Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 470/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 470
Ședința publică de la 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect vătămarea corporală gravă (art.182 Cod penal)" formulat de inculpatul și de partea civilă împotriva deciziei penale nr.112/A din data de 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent intimat, lipsă fiind partea civilă recurentă intimată, precum si reprezentantul părții civile intimate Spitalul Județean de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent intimat arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent intimat, având cuvântul, arată că raportat la concluziile și cererile formulate de acesta, precum și la poziția procesuală pe care a adoptat-o inculpatul, solicită admiterea recursului declarat și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătorie.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză de partea civilă, solicită a fi respins, având în vedere că despăgubirile acordate acestuia s-au bazat pe documentele și înscrisurile care le dovedesc.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că latura civilă a cauzei este bine lămurită, pretențiile civile fiind corect individualizate. Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă. În ceea ce privește recursul inculpatului, solicită menținerea soluției date de Judecătorie.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 145 din 6 februarie 2008 Judecătoria Vaslui, n baza art. 182 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 10 luni, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 3000 lei reprezentând daune morale. S-a admis, in parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 306,903 lei, reprezentând daune materiale. S-a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 160 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2850/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul -, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal (vătămare corporală gravă cu circumstanța provocării).
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în ziua de 1.10.2006, inculpatul, fiind provocat de partea vătămată și fiul acesteia, a lovit pe partea vătămată, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, aceasta rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin pierderea ochiului drept.
Partea vătămată s-a constituit partea civilă în cauză, cu suma de 400 lei - daune morale, solicitând proba cu acte și proba cu martorul din lucrări -.
A fost audiat și inculpatul, administrându-se la propunerea acestuia proba cu acte în circumstanțiere și proba cu martori.
S-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 408, 60 lei și s-a dispus introducerea în cauză în această calitate și Spitalul Județean de Urgență V, pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În ziua de 1.10.2006, inculpatul s-a deplasat în localitatea, comuna împreună cu numiții, și și s-au deplasat la barul SC. " " SRL. pentru a servi băuturi alcoolice.
În timp ce se aflau la o masă, a intrat în bar numitul, aflat în stare de ebrietate și a reproșat inculpatului că a avut relații sexuale cu prietena sa, aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feței.
Pentru acest motiv, numitul a fost scos în afara barului, însă aproximativ după 30 minute acesta s-a întors în local, însoțit de tatăl său. Aceștia l-au scos afară din bar pe inculpat, ulterior ieșind și prietenii acestuia -, și care l-au tras separat pe numitul și au început să-l lovească. În apropiere, inculpatul l-a lovit pe vătămatul care a căzut, s-a urcat peste acesta, după care a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele.
Partea vătămată a rămas jos, fiind udat cu apă de către martorul, după care și-a mai revenit, plecând apoi cu fiul său acasă.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a fost internat la secția oftalmologie a Spitalului Județean V, în perioada 2-7 octombrie 2006, cu diagnosticul "traumatism ocular forte - drept".
Din certificatul medico-legal nr. 705/12.10.2006 rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 25/E din 16.01.2007, rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii sclerale cu hernie de membrane, hemoftalamusului, hematomului palpebral chemozisului conjuctival, hemoragiei subconjunctivale și echimozei, care s-au putut produce prin lovire activă cu mijloace sau corpuri contondente și care pot data din 1.10.2006 și care necesită pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale.
Ca urmare a traumatismului suferit, partea vătămată a prezentat pierdere de organ - drept - rămânând cu infirmitate fizică permanentă.
S-a concluzionat de asemenea, că partea vătămată nu prezintă pierderea simțului în prezent, însă prin complicare cu oftalmie simpatică la ochiul stâng, necesită supraveghere pe termen, enucleerea globului ocular drept restant și înlocuirea acestuia cu proteză oculară, necesară pentru ca acesta să nu rămână cu sluțire.
Susținerile inculpatului, cum că partea vătămată ar fi avut leziuni anterioare, nu au fost reținute, fiind contrazise de declarațiile martorilor G, și. Singurul care a confirmat afirmațiile în acest sens ale inculpatului este martorul, însă instanța a înlăturat declarația acestuia, care nu se coroborează cu nici una din probele aflate la dosar, fiind infirmată chiar de concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză.
