Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 246/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ nr. 246/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr.262/A din 13 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, care menține în totalitate sentința penală nr.2321 din 20 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr.3506/2005, privind pe de inculpatul intimat G, domiciliat în S M,-, județul SMt rimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută și pedepsită de art.181 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, asistat de apărătorul acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.16/2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate de Avocați -, lipsă fiind partea civilă intimată.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus arătate, după care:
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate ca fiind netemeinice și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă legală pentru săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, apreciind că instanțele de fond și apel au făcut o gravă eroare de fapt în interpretarea situației concrete în care fapta a fost comisă. Consideră că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, raportat la leziunile suferite de partea vătămată și modul concret de comitere a faptei. Mai arată că, nu se poate accepta legitima apărare, chiar și faptul că partea vătămată în vârstă fiind și semi obeză nu putea și nu avea cum să comită un act material direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului în așa fel încât să pună în pericol grav persoana acestuia, raportat și la faptul că, inculpatul mai tânăr, cu o constituție fizică mult superioară părții vătămate, împrejurările comiterii faptei, respectiv în barul proprietate personală nu se poate admite că inculpatului i-a fost provocată o stare de temere sau intimidare. Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.181 Cod penal, cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.73 lit. "b" Cod penal și art.76 lit."e" Cod penal la o pedeapsă legală cu suspendarea condiționată a executării acesteia, obligarea la plata despăgubirilor civile în raport de culpa sa la săvârșirea faptei.
Apărătorul ales al inculpatului intimat apreciază că, față de împrejurarea că apelul formulat de parchet a fost tardiv declarat, prezentul recurs apare ca inadmisibil, așa cum rezultă din actele dosarului - filele 19-20 din dosar, modalitatea de declarare a apelului, nefiind respectate condițiile de declarare a acestuia. Pe fond, solicită respingere recursului declarat de parchet. Apreciind că în mod corect instanțele au reținut că fapta a fost săvârșită în condițiile art.44 Cod penal - respectiv legitima apărare. Martorii audiați au declarat că partea vătămată la refuzul barmanei de a nu-l mai servi cu băuturi alcoolice s-a înfuriat, dând cu pumnul în tejghea, continuând să facă,barmana cerând ajutorul inculpatului, care a intervenit, cerându-i atât părții vătămate cât și prietenului cu care a consumat băuturi alcoolice să părăsească localul. Partea vătămată a reacționat agresiv, l-a prins de de păr pe inculpat și i l-a învârtit, iar în încercarea de a se elibera, s-au dezechilibrat, au căzut la podea, lovindu-se probabil prin cădere de vreo masă și amândoi au fost ajutați să se ridice, partea vătămată fiind condusă afară din bar, incidentul luând sfârșit. Partea vătămată a avut o poziție oscilantă pe tot parcursul procesului penal, fiind evident că nici el nu știe cine l-a lovit Astfel, soluția de achitare pronunțată de instanță de fond și menținută de instanța de apel este legală.
Inculpatul intimat G solicită respingerea recursului parchetului, întrucât nu a făcut rău nimănui a îndrăznit să încerce să scape din mâinile părții vătămate, al cărui atac asupra sa a fost prin surprindere, fără nici o motivație, nerealizând ce intenții are partea vătămată și de ce este în stare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2321/20.11.2006, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr.3506/2005, în baza art.11 pcr.2 lit.a Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.e Cod de procedură penală cu aplicarea art.44 Cod penal a fost achitat inculpatul G PENTRU, fiul lui G și, născut la 29.06.1961 în O, Jud.S M, CNP -, cetățenia română, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, administrator la SC SRL Lazuri, domiciliat în S M,-, jud.S M, fără antecedente penale, trimis în judecată prin Rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din dosar nr.3349/P/2004 în urma plângerii părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.și ped.de art.181 Cod penal.
