Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 805/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 805

Ședința publică de la 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ciubotariu

JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu

JUDECĂTOR 3: Dan Anton

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale, având ca obiect " vătămare corporală gravă", promovat de inculpatul recurent și intimat și partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr.171 din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent și intimat, asistat de avocat ales.

Lipsește partea civilă recurentă, pentru care răspunde mandatarul acestuia cât și părțile civile, unități spitalicești.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este al patrulea termen de judecată, că recursul formulat de partea civilă nu a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Mandatarul, depune la dosar un memoriu iar, avocat depune în xerocopie, certificat de căsătorie și două certificate de naștere, înscrisuri care după semnare și datare de către președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei,

Interpelat fiind, inculpatul recurent și intimat arată că își menține declarațiile date și nu dorește să fie ascultat în această fază procesuală.

Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor formulate de inculpat și partea civilă.

Mandatarul, având cuvântul, în recursul promovat de partea civilă recurentă, susține că recursul promovat vizează atât latura civilă cât și latura penală a cauzei.

Sub aspectul laturii penale solicită instanței a dispune ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de apel să fie cu executare în regim de detenție și nu cu suspendare sub supraveghere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită instanței a dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 80.000 euro, sumă ce reprezintă daune materiale și daune morale.

Pentru motivele prezentate oral și detaliat expuse în scris, solicită admiterea recursului.

Avocat, având cuvântul, în recursul promovat de inculpatul recurent și intimat, solicită instanței admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași întrucât a încălcat prevederile art.334 Cod procedură penală.

Susține apărarea că în mod greșit Tribunalul Iașia procedat la schimbarea încadrării juridice prin reținerea agravantei prevăzute de art.75 alin.2 Cod penal, fără a pune în discuție această schimbare calificării juridice.

Dispozițiile art.334 Cod procedură penală impun obligarea instanței de a pune în discuție noua încadrare juridică, tocmai pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să își facă apărările corespunzătoare.

Dacă nu va fi primit acest prim motiv de recurs, pe fondul cauzei, în principal, solicită instanței, admiterea recursului, casarea integrală deciziei recurate, și rejudecând, în temeiul disp.art.22 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpatului.

În subsidiar, pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza să se rețină în favoarea inculpatului largi circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a, 76 Cod penal și aplicarea art.81 Cod penal.

Susține apărarea că în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că partea vătămată a fost lovit mai întâi în zona capului de fratele inculpatului, după care, căzută la pământ a fost lovită peste antebrațul stâng și de către acesta. Pe lângă declarațiile contradictorii ale părții civile și fraților săi, nici celelalte depoziții nu conturează faptul că inculpatul ar fi lovit partea vătămată când aceasta era căzută la pământ. Susține apărarea că partea vătămată a fost inițial lovită cu un par de către inculpat, iar după ce a căzut la pământ a fost lovită și de alte persoane din grupul inculpatului. În această manieră declară și martorii - și atât în cursul urmăririi penale cât și în primă instanță, martori care au arătat că partea vătămată agita o secure și când a ridicat-o, pentru a se apăra, inculpatul a lovit-o peste braț. Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au făcut nici o referire la aceste mărturii. Probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine că vătămarea părții vătămate a fost săvârșită de inculpat în stare de legitimă apărare, inculpatul aplicând acea lovitură pentru a se apăra de agresiunea părții vătămate care era deosebit de violent și înarmat cu acea secure. Instanța de fond în mod greșit nu a reținut disp.art.44 alin.1 Cod penal, fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile privitoare atât la atac cât și la apărare.

Mai susține apărarea că în mod nelegal, instanța de apel a înlăturat la individualizarea pedepsei aplicate dispozițiile art.74 și 76 Cod penal, în condițiile în care inculpatul se află la primul contact cu legea penală. Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe o durată de 6 ani este exagerată față de condițiile de săvârșire ale faptei și persoana inculpatului aflat la primul incident cu legea penală.

Sub aspectul laturii civile, susține apărarea că în mod greșit Tribunalul Iașia dispus obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale, în condițiile în care acestea nu au fost probate, iar partea vătămată fiind cea care a generat conflictul.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța ar fi trebuit să dea eficiență dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal, prin reținerea unei culpe a victimei de 50% și nu 25%, cum greșit s-a preluat de la prima instanță. Chiar dacă expertizele medico - legale au exclus culpa victimei, nu poate fi ignorat nici faptul că partea vătămată a fost spitalizată abia în luna august ( la două luni după incident) în faza de suprainfectare a plăgii antebrațului, cu consecințe asupra evoluției ulterioare.

Pentru motivele prezentate oral și detaliat expuse în scris, pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza să se pronunțe o soluție legală și temeinică.

În ce privește recursul promovat de partea civilă recurentă, pune concluzii de respingere ca nefondat.

Mandatarul, având cuvântul, în recursul promovat de inculpatul, solicită instanței a nu primi concluziile invocate de apărătorul acestuia, a se reține faptul că partea vătămată a fost lovită mai întâi în zona capului de fratele acestuia, care a și fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, după care căzut la pământ a fost lovit peste antebrațul stâng de către inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor promovate ca nefondate, urmând a fi menținută decizia recurată ca fiind legală și temeinică atât sub aspectul laturii civile cât și sub aspectul laturii penale.

Inculpatul recurent și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.

Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 782 din 10 2007 Judecătoriei Pașcanis -au dispus următoarele:

"Condamnă inculpatul, fiul lui și, ns.la 31.03.1981,domiciliat în Tg.-, jud. I, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 73 lit. "b" și 76 lit. "d" Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei și stabilește un termen de încercare de 3 ani. Atenționează inculpatul asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 2.500 lei reprezentând despăgubiri morale.

Respinge celelalte pretenții civile solicitate de partea vătămată.

Admite acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 9.676 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Respinge acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Neurochirurgie "Sf. Treime"

În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei."

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele:

"Prin rechizitoriul nr. 1205/P/2004 din 5.03.204 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, a fost trimis în judecată inculpatul privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod penal cu aplicare art. 73 lit. b Cod penal.

În fapt se reține că, la data de 16.06.2002, în apropierea barului aparținând de AF "" din localitatea -, avut loc un incident în urma căruia frații, și l-au agresat pe fratele inculpatului,. să se răzbune, acesta din urmă și- chemat frații și prietenii și, împreună cu inculpatul, - și au urmărit pe frații și pe prietenii lor și -, care se deplasau spre domiciliul fraților.

Între localitățile și, pe un șes cultivat cu porumb unde se afla și un gard de lemn, grupul fraților i-a ajuns din urmă pe cei din grupul fraților. După un schimb de replici și în timp ce partea vătămată avea în mână un corp contondent (secure ) pentru a se apăra de cei din grupul advers, i- aplicat părții vătămate o lovitură puternică cu un par luat din gard, în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură parieto-occipitală bilaterală. În urma acestei lovituri partea vătămată căzut la pământ, agitând securea pe care o avea în mână, moment în care a fost lovită peste antebrațul stând cu un par luat din gardul din apropiere de către inculpat.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 267/19.05.2003 rezultă că partea vătămată a prezentat fractura 1/3 medie antebraț stâng, fiind internat în perioada 26.08. - 4.10.2002, fractura putând data de 16 - 17.06.2002. Părții vătămate i-au fost eliberate și certificatele medico-legale nr. 2991/6.11.2002, nr. 1841/29.07.2002 și nr. 404/26.02.2003, concluzionând că aceasta prezintă osteită postfracturară antebraț stâng, consecutivă traumatismului din 16 -17.06.2002. Timpul de 80 - 85 zile de îngrijiri medicale acordat prin certificatul medico-legal nr. 2991/6.11.2002 s-a prelungit cu încă 40 zile, necesitând astfel pentru vindecare 120-125 zile de îngrijiri medicale.

Prin rechizitoriul nr. 796/P/2003 din 6.02.2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, numitul - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. penal cu privire la agresarea părții vătămate.

Prin ordonanța din 7.10.2003 Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani în vederea definitivării cercetărilor sub aspectiv săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod penal.

Au fost administrate ca mijloace de probă: sesizarea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, -, -, -, certificate medico-legale, rapoarte de expertiză medico-legală, copie rechizitoriu, adrese de constituire ca parți civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I și Spitalul Clinic de Neurochirurgie "Sf. Treime" I, declarațiile inculpatului.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 15000 lei, reprezentând daune morale, și respectiv, 28500 lei despăgubiri materiale reprezentând: cheltuieli de deplasare (4000 lei), contravaloare medicamente (5000 lei), câștig nerealizat (12000 lei), controloarea alimentația specială (2000 lei), precum și plata unui însoțitor (1500 lei). De asemenea, partea vătămată solicitat și obligarea inculpatului la plata unei rente viagere sub forma unei prestații lunare până la însănătoșirea sa.

Cauza a fost trimisă în rejudecare prin decizia penală nr. 262/2006 Tribunalului Iași.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele: partea vătămată formulează o plângere prin care arată că în ziua de 16.06.2002 fost acostat și lovit de către numiții, - și, care l-au lovit cu parii provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale.

Din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale s- stabilit că partea vătămată fost agresată în cursul incidentului care a avut loc la data respectivă, mai întâi de numitul -, care l- lovit cu un par în zona capului provocându- un traumatism cranio-cerebral, după care a fost lovit cu un par peste antebrațul stâng de către inculpat, care i-a provocat astfel fracturarea sa.

Analizând conținutul declarațiilor părții vătămate rezultă că acesta este confuz în ceea ce privește identitatea persoanei care l-a lovit peste braț, fracturându-l, oscilând între inculpat și respectiv, fratele său, -.

Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că la data respectivă, frații și frații, împreună cu alți prieteni de-ai lor s-au constituit în două grupuri adverse care s-au întâlnit pe un șes din localitatea -. Astfel, pornind de la incidente mai vechi, cele două grupuri înarmate cu pari au intrat într-un conflict deschis, trecând la agresarea lor fizică reciprocă și folosindu-se de niște pari luați din gardul din apropiere.

Astfel, martorul, participant la acel incident, arată în declarația sa că numitul - lovit mai întâi partea vătămată peste cap, după care aceasta fost lovită în același loc de către inculpat.

Și martorul ocular, susține că văzut cum - a lovit partea vătămată cu bâta peste cap, după care toți cei din grupul fraților au lovit cu bâtele partea vătămată.

În altă declarație, acesta arată că - a lovit partea vătămată peste cap, după care inculpatul a fost cel care a lovit-o pe aceasta peste braț, fracturându-i-

În ceea ce privește pe martorul - și acesta susține că - a lovit partea vătămată peste cap și când aceasta a vrut să se ridice de jos, atât el cât și inculpatul au lovit partea vătămată peste braț. Martorul mai susține că frații nu au lovit pe nimeni.

În cauză a fost audiat și martorul care a arătat că nu văzut incidentul, dar auzit ulterior că frații au fost bătuți de frații. În altă declarație de- sa însă, același martor susține că l-a lovit mai întâi pe, fapt ce i- fost reproșat ulterior de către -, apoi, acesta a lovit partea vătămată pesete cap cu un par. Martorul mai susține că cei aflați în grupul fraților nu erau înarmați.

Instanța mai reține în cauză și declarația martorului care susține că văzut pe drum cele două grupuri și, de asemenea, a văzut când numitul - a lovit partea vătămată cu parul peste cap. Martorul susține că ulterior aceasta căzut jos și ceilalți din grupul fraților au lovit-o pe rând cu picioarele. El mai arată că și numitul avea un par în mână.

