Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 857/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
Decizia penală nr. 857/ DOSAR NR-
Ședința publică din 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Asociația Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii împotriva deciziei penale nr. 303/AP din data de 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat ales pentru intimații părți civile, prin mandatar, prin mandatar, avocat desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, lipsă fiind recurenta parte civilă Asociația Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar motivele de recurs formulate de partea civilă Asociația Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii.
Întrebați fiind, apărătorii intimaților părți civile, inculpatului și reprezentanta parchetului declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat ales pentru intimații părți civile susține că recursul formulat în cauză vizează trei petite: obligarea inculpatului la plata daunelor morale, referitor la calitatea de răspunzător a asociației și reconsiderarea cuantumului daunelor morale.
În opinia sa, referitor la calitatea de răspunzător a asociației, consideră recursul inadmisibil.
Relativ la celelalte două critici solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cap. 2 din Legea nr. 32/2000 reglementează în mod clar în ce măsură se acordă despăgubirile.
Fiind vorba despre o infracțiune de ucidere din culpă, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirile.
Avocat desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului formulat de Asociația Fondul de Protecția a Victimelor Străzii și menținerea deciziei penale nr. 303/A pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 38515alin. 1, lit. Cod procedură penală.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat, susținând că, cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit raportat la dispozițiile legale în materie.
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 1105/2009, Judecătoria Brașov, în baza art. 346 Cod procedură penală rap la art 998, 999 Cod civil, art 49 din Legea nr. 136/1995 si art 12 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. -/28.11.2006, art 25 din Legea nr. 32/03.04.2000:
1. admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă si în consecință:
- a obligat Fondul de Protectie a Victimelor Strazii B să plătească acesteia suma de 100.000 de lei cu titlu de daune morale si suma de 10.847 de lei cu titlu de daune materiale, sume ce vor fi actualizate in raport cu rata inflației de la momentul plății, respingând celelalte pretenții;
2. admits in parte actiunea civilă formulată de partea civilă si in consecință:
- a obligat Fondul de Protecție a Victimelor Străzii B să plătească acesteia suma de 100.000 de lei reprezentând daune morale, suma de 746 de lei si suma 400 de euro, calculați raportat la cursul BNR de la momentul plății și 400 de lei reprezentând daune materiale, sume ce se vor calcula raportat la cursul BNR de la momentul plății; respingând celelalte pretenții;
3. admis acțiunea civilă formulată de partea civilă si în consecință:
- a obligat Fondul de Protecție a Victimelor Străzii B să plătească acesteia 100.000 de lei reprezentând daune morale, 2700 de euro, reprezentând despăgubiri lunare in cuantum de 300 de euro/lună calculate de la data producerii accidentului (24.09.2007) și până la data pronunțării prezentei sentințe și respectiv suma de 300 de euro lunar de la data pronunțării prezentei sentințe și până la terminarea studiilor, cu titlu de despăgubiri periodice, sume ce se vor calcula raportat la cursul BNR de la momentul plății.
În baza art. 191 alin. Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 de lei cu titlu de chetuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, regimul juridic aplicabil acestui organism și în baza căruia își desfășoara activitatea este stabilit încă din partea introductivă a Ordinului nr. 1/04.03.2008 (art 1 si art 2), "Fondul" constituindu-se în baza prevederilor Legii 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, fiind un "organism de plată a despăgubirilor", menit să protejeze persoanele păgubite prin accidente produse de un vehicul care nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, deși legea prevedea obligativitatea asigurării; fiind astfel evident că "Fondul" va avea poziția specifică unei societăți de asigurare, așa cum rezultă și din prevederile art. 11 din același Ordin nr. 1/04.03.2008, care stabilește clar că "în caz de litigiu drepturile persoanei păgubitese exercită împotriva Fondului", iar acesta din urmă "după plata despăgubirilor" se în drepturile persoanelor prejudiciate, urmând a se îndrepta împotriva persoanei /persoanelor responsabile în vederea rambursării despăgubirilor achitate.
În aceste condiții, pornind de la insăși rațiunea pentru care a fost inființat, instanța constată că regimul juridic aplicabil Fondului de Protecție a Victimelor Străzii este similar celui aplicabil societății de asigurare, motiv pentru care se va avea in vedere și Decizia nr. 1/2005 a ICCJ, în baza căreia se angajează calitatea de asigurator de răspundere civilă a societății de asigurare.
Cu privire la prezenta cauză, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România a comunicat instanței că în urma verificarilor efectuate în Republica Germania s-a constatat că autovehiculul cu nr. de inmatriculare LU VL 756 fost radiat în această tară la data de 25.07.2007 și în consecintă, asigurarea carte s-a reziliat de drept; în conseciță, constatând că la momentul producerii accidentului autoturismul marca Opel Astra nu avea o asigurare de răspundere civilă valabilă, în baza dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 32 din data de 03.04.2000, a fost introdus în cauză Fondul de Protecție a Victimelor Strazii creat ca urmare a Directivei Consiliului Comunitatii Europene nr. 84/5/CEE pentru armonizarea legislatiei statelor membre privind asigurarea de răspundere civila.
Fiind aplicabile dispozițiile specifice societăților de asigurări, urmează să fie avut în vedere și ordinul nr. -/28.11.2006 al Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor care la art. 12 alin. 2 stabilit că pentru pagubele materiale produse în accident indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire pentru anul 2007 se situeaza la un nivel de 100.000 de euro, iar la alin. 3 al aceluiași articol, mentionându-se că pentru prejudiciile fără caracter patrimonial, limita de despăgubire s-a stabilit la nivelul anului 2007 la suma de 500.000 de euro.