În baza art.14, 346 alin.2 Cod de procedură penală s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă domiciliat în S M, B- -, -.7,.6, jud.S M și de către partea civilă CAS S M, cu sediul în S M,-, jud.S
În baza art.192 pct.3 alin.3 pr.pen.cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, la data de 26.08.2004 partea vătămată însoțită de numitul din localitatea Lazuri, nr.118, aflați pe drumul comunal Lazuri, au intrat în barul SC SRL situat pe- din aceeași localitate, unde s-au adăpostit de puternică ce era la acea oră.
În local cei doi au consumat băuturi alcoolice la una din mese, timp în care partea vătămată pe fondul unor discuții contradictorii purtate la masa alăturată de alți consumatori și patroana localului, privind obligativitatea emiterii de chitanțe fiscale consumatorilor de către vânzător, a solicitat și el patroanei să-i elibereze factură pentru consumația făcută, primind drept răspuns refuzul de a-i elibera un astfel de document pe motiv că nu este curent electric din cauza furtunii și nu funcționează casa de marcat.
Întrucât partea vătămată a devenit mai amenințător a fost chemat inculpatul care este soțul patroanei și care întrebând pe partea vătămată care este nemulțumirea sa, iar apoi invitându-l afară din local, acesta l-a agresat prin împingerea către tejgheaua barului, iar apoi l-ar fi prins de păr pe inculpat care pentru a scăpa a reacționat dând din mâini și lovind partea vătămată, aceasta cazând la pământ unde și-a pierdut pentru moment cunoștința, iar apoi a fost condus în stradă unde acesta avea mașina parcată.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare s-a dovedit prin prisma probatoriului administrat în cauză, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, recunoscând doar că s-a îmbrâncit cu inculpatul și au căzut la pământ, dar în condițiile în care din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care datau din data de 26.08.2004, leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, este cert că s-a făcut dovada existenței faptei de vătămare corporală.
Instanța de fond a reținut și că fapta de vătămare corporală a fost săvârșită de către inculpat, în susținerea acestei ipoteze au stat declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv martorul a învederat instanței că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată și chiar și martorii audiați în apărarea inculpatului deși nu au spus că inculpatul l-ar fi lovit efectiv pe partea vătămată au declarat că au căzut la pământ, existând astfel posibilitatea ca în îmbrânceala dintre cei doi, inculpatul să-l fi lovit pe partea vătămată.
Instanța de fond pentru cele mai sus arătate, a apreciat că fapta de vătămare corporală există, a fost săvârșită de către inculpat,dar că a fost săvârșită în condițiile prev.de art.44 pen. respectiv în legitimă apărare, pentru următoarele considerente: martorii audiați în apărarea inculpatului au declarat toți că partea vătămată l-a apucat de păr pe inculpat și în încercarea de a se elibera au căzut la pământ și în aceste condiții - deși martorul părții vătămate, numitul a declarat că inculpatul l-a lovit cu pumnul, același martor a declarat că partea vătămată nu prezenta urme de lovituri când a ieșit din bar, instanța de fond a apreciat că acest martor datorită locului în care se afla la data incidentului (în ușa barului, în exterior) și ora la care se întâmpla, fiind noapte și barul foarte slab iluminat, doar cu lumânări, nu a văzut cu claritate întreg incidentul, spre deosebire de ceilalți martori care s-au aflat chiar în bar,astfel se consideră că inculpatul a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul material direct și imediat și injust îndreptat împotriva sa de partea vătămată, iar apărarea inculpatului a fost proporțională cu gravitatea atacului părții vătămate, întrucât în momentul în care au căzut la pământ, nu l-a mai lovit pe partea vătămată și incidentul a luat sfârșit.
Instanța a apreciat că fapta nu ar fi avut loc dacă partea vătămată nu ar fi pornit întreg incidentul prin apucarea inculpatului de păr și riposta inculpatului a fost necesară și proporțională cu gravitatea atacului.