Și martorul, prezent la locul incidentului, arată că partea vătămată vrut să lovească cu securea pe inculpat, însă ulterior ea a fost cea lovită în zona capului și a brațului de către numitul. Martorul susține că partea vătămată căzut atunci jos și nu s-a mai ridicat. În același sens, declară și martorul - care susține că partea vătămată a fost lovită peste cap și peste braț de către numitul când aceasta intenționa să lovească pe inculpat cu secure

De asemenea, și martora arată că frații îi loveau pe frații cu parii.

În zonă se afla și martora care arată că văzut cum numitul - lovit partea vătămată cu un par peste cap, aceasta căzut la pământ, după care cei trei frați au lovit-o cu parii. Martora nu poate preciza în ce zone ale corpului fost lovită partea vătămată din cauza învălmășelii create.

În ceea ce-l privește pe martorul, acesta arată că era la o nuntă în localitate cu inculpatul când la ei au venit numitele și care le-au spus că frații i-au bătut pe și pe, la un bar. În ceea ce privește pe acesta confirmă că, la barul respectiv, part vătămată l-a lovit pe el cu securea în zona mâinii, iar pe l-a lovit cu sticlă.

De asemenea și martorul confirmă incidentul inițial din bar, care s- continuat apoi cu cel din lanul de porumb dintre cele două tabere. Martorul susține că aici partea vătămată amenințat cu, după care lovit cu partea sa din lemn pe inculpat peste braț. Atunci inculpatul a lovit partea vătămată peste braț cu un lemn, partea vătămată căzând jos.

Instanța reține că la nunta respectivă se mai afla și martorul - împreună cu inculpatul, când aceștia au fost anunțați de numitele și că și au fost agresați de frații, respectiv cei doi au fost tăiați cu o sticlă. Într-o altă declarație dată în fața organelor de poliție, martorul arată că după ce aflat acest fapt a mers la barul respectiv cu inculpatul, unde i- găsit pe și pe care erau loviți, acesta din urmă era tăiat la, așa cum rezultă și din certificatul medico-legal ce i- fost eliberat. Ulterior, într-o altă declarație dată la procuror martorul arată că, în conflictul care a urmat inculpatul a lovit partea vătămată peste mână pentru se apăra, întrucât acesta îl lovise înainte cu.

Martorul -, participant direct la incident și la agresarea părții vătămate, arată că fratele său, inculpatul, lovit peste mână partea vătămată încercând să se apere.

În ceea ce privește pe martorul, acesta arată în declarația sa că frații au fost cei care i-au atacat, iar inculpat fost lovit mai întâi cu o secure de către partea vătămată, după care el ripostat. Instanța constată că martorul nu amintește nimic despre lovitura la cap primită de către partea vătămată, cea mai gravă din acel incident, și dată fiind relația sa de rudenie cu inculpatul (frați) există suspiciunea că martorul este subiectiv, iar declarația sa nu corespunde realității, pentru care urmează aoî nlătura.

Prin declarațiile sale inculpatul susținut că în acel incident doar el a lovit parte vătămată peste mână întrucât aceasta intenționa să-l lovească cu o secure. Mai susține că el a fost lovit de fratele părții vătămate, pentru care prezintă un certificat medico-legal din care rezultă că la data de 16.06.2002 - data incidentului, suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, recunoaște că a lovit partea vătămată cu parul peste brațul stâng.

Coroborând aceste declarații rezultă că în jurul părții vătămate și inculpatului s-au constituit două grupuri adverse, înarmate cu bâte, existând chiar susținere că partea vătămată era în stare de ebrietate, avea secure în mână, se manifesta violent, dezbrăcându-se parțial, la un moment dat. În confruntarea respectivă, fratele inculpatului, - a lovit, mai întâi partea vătămată cu bâta peste cap, după care aceasta căzut jos, fiind lovită apoi de către inculpat cu parul peste antebrațul stâng. Datorită declarațiilor contradictorii nu se poate stabili cu exactitate dacă partea vătămată a lovit la rândul său pe inculpat cu securea sau doar amenințat-o în acest sens, rezultând și împrejurarea că inculpatul a fost lovit mai întâi cu parul de către, conducând astfel la leziunile dovedite prin certificatul medico-legal eliberat inculpatului care au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.

Agresarea părții vătămate așa cum a fost reținută din situația de fapt, a fost confirmată și prin actele medicale eliberate acesteia. Astfel, prin certificatul medico-legal nr. 1841/29.07.2002 se reține că aceasta prezintă un traumatism cranio-cerebral cu fractură parieto-occipitală bilaterală, echimoze orbitale și contuzie hemoragică, precum și fractura completă cu deplasare 1/3 media a antebrațului stâng. S-a precizat că leziunile au putut fi produse la data de 16 - 17.06.2002 cu corpuri contondente și necesită pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale. Mai rezultă că partea vătămată a fost internată cu diagnosticul menționat la Spitalul Clinic de Neurochirurgie I în perioada 17.06 - 01.07.2002 după care la Spitalul Clinic de Urgențe I - Clinica Ortopedie în perioada 1 - 15.07.2002.

Ulterior, la data de 6.11.2002 părții vătămate îi este eliberat certificatul medico-legal nr. 2991 prin care se rețin aceleași leziuni, dar se suplimentează numărul zilelor de îngrijiri medicale cu încă 30 zile, în total 80 - 85 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, și se mai face referire la internarea părții vătămate în perioada 5 - 12.08.2002 la Spitalul Clinic de Neurochirurgie I, precum și în perioadele 26.08 - 4.10.2002 și 9.10 - 31.10. 2002 la Spitalul Clinic de Urgențe

În ceea ce privește certificatul medico-legal nr. 1543/27.06.2002, acesta face referire doar la echimozele și excoriațiile produse părții vătămate la data incidentului, care au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, deși se constată imobilizarea gipsată antebrahii-palmară stânga.

Instanța reține că certificatul medico-legal nr. 404/26.02.2003 în care se concluzionează că partea vătămată prezintă osteită postfracturară antebraț stâng consecutivă traumatismului din 16 - 17.06.2002, suplimentându-se numărul de zile de îngrijiri medical cu încă 40 zile, în total 120 - 125 zile de îngrijiri medicale, face referire strictă la vătămarea corporală gravă cercetată în cauză. De asemenea, fractura antebrațului stând produsă părții vătămate, alături de fractura pariato-occipitală bilaterală produsă acesteia, dar care face obiectul altei cauze, sunt constatate și în raportul de expertiză medico-legală nr. 267/19.05.2003.

Aceeași fractură, complicată în evoluție cu osteită post-fracturară, care necesitat pentru vindecare 120 - 125 zile de îngrijiri medicale a fost reținută și prin raportul de expertiză medico-legal nr. 3001/15.10.2007

Față de acestea, instanța constată dovedită vinovăția inculpatul privind vătămarea gravă părții vătămate, urmând a- condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanța reține ca circumstanță atenuată în favoare inculpatului atitudine violentă și provocatoare a părții vătămate din timpul conflictului și anterior acestuia, așa cum rezultă din situația de fapt reținută.

Având în vedere împrejurările concrete de săvârșire faptei, precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi îndeplinit și fără executarea efectivă acestei și în temeiul art. 81 Cod penal va suspenda condiționat execut pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani. Se va atenționa inculpatul asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă cauzei, având in vedere suferința fizică pricinuită părții vătămate prin fracturare brațului precum și împrejurarea că aceasta a fost nevoită să suporte regimul restrictiv al spitalizării și cu privire la această leziune, urmează obliga inculpatul la plata către aceasta a daunelor de 2500 lei, reprezentând despăgubiri morale.

Urmează a respinge cererea părții vătămate privind acordarea unei rente viagere întrucât din raportul de expertiză medico-legală nr. 3001/2007 rezultă că aceasta prezintă o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de muncă definitivă în proporție de 100% datorită diagnosticului de demență post-traumatică consecutivă agresiunii craniu-cerebrale din iunie 2002. Vinovat de aceasta se face însă numitul - condamnat prin sen. pen. nr. 775/21.11.2005 Tribunalului Iași privind săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat față de partea vătămată. Astfel, nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și pierderea definitivă și integrală capacității de muncă de către partea vătămată, pentru care s- solicitat acordarea rentei viagere.

De asemenea, urmează respinge cererea părții vătămate privind acordarea celorlalte despăgubiri materiale (contravaloare transport, medicație, tratament, venituri nerealizate, persoane-însoțitor), întrucât acestea nu au fost dovedite.

Reținând că în cauză, partea vătămată fost internată la Spitalul Clinic de "Sf. " I cu privire la fractura suferită la antebrațul stâng și constatând dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și aceasta internare, urmează a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor de spitalizare către unitatea spitalicească menționată.

Constatând că internarea părții vătămate la Spitalul Clinic de Neurochirurgie "Sf. Treime" s- făcut cu privire la traumatismul craneo-cerebral suferit de aceasta, neexistând legături de cauzalitate între fapta inculpatului cercetat în prezenta cauză și această leziune, urmează respinge acțiunea civilă formulată de acest spital.

S-au avut în vedere și disp. art. 191 al. 1 Cod procedură penală."

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și partea vătămată și civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul a criticat sentința penală apelată atât în latura penală cât și în latura civilă. Astfel:

1.în latură penală, în mod greșit a fost reținută situația de fapt: din materialul probator administrat și invocat de către instanță nu rezultă că inculpatul ar fi lovit victima în timp ce se afla căzută la pământ (a se vedea declarațiile martorilor, ). În realitate, partea vătămată agita o secure și a ridicat-o și, pentru a se apăra, inculpatul - apelant a lovit-o peste braț. Sunt invocate disp. art. 385 ind. 15 pct. 9 Cod proc. pen. privind motivarea contradictorie (prima instanță făcând referire la declarații ale altor martori în stabilirea situației de fapt), făcând, astfel, o analiză greșită a materialului probator pe baza căruia a fost stabilită situația de fapt.

Mai mult, instanța ar fi trebuit să rețină incidența în cauză a disp. privind legitima apărare, probele administrate dovedind faptul că partea vătămată era deosebit de violent, era înarmat cu o secure cu care amenința și lovea, iar lovirea de către inculpat peste braț a fost rezultatul reflexului de apărare (a se vedea declarațiile martorilor, G, -, ). În mod eronat instanța de fond a reținut că nu se poate stabili cu certitudine dacă partea vătămată a lovit, la rândul său, pe inculpat cu securea sau doar a amenințat-o, aspect care ar fi trebuit să o conducă la ideea aplicării principiului in dubio pro reo și să dispună achitarea inculpatului. S-au încălcat și disp. referitoare la faptul că aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor în scopul aflării adevărului - art. art. 63 alin. 2 Cod procedură penală.

Toate aceste motive ar fi trebuit să conducă în mod firesc instanța la achitarea inculpatului, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 44 alin. 1 Cod penal.

În subsidiar, inculpatul, prin apărător, a criticat sentința și cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, putând da eficiență disp. art. 74 lit. a, c Cod penal și să reducă pedeapsa mult sub minimul special prev. de lege.

2.în latură civilă, în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale în sumă de 2500 lei către,deși partea vătămată a generat conflictul, având o atitudine agresivă, fiind înarmat cu o secure, amenințând cu moartea și lovind pe inculpat. Instanța nu a dat eficiență și disp. art. 73 lit. b Cod penal, care ar fi impus reducerea corespunzătoare a despăgubirilor acordate.

