Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 572/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.572/2009
Ședința publică de la 6 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, de av. și av. împotriva deciziei penale numărul 179/A/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales lipsă fiind restul părților. Se prezintă avocat G, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul-partea vătămată .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul inculpatului parte vătămată precizează instanței că acesta nu a declarat recurs în cauză.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea acestuia în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.2 Cod penal.
În motivarea recursului învederează că lipsește latura subiectivă infracțiunii respectiv intenția. Mai arată că inculpatul s- aflat în legitimă apărare.
Sub aspectul laturii civile solicită acordarea daunelor morale în sumă de 50.000 lei, a daunelor materiale în sumă de 1.500 lei și rentei viagere în cuantum de 170 lei, întrucât acestea au fost dovedite cu acte la dosar.
Referitor la recursul declarat de avocații și av. învederează că lasă la aprecierea instanței.
Cu cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
Avocat G, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat învederează că lasă la aprecierea instanței soluționarea tuturor recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată întrucât instanțele inferioare au stabilit o corectă stare de fapt și au aplicat inculpatului o pedeapsă legală.
Sub aspectul motivelor invocate în apărare de către inculpat învederează că acestea au fost avute în vedere de instanțe, neputând fi reținută în cauză legitima apărare ori scuza provocării.
Nefondate sunt și cererile cu privire la latura civilă. Cu privire la recursurile declarate de avocații și av. lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr.110/2009 Judecătoria Devaa respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 182 al.1 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 182 al.2 Cod penal, formulată de inculpatul.
A condamnat pe inculpații:
1., la:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal ( parte vătămată ).
2., la:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. și ped. de art.180 al.2 Cod penal, ( parte vătămată ).
În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ), Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepselor închisorii aplicate inculpaților, pe durata unor termen de încercare de 3 ani, pentru inculpatul și 2 ani și 3 luni,pentru inculpatul.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata termenelor de încercare.
A pus în vedere inculpaților disp. art. 83,84 Cod penal.
În baza art. 14, 346. p p., art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei RON, daune morale către partea civilă.
În baza art. 14, 346. p p., art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei RON, daune morale către partea civilă.
A obligat inculpatul la plata sumei de 4.541,73 lei RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean H -
În baza art. 193 al.1 p Cod Penal, a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei RON, cheltuieli judiciare către partea civilă.
În baza art. 191.p Cod Penal, a obligat ambii inculpați la plata a câte 350 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Între cele două părți, care în prezenta cauză au calități parte vătămată - inculpat și parte vătămată - există o stare conflictuală generată de atitudinea și comportamentul inculpatului.
Astfel, cei doi inculpați - părți vătămate locuiesc împreună într-un apartament situat pe strada -, din municipiul D, iar a fost căsătorit cu mama inculpatului, după divorțul celor doi survenind o serie de neînțelegeri între părți, în contextul în care ultimul obișnuia să aducă la domiciliu persoane de sex feminin, pentru a întreține raporturi sexuale, fapt în care nu era de acord, aducându-i, în repetate rânduri, acest aspect la cunoștința tatălui său vitreg.
În data de 17.12.2006, a venit, însoțit de martorul în locuința unde se găsea și inculpatul. Având în vedere neînțelegerile dintre cei doi inculpați, pe tema sus-menționată, i- atras atenția inculpatului, că nu-i mai permite să aducă în apartament persoane de sex feminin ( în legătură cu lămurirea acestei împrejurări, este de menționat declarația martorului - 32 -, care arată că a venit împreună cu, pentru " a primi cadou o cu ghiveci").
Enervat de reproșurile adresate de inculpatul, inculpatul a aplicat cu o bucată de lemn lovituri în zona capului părții vătămate, cauzându-i leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Conflictul dintre cei doi nu s-a terminat, după ce inculpatul l-a lovit pe inculpatul, primul, ieșind în urmărirea tatălui său vitreg, pe casa scării, căruia, după ce l- dezarmat, i-a aplicat mai multe lovituri cu bucata de lemn și cu pumnul în zona capului. s- dezechilibrat, a căzut, lovindu-se puternic de pardoseala, din beton a casei scării.
