Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 245/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 245/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul recurent, în O,-, -.5,.3, județul B și partea civilă recurentă OG, din O,-, -.5,.2,.12, județul B, împotriva deciziei penale nr.304/A din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.259 din 14 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr.6156/2005, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.și ped. de art.182 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă recurentă reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 28.01.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și pentru inculpatul recurent lipsă,i apărătorul său ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.43/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat lipsă fiind și intimatul Spitalul Clinic Județean
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul părții civile recurente - av. susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia și aplicarea unei pedepse legale, just individualizată, iar pe latura civilă, acordarea daunelor materiale dovedite și majorarea cuantumului daunelor morale, cu cheltuieli de judecată potrivit delegațiilor de la dosar. Apreciază că, în mod eronat, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, câtă vreme acesta nu a recunoscut comiterea faptei, nu a încercat înlăturarea rezultatului infracțiunii și nici repararea pagubei pricinuite. Referitor la latura civilă consideră că se impunea acordarea în totalitate a daunelor materiale solicitate, întrucât au fost dovedite cu acte și prin martori. Cât privește daunele morale, apreciază ca fiind redus cuantumul acordat de instanța de fond, având în vedere suferințele părții vătămate în urma agresiunii inculpatului, împrejurarea că fiind comerciant o lungă perioadă nu și-a putut desfășura activitatea în mod corespunzător, ceea ce a determinat scăderea încasărilor și pierderea unor contracte cu partenerii de afaceri. Cu privire la recursul inculpatul solicită a fi respins ca neîntemeiat.
Apărătorul ales al inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea lui, în principal, casarea decizie atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către Tribunalul Bihor, iar în subsidiar, solicită casarea hotărârilor recurate și pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art.385/9 alin.1 pct.18 raportat la art.10 lit. "c" Cod de procedură penală. Cu privire la capătul principal al cererii, apreciază că ne aflăm în prezența cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.3 raportat la art.47 alin.2 Cod de procedură penală, unul dintre membrii completului de judecată și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză prin pronunțarea deciziei penale nr.597/R/2004, în care magistrații tribunalului au apreciat că există date suficiente cu privire la faptul că inculpatul este autorul infracțiunii și că a săvârșit fapta cu vinovăție, cât și că încadrarea juridică este cea impusă de textul art.182 Cod penal. Din acest punct de vedere se poate face chiar o similitudine cu situația avută în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul adoptării Deciziei nr. XV/2006, în interesul legii, pentru a aprecia incompatibilitatea vădită în care se regăsește judecătorul care a admis plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată pronunțându-se pe fondul cauzei, asupra probelor administrate de către organul de urmărire penală, ceea ce echivalează cu lipsa sa de imparțialitate. Cât privește capătul subsidiar, apreciază că ambele hotărâri sunt nelegale, fiind rezultatul unei erori grave de fapt, în ceea ce privește modul de apreciere a materialului probator administrat în cauză, ceea ce a condus la greșita condamnare a inculpatului. Față de cele de mai sus, cât și față de motivele pe care le depune în scris solicită admiterea recursului. Referitor la recursul declarat de partea civilă solicită a fi respins ca nefondat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondate recursurilor declarate de partea civilă și de inculpat, apreciind ca legale și temeinice hotărârile atacate. În mod corect, instanțele au reținut starea de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate, aplicând o pedeapsă legală și acordând în mod justificat despăgubirile civile. Cu privire la susținerea apărătorului inculpatului în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor pentru cazul de incompatibilitate prevăzut de art.385/9 pct.3 raportat la art.47 alin.2 Cod de procedură penală a apreciază ca nefondată, în speță, nefiind în același cadru procesual numai la trimiterea în judecată nu operează cazul de incompatibilitate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 259 din 14 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 76 lit. d Cod penal cu referire la art. 74 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei.
