Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 853/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
Decizia penală nr. 853/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț- - - JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații G, și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 152/AP din data de 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat ales pentru recurenții inculpați G și, recurentul parte civilă, asistat de avocat ales, lipsă fiind intimat parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar motivele de recurs formulate de recurentul parte civilă.
Avocat ales pentru recurentul parte civilă depune la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând confirmare procesare -, certificat privind înscrierea în registrul fermierilor, un număr de 3 adeverințe emise de Comisia Județeană B privind dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și 5 copii xerox ce atestă faptul că animalele au fost vândute.
Întrebați fiind, apărătorii aleși și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Avocat ales pentru recurentul parte civilă susține recursul formulat atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
Sub aspectul laturii penale, primul motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 1 și pct. 2 Cod procedură penală, apreciind că nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie și instanța nu a fost sesizată în mod legal, precum și dispozițiile 3859pct. 17 Cod procedură penală întrucât faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Apărătorul ales al recurentului parte civilă susține că în mod greșit instanțele de fond și apel nu au procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații G și din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 29 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.
În argumentarea acestei solicitări, apărătorul ales expune pe scurt starea de fapt subliniind faptul că în data de 26 iunie 2006 în timp ce partea vătămată se afla la barul din satul, inculpații G și l-au bătut cu o și un bici cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Mai mult, datorită acestor leziuni viața i-a fost pusă în primejdie și prin pierderea splinei, partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă.
Din probele administrate rezultă că cei doi inculpați au urmărit a suprima viața părții vătămate, gravitatea leziunilor corporale provocate fiind relevate prin certificatul medico-legal nr. 2450/E din 14 iulie 2006: hemoperitoneu masiv posttraumatic prin ruptura hematomului subcapsular splenic în cavitatea peritoneală.
Apărătorul solicită a se remarca faptul că acest conflict din bar a fost stopat de intervenția martorului, care a luat furca din mâna inculpatului G și astfel partea vătămată a fost salvată.
În concluzie, afirmă că încadrarea juridică corectă a faptei comise de cei doi inculpați era infracțiunea de tentativă la omor și nu doar vătămare corporală. În acest sens, pentru acest gen de infracțiuni urmărirea penală se efectua de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, iar prin rechizitoriu trebuia sesizat Tribunalul Brașov cu soluționarea cauzei.
Așa fiind, raportat la motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 1, 2 și 17 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel, schimbarea încadrării juridice și restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea refacerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de tentativă la omor.
Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 17 Cod procedură penală și privește greșita reținere în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Solicită a se remarca faptul că între partea vătămată și sora inculpaților există relații de soț și soție, având împreună și un copil. Concubina sa l-a însoțit și la spital.
În opinia sa, nu s-a făcut dovada și nu se poate justifica starea puternică emoțională a inculpaților de a agresa partea vătămată și care să justifice acea violență cu care au acționat, motiv pentru care solicită înlăturarea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Tot sub aspectul laturii penale, solicită a se observa că pedeapsa aplicată inculpaților este prea mică în raport de gravitatea și pericolul concret al faptei comise, motiv pentru care solicită majorarea pedepselor aplicate inculpaților și înlăturarea suspendării condiționate.
Sub aspectul laturii civile, solicită majorarea daunelor materiale cu suma de 6.400 lei reprezentând contravaloarea laptelui pe care partea vătămată l-ar fi valorificat de pe urma celor 8 vaci pe care a fost nevoit să le vândă după săvârșirea agresiunii, fiind în incapacitate de a munci.
De asemenea, solicită acordarea sumei de 3.300 lei reprezentând plata unei persoane pe care partea vătămată a fost nevoit să o plătească pentru a efectua activitățile în gospodărie pe perioada internării sale la spital și până la reluarea activității.
Relativ la daunele morale susține că în mod greșit tribunalul i-a acordat doar suma de 10.000 lei deoarece, astfel cum se poate observa din înscrisurile depuse, partea civilă este un om gospodar și un adevărat fermier. Partea vătămată a suferit foarte serios și imaginea sa a fost afectată în comună.
Pe cale de consecință, solicită acordarea daunelor morale la suma de 100.000 lei, considerând că în mod greșit tribunalul a reținut culpa de 25% pentru partea vătămată și de 75% pentru inculpați.
Concluzionează solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, cu celelalte concluzii pe latură penală și cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o atașează la dosar.
Avocat ales pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Brașov și păstrarea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică.
Apărătorul inculpaților susține că inculpații și-au recunoscut faptele, dar acum se încearcă minimalizarea comportamentului părții vătămate care este unul incalificabil. Partea vătămată aplica tratamente necorespunzătoare concubinei sale, iar inculpații fiind anunțați de cele întâmplate au reacționat în acest mod. Inculpații și-au recunoscut vina și consideră că în mod greșit instanța de apel a înlăturat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a și Cod penal.
Solicită a se reține împrejurarea că inculpații și sora lor au trăit în copilărie fără ocrotire paternă și s-au descurcat muncind cu ziua prin comună.
În concluzie, sub aspectul laturii penale solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță. Fără cheltuieli judiciare.