Cât privește obligarea aceluiași inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul de Urgență, în cuantum de 9676 lei, partea civilă nu a făcut dovada ocazionării exclusive a acestor cheltuieli de tratarea și spitalizarea fracturii antebrațului stâng sau acest cuantum include și cheltuielile legate de traumatismul craniuo - cerebral suferit în același conflict. În plus, din actele aflate la dosar, rezultă faptul că partea vătămată a fost spitalizată în perioada suprainfectării plăgii antebrațului, fiind imperios a se stabili dacă acest fapt a mărit perioada necesară vindecării.

Partea civilă a criticat sentința apelată atât în latură penală cât și în latură civilă: Astfel:

1.în latură penală, a considerat defectuoasă sent. penală apelată cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, fiind necesar pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul educativ, majorarea acesteia, luând în considerare gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, intensitatea agresiunii, urmările produse, impunându-se înlăturarea beneficiului supravegherii condiționate.

2.în latură civilă, a considerat greșită soluția de respingere ca nedovedite a daunelor materiale solicitate, în condițiile în care imobilizarea părții civile pentru o perioadă mare de timp este certă și în condițiile în care aceste despăgubiri au fost dovedite pe deplin cu martorii audiați în cauză. În plus, suma de 2500 lei daune morale nu ar reprezenta valoarea justă a prețului durerii suferite de partea civilă atât ca urmare a agresiunii, cât și ca urmare a lipsurilor de natură fizică, psihică pe care le-a suportat ulterior. Există o diferență foarte mare între modul de soluționare a laturii civile de către instanța de fond anterior desființării (respectiv, 182.000.000 lei vechi despăgubiri materiale, 50.000.000 lei vechi despăgubiri morale și 600.000 lei vechi prestație periodică lunară până la încetarea stării de nevoie).

Prin decizia penală nr. 171 din 31 martie 2009 Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:

"Admite apelurile declarate de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la data de 31.03.1981, domiciliat în Târgu,-, jud. I, și de către partea vătămată și civilă, domiciliat în comuna, satul, jud. I, împotriva sent. pen. nr. 702/10.12.2007 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul nr-, pe care o desființează în parte, în latură civilă și penală, în sensul:

- majorării cuantumului pedepsei principale cu închisoarea de la un an la doi ani, prin reținerea în defavoarea inculpatului a disp. art. 75 alin. 2 Cod penal referitoare la circumstanțe agravante și a dispozițiilor corelative prev. de art. 80 alin. 2 Cod penal;

- înlăturării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale;

- aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal în condițiile prev. de art. 71 Cod penal;

- aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cod penal;

- obligarea inculpatului la plata către partea civilă a despăgubirilor civile în sumă de 450 lei;

- majorarea daunelor morale la plata cărora inculpatul a fost obligat către partea civilă, de la 2500 lei la 3750 lei;

- reducerii cheltuielilor de spitalizare la plata cărora inculpatul a fost obligat către Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, de la 9676 lei la 7257 lei.

Rejudecând cauza:

Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.03.1981, domiciliat în Târgu,-, jud. I, -, pentru săvârșirea infr. de "vătămare corporală gravă", prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza disp. art. 86 ind. 1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru o perioadă de 6 (șase) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare calculat în conformitate cu disp. art. 86 ind. 2 Cod penal.

În conformitate cu disp. art. 86 ind. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;

2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

De asemenea, inculpatului îi este interzis, pe durata termenului de încercare, să intre în legătură cu partea vătămată, domiciliat în comuna, satul, jud.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie și îi interzice exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal.

În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 14, 346 Cod procedură civilă, obligă inculpatul să plătească părții civile, domiciliat în comuna, satul, jud. I sumele de:

- 450 lei cu titlu de daune materiale;

- 3750 lei cu titlu de daune morale.

Obligă inculpatul să despăgubească Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I cu suma de 7257 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului".

Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:

Analiza sentinței penale criticate, în special a considerentelor acesteia, prin prisma cerințelor imperative ale dispozițiilor art. 356 alin. 1 lit. "a și b" Cod procedură penală, cât și a dispozițiilor ultimei decizii de trimitere spre rejudecare, relevă că Judecătoria Pașcania nesocotit aceste dispoziții.

Astfel, se constată, de exemplu că: a) prima instanță, deși a arătat, în mare, în considerentele sentinței apelate, ce situație de fapt a reținut, analiza materialului probator a constat într-o trecere în revistă doar a mijloacelor de probă ce au fost administrate, respectiv la rezumarea declarațiilor martorilor pe care i-a audiat; b) prima instanță a luat selectiv în considerare mijloacele de probă ce au fost administrate în celelalte cicluri procesuale; c) prima instanță nu a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și nici a celor ce au fost înlăturate, conform art. 356 alin. 1 lit. "a și b" Cod procedură penală (enumerarea și rezumarea declarațiilor unor martori nu înseamnă o analiză a probelor); d) prima instanță nu a analizat cererea părții civile în latura civilă, limitându-se la a afirma generic și netemeinic că pretențiile materiale nu au fost probate deloc; e) prima instanță, deși a reținut că inculpatul a comis fapta fiind sub stăpânirea unei tulburări, nu au fost precizate cu prilejul situației de fapt, care dintre împrejurările pe care, ulterior, instanța le-a reținut ca și componente ale situației de fapt, au condus la reținerea acestei provocări (care, de altfel, nici nu a fost motivată), respectiv agresiunea anterioară asupra unuia dintre frații săi, constituirea unui grup advers de către familia părții vătămate și înarmarea părții vătămate cu o secure; f) prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei, neținând cont de arealul circumstanțelor de comitere a faptei, a modului de individualizare a executării acesteia; g) nu a reținut incidența art. 71 alin. 5 Cod penal, referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii; h) prima instanță a soluționat parțial greșit chestiunea despăgubirilor materiale și morale, a cheltuielilor de spitalizare.

O parte din aceste erori ale primei instanțe pot echivala sau chiar echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei (cu toate că, formal, acest lucru s-a făcut), putând atrage desființarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având însă în vedere că: a) prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare, Judecătoria Pașcani neînțelegând să se conformeze dispozițiilor imperative ale deciziilor de trimitere și, în special, ale Codului d e procedură penală; b) potrivit dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din "Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale", părțile au dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei lor; dacă la aceasta se mai adaugă și împrejurarea că fapta penală ce formează obiectul prezentei cercetări este comisă în data de 16.06.2002 - tribunalul va reține cauza spre rejudecare tocmai în considerarea acestui principiu, mai ales că, în apel, poate realiza, potrivit Codului d e procedură penală, o nouă judecată pe fond.

Se apreciază că, prin trecerea a peste 7 ani de la data săvârșirii infracțiunii s-a depășit deja un termen rezonabil, iar o nouă trimitere spre rejudecare ar conduce la o depășire cu mult a acestuia, neexistând garanții rezonabile că erorile semnalate vor fi îndreptate.

Dat fiind, pe de o parte, faptul că - după cum s-a arătat -dispozițiile sentinței apelate sunt greșite și se impun a fi corectate prin desființarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare, iar, pe de altă parte, faptul că, în speță, au fost administrate mijloace de probă în etape în toate fazele procesuale parcurse, mijloace de probă ce rămân câștigate cauzei (concluzie ce rezultă și din analiza deciziei de trimitere spre rejudecare), tribunalul apreciază că, pentru justa soluționare a prezentelor apeluri, se impune: a) mai întâi o prezentare a etapelor procesuale parcurse cu indicarea mijloacelor de probă administrate; b) descrierea situației de fapt ce urmează a fi reținută dublată de o analiză a probelor ce vor sta la baza soluționării laturii penale și civile a cauzei, cât și a celor ce vor fi înlăturate; c) analiza motivelor de apel invocate ori luate în considerare din oficiu.

Cu privire la procedurile din toate fazele procesuale ale cauzei, până în prezent

Procedura în cursul urmăririi penale

Despre premisele ce au generat incidentele în cadrul cărora s-a comis fapta dedusă judecății

La data de 16.06.2002, în apropierea barului aparținând lui AF din satul, com., a avut loc un incident în urma căruia frații, și l-au agresat pe fratele inculpatului, respectiv pe și pe martorul. să se răzbune, cel dintâi și-a alertat frații și prietenii. În timp ce frații împreună cu prietenii lor, și se deplasau spre domiciliul fraților, au fost urmăriți de frații, și prietenii acestora, și. Între localitățile și, pe un șes cultivat cu porumb, pe care se afla și un gard construit din lemn, grupul fraților i-a ajuns din urmă pe cei din grupul fraților. După un schimb de replici și în timp ce partea vătămată avea în mână un corp contondent (secure) și era foarte agitat, iar ceilalți niște pari, i- aplicat părții vătămate o lovitură puternică cu un par luat din gard, în zona capului, iar a lovit-o peste antebrațul stâng tot cu un par luat din același gard din apropiere.

Modalitatea în care s-au desfășurat evenimentele, contribuția fiecărei persoane implicate și consecințele produse vor fi detaliate mai jos, cu prilejul descrierii situației de fapt pe care tribunalul urmează să o rețină.

Cert este faptul că, în urma acestor incidente, partea vătămată a prezentat fractură parieto-occipitală stg. post-contuzie hemoragică (care nu face obiectul prezentei cauze), fractura 1/3 medie antebraț stâng, fiind internat în perioada 26.08. - 4.10.2002. Părții vătămate i-au fost eliberate și certificatele medico-legale nr. 2991/6.11.2002, nr. 1841/29.07.2002 și nr. 404/26.02.2003, concluzionând că aceasta prezintă osteită postfracturară antebraț stâng, consecutivă traumatismului din 16 -17.06.2002. Timpul de 80 - 85 zile de îngrijiri medicale acordat prin certificatul medico-legal nr. 2991/6.11.2002 s-a prelungit cu încă 40 zile, necesitând astfel pentru vindecare 120-125 zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la aspectele procedurale și la mijloacele de probă administrate

Partea vătămată, la momentul sesizării, a declarat că inc. împreună cu frații săi ( și ), cu numiții, și - l-au bătut cu parii, fiind transportat la spital și necesitând pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale. Susținerile sale a precizat că pot fi probate prin audierea martorilor, și alții. A fost depus la dosar certificatul medico-legal nr. 267/OF/19.05.2003 din care rezultă că partea vătămată a prezentat fractură 1/3 medie antebraț stâng operată suprainfectată, fractură parieto-occipitală stg. post-contuzie hemoragică.

Fractura medie antebraț a fost produsă prin lovire cu corpuri contondente și necesită 80-85 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. plăgii operatorii de la nivelul antebrațului stâng reprezintă o complicație a intervenției chirurgicale efectuate consecutiv apariției unei osteite post-fracturare și nu are legătură cu refuzul intervenției chirurgicale în cursul internării din perioada 26.08 - 04.10.2002.

Au fost de asemenea depuse copii ale certificatelor medico-legale eliberate părții vătămate și care stau la baza eliberării celui anterior menționat: nr. 1841/29.07.2002, nr. 2991 din 06.11.2002, nr. 404 din 26.02.2003.

Tot în legătură cu cauza au fost depuse la dosar copii ale certificatelor medico - legale eliberate pentru: ( nr. 1543/27.06.2002, din care rezultă că acesta a prezentat echimoze, excoriații, tumefacții echimotice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, posibil alungit și pot data din 16.06.2002; necesită 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare); (nr. 1544 din 27.06.2002, din care rezultă că acesta a prezentat echimoze, excoriații, tumefacții echimotice ce s-au putut produce pe data din 16.06.2002 prin lovire cu mijloace și corpuri contondente; necesită 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare); (nr. 1476 din 20.06.2002, din care rezultă că a prezentat plăgi contuze și comoție cerebrală anamnestică, leziuni ce s-ai putut produce prin lovire cu mijloace și corpuri contondente și necesită 11-13 zile îngrijiri medicale pentru vindecare).