Fapta inculpatului care sub stăpânirea tulburării cauzate de acțiunea violentă a părții vătămate și a fiului acesteia, a aplicat mai multe lovituri acesteia cu pumnii și picioarele, cauzându-i astfel leziuni traumatice care au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale și pierderea ochiului drept, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă cu circumstanța provocării, prevăzută de art. 182 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
Situația de fapt reținută a fost dovedită prin mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei și anume: plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală nr. 25/E/16.01.2007, certificatul medico-legal nr. 705/2006, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Inculpatul audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, a recunoscut că a lovit pe vătămat, dar afirmă că nu poate preciza cu exactitate dacă leziunea de la a fost provocată fie de loviturile aplicate de el, fie în urma căzăturii părții vătămate și lovirii de o piatră. Tot în declarațiile sale, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că vătămatul ar fi avut o leziune anterioară, care s-a agravat în urma loviturilor, însă acest aspect este infirmat de probele administrate în cauză.
Mai arată inculpatul că a fost determinat la săvârșirea infracțiunii de comportamentul violent al părții vătămate și al fiului acestuia care l-a lovit, cei doi scoțându-l din bar.
Atitudinea agresivă și provocatoare avută de partea vătămată și de fiul acesteia este confirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au perceput în mod direct derularea faptelor. Astfel, numitul a intrat în bar și fără motiv a mers la masa inculpatului și l-a lovit cu pumnul. Deși a fost scos din bar, după 30 de minute acesta s-a întors cu tatăl său - partea vătămată - și împreună l-au scos pe inculpat afară și au început să-l lovească.
Față de modalitatea de derulare a faptei, în mod corect apreciem că a fost reținută circumstanța provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal. Astfel, inculpatul a reacționat violent doar după ce a fost lovit și atacat de vătămat și fiul acestuia, acționând numai sub stăpânirea temerii provocată de atitudinea violentă a celor doi.
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 44 Cod penal privind legitima apărare, nici măcar în forma al.3 a depășirii unei apărări proporționale, astfel încât nu s-a putut dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cod procedură penală, motivat de faptul că atitudinea agresivă a vătămatului și a fiului acestuia, deși a produs temere inculpatului, nu a fost de natură să pună în pericol grav pe acesta, având în vedere că în ajutorul său săriseră și cei trei prieteni, iar de față se aflau mai multe persoane.
De asemenea, apărarea exercitată de inculpatul, prin intensitatea și numărul loviturilor aplicate nu a fost proporțională cu gravitatea atacului, fiind mult mai mare decât ar fi fost necesar pentru înlăturarea atacului, cu atât mai mult cu cât partea vătămată era o persoană mai în vârstă decât el.
Nu se poate reține nici existența excesului justificat, prevăzut de art. 44 al.3 Cod penal, ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, deoarece atacul dezlănțuit de partea vătămată și fiul acesteia nu poate fi considerat un atac în măsură să pună în pericol grav persoana celui atacat. Apărarea făcută de inculpat trebuie să aibă loc împotriva unui atac imediat și să fie necesară sub raportul întinderii, ori din probele administrate în cauză nu rezultă că apărarea inculpatului ar avea un asemenea caracter, în condițiile în care cei trei prieteni ai inculpatului au intervenit.
Săvârșirea faptei a fost astfel pe deplin dovedită, forma de vinovăție cu care acesta a acționat fiind praeterintenția. Inculpatul l-a lovit pe vătămat, însă rezultatul socialmente periculos produs - infirmitatea permanentă fizică prin pierderea ochiului drept - îi este imputabilă inculpatului din culpă, deoarece acesta trebuia și putea să prevadă că loviturile aplicate în zona ochiului puteau să provoace o vătămare corporală gravă.
Față de aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, gravitatea faptei comisă, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia - respectiv starea de provocare, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
S-a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, respectiv conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei rezultată și din lipsa antecedentelor penale, conform fișei de cazier atașat la dosar, și, alături de circumstanțele provocării prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal, coborând pedeapsa ce se va aplica în limitele permise de acest text de lege.