Referitor la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia. Sub aspectul laturii civile, consideră că nu s-a făcut dovada pretențiilor materiale în sumă de 6.400 lei și 3.300 lei privind plata unei persoane pe perioada incapacității de muncă.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice solicită a se observa că din probe rezultă altceva. Nu poate fi vorba despre infracțiunea de tentativă la omor, motiv pentru care solicită a fi respinsă această solicitare.
Din probele aflate la dosar nu rezultă că era un așa de bun gospodar și mai mult că partea vătămată este o fire violentă care a lovit și alte persoane.
Relativ la majorarea despăgubirilor solicită a se remarca că nu rezultă din înscrisuri. După valorificarea animalelor nu se mai pot pretinde alte beneficii de pe urma acestora. Înscrisurile depuse nu reflectă realitatea. La instanța de apel nu există nici o justificare pentru majorarea despăgubirilor. De asemenea, cu ocazia ascultării concubinei sale nu au reieșit bunele relații afirmate astăzi.
Avocat ales având cuvântul cu privire la recursurile declarate de inculpați, solicită respingerea lor ca nefondate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate.
Relativ la recursul părții civile, cu privire la încadrarea juridică dată faptei, susține că este cea corectă. Fapta inculpaților a fost determinată de o stare de tulburare după incidentul anterior al părții vătămate cu concubina sa, astfel încât critica privind reținerea art. 73 lit. b Cod penal, o consideră nefondată. Partea vătămată de altfel a mai agresat.
Raportat la modalitatea de comitere a faptei și circumstanțele reale, consideră că Tribunalul Brașov în mod corect a cuantificat sumele privind despăgubirile materiale și morale, fiind evident că nu se mai pot pretinde beneficii de pe urma animalelor vândute.
Relativ la recursurile inculpaților, apreciază că natura infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată este susținută de probatoriul administrat și pune concluzii de respingere a recursurilor, hotărârea Tribunalului Brașov fiind legală și temeinică.
A
Constată că prin sentința penală nr. 90/19.12.2008, pronunțată de Judecătoria Rupea în dosar penal nr-, s-a dispus, în baza art.182 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, art.74 al.1 lit. a, c și al. 2 Cod penal, raportat la art.76 al.1 lit. Cod penal, condamnarea inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 28.04.1980 în R, jud. B, cetățean român, 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în sat, nr.72, comuna, jud. B, fără antecedente penale, posesor al CI seria - nr.- eliberat de Poliția R, CNP -, la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă împotriva părții vătămate, domiciliat în, nr.20, jud. B, CNP -.
În baza art.81, 82 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Judecătoria Rupeaa aplicat art.13 Cod penal în ceea ce privește art.71 Cod penal și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei infracțiuni pentru care va fi condamnat definitiv atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Prin aceeași sentință, în baza art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art.73 lit. b Cod penal, art. 74 al.1 lit. a,c și al. 2 Cod penal, raportat la art.76 al.1 lit. d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 08.12.1981 în R, jud. B, cetățean român, 2 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în, nr.84, com., jud. B, posesor al CI seria - nr.- eliberat de Poliția R, CNP -, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă împotriva părții vătămate.
În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a făcut aplicarea art.13 Cod penal în ceea ce privește art.71 Cod penal, iar inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art.106 din OUG 150/2002 modif. prin art. unic pct.28 din OUG 107/2005, a art.313 al.1 din Legea 95/2006 modif. prin OUG 72/2006, art.998, 999 și 1003 Cod Civil, prima instanță a obligat în solidar inculpații să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M, suma de 3507,4 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală, art.14 al.3 lit. b și al.5 din Cod procedură penală, art. 998, 999 și 1003 Cod civil, inculpații au fost obligați în solidar să achite părții civile suma de 6750 lei cu titlu de daune materiale și suma de 2000 lei daune morale, respingând ca neîntemeiate restul pretențiilor civile ale părții civile mai sus arătate.
În baza art.193 al. 1 și 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat să achite părții vătămate câte 335 lei cheltuieli parțiale de judecată.
În baza art.191 al. 1 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, în data de 26.06.2006, concubina părții vătămate și sora inculpaților, separată la acea dată de partea vătămată, s-a dus la sapă la pământul lui, iar în după amiaza aceleiași zile s-a dus la fân tot la, întrucât împrumutase bani de la acesta.
Partea vătămată o căuta, dovadă fiind declarația lui căruia partea vătămată i-a spus, din mașină, să nu o primească la muncă pe concubina sa, iar când a găsit-o la fân a lovit-o și s-au dus cu mașina până în lanul de porumb unde se afla (tatăl lui ) unde i-a pus față în față pe cei doi și i-a mai dat 2 palme, spunându-i să urce în mașină și plecând împreună cu aceasta.
a aflat despre cele întâmplate de la tatăl său, dar și de la pe care a sunat-o întrucât aceasta îi dăduse un bip, el fiind acela care l-a anunțat pe G despre ce pățise sora lui.
În cauză nu s-a putut stabili cu certitudine cum a aflat despre cele întâmplate între sora sa și partea vătămată, acesta susținând că a intrat în bar imediat ce l-a văzut pe fratele său G intrând, aspect apreciat de instanța de fond plauzibil, dat fiind faptul că a arătat că era cu căruța și a coborât cu biciul în mână, însă, față de declarațiile martorilor, și, instanța a reținut că inculpații au intrat amândoi în bar, nervoși, datorită faptului că partea vătămată o bătuse pe sora lor, G chiar crezând că aceasta fusese "călcată" cu mașina.