Pe data de 18 august 2003 fost audiată partea vătămată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași; anterior, aceasta fusese audiată tot la Parchet în data de 26 mai 2003 și de organul de cercetare penală în data de 25.11.2002, 09.04.2003.

Martorii, u -, au fost audiați la data de 18 august 2003 de către procuror, după ce, în prealabil, la datele de 16, 18 august 2002 au fost audiați de organul de cercetare penală, împreună cu. a mai fost audiat și la datele de 05.12.2002, 26.01.2004 (fila 123). Martorul a mai fost audiat de organul de cercetare penală la 16 august 2002, 12 aprilie 2003. De către același organ au mai fost audiați: (fila 43 ds. urm. pen.),

Martorul a fost audiat de către procuror la data de 25 august 2003.

De către procuror au mai fost audiați: (fila 40 ds. urm. pen.), u (fila 42 ds. urm.pen.), (fila 44 ds. urm. pen.), (file 50-57 ds. urm. pen.), (fila 124), (fila 125).

În cursul urmăririi penale, pe lângă audierea persoanelor de mai sus, s-a procedat la:

a) întocmirea procesului verbal de prezentare pentru recunoașterea securii pe care martorul i-a dat-o părții vătămate, din 27 noiembrie 2002;

b) audierea martorilor: la 12.04.2003 (fila 59), la 10.12.2002 (fila 66), la data de 07.02.2003 (fila 67 ds. urm. pen.), la data de 18.08.2003 (filele 69 78), la data de 16.01.2003 (fila 78), (filele 79-86), (fila 101), (fila 102), G (fila 104), G (fila 106);

c) audierea inculpatului la datele de 09.12, 10.12.2002 (filele 60-66); la data de 28.01.2004 (fila 126-128);

d) procesul verbal de reconstituire la fața locului din data de 27.02.2003, împreună cu planșele fotografice anexe și cu schița locului faptei;

e) s-au atașat copii ale foilor de internare a părții vătămate (filele 86-95)

f) s-a întocmit procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (02.02.2004).

Analiza dosarului de urmărire penală relevă faptul că acesta a stat în nelucrare o mare perioadă de timp (în perioada ianuarie 2003 - august 2003 fiind audiate cel mult două persoane pe lună, indiferent de calitatea acestora), iar după luna august 2003 actele procesuale au fost în număr foarte redus.

Prin referatul de terminare a urmăririi penale din 05.02.2004 s-a propus: punerea în mișcare a acțiunii penale și întocmirea rechizitoriului împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani dat în dosarul nr. 1205/P/2004 la data de 05.03.2004 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. b Cod penal.

S-a reținut în sarcina acestuia - prin actul de sesizare - faptul că, la data de 16.06.2002, a aplicat părții vătămate o lovitură în zona antebrațului stâng, cu un par, cauzându-i fracturi și leziuni care au necesitat pentru vindecare 120 - 125 zile de îngrijiri medicale, în condițiile în care partea vătămată era înarmată cu o secure.

II. Procedura în fața Judecătoriei Pașcani cu prilejul primei judecăți a cauzei (dosar 1589/2004)

În această fază procesuală au efectuat următoarele acte procedurale și s-au atașat următoarele înscrisuri:

- partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză la termenul din 16.06.2004, în ședință publică și prin notă depusă la dosar (filele 26, 36 ds.) cu suma globală de 285.000.000 lei vechi, din care 10.000.000 lei vechi - cheltuieli de deplasare -, 50.000.000 lei vechi medicamente, 120.000.000 lei vechi - lipsă câștig, 20.000.000 lei vechi investigație și recuperare, 40.000.000 lei vechi alimentație specială,15.000.000 lei vechi contravaloare însoțitor. Cererea a mai inclus rentă viageră și daune morale în sumă de 150.000.000 lei vechi;

- au fost depuse la dosar: o chitanță de achitare a unui onorariu de avocat de către și; două chitanțe de plată de onorariu de avocat de către partea vătămată în sumă de 2.000.000 lei vechi, respectiv 500.000 lei vechi, fără a fi precizat dosarul în care a fost prestată activitatea calificată; copii ale unor acte medicale (filele 31-35), din care rezultă că îi este interzis efortul fizic; copia foii de observație nr. 6255/04.10.2002, din care rezultă refuzul victimei de a face intervenția chirurgicală;

- a mai fost depusă constituirea de parte civilă CAS I cu sumele de 73.752.777 lei cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate la Spitalul Clinic de Urgență I și 26.819.790 lei cheltuieli ocazionate de spitalizarea în Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime I; au fost atașate deconturile (filele 52-59 ds.);

- a fost audiat inculpatul la data de 08.09.2004 (fila 59 ds.);

- au fost audiați martorii: (fila 70), - audiat și pe latură civilă - (fila 84), (fila 85 ds.), (fila 86 ds.), (fila 113), (fila 114), - pe latură civilă - (fila 140), (fila 150), (fila 181 dosar);

- adresa nr. 3108/20.12.2004 a Serviciului de Medicină Legală I din care rezultă că se impune efectuarea unei tomografii pentru stabilirea gradului de diminuare a capacității de muncă a părții vătămate;

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a aceluiași serviciu nr. 3108/OF din 31.01.2005 din care rezultă că partea vătămată prezintă dignosticul de demență posttraumatică consecutivă agresiunii cranio-cerebrale, infirmitatea fizică fiind permanentă, cu reducerea capacității de muncă definitiv în proporție de 100%;

- copia certificatului medico-legal nr. 1476/20.06.2002 eliberat martorului, (fila 115) din care rezultă că acesta a prezentat plăgi contuze și comoție cerebrală anamnestică, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp contondent și pot data din 16.02.2002. A necesitat 11-13 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

- au fost depuse acte medicale de către inculpat (filele 120-126 ds.);

- a fost depusă copie a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale față de martorul pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă;

- a fost depusă și sent. pen. nr. 867/31.05.2004 a Judecătoriei Pașcani, din care rezultă condamnarea numiților, (ultimii trei fără a fi reținută circumstanța provocării) pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, comise în cadrul aceluiași incident.

Prin sentința penală nr. 966/27.06.2005 pronunțată în dosarul nr. 1589/2004, Judecătoria Pașcania dispus următoarele:

"Condamnă pe inc., fiul lui și, născut la 31.03.1991 în Tg., la: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 182 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 73 lit. b și art. 74 - 76 lit. d Cod penal.

În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64.Cod Penal pe durata legală.

Admite acțiunea civilă a Casei de Asigurări de Sănătate I, și obligă pe inculpat să plătească suma de 100.572.567 lei, cheltuieli de spitalizare părții vătămate.

Admite în parte acțiunea civilă a părții vătămate, și obligă pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 182.000.000 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale.

Obligă pe același inculpat să plătească părții vătămate o prestație periodică lunară de 600.000 lei de la data pronunțării prezentei hotărâri până la încetarea stării de nevoie.

Obligă același inculpați să plătească părții vătămate, cheltuieli de judecată în sumă de 4.500.000 lei.

Onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală va fi suportat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 1.800.000 lei."

III.Procedura cu prilejul primei judecăți în apel la Tribunalul Iași (dosar nr. 7821/2005)

În această fază procesuală s-a atașat copie de pe sentința penală nr. 775/21.11.2005 de condamnare a numitului, fratele inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, parte vătămată fiind (incidentul supus cercetării)

Prin decizia penală nr. 977/23.12.2005, Tribunalul Iașia admis apelurile declarate de către inculpatul, cu. în Tg., str. - nr. 11, jud. I și de către partea civilă, cu. în com., sat, jud. I, prin intermediul mandatarului cu același domiciliu, împotriva sentinței penale nr. 966/27.06.2005, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul cu nr. 1589/2004, sentință pe care a desființat-o integral.

A dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Pașcani.

În motivarea acestei decizii s-a arătat următoarele:

a) În ceea ce privește latura penală, instanța de fond a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, nu a lămurit cauza sub toate aspectele iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, în fapt prima instanța a reținut că inculpatul, cu prilejul unei altercații din data de 16.06.2002, la care au participat mai multe persoane, ce s-au constituit în două grupuri adverse, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un par, peste antebrațul stâng provocându-i fracturarea acestuia, urmată și de osteită postfracturară consecutivă traumatismului. S-a mai precizat că, anterior, și i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un par în zona capului provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură parieto-occipitală bilaterală.

Referitor la numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate s-a făcut trimitere la certificatele medico-legale eliberate, prin care s-ar fi stabilit 120-125 zile.

Mai mult s-a apreciat că urmările violențelor asupra părții vătămate sunt dovedite și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a I cu nr. 3108/OF/31.01.2005 prin care se concluzionează că partea vătămată prezintă "demență posttraumatică" consecutivă agresiunii cranio-cerebrale din iunie 2002 cu o infirmitate fizică permanentă și cu reducerea capacității de muncă în proporție de 100%.

În drept, s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă", prev. și ped. de art. 182 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 73 lit. "b" și art. 47-76 lit. "d" Cod penal, reținând în ceea ce privește individualizarea pedepsei că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei tulburări determinată și de înarmarea părții vătămate cu o secure, agresiunea anterioară asupra unuia dintre frații săi și constituirea unui grup advers de către familia părții vătămate.

Dar, instanța de fond avea obligația prevăzută în mod expres de art. 356 să descrie în detaliu fapta ce face obiectul inculpării, cu arătarea timpului și a locului, să analizeze probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza tuturor elementelor de fapt pe care se sprijină soluția dată.

Mai mult, potrivit disp. art. 3 Cod procedură penală în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, iar, în conf. cu disp. art. 62 din același cod, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Se observă, că nici una din aceste obligații impuse imperativ de lege nu au fost respectate de prima instanță care:

- a descris într-un mod lapidar fapta reținută în sarcina inculpatului fără a prezenta circumstanțele de fapt concrete în care a fost comisă aceasta, descriere ce se impunea având în vedere că la respectiva altercație au participat două grupuri, partea vătămată a fost lovită de mai multe persoane, iar faptele de violență comise de aceste persoane au făcut obiectul unor altor dosare penale;

- nu a analizat declarațiile martorilor audiați în cauză și nu a precizat ce declarații au servit ca temei al condamnării cât și a celor care au fost înlăturate, analiză ce se impunea cu atât mai mult cu cât declarațiile martorilor sunt contradictorii atât asupra aspectelor ce privesc acțiunea de lovire inculpatului cât și a celor ce privesc activitatea de provocare a părții vătămate;

- nu a analizat cele trei certificate medico-legale și raportul de expertiză medico-legală ce au fost întocmite în cauză prin care s-a stabilit de către IML numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea fracturii 1/3 medie antebraț stg. aspect ce se impunea atât pentru stabilirea în concret a pericolului social al faptei comise cât și pentru o individualizare judicioasă a pedepsei;

- nu a analizat concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în faza cercetării judecătorești, prin care s-a stabilit că partea vătămată prezintă dg. "demență posttraumatică consecutivă agresiunii cranio-cerebrale din iunie 2002", o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de muncă definitiv în proporție de 100%, ceea ce a condus la reținerea în mod greșit că între fapta inculpatului și infirmitatea permanentă ar exista o legătură de cauzalitate. Chiar din conținutul acestui raport de expertiză se prevede în mod clar că demență posttraumatică este consecutivă agresiunii cranio-cerebrale, agresiune ce a fost exercitată de către altă persoană decât cea a inculpatului, respectiv de.