În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 3 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 Cod de procedură penală cu referire la art. 998, 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile și 952 lei și majorări de întârziere până la data plății efective, în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean
A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurator asupra a 20 de părți sociale deținute de inculpatul, la și asupra uscătoriei din blocul Q 5, înscrisă în CF 80098 O, cu nr. topo. 4784/30.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 193 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei. cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 15.04.2003, partea vătămată se afla la locuința logodnicei sale și și-a parcat autoturismul în parcarea din fața blocului. În jurul orelor 22 fost chemat să mute mașina întrucât blochează ieșirea din parcare a autoturismului inculpatului. Partea vătămată a coborât și s-a îndreptat spre autoturismul său lângă care era inculpatul care, fără să-i adreseze părții vătămate vreun cuvânt, a lovit-o o singură dată cu pumnul stâng în partea dreaptă a feței.
Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma de 42.505, 4 lei din care 2.505,4 lei reprezintă daune materiale iar 40.000 lei reprezintă daune morale ( 17-18).
Partea vătămată Casa de Asigurări de Sănătate B se constituie parte civilă cu suma de 952 lei reprezentând daune materiale ce constau în contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate ( 8).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că din certificatul medico-legal nr. 1022/Ia/377 din 16 aprilie 2003 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B rezultă că partea vătămată prezenta leziuni posttraumatice care pot data din 15.04.2003, ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și care au necesitat îngrijiri medicale de 50 zile. Diagnosticul stabilit a fost acela de "fractură mandibulă gonion dreapta". Ulterior, s-au modificat zilele de îngrijiri medicale la 65 zile (13-14 ).
Partea vătămată a declarat că aceste leziuni i-au fost produse de inculpat. Arată că în data de 15.04.1003, seara, orele 23.00, se afla în vizită la prietena sa (actuala soție) martora, pe strada - din Martora însoțită de martorul, au bătut la ușă și i-au cerut să coboare în parcare pentru a-și muta mașina deoarece a blocat ieșirea autovehiculului condus de inculpat. A coborât în parcare, iar când a vrut să se urce în autoturismul său pentru a-l muta, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul stâng în obrazul drept. A simțit că "s-au deplasat dinții în interiorul gurii" și a început să scuipe sânge. A lăsat mașina nemișcată, a vrut să urce în apartament, la intrarea în bloc s-a întâlnit cu martora, care a văzut incidentul pe geamul de la baie, și a vrut să iasă în parcare. Au revenit amândoi în apartament, partea vătămată a anunțat poliția care i-a comunicat că poate înregistra plângerea a doua zi la sediul instituției. Apoi, partea vătămată împreună cu martora au revenit în parcare unde inculpatul stătea de vorbă cu un echipaj al poliției. În prezența organelor de poliție, inculpatul a devenit agresiv, a luat o de baseball din mașina sa, însă aceasta i-a fost luată de un cunoscut al inculpatului. Organele de poliție i-au comunicat părții vătămate că inculpatul va fi sancționat contravențional ( 19-20 ).
Susținerea părții vătămate că inculpatul este autorul agresiunii comise asupra sa este confirmată de depozițiile martorelor ( fostă ) și care au arătat că au văzut incidentul de la geamul din baie, au văzut că în timp ce partea vătămată se deplasa spre autoturism, inculpatul, fără a-i adresa vreun cuvânt părții vătămate, a lovit-o cu pumnul în partea dreaptă a feței. Martorele arată că partea vătămată a revenit imediat în apartament, îi curgea sânge din gură și a spus că, în momentul loviturii, a simțit că i se deplasează dinții spre interior.( 37 și 39).