Pe acest fond, G i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu bâta în spate, iar l-a lovit cu biciului de mai multe ori în zona coastelor, partea.
În urma loviturilor partea vătămată a suferit un traumatism toraco-abdominal stâng, i-a fost ruptă splina, practicându-se splenectomie și a necesitat pentru vindecare 30-36 zile de îngrijiri medicale, din copia certificatului medico-legal nr. 2450/E/14.07.2006 reieșind că i-a fost pusă în primejdie viața.
Instanța de fond a reținut în drept că acțiunile inculpaților G și, mai sus descrise, întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al.2 Cod penal. Faptele au fost săvârșite cu intenție directă, dar sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de acțiunile violente ale părții vătămate față de sora inculpaților.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a codului, gradul de pericol social ridicat al faptei, dar și persoanele inculpaților, reținând că G este la prima tangență cu legea penală, iar este reabilitat de drept în raport cu condamnarea dispusă prin sentința penală nr.154/25.06.2002 a Judecătoriei Rupea definitivă prin decizia penală nr.750/R/13.12.2002 a Tribunalului Brașov.
Instanța a reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art.73 lit. b Cod penal, care există când fapta este săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare a părții vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Tulburarea ține de forul interior al fiecărei persoane, de capacitatea acesteia de a-și stăpâni sau nu emoția în fața provocării, practica judiciară admițând existența provocării și în situația în care actele de provocare nu privesc strict persoana inculpatului și chiar dacă acesta (sau aceștia-cum e în cauza dedusă judecății) nu a fost prezent la locul actului de provocare, dar a luat cunoștință imediat de urmările actului de violență. În speță, sora inculpaților, era concubina părții vătămate, iar acesta din urmă a lovit-o în repetate rânduri, determinând-o să- părăsească temporar, pentru ca ulterior aceasta să revină tot la el.
era separată de partea vătămată tot pentru că fusese lovită și întrucât acesta a lovit-o atât când a găsit-o la fân, cât și de față cu și i-a spus să urce în mașină, aceasta de frică i-a dat ascultare; în momentul în care informația a ajuns la cunoștința inculpaților, aceștia s-au deplasat la barul unde era partea vătămată și sora lor. Martorii au relatat că amândoi erau nervoși și aveau asupra lor bâta ( G) și o de bici ( ), iar a arătat că el a crezut că partea vătămată lovit-o cu mașina pe sora lor. În concluzie, instanța a reținut că amândoi inculpații erau sub stăpânirea unei puternice tulburări cauzată de faptul că partea vătămată o lovise, din nou, pe sora lor, în momentul în care l-au atacat.
Inculpații sunt cunoscuți ca fiind oameni de cu care consătenii nu au avut probleme, aspecte confirmate și de Primăria prin caracterizările depuse la dosar.
Ieșirea violentă a inculpaților a fost determinată de acțiunea părții vătămate de aol ovi pe sora lor, cu atât mai mult cu cât nu era prima dată, iar dat fiind și faptul că inculpații și-au pierdut un frate, care s-a sinucis, cele aflate în sensul că sora lor a fost bătută și luată de partea vătămată în mașină, i- determinat să riposteze.
Faptul că în prezent sora inculpaților este concubina părții vătămate și faptul că aceasta nu a înțeles să formuleze plângere împotriva părții vătămate, sau că l- îngrijit pe perioada spitalizării, nu a influențat aprecierea instanței privind incidența circumstanței atenuante prevăzută de art.73 lit. b Cod penal. Încordarea nervoasă a inculpaților, tulburarea acestora a existat în momentul săvârșirii faptelor, acțiunile surorii lor, ulterioare săvârșirii faptelor neavând relevanță juridică în cauză.
Tot la individualizarea judiciară a pedepselor instanța a reținut incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 al.1 lit. a și c din Codul penal.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că acțiunile inculpaților de a lovi partea vătămată cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, reprezintă faptele cauzatoare de prejudiciu, între acestea și prejudiciul creat părții vătămate existând raport de cauzalitate.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 7.500 lei, reprezentând contravaloarea a 30 de tone furaje (fân) distruse pe perioada în care a fost în imposibilitate să muncească; 5.000 lei, contravaloarea a 50 miei vânduți; 6.400 lei, reprezentând contravaloarea a 8000 litri lapte(0,8 lei/l) pierduți prin vinderea a 8 vaci; 3.200 lei, reprezentând contravaloarea a 8 viței (400 lei/ vițel) pe care i-ar fi fătat cele 8 vaci vândute, un salariu minim pe economie (330 lei) de la data internării și până la reluarea activității, pe care l- plătit celui care lucrat în locul său; 80.000 lei, reprezentând contravaloarea splinei extirpate chirurgical; 50.000 lei, daune morale.