- deși a reținut că inculpatul a comis fapta fiind sub stăpânirea unei tulburări, nu au fost descrise cu prilejul prezentării situației de fapt împrejurările pe care, ulterior, instanța le-a reținut în motivarea acestei provocări, respectiv agresiunea anterioară asupra unuia dintre frații săi, constituirea unui grup advers de către familia părții vătămate și înarmarea părții vătămate cu o secure.

Față de cele arătate, tribunalul a constatat că soluția cu privire latura penală este insuficient motivată, nu cuprinde, așa cum s-a arătat mai sus, o analiză tuturor elementelor de fapt, a probelor pe care se sprijină soluția de condamnare, motivare ce nu poate fi complinită de către instanța de apel, întrucât stabilirea în concret situației de fapt este atributul exclusiv al instanței de fond.

Pe de altă parte, tribunalul a constatat, din oficiu, existența unui motiv de nulitate absolută care vizează nelegalitatea încheierii de amânare a pronunțării din 23.06.2005.

Potrivit disp. art. 305 Cod procedură penală încheierea de ședință trebuie să cuprindă în mod obligatoriu o serie de elemente enumerate de aliniatul 1 al acestui articol.

Printre acestea sunt și cele privitoare la partea introductivă a încheierii care trebuie să conțină imperativ următoarele:

- ziua, luna, anul și denumirea instanței;

- mențiunea dacă ședința a fost sau nu publică;

- numele și prenumele judecătorului, procurorului și grefierului;

- mențiuni privitoare la numele părților ori apărătorilor care, eventual, au fost prezenți la acel moment.

În speță, prima instanță s-a limitat la a menționa, în continuarea încheierii din 15.06.2003, că, la data de 23.06.2005, "același complet" din lipsă de timp pentru deliberare ar fi amânat pronunțarea la data de 27.06.2005.

S-a observat că mențiunile obligatorii impuse de art. 305 Cod procedură penală nu se regăsesc în această formulare, tribunalul fiind în imposibilitate de a verifica respectarea dispozițiilor referitoare la legalitatea compunerii instanței, participarea procurorului și publicitatea ședinței de judecată, a căror eventuală încălcare este sancționată cu nulitatea absolută potrivit disp. art. 197 al. 2 Cod procedură penală.

b) Referitor la latura civilă, tribunalul a constatat că aceasta nu a fost motivată, lacună ce echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei sub acest aspect.

S-a considerat că instanța de fond, deși în considerente a făcut trimitere la probatoriul administrat pe latură civilă, această enumerare a mijloacelor de probă nu poate echivala cu o analiză a elementelor de fapt, a probelor pe care se sprijină acordarea despăgubirilor materiale și morale și a modului de calcul a sumelor acordate.

Astfel, instanța de control judiciar s-a găsit în imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul laturii civile, cu atât mai mult cu cât reținerea unei culpe concurente a părții vătămate trebuia să se reflecte și asupra cuantumului despăgubirilor civile.

Mai mult, prin sentința apelată inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate o prestație periodică lunară de 600.000 lei de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la încetarea stării de nevoie, fără a se preciza în considerente modalitatea de calcul al acestei sume, ce infirmitate permanentă a părții vătămate a avut în vedere (acest fapt se impunea întrucât prin expertiza medico-legală psihiatrică s-a concluzionat că partea vătămată prezintă o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de muncă definitiv în proporție de 100%, ca urmare a dg. "demență postraumatică" consecutivă agresiunii cranio-cerebrale din iunie 2002" și nu a fracturii antebrațului stg. ce a fost produsă de către inculpat,) și dacă culpa părții vătămate în proporție de 30 % este reflectată în această sumă.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor decontate de către CAS ca urmare a spitalizării părții vătămate, în considerentele sentinței criticate nu a fost precizat de ce s-a reținut ca fiind dovedită suma de 100.572.567 lei, motivare ce se impunea întrucât partea civilă CAS I s-a constituit parte civilă atât pentru cheltuielile efectuate cu partea vătămată de către Spitalul Clinic de Urgențe I -Secția Ortopedie cât și pentru cheltuielile efectuate cu aceeași parte vătămată de către Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Treime" - Clinica Neurochirurgie, aceste ultime cheltuieli fiind cauzate de îngrijirile medicale acordate pentru fractura parieto-occipitală bilaterală, leziune care a fost provocată de către altă persoană decât inculpatul, așa cum a precizat chiar și instanța de fond.

III.Procedura în fața Curții de APEL IAȘI (dosar nr. 1168/ 2006)

Împotriva deciziei penale nr. 977/23.12.2005 a Tribunalului Iași (de desființare cu trimitere spre rejudecare) a declarat recurs inculpatul, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 262/20.04.2006 a Curții de APEL IAȘI.

IV. Procedura în fața Judecătoriei Pașcani cu prilejul rejudecării cauzei (dosar nr. 2369/2006)

În această fază procesuală au fost efectuate următoarele acte de procedură:

- a fost menținută aceeași constituire de parte civilă, în sumă de 285 mil. lei vechi, de către partea vătămată ( 32 vol. I);

- a fost reaudiat inculpatul ( 31 vol. I);

- prin adresa nr. 17452/14.sept. 2006 partea civilă Iam enținut constituirea de parte civilă pentru aceleași sume, totalizând 10057,2567 lei noi (fila 64 vol. I);

- au fost audiații martorii ( 95), (fila 96 vol. I), - audiat și pe latură civilă - ( 92 vol. II), ( 205 vol. II), ( 228 vol. II),

- au fost introduse ca părți civile unitățile spitalicești în baza constituirilor exprese și a documentelor justificative de la dosar ( 113-122 vol. I);

- s-a dispus din oficiu audierea martorelor (fostă ) și ( 178,179 vol. I);

- adresa nr. 2873/26.03.2007 a Spitalului Clinic de Urgențe Sf. I ( 42 vol. II);

- a fost depusă copia dec.pen. nr. 264/24.10.2006 a Curții de APEL IAȘI de menținere a sent. pen. de condamnare nr. 775/21.11.2005 a Tribunalului Iași de condamnare a fratelui inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor ( 229-231 vol. II );

- raportul de expertiză medico-legală nr. 3001/OF din 15.10.2007 al I ( 27-28 vol. III), din care rezultă că partea vătămată a suferit fractură 1/3 medie antebraț stâng complicată în evoluție cu osteită post fracturară.

Leziunile au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente și pot data din 16.06.2002. A necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. La data expertizării prezenta o fractură 1/3 medie antebraț stâng veche de 5 ani operată și consolidată. Nu prezintă scăderea capacității de muncă ca urmare a acestei agresiuni.

VIII.Procedura actuală în fața Tribunalului Iași (cel de-al doilea apel) - dosar nr-

În această etapă procesuală au fost efectuate următoarele acte de procedură:

- adresa nr. 4052/15.05.2008 a Spitalului de Urgențe I de înaintare a documentelor justificative privind cheltuielile de spitalizare privind pe partea vătămată ( 40-43);

- avizul Comisiei de Avizare și control al actelor medico-legale nr. 16095/09.11.2008 al I, care confirmă concluziile raportului medico-legal nr. 14298/03.11.2008, împreună cu acest din urmă act ( 102-109);

- foile de observație ale părții vătămate internate în Spitalul Clinic de Urgențe Sf. Treime I, denumit și Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " I ( 110-121), denumire schimbată în baza Hot. Nr. 195/30.07.2007 a Consiliului Județean I ( 122);

- a fost depusă sent. pen. nr. 775/2005 a Tribunalului Iași de condamnare a lui, fratele inculpatului din prezenta cauză, pentru tentativă la omor, împreună cu referatul asupra modului de rămânere definitivă ( 141-148);

- avizul Comisiei de Avizare și control al actelor medico-legale nr. 17427/26.02.2009 al I, care confirmă concluziile raportului medico-legal nr. 14298/24.02.2009, împreună cu acest din urmă act ( 102-109), prin care se răspunde obiectivului privind stabilirea numărului de îngrijiri medicale necesare pentru fractura antebrațului stâng, înlăturându-se actele medicale și concluziile care fac referire la traumatismul cranio-cerebral care nu formează obiectul prezentului dosar.

Cu privire la situația de fapt și la aspectele de drept reținute de tribunal, cât și cu privire la motivele de apel invocate de părți ori din oficiu

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma mijloacelor de probă administrate în toate fazele procesuale, atât din perspectiva motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și în condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul reține următoarele:

1.În fapt

Între familiile și, de mai multă vreme există o stare conflictuală, materializată de mai multe ori în adevărate încăierări. În acest sens trebuie amintite declarațiile date pe întreg parcursul procesului penal de către martorii, G și G, ultimii doi lucrând la aceeași (a martorului ) împreună cu partea vătămată. Textual, cel din urmă martor a declarat că, victima, "de fiecare dată când pleca de la și, mai ales dacă era sub influența băuturilor alcoolice, lua o secure de la, spunând că are o răfuială cu băieții ". Același martor a precizat că, în data de 16.06.2002, victima, la plecarea de la, avea asupra lui, într-o sacoșă din rafie, atât o bardă (recunoscută ulterior de către proprietar, respectiv de către ), cât și o funie cu un Ť. ce i-a fost dată de

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, anterior datei de 16.06.2002, a existat un conflict între și, acesta din urmă fiind un apropiat al familiei și care, la începutul lunii iunie, l-a lovit pe cel dintâi până când acesta a căzut. La incident a participat și și a fost perceput de mai multe persoane, desfășurându-se la barul din localitatea (a se vedea declarațiile martorului ).

La data de 16.06.2002, anterior conflictului dedus judecății, partea vătămată, care avea sa sacoșa în care se găseau, pe lângă lucruri personale (potrivit propriei declarații avea două perechi de pantaloni) și securea lui luată de la, ca și funia la care instanța s-a referit mai sus, împreună cu frații săi, martorii și, l-a agresat, pe drum, pe numitul și pe cu o sticlă și, respectiv, cu securea, cei doi fiind lăsați plini de sânge. Aceste aspecte sunt confirmate de partea vătămată care vorbește de existența unor conflicte mai vechi între familii, de martorii și, de martorul.

După acest incident, partea vătămată împreună cu frații săi și au plecat la barul unde au consumat băuturi alcoolice. De acolo au plecat spre casă, preconizând că incidentul anterior va fi imediat anunțat în familia și că membrii acesteia, cu care de altfel au mai avut altercații, vor dori să le ceară socoteală. De menționat este și faptul că au plecat împreună cu, pe drum alăturându-li-se și martorul (ce mergeau în aceeași direcție). În apropierea casei familiei, la o distanță de aproximativ 200-300, pe un șes cultivat cu porumb crescut de aproximativ un metru (a se vedea declarația martorei ), pe care se afla și un gard construit din lemn, au fost ajunși de către următoarele persoane: inculpat, martorii, (care a negat participarea lui la acest eveniment), și. Trebuie subliniat faptul că nu a fost contestată componența celor două grupuri pe parcursul derulării fazelor procesuale pe care instanța de control judiciar le-a detaliat mai sus.