Deși, a arătat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, că, doar după ce a ieșit din locuință, pe casa scării, a observat că inculpatul avea asupra sa un cuțit, această împrejurare nu este confirmată de declarațiile martorilor (34), și (36). Mai mult decât atât, nici nu este plauzibilă o astfel de susținere, în contextul în care anterior folosise o bucată de lemn, pentru a exercita actele de agresiune asupra părții vătămate.
Inculpatul-parte vătămată a fost internat în perioada 17.12.2006-15.01.2007 în secția Neurochirurgie din cadrul Spitalului județean H-D cu diagnosticul " ( compresiune centro-medulară cervicală) posttraumatică. forte în remisie".
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că, pentru vindecarea leziunilor suferite de învinuitul-parte vătămată au fost necesare un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 1104/C din data de 18.12.2006 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală H-D a rezultat faptul că, pentru vindecarea leziunilor suferite de învinuitul - parte vătămată au fost necesare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Faptele, astfel cum au fost prezentate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată ( vătămare corporală gravă, art. 182 al. 1.pen - inculpatul și lovire, prev. și ped. de art. 180 al. 2.pen. - inculpat ).
În baza acestor texte de lege, inculpații au fost condamnați.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere disp. art.52 și art. 72.Cod Penal (disp.părții generale din codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează răspunderea penală, în ceea ce privește pe inculpatul.
În contextul modului de desfășurare a acțiunii infracțiunile, astfel relevat de probatoriu administrat în cauză, s-au reținut în favoarea inculpatului, dispozițiile privind circumstanța legală a provocării, acesta acționând sub imperiul unei puternice tulburări, generate de acțiunea violentă inițială a inculpatului ( art. 73 lit. b Cod penal).
Astfel, instanța a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 182 al.1 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 182 al.2 Cod penal, formulată de inculpatul în ceea ce îl privește pe inculpatul; la ultimul termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului - parte civilă a solicitat schimbarea încadrării juridice, astfel cum mai sus a fost precizată, în considerarea faptului că, a rezultat o stare de fapt nouă - infirmitate fizică permanentă, dovedită cu înscrisurile de la dosarul cauzei, martorii audiați și având în vedere că mersul și echilibrul părții civile sunt vizibil afectate, datorită loviturilor aplicate de inculpatul. Instanța a constatat că tocmai interpretarea acestor probe nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei, mai ales aceste împrejurări au fost lămurite prin efectuarea unei expertize medico legale în cauză, care nu stabilește o stare de infirmitate fizică permanentă.
Pe cale de consecință, instanța a condamnat pe inculpații:
1., la:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal ( parte vătămată ).
2., la:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. și ped. de art.180 al.2 Cod penal, ( parte vătămată ).
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a ( teza II ), Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor închisorii aplicate inculpaților, pe durata unor termen de încercare de 3 ani, pentru inculpatul și 2 ani și 3 luni,pentru inculpatul în considerarea faptului că, fiind la prima pătrundere în câmpul infracțional, pedeapsa își va putea atinge scopul și fără executarea ei în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata termenelor de încercare.
S-au pus în vedere inculpaților disp. art. 83,84 Cod penal.
În baza art. 14, 346. p p., art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 lei RON, daune morale către partea civilă în considerarea traumelor de natură psihică suferite în urma săvârșirii faptei de către inculpatul; la stabilirea cuantumului despăgubirilor civile se va reține de către instanță că inculpatul a acționat sub imperiul unei stări de provocare, iar această împrejurare va fi avută în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale ( procent de 50%). În ceea ce privește solicitarea obligării inculpatului, la plata unei rente lunare, în cuantum de 179 lei RON, cu titlu de diferență între veniturile obținute înainte de săvârșirea faptei și pensia de boală, instanța a respins aceasta cerere ca fiind netemeinică, având în vedere că prejudiciul nu este cert, în sensul de a avea un caracter viitor și sigur ( de fapt, nu are nici caracter viitor și eventual). Astfel, deși la dosarul cauzei au fost atașate cupoane de pensie, nu a fost făcută dovada veniturilor anterioare obținute de partea civilă. Din declarația martorului, nu rezultă în mod concret veniturile obținute de partea civilă ( ele sunt estimate doar sub forma unei aprecieri generale - " cu aproximație"). Nici alte înscrisuri nu au fost depuse la dosarul cauzei, pentru a susține această cerere formulată pe latură civilă.