Pentru daunele materiale, instanța a reținut că sunt dovedite următoarele: părții vătămate i s-au circa 1,5 vagoane de fân, adică 150 de măji, adică 15.000 kg (1 majă = 100 kg), contravaloarea acestora fiind de 150x30 lei ( 30 lei /1 majă), adică 4500 lei; i- rămas necosit aproximativ 1 vagon, adică 100 de măji, adică 10.000 kg, costând 100x30 lei maja= 3000 lei; în total pentru fân 7.500 lei, cum s-a constituit parte civilă, partea vătămată. Partea vătămată vândut 50 de miei, având nevoie de bani, declarația martorului fiind îndepărtată întrucât nu se coroborează cu celelalte declarații, pe latură civilă. Instanța a apreciat contravaloarea unui miel la 90 lei (o medie între cele declarate de martori) rezultând 4.500 lei ( 50x90); partea vătămată a vândut vaci, dintre care 5 erau gestante, ca atare din cei 8 viței pretinși, instanța a reținut că doar 5 reprezintă prejudiciu cert (mai exact beneficul nerealizat cert), rezultând 5x300 = 1.500 lei.
În ceea ce privește contravaloarea a 8.000 litri lapte, instanța a reținut că partea vătămată nu a putut dovedi existența acestui prejudiciu, ca atare aceste pretenții au fost respinse.
Au fost respinse și pretențiile privind salariul minim plătit pentru "persoana" care lucrat în locul părții vătămate. S-a dovedit că nu existat o astfel de persoană, întrucât partea vătămată întotdeauna a avut oameni care îi lucrau în gospodărie, la animale sau la câmp.
În ceea ce privește contravaloarea splinei, instanța a reținut că lipsa unui organ nu poate fi evaluată în bani, sub forma unor daune materiale, ci suferința cauzată poate fi recompensată material pe calea daunelor morale și aceste pretenții au fost respinse.
Ca atare, în ceea ce privește daunele materiale, instanța a reținut că s-au dovedit în cuantum total de 13.500 lei.
Referitor la daunele morale, instanța a reținut că suma de 4.000 lei pentru amândoi inculpații este îndestulătoare pentru suferințele fizice și psihice ale părții vătămate, ca prejudiciu nepatrimonial.
Întrucât instanța a reținut scuza provocării, la întinderea despăgubirilor pe care le-a acordat părții vătămate, a ținut seama și de culpa acestuia. Avându-se în vedere provocarea existentă în cauză, paguba totală de 17.500 lei fiind cauzată din culpa comuna a inculpaților și a părții vătămate, inculpații fiind vinovați de pagubă în proporție de 50 %, iar partea vătămată la fel, toți fiind vinovați pentru producerea incidentului, despăgubirile materiale și morale acordate părții vătămate au fost reduse la J din cât s-a dovedit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată, solicitând desființarea ei și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal în tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i Cod penal, înlăturarea circumstanței atenuante a provocării reținute în beneficiul inculpaților și majorarea despăgubirilor acordate.
Prin decizia penală nr.152/A/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu. A fost admis apelul declarat de partea vătămată, desființând sentința primei instanțe sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, a cuantumului termenului de încercare și a cuantumului despăgubirilor civile și cheltuielilor judiciare cuvenite părții civile.
Rejudecând în aceste limite, Tribunalul Brașova majorat, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 al. 1 lit. c, al. 2 Cod penal pedepsele aplicate inculpaților G și de la câte 6 luni închisoare la câte 1 an și 6 luni închisoare. În mod corespunzător, au fost majorate și termenele de încercare ale suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați de la câte 2 ani și 6 luni, la câte 3 ani și 6 luni.
S-a decis majorarea cuantumului despăgubirilor materiale acordate părții vătămate de la 6.750 lei la 10.125 lei (prin modificarea proporției culpei, de 25% reținută în sarcina părții vătămate și 75% reținută în sarcina inculpaților) și cuantumul daunelor morale de la 2.000 lei la 7.500 lei (ca efect al modificării proporției culpei și a majorării cuantumului daunelor de la 4.000 lei la 10.000 lei).
Totodată, a fost majorat cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părții civile de instanța de fond de la câte 335 lei în sarcina fiecărui inculpat la câte 400 lei în sarcina fiecărui inculpat.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute.