Din experimentul judiciar efectuat în cauză rezultă că era posibil ca cele două martore să fi văzut incidentul, chiar și în ipoteza poziției indicată de inculpat ( 92-95 )
Din declarații celor doi agenți de poliție, martorii și rezultă că au fost opriți de către inculpat pentru că partea vătămată a refuzat să-și mute autoturismul. În momentul în care cei doi martori au ajuns în parcarea unde se aflau mașinile părților, aici se afla doar inculpatul, partea vătămată venind ulterior. cei doi martori, declară că partea vătămată a susținut că a fost lovit cu pumnul în față de către inculpat. Arată că partea vătămată a relatat că în momentul loviturii, a simțit cum i s-au deplasat dinții în gură și le-a arătat că sângerează ușor. Cei doi agenți de poliție arată că inculpatul a avut un comportament agresiv și chiar a fost sancționat contravențional. Au aspect important care îl arată acești doi martori este acela că, în parcare se aflau părțile și soția părții vătămate. Martorul arată că ulterior sosirii lor, la fața locului a venit și un alt ofițer de poliție - martorul ( 25, 33 dosar urmărire penală și 36, 45).
Martorul a declarat că a văzut întreg incidentul de la balconul locuinței sale și afirmă că nu a existat nici un act de agresiune. Afirmă că a văzut un grup de persoane în parcare și că a coborât să vadă ce se întâmplă. În momentul în care a ajuns în parcare aici se afla și un echipaj de poliție. Din această susținere a martorului, reiese cu evidență că acesta nu a văzut tot ce s-a întâmplat în parcarea respectivă, echipajul de poliție sosind la locul faptei după agresiune ( 34 dosar urmărire penală și 79).
Martora a declarat că l-a condus pe martorul la locuința părții vătămate, pentru a-l anunța să coboare să-și mute autoturismul. A văzut-o pe partea vătămată înainte să coboare și afirmă că aceasta nu prezenta nici o urmă de violență. Aceeași martoră a văzut proteza pe care o purta partea vătămată ca urmare a agresiunii ( 38).
Declarațiile martorilor, și, instanța de fond le-a înlăturat ca fiind necorespunzătoare adevărului. martori au afirmat că au fost prezenți tot timpul în parcarea respectivă, din momentul în care inculpatul a constatat că îi este blocată mașina și până după sosirea echipajului de poliție și că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată. martori sunt evident interesați să susțină poziția inculpatului datorită calității pe care o au - angajații și soția inculpatului.
Mai mult, din rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, rezultă că pentru răspunsurile relevante ale inculpatului și ale martorului s-au evidențiat modificări psihofiziologice care duc la concluzia comportamentului simulat, în timp ce pentru răspunsurile părții vătămate și ale martorei () concluzia este că acestea sunt sincere.
Fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1.pen. în consecință, în baza art. 182 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 76 lit. d pen. cu referire la art. 74 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.pen. circumstanțele reale ale comiterii faptei, motivul agresiunii, faptul că inculpatul a aplicat doar o singură lovitură, urmarea produsă, persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale. Acestea impun reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Pentru aceleași considerente arătate mai sus, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 3 luni stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14.pr.pen. raportat la art. 346.pr.pen. cu referire la art. 998, 999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile și 952 lei și majorări de întârziere până la data plății efective, în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O cu sediul în O-, județul
În ceea ce o privește pe partea civilă Spitalul Clinic Județean O, prima instanță a reținut că acesta s-a subrogat în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, iar pretențiile sale civile dovedite cu deconturile de cheltuieli (8-12).
În ceea ce o privește pe partea civilă, la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale, prima instanță a avute în vedere declarațiile martorilor ( 56) și (57). Instanța reține că martorii declară că pe perioada spitalizării părții vătămate, soția sa i-a dus zilnic mâncare paserată, transportul la spital efectuându-l cu taxiul.
Astfel, instanța de fond a acordat suma de 720 lei reprezentând cheltuieli cu supraalimentația pe perioada spitalizării, 360 lei cheltuieli cu transportul la spital, 300 lei reprezentând contravaloarea tratamentului stomatologic ( 22), 25 lei reprezentând consult și tratament - fizioterapie ( 22), 50 lei reprezentând costul medicamentelor (20 și 63) și 47 lei reprezentând contravaloarea actelor medico legale. Suma totală a despăgubirilor materiale este de 1.500 lei.