În baza art. 14, 346. p p., art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei RON, daune morale către partea civilă în considerarea traumelor de natură psihică suferite în urma săvârșirii faptei de către inculpatul .
S-au respins în rest cererile de despăgubiri civile formulate de ambele părți civile, în condițiile în care acestea nu sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză.
A obligat inculpatul la plata sumei de 4.541,73 lei RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean H -
În baza art. 193 al.1 p Cod Penal, a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei RON, cheltuieli judiciare către partea civilă.
În baza art. 191.p Cod Penal, au fost obligați ambii inculpați la plata a câte 350 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au înaintat apel în termen inculpații părți vătămate și civile și.
Prin decizia penală nr.179/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații-părți vătămate și .
În considerente instanța de apel reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect starea de fapt raportat la probațiunea administrată și a realizat o justă încadrare juridică a faptelor.
Solicitările inculpaților de a aduce o soluție de achitare în cauză, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală pentru inculpatul, respectiv art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. e Cod proc. penală și reținerea prevederilor art. 44 pct. 1 și 2 Cod penal pentru inculpatul au fost apreciate ca nefondate.
Astfel, ambii inculpați au acționat cu intenția de a lovi, inculpatul a aplicat cu o bucată de lemn lovituri în zona capului părții vătămate, iar inculpatul l-a dezarmat, cu intenția de a-l lovi pe inculpatul cu bucata de lemn, apoi l-a lovit cu acea bucată de lemn, precum și cu pumnul în zona capului.
Or, față de situația descrisă și împrejurările comiterii, chiar dacă aceștia s-au certat anterior, nu s-a putut susține că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
De asemenea, nu s-a putut reține nici existența legitimei apărări în favoarea inculpatului, atâta timp cât între părți exista o stare conflictuală mai veche, generată de atitudinea și comportamentul inculpatului, tatăl vitreg al celuilalt inculpat, care aducea în apartamentul locuință comună a celor doi diferite femei, astfel cum susține inculpatul; faptul că cei doi locuiau împreună iar unul dintre ei putea să-și schimbe comportamentul pentru a evita conflictele existente, vârsta și condiția fizică a inculpatului față de persoana inculpatului, precum și "condiția necesară" a atacului, condiție esențială cerută de lege pentru reținerea legitimei apărări, care în speța de față nu este justificată.
Pentru aceleași considerente, întrucât din starea de fapt reținută nu a reieșit modalitatea de provocare în care s-ar fi aflat inculpatul, se va respinge și solicitarea de a se reține în favoarea acestui inculpat prevederile art. 73 lit. b Cod penal.
Din probațiunea administrată a reieșit că conflictul dintre cei doi inculpați a fost declanșat de inculpatul, care s-a supărat în data de 17 decembrie 2006 pe inculpatul pentru că a venit în locuință însoțit de martora, astfel că i-a adresat diverse reproșuri pe această temă inculpatului.
În ceea ce privește încadrarea juridică a pedepselor aplicate s-a constatat că instanța de fond a analizat în mod obiectiv criteriile stabilite de prevederile art. 72 Cod penal și a avut în vedere persoana inculpaților, raportat la pericolul social al faptelor, împrejurările de comitere și limitele de pedeapsă, astfel că nu se impune reducerea pedepselor aplicate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că aceasta a fost just soluționată reținându-se culpa fiecărui inculpat în mod obiectiv, fapt pentru care s-au acordat daune morale și s-au respins ca nedovedite despăgubirile materiale formulate de către cele două părți vătămate și civile care au și calitatea de inculpați.