În baza art. 193 al. 6 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat să plătească părții civile câte 125 lei cheltuieli judiciare din apel, iar în baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, care a fost inclusă și partea din onorariul avocaților din oficiu ai inculpaților ce li se cuvine acestora în baza Protocolului încheiat între UNBR și Ministerul Justiției, de câte 75 lei, au fost lăsate în sarcina statului
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că instanța de fond a analizat temeinic materialul probator administrat și a stabilit corect atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică a faptelor reținute. Astfel, din declarațiile martorilor oculari a rezultat că incidentul dintre părți a fost de scurtă durată și că cei doi inculpați au aplicat părții vătămate câteva lovituri cu biciul, respectiv, cu oac ărei grosime a fost apreciată de martorul, de meserie, ca fiind de 2 cm, în zona coastelor, a spatelui și umerilor. Nu au fost vizate zone vitale și deși în certificatul medico-legal eliberat părții vătămate sunt menționate multe leziuni, acestea au fost produse prin aplicarea unui număr redus de lovituri, care, datorită lungimii instrumentelor folosite au afectat mai multe organe interne. Este evident că inculpații au acționat cu intenție directă în ceea ce privește provocarea de suferințe fizice părții vătămate, însă instanța de apel a apreciat că în raport cu rezultatele mai grave produse, și anume ruperea splinei și punerea în primejdie a vieții, cei doi s-au aflat în culpă. Nu se poate reține că inculpații ar fi urmărit sau acceptat decesul părții vătămate având în vedere contextul în care s-au desfășurat evenimentele: pe de o parte, persoanele inculpaților, care nu sunt cunoscuți ca fiind violenți, având o reputație bună în comunitatea în care trăiesc, însă se aflau în vădită stare de tulburare și, pe de altă parte, locul unde s-a derulat incidentul, și anume un loc public în care se aflau la acel moment mai multe persoane; nu poate fi ignorat faptul că partea vătămată are aparența unei persoane cu o constituție robustă, astfel încât inculpații puteau aprecia că acesta are o rezistență fizică crescută. Loviturile au fost aplicate cu mare intensitate, numai în acest fel fiind explicabile numărul și natura leziunilor produse, însă acest element nu poate conduce automat la concluzia propusă de partea vătămată. Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă având în vedere împrejurarea că partea vătămată și-a pierdut un organ (splina), rămânând astfel cu o infirmitate fizică permanentă și că i s- pus în primejdie viața. Este adevărat că din declarația martorului rezultă că inculpatul G, după finalizarea incidentului, a încercat să ia o furcă aflată la intrarea în bar, însă nu s-a dovedit că gestul a reprezentat altceva decât o amenințare, inculpatul fiind convins de martor să abandoneze furca, înainte de o folosi.
S-a apreciată că este justificată și reținerea circumstanțelor atenuante în beneficiul inculpaților. În ceea ce privește scuza provocării, așa cum a arătat instanța de fond, aceasta poate fi incidentă și în situația în care acțiunea ilicită gravă a părții vătămate este îndreptată împotriva altei persoane decât agresorul; în speță, acțiunea ilicită gravă a părții vătămate a constat în aplicarea de lovituri surorii inculpaților. În contextul în care această atitudine a părții vătămate nu a fost una izolată - sora inculpaților fiind în repetate rânduri victima unor lovituri aplicate de partea vătămată în cadrul relației de concubinaj dintre ei, ceea ce a determinat de mai multe ori întoarcerea la domiciliul părinților a surorii inculpaților - iar probatoriul administrat a evidențiat că inculpații au reacționat și anterior (într-o manieră neviolentă) la atitudinea părții vătămate interzicând împăcarea surorii lor cu fostul concubin, la aflarea veștii că acesta din urmă le-a lovit din nou sora, (în condițiile în care aceasta nu mai locuia împreună cu partea vătămată, motivul fiind acela că sora lor lucra la o altă persoană), reacția inculpaților a fost de revoltă, de tulburare și s-a materializat în deplasarea spre localul în care au aflat că se găsește partea vătămată și lovirea acestuia cu obiectele pe care le aveau la îndemână. Inculpații au susținut că reacția lor este explicabilă și prin faptul că fiind frații mai mari au fost obișnuiți să aibă față de frații mai mici o atitudine protectoare și datorită faptului că au crescut fără tată și și-au asumat responsabilitatea ocrotirii și sprijinirii celorlalți membri ai familiei.
Partea vătămată a afirmat că incidentul nu a fost legat de faptul că și-a lovit concubina, ci a fost generat de faptul că inculpații au fost instigați la violență de către, la care lucra sora lor. Această teză nu este susținută de nici un mijloc de probă, și este infirmată de modul de derulare a evenimentelor, astfel cum a rezultat din probele administrate.
În privința circumstanțelor atenuante judiciare, s-a apreciat că reținerea lor este nejustificată. Deși la dosar există caracterizări depuse de primăria de la locul de domiciliu, acestea nu evidențiază un comportament pozitiv care să justifice aplicarea unui regim sancționator de excepție, fiind evidențiată mai degrabă lipsa unei atitudini negative a celor doi inculpați. De asemenea, atitudinea sinceră a acestora, în contextul în care faptele s-au desfășurat în public, în prezența mai multor martori oculari nu a influențat în nici un fel bunul mers al anchetei penale, astfel încât nu se justifică reținerea prevederilor art. 74 lit. a și c Cod Penal, motiv pentru care au fost înlăturate cu consecința majorării pedepselor.
Referitor la latura civilă, Tribunalul a reținut că solicitarea părții vătămate de acordare de despăgubiri reprezentând contravaloarea unei cantități de lapte pe care ar fi obținut-o dacă nu ar fi vândut 8 vaci este lipsită de temei. Vânzarea unui bun creează în patrimoniul vânzătorului doar dreptul la obținerea prețului bunului vândut; în nici un caz fructele civile ulterioare vânzării nu reprezintă un prejudiciu cert care să dea naștere dreptului la despăgubiri. Partea vătămată a mai criticat neacordarea sumei de 3.300 lei, reprezentând 10 salarii minime pe economie pe care le-ar fi plătit unei persoane care să se ocupe de gospodărie în perioada cât a fost bolnav și în convalescență, însă, așa cum a arătat instanța de fond, nu s-a dovedit de către partea vătămată faptul că în perioada indicată ar fi avut angajată o persoană în plus față de cele pe care le avea angajate anterior incidentului. Martorii audiați în cauză au arătat că și înainte de fapta pentru care sunt cercetați inculpații partea vătămată folosea persoane angajate pentru a se ocupa de activitățile gospodăriei și cele agricole, astfel încât nu s-a dovedit existența unui prejudiciu constând în salariul unei peroane angajate suplimentar.