Instanța de fond a reținut că părții civile i-a fost creat și un prejudiciu moral. Conform declarațiilor martorilor aceasta a fost nevoită să-și amâne nunta ( din luna mai în noiembrie - 23,24), și a fost necesar să poarte proteza metalică o perioadă suficient de lungă, i s-a adus atingere imaginii pe care partea vătămată o avea în relațiile cu clienții.
Pentru acoperirea prejudiciului moral, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5.500 lei.
În ceea ce privește cererea de luare a măsurii asiguratorii, instanța de fond a considerat-o ca fiind neîntemeiată, atâta timp cât nu s-a făcut în nici un fel dovada că inculpatul ar încerca să se sustragă de la răspunderea civilă. Dimpotrivă, prin actele depuse chiar de partea vătămată rezultă că inculpatul are posibilitatea de a achita despăgubirile civile la care va fi obligat.
A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurator asupra a 20 de părți sociale deținute de inculpatul, la și asupra uscătoriei din blocul Q 5, înscrisă în CF 80098 O, cu nr. topo. 4784/30.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă șui inculpatul.
Partea civilă, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și o legală individualizare a pedepsei, iar cu privire la latura civilă, solicită acordarea daunelor materiale dovedite și majorarea daunelor morale.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea apelului, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului potrivit art.10 lit.c C.P.P. inculpatul fiind condamnat doar pe baza unor declarații subiective, respectiv soția și soacra părții civile, iar martorii solicitați în apărare au învederat faptul că inculpatul nu s-a atins de partea vătămată.
Prin decizia penală nr.304/A din 31 octombrie 2007 Tribunalul Bihor, în baza art.379 pcz.1 lit."b" Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă apelantă și inculpatul împotriva sentinței penale nr.259 din 14 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totalitate, obligând pe apelanți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
A respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că starea de fapt a fost bine stabilită, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei fiind legală.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în data de 15.04.2003, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul în obrazul părții vătămate, cauzându-i leziuni posttraumatice vindecabile în 50 zile de îngrijiri medicale, ulterior zilele de îngrijiri medicale s-au modificat la 65 zile.
De menționat că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu l-a lovit pe partea vătămată în seara zilei de 15.04.2003, dar declarațiile acestuia sunt contrazise prin declarațiile martorelor (fostă ) și, care arată că au văzut incidentul de la geamul din baie, văzând și momentul în care inculpatul l-a lovit cu pumnul în față de partea vătămată (filele 37 și 39 dosar primă instanță).
S-a precizat că s-a susținut și în fața primei instanțe și în fața instanței de apel că martorele nu ar fi avut cum să vadă incidentul de la acel geam de la baie, dar în cursul urmăririi penale s-a efectuat un experiment judiciar (filele 92-95 dosar ), stabilindu-se că dacă incidentul s-a petrecut în locul indicat de partea vătămată, ambele martore puteau să vadă incidentul de la geamul din baie, iar dacă incidentul s-a petrecut în locul indicat de inculpat, cel puțin o martoră putea să vadă incidentul de la acel geam.
Mai mult, martorii și arată că în seara respectivă au fost opriți de către inculpat pentru că partea vătămată a refuzat să-și mute mașina, iar în momentul în care a venit partea vătămată, aceasta le-ar fi spus că a fost lovită de inculpat.
Pe de altă parte, în mod corect, prima instanță a înlăturat ca subiective declarațiile martorilor, și (rude sau angajați ai inculpatului), cu atât mai mult cu cât, efectuându-se o constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului și martorilor propuși în apărare, s-au evidențiat modificări psihofiziologice care duc la concluzia comportamentului simulat, în timp ce pentru răspunsurile părții vătămate și ale martorei nu s-au evidențiat modificări psihofiziologice care să ducă la concluzia comportamentului simulat.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, s-a apreciat că, atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu criteriile de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cod penal respectiv modul și împrejurările comiterii faptei, pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură părții vătămate, dat și motivul agresiunii, persoana inculpatului, fără antecedente penale, neimpunându-se nici majorarea pedepsei și nici modificarea modalității de executare a acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că în ceea ce privește daunele materiale, au fost acordate toate despăgubirile care au fost dovedite, aspecte ce au fost consemnate pe larg în considerentele sentinței apelate, iar în ceea ce privește daunele morale, se apreciază că cuantumul acestora corespunde întrutotul suferinței fizice și psihice cauzate părții civile prin fapta inculpatului, neimpunându-se majorarea acestora. De menționat că la stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere și faptul că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante.