În privința modalității de executare a pedepsei aplicate, dat fiind circumstanțele comiterii faptei, persoana inculpatului - fără probleme în societate, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de liberate a acestuia și, fiind îndeplinite și condițiile cerute de dispozițiile art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare fixat conform art. 82 Cod penal și care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S- aplicat, de asemenea și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, în conformitate cu dispozițiile art. 71 al.5 Cod penal.
Din motivarea Deciziei nr. 2/06.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Articolul 71, al. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, al. 1, lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Articolul 64, al. 1, lit. a Cod penal se referă la dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanța a apreciat că acesta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, ca dreptul la alegeri libere într-o societate democratică.
Prin urmare, nu este proporționată și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei, ci doar interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4000 lei, reprezentând daune morale, iar Spitalul Județean de Urgență V s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 408,60 lei - reprezentând cheltuielile determinate de spitalizarea părții vătămate.
Instanța a considerat că, față de situația de fapt reținută și materialul probator aflat la dosarul cauzei, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și următoarele din Codul civil, cuantumul despăgubirilor acordate părților civile urmând a fi diminuate însă, proporțional cu culpa concurentă a părții vătămate, deoarece reținerea provocării constituie temei pentru reducerea despăgubirilor datorate părților civile, ca urmare a culpei comune avute în săvârșirea infracțiunii.
În cauză, raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, s-a apreciat că proporția culpei concurente a părții vătămate este de 25%, ca o consecință a reținerii circumstanței atenuante a provocării, față de rolul avut de acțiunea acestuia la comiterea faptei.
Astfel, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 3000 lei - daune morale, instanța apreciind că, față de suferința pricinuită, de urmările produse ca urmare a săvârșirii faptei, de infirmitatea fizică permanentă cu care aceasta a rămas, acordarea unei sume de bani care să le compenseze este întemeiată.
Culpa concurentă părții vătămate a fost avută în vedere și la obligarea inculpatului la despăgubiri materiale către Spitalul Județean de Urgență V, pe care instanța le-a considerat întemeiate, și pe cale de consecință, au fost diminuate cu 25%.
Văzând dispozițiile art. 191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea blândă.
De asemenea, solicită obligarea inculpatului la plata unor daune materiale corespunzător procurării unei proteze oculare.
Prin decizia penală nr.112/A/22.05.2008 a Tribunalului Vaslui, dată în dosarul nr.3739/2007, s-a decis:
Admite apelul declarat de partea vătămată - constituită parte civilă în cauză - împotriva sentinței penale nr. 145 din 6 februarie 2008 Judecătoriei Vaslui, pe care o desființează, în parte, în latura penală.
Rejudecând, condamnă inculpatul la pedeapsa de 1an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.73 lit. b Cod penal și art. 74 lit. a, 76 lit. d cod penal.
Fixează un alt termen de încercare, de 3 ani și 10 luni, conform dispozițiilor art. 82 Cod penal, înlătură dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
]Rezultă din probele administrate pe tot parcursul procesului penal desfășurat până în prezent că, la data de 1 octombrie 2006, ca urmare a acțiunilor provocatoare ale părții vătămate și fiului acesteia, inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții-vătămate, producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale. Aceste leziuni au avut ca urmare pierderea ochiului drept, partea vătămată rămânând astfel cu infirmitate fizică permanentă.
Tribunalul constată totodată că, în mod corect s-au reținut în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante conform dispozițiilor 74 lit. a Cod penal și anume, conduita bună avută anterior comiterii faptei, rezultată din lipsa antecedentelor penale, conform fișei de cazier judiciar.
În final, din perspectiva celor două categorii de circumstanțe atenuante reținute în favoarea inculpatului, prima instanță a dat, în mod legal eficiență dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal, dar în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, periculozitatea inculpatului și persoana sa, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal - a coborât prea mult pedeapsa sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare.
Prin urmare, tribunalul apreciază că pentru reeducarea inculpatului și atingerea scopului pedepsei - așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 52 alin. 1 teza ultimă Cod penal - se impune aplicarea unei pedepse mai severe, mai ales în condițiile în care, în cauză s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform dispozițiilor prevăzute de art. 81 Cod penal.
Critica adusă modului de soluționare a laturii civile a cauzei este lipsită de temei.