La momentul la care s-au întâlnit, cele două grupuri erau deja înarmate, cu scânduri smulse din gardul existent în apropiere, partea vătămată având scoasă la vedere securea luată de la. Martorul declară că grupul îi aștepta pe cei din celălalt grup, ceea ce i-a determinat pe aceștia din urmă să se înarmeze. La început, au existat niște discuții contradictorii, injurii, după care totul s-a materializat într-un șir de vătămări ale integrității corporale, dovadă fiind și sentințele de condamnare cu privire la acest incident, vizând persoane diferite, depuse la dosar și care se regăsesc prezentate în actele procedurale enumerate mai sus.

În declarațiile date, victima nu recunoaște faptul că ar fi scos securea din sacoșă și precizează că numai grupul fraților era înarmat. Această împrejurare este infirmată de declarații ale martorilor care nu au făcut parte din nici un grup: spune că a văzut victima având în mână o secure; în plus, era și dezbrăcat, fiind doar în chiloți; mai precizează martorul că, era înarmat cu un par; că avea la rândul său un par pe care l-a aruncat înspre, după care a fugit de frică, împrejurare descrisă și de ceilalți martori, care precizează că acesta și cu numitul nu au stat până la sfârșitul altercației (cel dintâi fugind, iar cel din urmă fiind luat acasă de mama sa ).

Aspectele legate de împrejurarea că grupul fraților era înarmat urmează a fi prezentate mai jos:

- am arătat mai sus faptul că partea vătămată avea asupra ei o secure;

- martorul precizează că victima avea asupra ei o sacoșă în care era o secure, că avea asupra sa un lemn;

- martorii, și au negat faptul că grupul victimei era înarmat motivat de împrejurarea că au refuzat a se inculpa. În prima declarație dată, cel din urmă martor a spus că nu a văzut nimic întrucât a fugit, că știe că partea vătămată avea asupra ei o secure, pentru ca ulterior să declare că frații nu erau înarmați, aspect ce vine în contradicție chiar cu declarațiile unora dintre aceștia;

- martorul, rudă cu o parte din membrii grupului, a declarat că doar era înarmat cu un par;

- după cum am precizat mai sus, martorul a văzut securea în mâna părții vătămate, un par în mâna lui, un par în mâna lui (aruncat ulterior);

- martorul (care, deși a pornit de la bar odată cu grupul fraților, atitudinea sa ulterioară față de evenimente, ca și declarațiile date îl situează pe o poziție neutră) declară că grupul fraților era înarmat, aspect ce a putut fi bine sesizat și care a determinat membrii celuilalt grup să se înarmeze prin smulgerea parurilor din gardul din apropiere;

- martorul l-a văzut pe cu o secure în mână, ceilalți având bâte; victima era în chiloți;

- martorul confirmă, de asemenea, faptul că grupul, ca și grupul era înarmat cu pari din gard și că frații au hotărât să ceară socoteală fraților pentru agresiunea anterioară, "au fugit după grupul părții vătămate";

- martora precizează că cei implicați în conflict erau înarmați, îi cunoștea pe toți.

Există un aspect asupra căruia nu planează nici o urmă de îndoială, și anume: la momentul la care cele două grupuri înarmate s-au întâlnit, partea vătămată nu prezenta leziuni fizice sau psihice evidente. Din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că frații au fost toți loviți: și au avut leziuni ce au necesitat pentru vindecare câte 17-18 zile (astfel cum rezultă din sent. pen. nr. 867/31.05.2004 a Judecătoriei Pașcani, jud. I - prima judecare, 135). Partea vătămată din prezentul ds. a fost lovită atât de către inculpatul cât și de fratele acestuia, (dovedit fiind faptul că este cel care i-a cauzat fractura parieto-occipitală stg. post-contuzie hemoragică pentru care a fost condamnat, reținându-se comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prin sent. pen. nr. 775/21.11.2005 a Tribunalului Iași, def. prin dec. pen. nr. 1014/23.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală).

Din declarațiile martorilor, rezultă că lovitura primită de partea vătămată de la a fost dată din lateral dreaptă, de la dreapta la stânga, ceea ce-l poziționează pe sus numitul oarecum în spate dreapta. De asemenea, inculpatul susține că, inițial a fost lovit de peste brațul stâng. Acest aspect se confirmă prin certificatul medico-legal ce i-a fost eliberat inculpatului, din care rezultă leziuni la nivelul acestui braț, prin declarațiile martorilor -, cel din urmă chiar intervenind și lovindu-l pe.

După lovirea sa de către, inc. s-a îndreptat cu acțiunile violente spre partea vătămată, care, așa cum am stabilit avea securea asupra sa și era la vedere. Inculpatul chiar spune că partea vătămată ar fi încercat să-l lovească cu securea, dar i-a parat lovitura cu mâna folosindu-se de parul avut asupra sa. Această declarație se coroborează cu declarația martorului, singurul care afirmă că inculpatul este stângaci. Mai declară inculpatul că, imediat după aceasta, l-a lovit pe peste ambele mâini pentru a-l determina să lase jos securea, ceea ce s-a și întâmplat. Această versiune nu poate fi reținută. Nu rezultă din nici un act medical existența vreunei leziuni la mâna dreaptă a părții vătămate, deși împrejurarea că este stângaci ar fi trebuit implicit urmată de leziuni pe această parte în cazul unei agresiuni. inculpatului asupra episoadelor derulate și prezentate organelor judiciare, pornește instinctual de la aceeași realitate (a faptului că este stângaci): "l-am lovit peste brațul drept pentru a-l dezarma", "l-am lovit cu un băț peste mâiniși a scăpat securea".

Cu privire la cele menționate, instanța apreciază că, partea vătămată a ridicat securea să-l lovească, dar acțiunea lui a fost parată de către inculpat (martorul declară că a văzut cum victima a vrut să-l lovească pe inculpat "l-a lovit cu securea pe inculpat"; martorul - a văzut când a lovit inculpatul cu securii). Imediat după, a intervenit lovitura numitului aflat în lateral dreapta spate (deducție logică prin raportare la declarațiile martorilor audiați și prin raportare la locul agresat) și, dată fiind intensitatea acesteia, partea vătămată a căzut cu fața în jos (martorul declară că " a căzut cu fața în jos"). A fost momentul în care inculpatul și-a materializat acțiunea agresivă asupra părții vătămate, explicându-se astfel și existența fracturii la mâna: martorul afirmă că, imediat după ce victima a căzut, inculpatul a lovit-o cu bâta pe spate și peste mâna. Martorii, au declarat că, imediat după ce victima a primit lovitura în cap de la, aceasta a căzut. Această variantă este credibilă dat fiind locul agresat, intensitatea agresiunii, cu privire la acest aspect neexistând critici. Nu poate fi reținută scena prezentată de inculpat, și anume aceea că ar fi lovit victima cât timp ar fi fost în picioare, act agresiv ce ar fi determinat căzătura. Martorii audiați declară în mod constant că partea vătămată a căzut, și-a pierdut conștiința după ce a primit lovitura dată de.

Concluzionând în ceea ce privește primul motiv de apel al inculpatului, respectiv acela că a lovit victima în timp ce se afla în picioare, având în vedere și declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptului că a lovit partea vătămată, instanța apreciază, pe baza celor anterior menționate, că acesta a agresat peste brațul stâng pe, în timp ce se afla deja căzută.

Mai trebuie precizat că instanța de control judiciar, analizând declarațiile tuturor persoanelor care au fost audiate, indiferent de calitatea acestora în procesul penal, a constatat existența, pe parcursul celor 7 ani, a unor inadvertențe între cele date în cursul judecății, mai ales cu ocazia rejudecării, și cele date în faza de urmărire penală; parte dintre acestea sunt rezultatul perioadei de timp foarte lungi ce a trecut de la momentul agresiunii la momentul audierii, parte fiind și încercarea fățișă de a denatura realitatea. În fiecare dintre aceste cazuri s-au avut în vedere doar declarațiile care s-au coroborat unele cu altele, pe parcursul prezentării situației de fapt tribunalul precizând acest lucru de fiecare dată, declarațiile la care s-a raportat fiind cele din faza de urmărire penală considerate a fi fidele realității și cu mult apropiate evenimentelor deduse judecății.

2. Cât privește cel de-al doilea motiv de apel formulat de inculpat, respectiv constatarea faptului că în cauză sunt incidente dispozițiile privitoare la legitima apărare, prev. de art. 44 Cod penal, instanța este nevoită să facă următoarele precizări și analize:

Pentru a fi îndeplinite condițiile legitimei apărări este necesar ca fapta prev. de legea penală să fie săvârșită pentru a respinge un atac, o agresiune, care, la rândul ei, sintetic, trebuie să fie materială, directă, imediată și injustă, îndreptată împotriva celui care se apără sau altei persoane și să o pună în pericol grav.

În speța de față, așa cum am arătat mai sus, inculpatul a lovit victima în timp ce aceasta era deja căzută la pământ ca urmare a loviturii primite de la. Acest lucru conduce la concluzia că apărarea inculpatului, deși este precedată de un atac din partea părții vătămate (ce avea în mână o secure), acest atac a fost inițial parat (după cum am arătat mai sus, inculpatul a precizat că i-a parat - părții vătămate - lovitura cu mâna folosindu-se de parul avut asupra sa). Cum nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 44 Cod penal, dat fiind lipsa atacului ce urma a declanșa apărarea sub această formă sau alta, cu atât mai mult cu cât victima era deja la pământ, instanța urmează a considera acest motiv de apel ca nefondat.

Partea vătămată a fost internată succesiv în mai multe unități medicale, care au și formulat pretenții civile în cauză.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 267/OF din 19.05.2003 al I, partea vătămată a prezentat fractură 1/3 medie antebraț stâng operată suprainfectată, fractură parieto-occipitală stg. post-contuzie hemoragică.

Sub nr. 404 din 26.02.2003 a fost eliberat certificatul medico-legal care precizează că timpul de 80-85 zile de îngrijiri medicale acordat la data de 06.11.2002 în nr 2991 se mai prelungește cu încă 40 zile, totalizând 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 3108/OF din 31.01.2005 prin care se concluzionează că victima prezintă o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de muncă în proporție de 100%, nu va fi avut în vedere de instanța de control judiciar, dat fiind faptul că nu există legătură de cauzalitate între aceste urmări și acțiunea agresivă a inculpatului brațului stâng al părții vătămate.

La data de 22.10.2007, a fost depus la dosarul cauzei, raportul de expertiză medico-legală nr. 3001/OF din 15.10.2007 al I ( 27-28 vol. III, în rejudecare), din care rezultă că partea vătămată a suferit fractură 1/3 medie antebraț stâng complicată în evoluție cu osteită post fracturară. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente și pot data din 16.06.2002. A necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. La data expertizării prezenta o fractură 1/3 medie antebraț stâng veche de 5 ani operată și consolidată. Nu prezintă scăderea capacității de muncă ca urmare a acestei agresiuni.

Pe parcursul derulării procedurii în fața prezentei instanțe de control judiciar s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care să stabilească dacă suprainfectarea fracturii 1/3 medie antebraț stâng și, ulterior, osteită post fractură antebraț stâng, pentru care s-au acordat zile suplimentare de îngrijiri medicale, au legătură de cauzalitate directă cu traumatismul din data de 16.06.2002 sau dacă în evoluția posttraumatică a intervenit și culpa părții vătămate.