S-a mai solicitat a se aplica sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului, în vederea reparării pagubei, dar în mod corect instanța de fond arespins-o ca neîntemeiată, atâta timp cât nu s-a făcut nici un fel de dovadă că inculpatul ar încerca să se sustragă de la răspunderea civilă.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul recurent, domiciliat în O,-, - 5,.3, jud. B și partea civilă recurentă OG,. în O,-, - 5,.12, jud.
În motivarea recursului declarat partea civilă recurentă apreciază că soluția instanței de control judiciar este netemeinică și nelegală apreciind că soluția instanței de control judiciar este netemeinică și nelegală, solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia și aplicarea unei alte pedepse just individualizate, iar pe latură civilă acordarea daunelor materiale dovedite și majorarea daunelor morale, cu cheltuieli de judecată potrivit delegațiilor de la dosar.
În motivarea recursului său, inculpatul recurent a solicitata casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate și achitarea sa de sub orice acuză, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, raportat la art.10 lit. c Cod de procedură penală.
Cu privire la principalul capăt de cerere invocat în recurs, apreciază că sunt incidente prevederile art. 47 alin. 2 Cod de procedură penală, raportat la art. 385/9 alin. 1 pct. 3 Cod de procedură penală, în sensul că unul din membrii completului și-a exprimat părerea anterior cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză, prin pronunțarea deciziei nr. 597/R/2004.
Din acest punct de vedere se poate face o similitudine cu situația avută în vedere de Înalta Curt ea de Casație și Justiție adoptând Decizia nr. XV/2006, în recurs în interesul legii, pentru a aprecia incompatibilitatea vădită în care se regăsește judecătorul care a admis plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată, pronunțându-se pe fondul cauzei, asupra probelor administrate de către organul de urmărire penală, ceea ce echivalează cu o lipsă de imparțialitate.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că subzistă cazul de incompatibilitate invocat, cercetând recursul din punctul de vedere a excepției invocate.
Prin decizia penală nr. 597/R/2004, pronunțată în dosarul nr. 3546/2004, de Tribunalul Bihor ( complet de judecată; și ), în recursul petentului recurent, parte civilă în prezenta cauză a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în vederea începerii urmăririi penale față de inculpatul recurent din prezenta cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 182 Cod penal.
Din lectura deciziei menționate fila 3 alin. 2 rezultă că judecătorii care au compus completul de judecată au apreciat dintr-o analiză amănunțită a probelor administrateconduc la concluzia că există în mod cert indicii temeinice care să conducă la începerea urmăririi penale. Tribunalul analizează apoi toate probele administrate concluzionând că "raportat la probele administrate în cauză ( fila 4 alin. 3), există acel minim de date care să conducă la concluzia că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune.
Din completul de judecată care a soluționat în apel prezenta cauză și care este recurată a făcut parte și judecătorul.
Apreciem că prin considerentul precitat, judecătorul și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză, fiind incident cazul de incompatibilitate invocat.
Pentru aceste considerente, în baza art.385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală Curtea va admite recursurile declarate de inculpatul recurent și partea civilă recurentă, împotriva sus arătatei decizii penale pe care o casează trimițând cauza spre rejudecare în apel Tribunalului B, urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare către stat vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de recurentul inculpat, domiciliat în O,-, -.5,.3 și recurentul partea vătămată OG, domiciliat în O, str.-, -.5,.12, împotriva deciziei penale nr.304 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuieli judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITI VĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. dec. M/12.05.2008
Judecători. apel -
Judecător fond
Tehnored. /12.05.2008
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Crișan Marinela, Sotoc Daniela