La termenul de judecată din 19 noiembrie 2007, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 lei reprezentând daune morale.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - ca urmare a reținerii unei culpe concurente a acesteia, cu cea a inculpatului, în procent de 25 % - și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3000 lei daune morale, conform cuantumului acestor daune solicitate, dar și proporțional cu gradul de culpă a părții vătămate.
În aceste împrejurări, cererea părții vătămate - formulată în apel - privind obligarea inculpatului la daune materiale constând în contravaloarea unei proteze oculare este tardivă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și partea civilă, criticând-o ca fiind netemeinică. Inculpatul nu a indicat motivele de recurs.
Partea civilă, în cererea de recurs, solicită să-i fie acordate măcar câte 3 milioane lei pe lună având în vedere că nu are cu ce să se întrețină.
În fața instanței de recurs, cu ocazia dezbaterilor apărătorul inculpatului a solicitat casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței fondului ca temeinică și legală.
Analizând cele două hotărâri sub aspectul criticilor formulate și a legalității lor, instanța de recurs constată că recursurile inculpatului și al părții civile sunt nefondate din următoarele motive:
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art.63 Cod procedură penală și pe baza acestuia, a făcut încadrarea în drept și a dispus condamnarea inculpatului-recurent.
Reevaluând probatoriul administrat de prima instanță, tribunalul a ajuns la aceeași concluzie că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.
Ținând cont de împrejurările comiterii faptei, tribunalul a redozat pedeapsa inculpatului, în sensul majorării ei, care corespunde scopului pedepselor prevăzut de art.52 Cod penal, privind reeducarea și prevenirea de săvârșirea de noi fapte penale.
Și instanța de recurs are convingerea că pedeapsa aplicată de instanța de apel este necesară pentru prevenția generală și educarea inculpatului, pentru a-l determina ca pe viitor să nu mai comită și alte fapte penale. Nu se impune casarea deciziei tribunalului.
Cu privire la recursul părții civile este de observat că cererea sa de acordare a câte 3 mil. lei pe lună, aceasta nu are suport și nici nu poate fi luată în calcul atâta timp cât constituirea de parte civilă a fost făcută în fața instanței de fond, când a solicitat o despăgubire morală, fiindu-i soluționată această cerere. Așa cum a motivat și instanța de apel, o solicitare de despăgubiri materiale este tardivă. De altfel, partea civilă amintește că nu are cu ce se întreține, fără a indica vreo legătură cu fapta inculpatului. Concluzionând, cele două recursuri sunt nefondate.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, și pe cale de consecință, în baza art.385 ind.15 lit. b din Codul d e procedură penală recursurile urmează să fie respinse ca atare.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.112 din 22.05.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei onorariu apărător oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă partea civilă recurentă să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
24.IX.2008.-
2 ex.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 472
Ședința publică de la 18 septembrie 2008
Completul compus din:
Președinte - - I -
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale având ca obiect "vătămare corporală gravă" formulate de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.226 din data de 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av., care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială pentru inculpatul recurent, încetând astfel delegația emisă de Baroul Iași pe numele av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de azi, că la termenul anterior cauza a fost amânată din lipsă de apărare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent arată că Judecătoria Iașia dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar instanța de apel, Tribunalul Iași, a considerat întemeiat apelul și a redus pedeapsa la 1 an închisoare. Consideră că inculpatului i se poate aplica pedeapsa cu amendă administrativă, având în vedere toate împrejurările concrete de săvârșire a faptei. Este adevărat că fapta inculpatului, care a fost prins la volan după ce consumase băuturi alcoolice, însă solicită a se avea în vedere că era ora 3 dimineața, când, împreună cu un coleg, inginer, inculpatul a vrut să remedieze o problemă la mașină. Inculpatul merită să i se acorde această șansă, având în vedere că este un tânăr al cărui viitor nu se merită să fie prin aplicarea unei pedepse cu închisoare. Solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse cu amenda, chiar și în cuantum maxim.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că sancțiunea cu caracter administrativ nu se poate aplica inculpatului, având în vedere gravitatea faptei comisă de acesta, faptul că deja instanța de apel a dat dovadă de clemență față de acesta, coborând cuantumul pedepsei sub minim. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Ciubotariu