I, prin raportul de expertiză nr. 14298/03.11.2008, a concluzionat că leziunile părții vătămate au necesitat un număr de 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor (prin loviri active cu corp dur), că între traumatismul din iunie 2002 și fractura de antebraț stâng există legătură de cauzalitate; suprainfectarea plăgii operatorii cu osteită post fracturară reprezintă complicații ale intervenției chirurgicale, neputând fi incriminată culpa sus numitului în producerea acestora. Acest raport a fost avizat prin avizul Comisiei de Avizare și control al actelor medico-legale nr. 16095/09.11.2008 al

Prin avizul Comisiei de Avizare și control al actelor medico-legale nr. 17427/26.02.2009 al I, au fost confirmate concluziile raportului medico-legal nr. 14298/24.02.2009, împreună cu acest din urmă act ( 102-109), prin care s-a răspuns obiectivului privind stabilirea numărului de îngrijiri medicale necesare exclusiv pentru fractura antebrațului stâng, înlăturându-se actele medicale și concluziile care fac referire la traumatismul cranio-cerebral ce nu formează obiectul prezentului dosar. Astfel, prin acest din urmă raport se concluzionează indubitabil asupra numărului de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (120-125), asupra inexistenței culpei părții vătămate în suplimentarea numărului de zile necesar vindecării, asupra legăturii de cauzalitate cu agresiunea din iunie 2002.

Analiza întregii documentații medicale relevă că partea vătămată a suferit vătămări la nivelul antebrațului stâng acre s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur.

Inculpatul a adoptat o poziție procesuală oscilantă. Astfel, în cursul urmăririi penale, a declarat că a lovit victima pentru a-l dezarma de secure ( 60 ), peste brațul drept și nu stâng, cel care a și fost vătămat. În cadrul aceleiași faze procesuale, într-o altă declarație, precizează că, de fapt, el a lovit victima peste ambele mâini, în timp ce aceasta era în picioare, întrucât partea vătămată ținea securea ridicată cu ambele mâini. Această teorie nu se probează. Pe lângă probatoriul la care instanța s-a referit deja, mai trebuie adăugat faptul că, din copiile foii de observație din 17.06.2002 (filele 117-119 ds. apel) nu rezultă existența vreunei leziuni la nivelul brațului sau mâinii drepte. Dovadă a inconsecvenței în declarații este și faptul că, tot în faza de urm. pen. (fila 127 verso) a declarat că partea vătămată nu l-a lovit deloc.

Cu ocazia primei judecăți în fața instanței, audiat fiind (fila 59 ds.), inculpatul a precizat că partea vătămată a intenționat să-l lovească, dar a parat lovitura, iar securea a căzut și a luat- Prin aceeași declarație, a încercat să acrediteze ideea că victima nu ar fi fost lovită în cap de fratele său, ci de martorul, aspect situat dincolo de materialul probator din cauză.

Cu ocazia celei de a doua judecăți, în rejudecare ( 31 vol. I), inculpatul a încercat să susțină aceeași variantă, precizând încă o dată că doar a parat o lovitură a părții vătămate și că nu știe dacă această lovitură avea cum să-i rupă mâna părții vătămate, dar martorul a fost cel care a continuat acțiunile agresive. Toate aceste numeroase inadvertențe relevă nesinceritatea inculpatului.

Raportat la cele mai sus reținute, la probele analizate, ținând cont și de declarațiile oscilante ale inculpatului, tribunalul, reține că, în speță, s-a probat indubitabil că acesta l-a lovit pe cu un par luat dintr-un gard, peste brațul stâng, în timp ce deja era la pământ ca urmare a unei agresiuni a numitului, cauzându-i leziunile menționate.

Raportat la cele anterior arătate, se constată întemeiată critica inculpatului potrivit căreia prima instanță nu a analizat apărările sale. Apărările sale, însă, au fost analizate detaliat de tribunal mai sus, fiind înlăturate motivat.

În drept, se reține că:

Fapta inculpatului care, în ziua de 16.06.2002, a lovit-o pe partea vătămată cu un par peste brațul stâng, cauzându-i o fractură 1/3 medie antebraț stâng complicată în evoluție cu osteită post fracturară, leziuni ce au necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă" prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal.

În cauză, în mod fondat a fost reținută și incidența circumstanței atenuante a "provocării", prev. de art. 73 lit. b Cod penal. Astfel, probele administrate și situația de fapt mai sus reținută relevă, fără echivoc, că există o stare conflictuală, cronicizată în timp, între cele două familii și, ultima materializare, anterioară incidentului dedus judecății, având loc chiar în aceeași zi, când, așa cum am mai arătat mai sus, partea vătămată, care avea asupra sa sacoșa în care se găseau, pe lângă lucruri personale și securea lui luată de la, împreună cu frații săi, martorii și, l-a fi agresat, pe drum, pe numitul și pe cu o sticlă și, respectiv, cu securea, cei doi fiind lăsați plini de sânge. Aceste aspecte sunt confirmate de partea vătămată care vorbește de existența unor conflicte mai vechi între familii, de martorii și, de martorul. Acesta a și fost motivul conflictului în câmp deschis. Prin urmare, în acea zi, conflictul nu a fost generat de inculpat și frații lui, ci de către partea vătămată care a agresat unul dintre frații (a se vedea și certificatul medico-legal eliberat lui ). Mai mult, la locul conflictului, partea vătămată era înarmată, așa cum instanța de control judiciar a stabilit, cu o secure. Este adevărat că acest lucru, prin el însuși nu poate constitui o provocare; însă, partea vătămată l-a și folosit, astfel cum s-a stabilit mai sus.

Pentru a se putea face aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, se cere ca săvârșirea infracțiunii să constituie o ripostă la fapta părții vătămate, dar care să nu fi fost - la rândul ei - determinată de manifestări agresive ale inculpatului.

În raport de modul desfășurării faptelor se poate reține că, în data de 16.06.2002, inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, în condiții de natură să atragă aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, atâta vreme cât de la agresarea fizică a fratelui său din aceeași zi și până la reacția lui efectivă trecuse foarte puțin timp. Mai mult, considerându-l vinovat de lovirea fratelui și văzându-l pe amenințând și folosind securea în conflictul din lanul de porumb, în loc să își asume vinovăția faptei sale, reacția sa, apreciază instanța de control judiciar, a fost în proporție de 25% determinată în mod clar de starea de puternică tulburare indusă de atitudinea părții vătămate. La stabilirea acestui procent, instanța a avut în vedere acțiunile violente ale victimei din ziua de 16.06.2002, dar și împrejurarea că exista o stare conflictuală între familii, anterioară acestei zile.

Față de aceste aspecte de fapt și de drept se va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, tribunalul va avea în vedere criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.

Astfel, pe de o parte, se va ține cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de împrejurările concrete în care faptele au fost comise, de mijloacele și scopul urmărit, de urmările produse părții vătămate-atât pe termen scurt, cât și pe termen -, de prejudiciul cauzat, cât și de contribuția inculpatului, de poziția procesuală a acestora.

Pe de altă parte, se va ține seama și de faptul că inculpatul a acționat în dorința, nu de a lămuri lucrurile între cele două familii aflate în conflict, ci din răzbunare, cu scopul de a-și face singur dreptate, consecințele acestei acțiuni fiind foarte grave. Toate acestea constituie împrejurări care imprimă faptei de "vătămare corporală gravă" un caracter grav, în sensul art. 75 al. 2 Cod penal.

Se vor avea în vedere, de asemenea, și toate celelalte circumstanțe personale ale inculpatului. Astfel, se va ține cont de faptul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale (la data comiterii faptei, cel puțin), este căsătorit, are un copil. Raportat la toate criteriile mai sus enunțate și având în vedere, în special, poziția procesuală adoptată, contribuția lui efectivă, dar mai ales circumstanțele ce au făcut posibilă comiterea faptelor, tribunalul îi va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea ce nu va fi coborâtă sub minim, incidente fiind disp. art. 80 alin. 2 Cod penal.

Instanța nu poate reține incidența disp. art. 74 lit. a și c Cod penal, pe considerentul că, anterior, a mai fost implicat în incidente fizice cu membri ai familiei, ceea ce nu relevă o conduită bună anterioară săvârșirii infracțiunii, iar pe parcursul procesului penal, așa cum s-a arătat mai sus, a avut o poziție procesuală necorespunzătoare. Din acest punct de vedere motivul de apel al inculpatului privind reținerea circumstanțelor atenuante menționate nu este fondat.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, tribunalul apreciază că scopul pedepsei, prevăzut, de art. 52 Cod penal, poate fi atins, într-adevăr, și fără executarea efectivă în regim de detenție, impunându-se, însă, stabilirea în sarcina inculpatului, în vederea exercitării unui control eficient asupra comportamentului ulterior al acestuia, a unor obligații legale de natură a contribui în mod real la reeducarea și reinserția lui socială.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că judecata în prezenta cauză a fost un avertisment suficient pentru inculpat pentru a-l determina să nu mai comită în viitor alte fapte penale și va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, în conformitate cu disp. art. 86 ind. 1 Cod penal, pe o perioadă de timp ce constituie termenul de încercare calculat în conformitate cu disp. art. 86 ind. 2 Cod penal.

În conformitate cu disp. art. 86 ind. 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte în ultima zi de vineri a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

De asemenea, inculpatului îi va fi interzis, pe durata termenului de încercare, să intre în legătură cu partea vătămată.

Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal, referitoare la pericolul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit de instanță, care ar duce la cumularea și nu contopirea pedepselor, precum și la pericolul neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa (inclusiv a celor civile), care ar avea drept rezultat revocarea suspendării și executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea.

S-a evidențiat prin cele anterior menționate că motivul de apel al părții vătămate privind greșita individualizare a modului de executare a pedepsei aplicate este fondat.

Se mai constată, din oficiu, și faptul că prima instanță nu a aplicat inculpatului și nu a individualizat pedeapsa accesorie. Raportat la persoana sa și la natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță, se impune interzicerea doar a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua,lit. b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

De asemenea, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua,lit. b Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei se constată următoarele:

În ceea ce privește stabilirea răspunderii delictuale a inculpatului, tribunalul are în vedere cele reținute mai sus, dar și următoarele aspecte: a) s-a stabilit cu certitudine faptul că inculpatul, prin acțiunile lui violente, i-a cauzat părții vătămate doar o fractură 1/3 medie antebraț stâng complicată în evoluție cu osteită post fracturară, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente, pot data din 16.06.2002 și care au necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; b) faptul că s-a cerut și se impune repararea prejudiciului cauzat părții vătămate prin fapta gravă a inculpatului; c) se reține și că, în speță, sunt întrunite toate condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Din alt punct de vedere, se reține că Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I s-a constituit parte civilă solicitând acordarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate pe durata internărilor sale.

Constatând că pretențiile sunt întru-totul întemeiate și dovedite cu mijloace de probă mai sus enunțate (în special: înscrisurile emanând de la unitatea medicală și actele medico - legale), tribunalul, în baza disp. art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I suma de 7257 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă ce rezultă din aplicarea procentului de 25%, reprezentând culpa reținută părții vătămate, la suma ocazionată de îngrijiri pe perioadele de internare (se au în vedere doar îngrijirile acordate în cadrul secției de ortopedie, filele 115-121 rejudecare vol. I), respectiv la suma de 9676 lei.

Din acest punct de vedere, apelul inculpatului privind greșita obligare la plata cheltuielilor de spitalizare este fondat, prima instanță neprocedând la reținerea și faptică a culpei părții vătămate.

Cât privește soluția primei instanțe de respingere a cheltuielilor solicitate de Spitalul Clinic de Neurochirurgie "Sf. Treime" I, aceasta este corectă dată fiind lipsa legăturii de cauzalitate între fapta inculpatului și aceste cheltuieli.