În ceea ce privește daunele morale acordate, Tribunalul a constatat că instanța de fond nu a făcut o justă echivalare între prejudiciul moral suferit de partea vătămată și reparația patrimonială a acestui prejudiciu, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare și la suferința fizică inerentă loviturilor și implicării părții vătămate într-o intervenție chirurgicală pentru extirparea splinei și sentimentele de umilință și frustrare determinate de lovirea sa în public și mai ales la împrejurarea că infirmitatea fizică permanentă i-a afectat capacitatea de muncă și rezistența la efort pe termen. S-a apreciat că prejudiciul moral suferit impune o reparație adecvată, cuantumul despăgubirilor ce ar asigura reparație adecvată fiind de 10.000 lei (sumă redusă, conform culpei reținute în sarcina părții vătămate). Prejudiciul moral constând în afectarea imaginii publice de bun gospodar a părții vătămate nu a fost dovedit. Implicarea părții vătămate într-un conflict de violență în care a avut calitatea de victimă nu este de natură să îi afecteze reputația de bun gospodar, astfel încât nu se justifică acordarea unei compensații pe acest considerent.
Instanța de apel a reținut că nu a fost evaluată corespunzător proporția culpei părții vătămate în producerea incidentului. Față de contribuția efectivă a părții vătămate, ale cărei acțiuni au determinat numai indirect reacția inculpaților și ținând seama și de acțiunile concrete ale acestora din urmă și de consecințele produse de aceste acțiuni, s-a apreciat că se impune reținerea unei culpe de numai 25% în sarcina părții vătămate, restul de 75% din culpă revenind inculpaților.
Ca efect al majorării despăgubirilor civile, a fost majorat și cuantumul cheltuielilor judiciare (constând în cota-parte din onorariul avocatului ales) ce vor fi suportate de inculpați de la câte 335 lei la câte 400 lei.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs partea civilă, și inculpații G și.
Recurentul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, invocând cazurile de casare prev. de art.3859pct.1,2,17, 14 și 18 Cod procedură penală; cu cheltuieli judiciare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, respectiv, cazurile prev. de art.3859pct.1,2,17 Cod procedură penală, partea civilă a arătat că instanțele au greșit atunci când nu au schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174 alin.1 comb. cu art.175 alin.2 lit. i Cod penal, în cauză trebuia realizată această schimbare, iar în conformitate cu art.332 alin.2 Cod procedură penală comb. cu art.197 alin.2 Cod procedură penală, dosarul trebuie trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea efectuării urmăririi penale de către procuror. Recurentul arătat, în esență, faptul că intenția de suprimare a vieții este dovedită prin leziunile corporale provocate prin acțiunile inculpaților, descrise în actul medico-legal, din care rezultă că a fost lovit cu intensitate maximă și au vizat organe interne care au fost afectate; martorul iad eclarat că Gal uat o furcă o furcă cu care a dorit să-l înțepe și doar datorită intervenției acestuia faptul nu s-a produs.
Fiind vădită intenția inculpaților de suprimare a vieții și nu de a-l amenințare, încadrarea juridică corectă era cea solicitată de recurent, cu consecința trimiterii cauzei la procuror.
Referitor la cazul de casare prev. de art.3859pct.17 Cod procedură penală, recurentul a criticat greșita reținere acuzei provocării prev. de art.73 lit. b Cod penal, arătând că pierderea unuia dintre frați de către inculpați cu ceva timp în urmă nu avut nicio legătură cu întâmplarea de față, iar era concubina lui, anterior existând situații în care s-au mai despărțit și împăcat; de altfel, după incident, aceasta a mers cu el în bar, a încercat să-și domolească frații, l-a îngrijit cât timp a fost internat, nu a formulat plângere împotriva sa, iar în prezent sunt împreună.
Pentru motivul de recurs prev. de art.3859pct.14 Cod procedură penală, recurentul a criticat pedepsele aplicate inculpaților, solicitând majorarea acestora și executarea lor în regim de detenție.
Cazul de recurs prev. de art.3859pct.18 Cod procedură penală, a fost motivat sub aspectul laturii penale, prin greșita reținere a culpei părții vătămate, în procent de 25%, existând o disproporție vădită între presupusa sa acțiune provocatorie și reacția violentă a inculpaților și doar prezența altor persoane în bar i-a salvat viața; drept urmare, inculpații sunt singurii vinovați de agresarea părții vătămate.
Sub aspectul laturii civile, a invocat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 și alin.2 Cod procedură penală, arătând că în mod nejustificat i-au fost înlăturate o serie de daune materiale pe care le-a suferit, pe motiv că nu le-a dovedit. Pretenția la cei 8.000 litri de lapte, adică suma de 6.400 lei, este justificată prin aceea că după agresiune a trebuit să vândă 8 vaci din cauza incapacității de a munci și pentru a procura banii necesari cheltuielilor de spitalizare și din convalescență; din moment ce instanța de fond a reținut că a trebuit să vândă 5 vaci pentru a-și procura banii necesari întreținerii, este evident că a pierdut și laptele pe care l-ar fi obținut de la acestea. Greșit a fost înlăturată și suma reprezentând salariul minim pe care l-a plătit timp de 10 luni persoanei care i-a ținut locul în gospodărie, în perioada iunie 2006 -aprilie 2007, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar și cu martorii, și.
