Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 283/
Ședința publică din 13 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marius
Judecător: Dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în D,-, județul V, împotriva deciziei penale nr.214/ din 12.12.2007 a Tribunalului Vâlcea, dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.24/2008, emisă de Baroul V-Cabinet Individual și intimatul parte civilă, lipsă fiind intimata parte civilă.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar adeverința medicală nr.459 din 11.04.2008 și o listă cu martorii propuși de acesta.
Curtea procedează la ascultarea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosarul cauzei.
Inculpatul solicită audierea acestor 3 martori, deoarece nu au fost audiați la instanță.
Curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, primul aspect este acela al nelegalității actului de sesizare al instanței. Nu rezultă din actele de urmărire penală, confirmarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior. Solicită trimiterea cauzei la procuror pentru îndeplinirea acestei obligații. Organele de urmărire penală nu au cercetat așa cum ar fi trebuit și nu au stabilit cauzele exacte și modalitatea în care s-a ajuns la săvârșirea acestor presupuse infracțiuni. În mod greșit s-a reținut violarea de domiciliu, modalitatea de audiere și desfășurare a probelor nu a vizat întocmai această infracțiune.
Solicită în principal restituirea cauzei la procuror, iar în subsidiar casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei pentru a se stabili vinovăția inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat. Cu privire la primul motiv invocat, acela al confirmării rechizitoriului, nu s-a indicat textul de lege în baza căruia se solicită acest lucru, deoarece este vorba de o cauză de cercetare penală și nu de urmărire penală, iar potrivit art.264 al.3 se prevede obligativitatea verificării rechizitoriului de către primul procuror al unității respective care, atunci când nu-l in firmă așa cum prevăd dispozițiile alin.5, semnează adresa de înaintare. Confirmarea este valabilă numai pentru cauzele în care urmărirea penală se efectuează de procuror. Susținerea a fost făcută fără suport în dispoziția legală.
Referitor la starea de fapt și la situația de fapt, precum și cele două hotărâri pronunțate în cauză, reprezentantul parchetului susține că, față de poziția inculpatului la interogatoriu, în sensul că martorul a fost audiat la urmărirea penală și la instanța de fond, iar cel de-al doilea martor nominalizat nici nu-i știe adresa, referitor la participarea acestuia la locul incidentului, trebuie avute în vedere probele administrate în cauză. Fapta s-a comis pe 14.02.2007, la orele 21, 00, la această oră era întuneric, iar susținerea inculpatului că a pătruns pe poarta deschisă în locuința părților vătămate este infirmată de declarațiile martorilor, în sensul că inculpatul a rupt ușa de la intrarea în locuința acestora, le-a scos în curte și le-a lovit. Părțile vătămate au fost transportate de martori la spitalul din D datorită leziunilor suferite din noaptea respectivă. Situația de fapt este corect stabilită și apreciază că s-a făcut
o corectă individualizare. une concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Intimatul parte civilă, arată că ceea ce a declarat inculpatul nu este adevărat. Este de acord cu soluțiile pronunțate și solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 240 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, în baza art. 180 alin. 2 cod penal cu aplic. art. 37 lit. b și art. 57 cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 iunie 1960 în or. D județul V, cu domiciliul în mun. D,- județul V, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, CNP - - - parte vătămată domiciliat în municipiul D,- județul V, a fost condamnat la 1500 lei amendă.
În baza art. 192 alin. 2 cod penal cu aplic. art. 37 lit. b și art. 57 cod penal, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 37 lit. b și art. 57 cod penal, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.
S-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b, c și e cod penal;
În baza art. 14 alin. 1 și 3 lit. b art. 15 art. 346 cod proc. pen. și art. 998 cod civil;
S-a admis în parte acțiunea civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile domiciliat în municipiul D,- județul V suma de 560 lei despăgubiri materiale și suma de 1500 lei cu titlu de daune morale și părții civile suma de 245 lei despăgubiri materiale și suma de 750 lei cu titlu de daune morale;
În baza art. 191 alin. 1 Cod pr. penal, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, se vor plăti anticipat din fondul Ministerului Justiției, către Cabinet individual - av..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul este vecin cu părțile vătămate, având locuințele situate pe raza Municipiului D, județul V, iar între aceștia există o stare tensionată mai veche.