Ca urmare, fiind întrunite condițiile legitimei apărări, instanța de fond în baza art. 11 pcr.2 lit.a Cod de procedură penală rap.la art.10 lit.e Cod de procedură penală cu aplicarea art.44 pen.a fost achitat inculpatul G Pentru, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare și partea civilă.
În motivele de apel aflate la fila 24 din dosarul instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare critică hotărârea primei instanțe, pe care o consideră netemeinică, iar în fond solicită pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 73 lit.b și art. 76 Cod penal, întrucât, din probele administrate în cauză rezultă că fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat, dar sunt aplicabile disp. art. 73 lit.b pen. privind scuza provocării.
Pentru a susține aceasta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Marea avut în vedere conținutul disp. art. 44 al.2 Cod de procedură penală, în care se prevede că este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Una din condițiile esențiale pentru existenta legitimei apărări este că atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori, aceasta înseamnă producerea unor consecințe ireparabile sau greu de remediat dacă nu ar fi aparate. S-a dovedit, în speță, că partea vătămată doar l-a împins și tras de păr pe inculpat, fără a fi înarmat, fără să folosească obiecte de natură a-i pune în pericol viata sau integritatea corporală. Ca urmare a acestui atac, inculpatul s-a apărat aplicându-i părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței care a determinat o fractură nedislocata de unghi mandibular drept, iar pentru vindecare ar fi necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale, stabilindu-se că leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp contondent. Raportat la rezultatul produs se constată că apărarea este disproporțională, în condițiile în care inculpatul nu a prezentat leziuni corporale.
Partea vătămata, în motivele de apel depuse la dosarul cauzei și aflate la fila 17, solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 Cod penal, cu obligarea acestuia la plata despăgubirilor morale și materiale solicitate, cu cheltuieli de judecată, arătând că,în mod greșit, instanța de fond a reținut că fapta de vătămare corporala săvârșită de inculpat a fost comisă în stare de legitimă apărare.
Pentru a ajunge la această concluzie greșită, prima instanță a apreciat greșit probele administrate, a înlăturat declarația părții vătămate, a martorului și descrierea leziunilor din certificatul medico legal, probe care se coroborează cu agresiunea săvârșită de inculpat asupra părții vătămate. Deși în certificatul medico legal sunt descrise leziunile, instanța de fond reține că martorii nu au văzut urme de lovituri când partea vătămata a ieșit din bar. Împrejurarea că fractura de unghi mandibular, constatată de medicul legist a fost sub forma fracturii nedislocate, deci nu-i atârna maxilarul pentru a putea fi vizibilă de către martori, nu poate duce la concluzia că inculpatul se afla în stare de legitimă apărare. Nici celelalte leziuni, tumefieri, contuzii lombare și afecțiunea urologică nu puteau fi constatate de martori, dar nici instanța nu avea cum să înlăture descrierea din certificatul medico legal.
Instanța de fond, bazându-se exclusiv pe depozițiile martorilor, care sunt soția, fiul său angajații inculpatului, reține că inculpatul a săvârșit fapta în legitima apărare, fiind prins de păr de către partea vătămata și pentru a se apăra de aceasta agresiune i-a produs părții vătămate multiple leziuni, fractura de unghi mandibular, leziuni urologice și contuzii lombare care au necesitat potrivit certificatului medico legal 30-35 zile de îngrijire medicală.
Instanța de fond nu motivează de ce apreciază că apărarea inculpatului care a produs leziunile descrise în certificatul medico legal cu un număr de 30-35 zile de îngrijire medicale este de aceeași intensitate ca pretinsul atac constând în prinderea de păr pentru a putea pronunța achitarea inculpatului pentru aceasta agresiune și nici la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 73 lit.b și art. 76.pen. și nici de ce, pentru că partea vătămată a solicitat în condițiile legii să i se elibereze bon de casă pentru sumele plătite, să fi creat o stare de tulburare inculpatului care să justifice depășirea limitelor pretinsei apărări de natură a conduce la achitarea inculpatului.