Prin motivele de apel, inculpatul a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod penal în forma calificată a acestei infracțiuni, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal.
Tribunalul a considerat că soluția dată de către instanța de fond este temeinică și legală și sub acest aspect și că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel cum s-a solicitat, întrucât prin expertiza medico legală efectuată în cauză pentru inculpatul, nu s-a stabilit infirmitatea fizică permanentă, ceea ce ar atrage o astfel de schimbare a încadrării juridice a faptei, iar această susținere nu se bazează pe nici un mijloc de probă cert.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpatul - parte vătămată și apărătorii și.
Inculpatul - parte vătămată a solicitat casarea hotărârii atacate și achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală întrucât faptei îi lipsește latura subiectivă a infracțiunii de lovire respectiv intenția. Invocă totodată faptul că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare.
În calitate de parte vătămată solicită acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 lei daune materiale de 1500 lei și renta viageră în cuantum de 170 lei, acestea fiind dovedite cu actele de la dosar.
Apărătorii și au solicitat acordarea unui onorariu parțial conform art.3 al Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, pentru activitatea depusă până la prezentarea apărătorilor aleși.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, instanța constată următoarele:
Instanțele au reținut corect starea de fapt pe baza probelor administrate, pronunțând în mod just condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal, în dauna părții vătămate .
Modul în care s-au succedat evenimentele și starea de fapt, exclud atât lipsa intenției cât și existența stării de legitimă apărare, împrejurări invocate în apărare de inculpatul.
Inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu o bucată de lemn în zona capului, în condițiile în care cel din urmă i-a reproșat faptul că, în mod repetat aduce în apartament persoane de sex feminin.
Evident, acțiunea agresivă a inculpatului a fost intenționată, chiar sub forma intenției directe.
Recurentul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui.
În ceea ce privește legitima apărare, examinând condițiile necesare pentru reținerea acesteia prin prisma art.44 Cod penal constatăm că nu sunt îndeplinite.
Legitima apărare presupune existența unui atac material, imediat, direct și injust, în cauză nefiind cumulativ întrunite aceste condiții legale.
verbale aduse de partea vătămată inculpatului nu reprezintă un atac material în sensul art.44 Cod penal, motiv pentru care această apărare nu va fi reținută de instanță.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a acordat o justă și echitabilă despăgubire părții vătămate, prin obligarea inculpatului la plata sumei de 4.500 lei daune morale, neimpunându-se majorarea acesteia.
În mod corect nu au fost acordate celelalte sume solicitate întrucât nu au fost dovedite de probele administrate, martori sau înscrisuri.
Recursurile declarate de apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații și sunt întemeiate.
Din dispozițiile art.3 al Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocați care acordă asistență juridică în materie penală, rezultă că, în cazul în care delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales, instanța va dispune plata unui onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, și care nu poate fi mai mic de 25 % din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația ar fi fost finalizată.
Solicitările recurentelor fiind întemeiate, instanța va dispune avansarea sumei de 50 lei pentru fiecare apărător din oficiu în apel din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
În baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală instanța va admite recursurile formulate de apărătorii din oficiu și împotriva deciziei penale nr. 179/A//28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul nr-.
Va casa decizia penală atacată numai în ceea ce privește neacordarea onorariului parțial cuvenit apărătorilor din oficiu și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Va dispune avansarea sumei de 50 lei pentru fiecare apărător din oficiu în apel din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați H, reprezentând cotă parte din onorariul cuvenit.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - parte vătămată împotriva aceleiași decizii.
Va obliga inculpatul recurent la plata sumei de 380 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați A.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile formulate de apărătorii din oficiu și împotriva deciziei penale nr. 179/A//28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată numai în ceea ce privește neacordarea onorariului parțial cuvenit apărătorilor din oficiu și, procedând la rejudecare în aceste limite:
Dispune avansarea sumei de 50 lei pentru fiecare apărător din oficiu în apel din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați H, reprezentând cotă parte din onorariul cuvenit.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - parte vătămată împotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 380 lei în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex 28.10.2009
;
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