În privința daunelor morale, a dovedit cu martorii audiați că a suferit psihic foarte serios prin agresiune, iar imaginea sa de gospodar integru a fost afectată; greșit a reținut instanța de apel că nu a dovedit că ar fi un bun gospodar în localitate întrucât actele depuse la dosar și declarațiile martorilor demonstrează că are animale și pământuri pe care desfășoară activități agricole; deține zeci de oi, 8-10 vaci și 10 ha de pământ.
Dată fiind greșita reținere a culpei concurente, este nelegală și reducerea daunelor proporțională culpei întrucât a demonstrat că circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit. b Cod procedură penală nu trebuia reținută.
Recurenții inculpați G și au invocat cazurile de casare prev. de art.3859pct.9 și pct.14 Cod procedură penală, arătând că în mod greșit a fost înlăturată circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.c, alin.2 Cod penal. În mod frecvent sora lor era bătută de partea vătămată, astfel încât se refugia la ei acasă, iar faptul că l-a îngrijit în spital nu este decât o dovadă de bun simț din parte acesteia. Partea civilă a încercat să minimalizeze rolul inculpaților, care au crescut fără tată, au mai pierdut un frate, care s-a spânzurat, împrejurări care i-au obligat să fie și tată și mamă pentru frații mai mici; starea lor sufletească a fost grav și de multe ori bulversată de comportamentul incalificabil al părții civile față de sora lor mai mică.
Cât privește sinceritatea lor, trebuie remarcat că, deși nu au o instruire deosebită, au reușit să fie utili, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.
Cu privire la latura civilă, despăgubirile civile au fost greșit majorate, prin modificarea, fără temei al culpei inculpaților. Contravaloarea a 8.000 litri de lapte nu poate fi acordată pentru că nu s-a dovedit în nici un fel că aceasta ar fi cantitatea de lapte pe care ar fi putu-o obține; niciodată un vânzător nu poate pretinde altceva decât prețul animalului vândut, astfel încât s-au acordat despăgubiri necuvenite cu privire la cei 5 viței, în valoare de 1.500 lei. Partea civilă nu a demonstrat că ar fi avut un zilier în plus angajat, după incident, față de perioada anterioară.
În privința daunelor morale, au fost greșit acordate, ca urmare a modificării procentului culpei în defavoarea lor. Vina părții civile este mai mare de 50% în producerea incidentului din data de 26.06.2006, pentru că, pe de o parte, o bătea sistematic pe sora lor, iar, pe de altă parte, tot partea civilă a fost cel care l-a jignit în bar, spunându-i Ť. amenințându-l cu bătaia și chiar lovindu-l cu scrumiera în umăr.
Cu ocazia judecării cauzei în recurs, la dosar au fost depuse de către recurentul parte civilă înscrisuri, enumerate în practicaua prezentei decizii, pentru a dovedi susținerile sale relativ la faptul că este un bun gospodar în localitate.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar observând și cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală și art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea recurată este la adăpostul oricărei critici, nefiind incident nici unul din cazurile de casare invocate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum și a celor efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, instanțele de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, rezultând fără nici un dubiu vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
În mod temeinic, a fost stabilită încadrarea juridică a faptei săvârșită în data de 26.06.2006 ca fiind infracțiunea prev. și ped. de art.182 alin.2 Cod penal.
Potrivit certificatului medico-legal eliberat părții vătămate, prin natura leziunilor, i-a fost pusă în primejdie viața, iar prin pierderea splinei a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Din modul în care inculpații au acționat, obiectele de care s-au folosit (o de bici și o având o grosime de aprox.2 cm.), zonele corporale vizate, ținând seama și de constituția fizică a părții vătămate, se constată că aceștia nu au acționat cu intenția de a suprima viața, iar urmarea produsă asupra părții vătămate a intervenit în mod obiectiv ca rezultat mai grav, în discordanță cu ceea ce s-a urmărit sau acceptat. Drept urmare, raționamentul instanței de apel relativ la forma de vinovăție existentă față de rezultatul mai grav produs este corect.
În cauză nu a rezultat că Gaî ndreptat furca spre partea vătămată, din declarațiile martorului rezultând doar că a ridicat furca, fără să observe mai mult decât un act de amenințare.
În ceea ce privește reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal, în mod legal și temeinic instanțele de fond au stabilit că sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi reținută scuza provocării. La concluzia că fapta inculpaților a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții - determinată de o provocare din partea persoanei vătămate - nu a stat doar împrejurarea pierderii unui frate mai mic, ci mai ales exercitarea repetată de acțiuni violente de către asupra concubinei, soră a inculpaților, atât în ziua incidentului, cât și, de mai multe ori, anterior. Atitudinea ulterioară a numitei, invocată de recurentul-partea vătămată, nu este de natură să producă consecințe asupra stării psihice în care s-au aflat inculpații atunci când au aflat că, din nou, sora lor a fost agresată.