Partea vătămata mai arată în motivele sale de apel că, fără a motiva de ce, apreciind doar că nu se justifică au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată, motivând aceasta respingere cu prevederile art. 346 al.2 Cod de procedură penală potrivit cărora "instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale și în cazul achitării pentru legitima apărare, potrivit legii civile".
Prin decizia penală nr. 262/A din 13 decembrie 2007, TRIBUNALUL SATU MARE respins ca nefondate apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare și partea civilă, domiciliat în S M, B- - -.6 împotriva sentinței penale nr. 2321 din 20 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar 3506/2005.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul constatat că, în mod corect, prima instanță a dispus achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e cu aplicarea art. 44, apreciind că ansamblul probator al cauzei confirmă faptul că inculpatul nu a acționat în stare de provocare ci în legitimă apărare, împrejurare care rezidă atât din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și din cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
În cursul soluționării apelului, partea vătămată apelantă a solicitat și i s-a încuviințat suplimentarea probatorului cu doi martori, care de altfel au și fost audiați, declarațiile lor fiind consemnate în procesele verbale aflate la filele 51 si 56 din dosar, însă acești martori nu au făcut decât să confirma că partea vătămată a fost agresată, împrejurare de care au luat cunoștință în mod indirect, fie de la partea vătămată fie de la alte persoane.
Expertiza medico legala efectuata tot în cursul soluționării apelului și aflată la filele 65-69 de la dosar a confirmat faptul că partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente, aspect de necontestat încă din faza de urmărire penală și confirmat cu certificatul medico legal.
Faptul că partea vătămată a fost victima unei agresiuni este un lucru cert, însă împrejurarea că această agresiune a fost comisă în stare de legitimă apărare este de asemenea neîndoielnic.
Martorii audiați în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești au confirmat faptul că partea vătămată se afla sub influenta băuturilor alcoolice, stare în care a provocat întregul incident, nemulțumit fiind de faptul că a fost refuzat de a mai fi servit, context în care a solicitat eliberarea unui bon fiscal pentru consumația avută.
Era previzibil că acest lucru era practic imposibil în condițiile în care datorită condițiilor meteorologice curentul fusese întrerupt, însă insistența cu totul nejustificată a părții vătămate în obținerea bonului fiscal, a determinat alertarea responsabililor de administrarea barului, în speță a soției inculpatului, iar în condițiile în care datorită violențelor verbale și a modului de manifestare a părții vătămate acesta nu a putut fi potolit a fost chemat inculpatul pentru a aplana situația.
Cum partea vătămată a fost cea care l-a împins pe inculpat în tejghea și apoi l- prins și l-a tras pe acesta de păr (aspecte ce se rețin primordial din declarațiile martorilor, și, ale căror declarații se află la filele 14-19 din dosarul de urmărire penală) în încercarea de a se elibera i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona feței și apoi au căzut la pământ, fiind despărțiți de către persoanele aflate în bar. Aceste împrejurări sunt confirmate și pe parcursul cercetării judecătorești, martorii reaudiați de către instanță păstrându-si declarațiile inițial date.
Se impune precizarea că la filele 105, 106 din dosarul primei instanțe există două declarații autentice ale unor persoane care au fost contactate de către partea vătămată pentru a depune mărturie în favoarea lui în cadrul procesului penal, iar martorul a arătat că partea vătămată i-a oferit suma de 500 mii lei vechi înainte de proces pentru a declara în favoarea sa.
În aceste împrejurări, caracterul părții vătămate este apreciat ca fiind mai mult decât îndoielnic, cum îndoielnică este și starea de fapt prezentată de acesta în mai multe variante pe parcursul procesului penal.
Reținerea scuzei provocării realizată cu ocazia întocmirii rechizitorului apare surprinzătoare în condițiile în care inculpatul a acționat pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, iar limitele în care a acționat nu pot fi apreciate ca depășind gravitatea atacului.