Apelul părții civile este întemeiat în latura civilă în ceea ce privește atât cuantumul despăgubirilor morale acordate, cât și despăgubirile materiale la care este îndreptățită.

În concret, pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și cu prilejul celor 2 judecări a cauzei la Judecătoria Pașcani, partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata de daune morale și materiale. Cererile acesteia în acest sens se regăsesc la filele: 26, 36 ds. primă judecată; 32 vol. I ds. a doua judecată.

Prin aceste cereri, partea vătămată a solicitat daune materiale, după cum urmează: 10.000.000 lei vechi - cheltuieli de deplasare -, 50.000.000 lei vechi medicamente, 120.000.000 lei vechi - lipsă câștig, 20.000.000 lei vechi investigație și recuperare, 40.000.000 lei vechi alimentație specială,15.000.000 lei vechi contravaloare însoțitor. Cererile au mai inclus rentă viageră ca urmare a diminuării capacității de muncă și daune morale în sumă de 150.000.000 lei vechi.

Pentru dovedirea pretențiilor lor, partea civilă a depus la dosar copii după biletele de ieșire din spital, bilete de trimitere, adeverințe medicale. Au fost audiați, în latura civilă, martorii și.

De asemenea, au fost efectuate expertize medico-legale privitoare la consecințele leziunilor suferite de partea vătămată și la diminuarea capacității sale de muncă.

Martorul a făcut referire la faptul că partea vătămată avea nevoie de însoțitor, că avea nevoie de îngrijiri speciale, medicamente, că a avut oameni care să-i presteze muncile agricole (a se vedea declarația de la fila 84 ds. primă judecată). Cu ocazia primei cercetări judecătorești, martorul a precizat că a lucrat în gospodăria părții civile aproximativ o lună și a fost plătit cu 150.000 lei vechi - 200.000 lei vechi, împrejurare care a condus instanța de control judiciar la stabilirea daunelor materiale, singurele dovedite. Prin urmare, partea civilă a cheltuit suma de 600 lei (6.000.000 lei vechi), sumă rezultată din înmulțirea a 20 lei cu nr. de zile ale unei luni, respectiv 30 de zile. La momentul la care inc. va fi obligat la plata daunelor materiale, instanța de control judiciar va ține seama și de procentul de 25% reprezentând culpa victimei (600 lei X 25%=450 lei).

În aceeași declarație, martorul mai face vorbire de faptul că partea civilă a fost susținută material de frații ei, cheltuielile totale ridicându-se la aproximativ 7000 - 8000 de dolari. Această afirmație nu poate constitui o dovadă în sensul legii a cheltuielilor făcute pentru însănătoșire, în condițiile în care nu este făcută distincția între sumele ocazionate de fractura antebrațului stâng și cele ocazionate de fractura parieto-occipitală stg.

Mai mult, această sumă vine în contradicție cu cea indicată de același martor, dar în cea de a doua judecată (fila 92 vol.II), respectiv cu suma de 7500 euro. Tot în această declarație, martorul a mărit suma pe care ar fi primit-o de la partea vătămată pentru muncile prestate în gospodăria acesteia, de la 15-20 lei la 300 lei, declarație ce nu a fost luată în considerare, evocând fie confuzia martorului, motivată de trecerea unei perioade mari de timp, fie încercarea de a dovedi o sumă mai mare decât cea anterioară.

Tot în latură civilă a fost audiat martorul, doar cu ocazia primei judecăți, însă, acesta (fila 140) nu a putut furniza date suplimentare.

Prin urmare, dintre toate daunele materiale formulate de, a fost dovedită numai plata martorului pe o lună de zile, calculul fiind făcut mai sus prin reținerea culpei victimei (450 lei).

De asemenea, nu s-a probat folosul pretins nerealizat de partea civilă pe perioada indisponibilizării sale sub aspectul cuantumului.

În toate aceste perioade partea civilă a fost indisponibilă, fiindu-i afectat în mod esențial climatul socio-familial în care conviețuia ca urmare a fracturii antebrațului stâng, fiind împiedecată să desfășoare activitățile curente în gospodăria proprie și încercând privațiuni și limitări inexistente anterior. Probele administrate în speță și, în special, cele de natură medicală sunt elocvente în acest sens. Reținând că părții civile i-au fost lezate importante drepturi de natură nepatrimonială, cauzându-i-se un prejudiciu moral, tribunalul, statuând în echitate, urmează să majoreze cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, de la 2500 lei la 5000 lei, apreciind că această sumă ar satisface exigențele unei juste și integrale reparații a pagubei produse; însă, și acest cuantum va fi redus prin reținerea procentului de 25% reprezentând culpa victimei în producerea rezultatului.

Critica inculpatului-apelant potrivit căreia nu se impunea acordarea de daune morale este nefondată, raportat la cele mai sus arătate.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească părții civile sumele de:

- 450 lei cu titlu de daune materiale;

- 3750 lei cu titlu de daune morale.

În mod corect prima instanță a respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei rente viagere, reducerea capacității de muncă definitive în proporție de 100% nefiind rezultatul agresiunii exercitate de inc..

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și partea vătămată și civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recurs, partea vătămată și civilă critică decizia în sensul că pedeapsa de 2 ani închisoare nu a fost just individualizată ca modalitate de executare ci trebuie dispusă executarea în regim de detenție.

Sub aspectul soluționării laturii civile, solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 80.000 euro sumă ce reprezintă daune materiale și daune morale.

Inculpatul-recurent critică decizia sub aspectul legalității și temeiniciei în sensul că decizia trebuia casată integral cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța a încălcat dispozițiile art. 334 Cod procedură penală. tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice prin reținerea agravantei prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal, fără a pune în discuția părților această schimbare a încadrării juridice.

Solicită instanței admiterea recursului și casarea integrală a deciziei recurate și rejudecând în temeiul dispozițiilor art. 22 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "e" Cod penal.

Probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine că vătămarea părții vătămate a fost săvârșită de inculpat în stare de legitimă apărare, inculpatul aplicând acea lovitură pentru a se apăra de agresiunea părții vătămate care era deosebit de violent și înarmat cu o secure. Instanța trebuia să rețină aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal fiind îndeplinite toate condițiile privitoare atât la atac cât și la apărare. Această situație de fapt este dovedită de declarațiile martorilor - și, la care instanța nu face nicio referire.

În mod nelegal, instanța de apel a înlăturat la individualizarea pedepsei aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal, în condițiile în care inculpatul se află la primul contract cu legea penală. Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe o durată de 6 ani este exagerată față de condițiile de săvârșire ale faptei și de persoana inculpatului aflat la primul incident cu legea penală.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul în mod greșit a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale, în condițiile în care acestea nu au fost probate, partea vătămată fiind cea care a generat conflictul.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța ar fi trebuit să dea eficiență dispozițiilor art. 73 lit. "b" Cod penal, prin reținerea unei culpe a victimei de 50% și nu 25% cum greșit s-a preluat de la prima instanță. Chiar dacă expertiza medico-legală au exclus culpa victimei, nu poate fi ignorat nici faptul că partea vătămată a fost spitalizată abia în luna august (la două luni după incident) în faza de suprainfectare a plăgii antebrațului, cu consecințe asupra evoluției ulterioare.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de fond și tribunalul reevaluând probele au reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Tribunalul a prezentat detaliat în considerentele hotărârii modul de derulare a faptelor comise, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, acțiunile inculpatului și ale părții vătămate. Au fost luate în considerare și evaluate inclusiv declarațiile martorilor - și (fila 19 și 20 hotărâre) dându-li-se forța probantă corespunzătoare în ansamblul probatoriului administrat.

Nu sunt incidente dispozițiile prev. de art. 44 Cod penal privind legitima apărare, întrucât din modul de derulare a evenimentelor lipsește atacul părții vătămate ce urma a declanșa apărarea. Când inculpatul a lovit pe partea vătămată aceasta era deja căzută la pământ ca urmare a loviturii primite de la. inițială a părții vătămate, înarmată cu o secure, asupra inculpatului a fost parată cu mâna folosindu-se de parul avut asupra sa, după care a intervenit care a lovit partea vătămată, aceasta căzând din cauza intensității loviturii primite cu fața în jos, moment în care inculpatul și-a materializat acțiunea agresivă asupra părții vătămate, lovind-o cu bâta pe spate și peste mâna.

Pentru a se reține legitima apărare era necesar atacul material, direct imediat și injust care să fi determinat apărarea concretizată în fapta penală comisă iar apărarea să fi fost singurul mijloc de înlăturare a atacului. Atacul părții vătămate s-a produs inițial și a fost înlăturat de inculpat prin pararea loviturii, prin urmare nu atacul inițial a determinat săvârșirea infracțiunii.

În favoarea inculpatului instanțele au reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal, în mod just și în conformitate cu legea.

Tribunalul a reținut și dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, încadrând în circumstanța agravantă a împrejurărilor care imprimă faptei un caracter grav, împrejurări de fapt rezultând din probele cauzei respectiv că inculpatul nu a acționat pentru a lămuri lucrurile între cele două familii aflate în conflict, ci cu scopul de a-și face singur dreptate din răzbunare, consecințele acestei acțiuni fiind grave.

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal nu echivalează cu schimbarea de încadrare juridică și a fost dispusă în apelul părții vătămate. În consecință, tribunalul nu a încălcat dispozițiile art. 334 Cod procedură penală privind schimbarea de încadrare juridică.

Tribunalul nu a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. "a" și "c" Cod penal întrucât prin sentința de condamnare supusă apelului nu au fost reținute aceste circumstanțe atenuante. Tribunalul deși nu a reținut împrejurările ținând de persoana inculpatului invocate că nu are antecedente penale ca circumstanțe atenuante, le-a dat valoarea corespunzătoare în procesul individualizării pedepsei.

Pedeapsa așa cum a fost reindividualizată de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 86 ind. 2 Cod penal este just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, de funcțiile și scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal și este de natură să asigure prevenția generală și specială. Pedeapsa este proporțională cu fapta și persoana inculpatului.

În ce privește soluționarea laturii civile, în mod just s-a reținut proporția culpei părții vătămate constând în 25% din consecințele produse prin fapta părții vătămate, acțiunile infracționale ale inculpatului având efectul cauzării leziunilor constatate părții vătămate, ponderea de contribuție fiind just reținută la 75%, în condițiile reținerii circumstanței prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal.

Așadar, recursul inculpatului este nefondat.

De asemene,a recursul părții vătămate este nefondat raportat la criticile formulate.

Așa cum s-a reținut mai sus, pedeapsa aplicată inculpatului la tribunal, prin mărirea cuantumului și înăsprirea modalității de executare, prin aplicarea art. 86 ind. 1 și a măsurilor de supraveghere stabilite, pedeapsa a fost just reindividualizată.

Cauza a fost legal soluționată și sub aspectul laturii civile. Cuantumul daunelor morale a fost majorat în apel la 5.000 lei dar s-a aplicat reducându-se cu procentul culpei părții vătămate în crearea rezultatului produs prin fapta inculpatului, de 25%.

Pe de altă parte, despăgubirile materiale au fost acordate în măsura în care au fost dovedite.

Pentru toate considerentele, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 171 din 31 martie 2009 Tribunalului Iași care va fi menținută, ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 171 din 31.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Obligă partea civilă - recurentă, inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași: a,

05.01.2010

2 ex.

Președinte:Ciubotariu
Judecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Dan Anton

Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 805/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 805/2009. Curtea de Apel Iasi