare medico-legală se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.3888/II/A/89 din 20.10.2008 a Spitalului Județean A-Serviciul de Medicină Legală care stipulează că partea vătămată prezintă cicatrice la nivelul feței, cicatrice ce constituie un prejudiciu estetic minor, pentru care poate beneficia de intervenție chirurgicală reparatorie, fără a avea certitudinea reparării în totalitate.
Ca atare, raportat la consecința produsă integrității corporale a părții vătămate în mod corect a fost angrenată răspunderea penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 pen.
Vizând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat raportat la persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, la conduita adoptată pe parcursul procesului penal, că scopul educativ poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, argument pentru care cu ocazia noii judecăți a cauzei a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen.
Întrucât de la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății și până la data soluționării cauzei au intervenit două legi penale succesive cu privire la aplicabilitatea pedepselor accesorii, respectiv Legea 278/2006 și OUG 60/2006, s-a reținut incidența disp. art.13 pen. privind legea penală mai favorabilă, respectiv a legii penale vechi care nu prevedea obligativitatea pedepsei accesorii, în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Vizând soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a reținut incidența disp.art.998 civ.
În speță din probele administrate respectiv înscrisurile depuse la dosar (113-118) rezidă că prin fapta sa inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu de 626,65 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor, consultațiilor medicale precum și a deplasărilor făcute la instanță.
De asemenea, prin fapta sa inculpatul a cauzat părții civile și un prejudiciu moral al cărui cuantum a fost corect apreciat de prima instanță în cauză neexistând o disproporție între prejudiciul încercat de partea civilă și suma acordată, acesta fiind pe deplin justificat de suferința morală prin care a trecut partea civilă ca urmare a faptei inculpatului constând în trauma fizică și psihică încercată pe parcursul zilelor de îngrijiri medicale.
Ca atare, Tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune reducerea cuantumului daunelor materiale și respingerea daunelor morale, așa cum nefundat solicită inculpatul.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul și partea civilă.
În recursul său inculpatul a solicitat casarea hotărârilor și, în principal achitarea sa în temeiul art.10 litera e din codul d e procedură penală coroborat cu art. 44 cod penal și respingerea în totalitate a despăgubirilor civile. În subsidiar s-a solicitat reținerea incidenței art. 73 litera b din codul penal cu consecința reducerii pedepsei și diminuării corespunzătoare a despăgubirilor civile.
În motivarea recursului inculpatul apelant a criticat soluțiile instanțelor susținând, în esență, că acestea au înlăturat depozițiilor martorilor propuși de el și care îi erau favorabile deoarece relevau faptul că a lovit la întâmplare într-un gest de apărare. Deoarece declarațiile martorilor audiați au fost contradictorii se susține că instanța în temeiul principiului "in dubio pro reo" trebuia să dea eficiență declarațiilor care erau în favoarea apărării sale.
În susținerea petitului subsidiar apelantul arată că instanțele erau datoare să rețină în favoarea sa scuza provocării deoarece agresiunea a avut loc pe fondul atitudinii provocatoare pe care partea civilă a avut-o la adresa prietenei sale și a sa.
În recursul să partea civilă a solicitat modificarea deciziei și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv a solicitat să i se aplice acestuia o pedeapsă cu detenție. În motivare recurenta susține că fapta comisă de inculpat este deosebit de gravă și că acesta are antecedente contravenționale astfel că aplicarea unor pedepse blânde constituie o încurajare a săvârșirii unor asemenea fapte.
Deliberând asupra recursurilor prin prisma motivelor invocate și din oficiu în condițiile prevăzute de art. 385 indice 9 alineatul 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acestea sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse:
Instanțele au reținut corect starea de fapt valorificând din ansamblul probator administrat acele probe care se coroborează între ele - astfel în mod corect instanțele au reținut declarațiile martorilor - și, martori care s-au aflat în imediata apropiere a incidentului. Declarațiile acestora au fost constante pe parcursul desfășurării urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești. În ce privește depoziția martorului R aceasta a fost înlăturată motivat de instanța de fond avându-se în vedere contradicțiile din cadrul declarațiilor acestuia precum și faptul că susținerile sale nu se coroborează cu celelalte probe.
În atare condiții în mod corect instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului starea de legitimă apărare. Pentru existența acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei este necesar să existe un atac din partea părții civile, ori în speță acesta nu a fost dovedit. Dar chiar dacă ar fi fost dovedită susținerea inculpatului potrivit căreia partea civilă l-ar fi împins această agresiune nu era suficientă ca să justifice din partea inculpatului o lovitură cu sticla. Respectiv "apărarea" inculpatului a fost disproporționată în raport cu pretinsul atac și cu împrejurările în care acesta s-ar fi produs fiind în mod evident excesivă. Pentru ca depășirea limitelor apărării să producă efectele legitimei apărări este necesar ca această depășire să fi fost determinată de o tulburare ori o temere - ori simplul atac, in forma susținută de inculpat, chiar real dacă ar fi fost nu justifică prin sine însuși o stare de tulburare ori temere.
Nici solicitarea inculpatului de reținere a scuzei provocării nu este justificată. Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 alin.1 litera b din codul penal presupune de asemenea existența "unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă."- ori așa cum s-a arătat nu a fost dovedită în cauză agresiunea victimei, iar dacă aceasta ar fi fost dovedită în forma susținută de inculpat ea nu era de natură să determine, în mod obiectiv o tulburare puternică ori o emoție care să altereze capacitatea de reacție proporțională a unui om obișnuit.
În aceste condiții nici modificarea soluției sub aspectul laturii civile nu se impune.
În ceea ce privește recursul părți civile acesta nu este justificat.
Este real că infracțiunile cu violență trebuie să primească un tratament sancționator care să descurajeze comiterea lor, însă la stabilirea pedepsei instanța este datoare să țină seama nu numai de natura infracțiunii săvârșite ci și de persoana inculpatului, de conduita acestuia înainte de comiterea faptei și după aceasta.
În speță în mod corect instanța de apel a reținut că inculpatul nu are antecedente penale iar existența unui incident contravențional nu exclude aplicarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. Scopul pedepsei potrivit dispozițiilor art. 52 din codul penal este nu numai unul coercitiv, sancționator ci și unul educativ, executarea pedepsei urmărind formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială. În acest context șansa acordată inculpatului - tânăr de 19 ani - de a beneficia de suspendarea condiționată a pedepsei reprezintă un mijloc de a asigura reeducarea acestuia în condițiile în care s-a probat că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia.
Față de cele ce preced în temeiul art. 38515alin. 1 litera b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 210/A/2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Obligă pe partea civilă să plătească statului suma de 105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 50 lei reprezentând cotă parte din onorariul avocatului din oficiu se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact LS/2 ex/29.04.2009
Jud. fond:
Jud.apel:,
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Alina Lodoabă, Oana Maria