Date fiind aspectele mai sus reținute, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe se impune menținerea ei în totalitate, atât în ceea ce privește latura civilă cât și latura penală a cauzei, în mod legal fiind apreciat că inculpatul nu datorează despăgubiri civile părții vătămate în raport de condițiile concrete ale săvârșirii faptei.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, solicitând casarea hotărârilor criticate ca fiind netemeinice și nelegale și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului la o pedeapsă prevăzută de legea penală pentru fapta comisă.
În motivarea recursului apreciază că hotărârile date în cauză, de achitare a inculpatului G, reținându-se existența condițiilor legale ale unei legitime apărări potrivit art. 44 Cod penal, au reținut o stare de fapt greșită.
Nu se poate accepta legitima apărare chiar și pentru faptul că partea vătămată în vârstă fiind și semi obeză nu putea și nu avea cum să comită un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, în așa fel încât să pună în pericol grav persoana acestuia, raportat la faptul că mai tânăr fiind cu o construcție fizică mult superioară părții vătămate.
Pe de altă parte apreciază că împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv în barul proprietate personală nu se poate admite că inculpatului i-a fost provocată o stare de temere sau de intimidare.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat va fi respins, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
probator al cauzei confirmă faptul că inculpatul a acționat în legitimă apărare, împrejurare care rezidă atât din probele administrate în cursul urmăririi penale cât și din cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
Desigur că este cert că partea vătămată a fost victima unei agresiuni, însă împrejurarea că această agresiune a fost săvârșită în stare de legitimă apărare. Susținerea recurentei privind faptul că partea vătămată este o persoană în vârstă (52 de ani?) sau că este semi obeză sunt neavenite, în măsura în care nu sunt susținute de alte probe administrate care să dovedească că nu ar fi fost în stare fizică a săvârși un atac material, direct, injust îndreptat împotriva inculpatului.
Starea de fapt a fost reținută cu considerente la depozițiile martorilor audiați, care toți au declarat că partea vătămată l-a apucat de păr pe inculpat și în încercarea de a se elibera au căzut la pământ.
Chiar conduita inculpatului, care în momentul în care au căzut la pământ, inculpatul nu l-a mai lovit pe partea vătămată, iar incidentul s-a încheiat.
De regulă situațiile conflictuale de orice natură dintre persoane se rezolvă fie prin bună înțelegere, fiecare acceptând să facă concesiile necesare pentru lichidarea neînțelegerii, fie, atunci când această soluție nu este posibilă se apelează la organele de stat competente să stabilească adevărul și să asigure restabilirea ordinii în relațiile sociale.
În măsura în care organele abilitate nu pot interveni cu promptitudine, apare justificat să se permită ca victima agresiunii sau persoanele care sunt de față la tulburarea ordinii de drept să intervină și să combată pe agresor, cu riscul să provoace acestuia o vătămare chiar gravă, spre a-l determina să înceteze agresiunea.
Dacă statul nu ar permite celui supus unei agresiuni injuste de a reacționa contra unor fapte vătămătoare, în condițiile în care organele de stat nu sunt în măsură să intervină la momentul și locul agresiunii, ar însemna să se consacre, implicit obligația victimei de a suferi pasiv o injustiție și să se legitimeze comportările agresive ( a se vedea 31-49).
Nici aspectul că faptele s-au petrecut în barul proprietatea sa personală a inculpatului, nu exclude posibilitatea ca asupra acestuia partea vătămată să fi exercitat un atac material, direct, imediat și injust.
Excepția invocată de inculpatul intimat prin apărător, în sensul că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare este tardiv,nu poate fi primită, pentru considerentul că la fila 19 și 20 de la dosarul instanței de apel, acesta a justificat declararea apelului în termen.
Pentru toate aceste considerente, respingând recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE ca nefondat, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va menține în întregime decizia penală recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, privind pe inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.262 din 13 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.. CM/12.05.2008
Jud. apel -
Jud. fond.
Tehnored. AS/12.05.2008
În 2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Crișan Marinela, Sotoc Daniela