Prin decizia penală nr. 303/A/2009, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și a menținut sentința atacată ca legală și temeinică.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii care a solicitat obligarea și a inculpatului la plata despăgubirilor cuvenite reclamantului și a cheltuielilor de judecată; obligarea Asociației Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în calitate de garant al obligatului principal și nu asigurator; reconsiderarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, în sensul micșorării acestora.
Recurenta a arătat că nu poate fi obligată la despăgubiri deoarece are calitatea de garant, iar nu de obligat principal. În consecință, instanța trebuia să îl oblige pe inculpat la plata despăgubirilor civile, iar Fondul doar ca garant al obligatului principal.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzută de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, curtea de apel constată următoarele:
Chiar dacă în motivele scrise recurenta nu a indicat expres nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859Cod procedură penală, criticile aduse deciziei instanței de apel pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzută de art. 3859pct.171Cod procedură penală, care, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.783/2009 și prin aplicarea art.147 alin.1 din Constituția României, continuă să producă efecte.
Recursul Asociației Fondul de Protecție a Victimelor Străzii este însă nefondat.
Instanțele de fond și apel au analizat dispozițiile legale în vigoare, precum și cele care își produceau efectele la data producerii accidentului și au stabilit în mod corect calitatea recurentei ca fiind obligat principal și nu doar garant al obligației de despăgubire a persoanei păgubite. Motivele invocate de acestea sunt însușite și de instanța de recurs, fiind întemeiate. Astfel, regimul juridic aplicabil acestui organism și în baza căruia iși desfasoara activitatea este stabilit prin Ordinul nr 1/04.03.2008 - ce a abrogat Ordinul -/2006 - (art 1 si art 2), fondul fiind un "organism de plata a despagubirilor", menit sa protejeze persoanele pagubite prin accidente produse de un vehicul care nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, deși legea prevedea obligativitatea asigurării.
În mod eronat susține recurenta că are doar calitatea de garant invocând dispozițiile art. 11 alin. 2 din Ordinul -/2006. Aceasta a omis să analizeze și dispoziția din alineatul precedent, potrivit căreia "în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se exercită împotriva Fondului".
Rezultă deci că recurenta nu poate avea doar o simplă obligație de garantare a despăgubirii, ci acțiunea civilă având ca scop obținerea de despăgubiri vizează direct Fondul indiferent de modul de soluționare a acțiunii față de inculpat. totodată, Fondul, după plata despăgubirilor se în drepturile persoanelor prejudiciate, urmând a se îndrepta împotriva persoanei/persoanelor responsabile în vederea recuperării despăgubirilor achitate.
De altfel, în procesul penal nu există alte părți decât cele definite de art. 23-24 Cod procedură penală, calitatea de garant nefiind una dintre ele, iar rintr p. -un ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nu se pot crea părți/participanți la procesul penal, sens în care nu se poate vorbi despre un "garant" ca participant în procesul penal.
Nici critica recurentei vizând neobligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile nu este întemeiată în raport de limitele casării. Prin decizia penala nr 132/R/20.02.2009 a Curtii de Apel B s-a dispus admiterea recursului formulat de Asociatia Fondului de Protectie a Victimelor-/A/2008 pronuntata de Tribunalul B doar sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, în sensul că prima instanta nu a pus în discutie și nu a analizat argumentele cu privire la calitatea procesuala a Asociației Fondului de Protecție a Victimelor Strazii, motiv pentru care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Brașov. Prin urmare, hotărârile au fost desființate, respectiv casate doar cu privire la Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Strazii și la obligarea sau nu a acesteia la plata despăgubirilor civile și n ce calitate. Celelalte dispoziții ale hotărârilor au fost menținute, inclusiv cele pe latura civilă cu privire la obligarea sau nu a inculpatului la plata despăgubirilor civile și au intrat în autoritatea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul prezentului proces.
În ce privește cuantumul prejudiciului reținut de instanțele anterioare, curtea de apel constată că s-a stabilit în mod corect care au fost cheltuielile materiale efectuate de părți, instanțele obligând la plata acestor sume, dovedite cu actele de la dosar. Totodată, la stabilirea daunelor morale s-au luat în considerare înscrisurile depuse de părțile civile cu privire la cheltuielile de înmormîntare și celelalte evenimente, potrivit tradiției creștine, precum și cu privire la veniturile realizate de victima accidentului din muncă în Italia și declarațiile martorei cu privire la aceleași aspecte, avându-se în vedere suferința provocată părților civile prin pierderea unui membru al familiei, întreținător de familie. Prin urmare, acest cuantum a fost stabilit în mod judicios în raport de circumstanțele speței, de consecințele negative suferite de familia victimei (fiicele victimei în vârstă de 48 ani și soția supraviețuitoare), de intensitatea deosebită cu care au fost percepută aceste consecințe (victima a decedat fiind lovită de autoturismul inculpatului pe trecerea de pietoni, inculpatul părăsind locul faptei), măsura în care decesul victimei a lezat viața părților civile (una din părțile civile se află la studii, fiind lipsită de ajutorul material și moral al tatălui său). Chiar dacă este stabilit un cuantum însemnat al acestor despăgubiri, ele nu constituie o amendă excesivă pentru inculpat, ci o justă reparație a prejudiciului suferit de părțile civile.
Așa fiind, Curtea de Apel va respinge - în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală - ca nefondat recursul și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va suporta din fondurile Ministerului Drepturilor și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentă să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Asociația Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii împotriva deciziei penale nr.303/A/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Drepturilor și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentă să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./30.11.2009/2 ex
-/08.01.2010
Jud. fond./jud.apel- /
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Elena Barbu, Laura Popa