În seara de 14 februarie 2007, după o discuție între părți, la fața locului au sosit organele de poliție, iar după plecarea acestora inculpatul indignat că au fost chemați lucrătorii de poliție, a pătruns fără drept în domiciliul părților vătămate, care sunt în vârstă, pentru a le cere explicații.
Inculpatul le-a lovit pe cele două părți vătămate, care sunt soți, producându-le leziuni pentru a căror vindecare au avut nevoie de îngrijiri medicale- 14-16 zile, 6-7 zile - a spart geamul de la ușa casei.
De precizat că la momentul când a pătruns în locuința părții vătămate afară se înnoptase și deși i se ceruse de către cele două părți vătămate să părăsească locuința, acesta a refuzat.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei acestuia în raport cu vârsta părților vătămate și starea de recidivă postexecutorie în care se afla acesta.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal a formulat apel inculpatul.
Apelantul-inculpat a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, legat de individualizarea pedepsei.
S-a susținut de acesta că pedeapsa aplicată este aspră față de pericolul social concret l faptelor sale și a cerut reducerea ei.
Prin decizia penală nr.214/A din 12.12.2007, Tribunalul Vâlceaa respins apelul formulat de apelantul-inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță și individualizarea pedepsei s-a realizat în mod corespunzător.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, a solicitat restituirea cauzei la procuror, cu motivarea că primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani nu a confirmat rechizitoriul.
În subsidiar, critică hotărârile primelor instanțe pentru greșita situație a reținerii de fapt. Solicită casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei.
Examinând decizia supusă recursului, în conformitate cu motivele de casare invocate, curtea constată că recursul este nefondat.
Instanța a fost legal sesizată cu rechizitoriul nr.399/P/23.05.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani.
În cauză, nu se impune confirmarea rechizitoriului de către prim procurorul unității de parchet, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.264 Cod procedură penală.
Situația de fapt a fost corect reținută de către primele instanțe în conformitate cu probele administrate în cauză.
Inculpatul a fost audiat de către instanța de recurs și în esență, din declarația acestuia, rezultă că își menține declarațiile date anterior în această cauză.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, ale părților vătămate și ale martorilor, precum și procesele verbale de constatare, rezultă în esență că în seara zilei de 14 februarie 2007 inculpatul a pătruns fără drept în domiciliul părților vătămate și, a spart geamul de la ușa acestora și le-a lovit, provocându-le leziuni pentru a căror vindecare au avut nevoie dem ai multe zile de îngrijiri medicale.
În momentul în care inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, afară se înnoptase. Recurentul a refuzat să părăsească locuința, deși i s-a cerut în mod expres acest lucru.
Susținerile inculpatului că a pătruns pe poarta deschisă în locuința părților vătămate și că nu a spart geamurile este infirmată de declarațiile martorilor audiați în această cauză. Din probele administrate rezultă în mod expres că inculpatul a rupt ușa de la intrarea în locuința părților vătămate, a pătruns în domiciliul acestora, a refuzat să părăsească locuința și mai mult a scos în curte pe părțile vătămate și le-a lovit. Ulterior, cele două părți vătămate au fost transportate de martori la spital, deoarece aveau nevoie de îngrijiri medicale.
În concluzie, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor au fost corect stabilite de către primele instanțe.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicată recurentului s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 72 cod penal. Pedeapsa aplicată respectă principiul proporționalității fiind adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
Se constată că nu există nici u7nulo dintre cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală.
Urmează ca în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în D,-, jud.V, împotriva deciziei penale nr. 214/A din 12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
26.05.2008.
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