Susținerea recurentului, privind instigarea inculpaților în a-l agresa de către martorul, nu poate fi primită întrucât nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, fiind, dimpotrivă, înlăturată prin modul în care s-a conturat derularea evenimentelor.
Cât privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de executare, susținerile recurenților se dovedesc a fi nefondate.
Curtea constată că, în speță, au fost analizate și evaluate exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat este să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art.52 Cod penal.
Astfel, în mod temeinic, s-a ținut seama de pericolul social al faptelor comise (rezultat din modalitatea concretă în care inculpații au acționat -prin folosirea unor obiecte apte să sporească intensitatea loviturilor, într-un loc public, în prezența mai multor persoane), dar și de circumstanțele personale ale inculpaților (cunoscuți cu o bună reputație în comunitatea de care aparțin, care au recunoscut comiterea faptelor), astfel încât pedepsele aplicat apar ca necesare prevenirii, educării și reinserției acestora în societate.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că în mod corect Tribunalul Brașova înlăturat prevederile art.74 alin.1 lit. a,c și alin.2 Cod penal, cu consecința majorării pedepselor.
Conduita inculpaților, atât anterioară, cât și posterioară faptei de care sunt acuzați demonstrează justețea concluziilor instanțelor de fond în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, în condițiile aplicării art.81 Cod penal.
Nefondată este și critica recurenților referitoare la reținerea și a culpei victimei în producerea incidentului din data de 26.06.2006, respectiv, la proporția acestei culpe.
În acest sens, se constată că incidentul a fost declanșat de partea vătămată, prin lovirea concubinei sale, soră a inculpaților; acțiunile acestora din urmă, astfel provocate au produs urmări grave pentru sănătatea victimei, punându-i viața în primejdie. Drept urmare, în mod corect instanța de apel a decis că inculpații au o contribuție mai mare decât aceea a părții vătămate la producerea consecințelor incidentului din 26.06.2006, acordând despăgubirile materiale și morale proporțional vinovăției reținute, 25% pentru partea vătămată și 75% pentru inculpați.
Cât privește critica părții vătămate referitoare la neacordarea daunelor materiale și morale, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat că vânzarea bunului nu dă dreptul vânzătorului pentru a pretinde fructele civile viitoare, pe care acesta le-ar fi putut produce. Împrejurarea că partea vătămată a vândut 8 vaci nu îi dă dreptul în a pretinde contravaloarea a 8.000 litri de lapte, câtă vreme nicio probă din dosar nu demonstrează că, în mod cert, cele opt animale ar fi produs respectiva cantitate de lapte.
Totodată, din declarațiile martorilor indicați de recurent nu a rezultat suplimentarea forței de muncă pentru întreținerea gospodăriei pe perioada în care partea vătămată a fost în incapacitate de a munci, astfel încât pretențiile acesteia reprezentate de contravaloarea salariului minim pe economie plătit celui care a prestat aceste munci nu au fost dovedite.
Și cuantumul daunelor morale a fost în mod judicios stabilit, argumentele instanțelor de fond pentru acordarea acestor fiind însușite și de instanța de recurs. Recurentul-parte vătămată a dovedit instanței de recurs că deține o gospodărie mare, însă în cauză nu a rezultat că, urmare acțiunii inculpaților, ar fi fost afectată imaginea de bun gospodar. Trebuie avut în vedere că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale au menirea de a reprezenta compensații bănești menite să aline suferințelor fizice și psihice încercate de victima infracțiunii, dar nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire fără justă cauză acesteia.
În fine, este nefondată și critica părții vătămate relativă la neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată de către instanțele de fond și de apel. Potrivit art.193 alin.6 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare făcute de părți se restituie potrivit legii civile. Or, în cauză acestea au fost acordate potrivit principiului culpei în producerea lor, proporțional pretențiilor admise.
În privința recursurilor promovate de inculpați, se impune a fi menționată și împrejurarea că, în cele ce preced, au fost supuse analizei doar acele motive care au fost devoluate și reformate prin decizia instanței de apel întrucât aceștia nu au exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței primei instanțe. Prin urmare, față de dispozițiile art.3851alin.4 teza a-II-a Cod procedură penală, par ca inadmisibile criticile acestora relative la acordarea de către prima instanță a despăgubirilor reprezentând contravaloarea a 5 viței. Totodată, nici unul din motivele invocate de acești recurenți nu se încadrează în cazul de casare prev. de art.3859pct.9 Cod procedură penală.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă și de inculpații G și împotriva deciziei penale nr.152/A/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o va menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, următoarele sume: 150 lei, partea civilă; 250 lei, inculpatul G; 200 lei, inculpatul. La stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare la plata cărora au fost obligați inculpații, instanța a avut în vedere și onorariile parțiale acordate avocaților desemnați din oficiu, prin încheierea de ședință de la termenul din 13.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă și de inculpații G și împotriva deciziei penale nr.152/A/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, următoarele sume:
- 150 lei, partea civilă;
- 250 lei, inculpatul G;
- 200 lei, inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NȚ/21.12.2009
Dact.BD/21.12.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 2 exemplare -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Elena Barbu, Laura Popa
