Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE penală nr.643/
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--. judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr. - -
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la 05.07.1934 în comuna Zărnești, județul A, domiciliat în comuna, jud.A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.87 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul inculpat G, avocat, care substituie pe avocat din oficiu, care de asemenea substituie pe avocat în baza delegației de la dosar nr.2433/2009 emisă de Baroul Argeș, lipsă fiind intimatul parte civilă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat oficiu și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat oficiu având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.87 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond menținerea sentinței instanței de fond care a pronunțat achitarea inculpatului, ca fiind legală și temeinică, apreciază că apelul în mod greșit a fost admis.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale nr.87 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, având în vedere fapta săvârșită,în condițiile în care imobilul în care a pătruns inculpatul avea destinația de locuință, nefiind vorba de o hală sau o magazie, iar cu privire la celelalte aspecte inculpatul nu a declarat apel.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.51 din 17 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, s-a hotărât:
În baza art.334 proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de violare de domiciliu pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul numărul 616/P/2008 din 25 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal. Admite cererea procurorului. În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor de violare de domiciliu pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G, prin rechizitoriile numărul 525/P/2007 din 4 iulie 2007 și 616/P/2008 din 25 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, prin reținerea articolului 41 alin. 2 Cod penal, pentru întreaga activitate infracțională. În baza art. 11 punctul 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 05 iulie 1934 în comuna Zărnești, județul A, domiciliat în comuna, județul A, cetățean român, pensionar, fără antecedente penale, CNP--, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. În baza art. 193 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 05 iulie 1934 în comuna Zărnești, județul A, domiciliat în comuna, județul A, cetățean român, pensionar, fără antecedente penale, CNP--, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei. În baza art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 05 iulie 1934 în comuna Zărnești, județul A, domiciliat în comuna, județul A, cetățean român, pensionar, fără antecedente penale, CNP--, la pedeapsa amenzii penale de 500 lei. În baza art. 33 lit. a și 34 lit. c Cod penal, contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda penală în cuantum de 500 lei. În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, respinge cererea părții vătămate, domiciliat în orașul, sat M, strada -, numărul 18, județul A, privind acordarea daunelor materiale în cuantum de 200 lei, ca nefondată. În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 575 lei, din care 300 lei onorariile apărătorilor din oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. 1 punctul 1 lit. a Cod procedură penală, obligă partea vătămată, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei. În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceasta."
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În zilele de 14 martie și 18 iunie 2007, inculpatul Gap ătruns în locuința aparținând părții vătămate fără a avea acordul acestuia din urmă. Cu acest prilej și în acest interval, inculpatul a lăsat în acea casă niște bilete ce conțineau amenințări cu bătaia și cu moartea la adresa părții vătămate.
În baza aceleiași rezoluții delictuoase, inculpatul a mai pătruns și în zilele de 29, 30 aprilie 2008 și 8 mai 2008 în aceeași locuință aparținând părții vătămate, fără acordul acesteia, prin spargerea a două lacăte și a unui de geam.
În declarațiile sale a arătat că imobilul casă (23), în interiorul căreia a pătruns inculpatul, nu este locuit efectiv de aceasta, și că acest imobil l-a dobândit prin moștenirea pe care soția sa, a primit-o de la mama acesteia, conform certificatului de moștenitor nr.161/30.06.2003 eliberat de ( 28 ).
Acest din urmă amănunt a determinat instanța să considere că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală. Pentru a ajunge la această concluzie am apreciat că faptei imputate îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume situația premisă, atâta vreme cât imobilul casă în interiorul căruia a pătruns și a înnoptat inculpatul G, nu era locuit efectiv de partea vătămată, după cum a recunoscut chiar aceasta în propriile declarații.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel, partea vătămată, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, cu motivația că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.192, deoarece nu are importanță dacă partea vătămată locuiește sau nu efectiv în respectiva gospodărie și, pe cale de consecință, greșit s-a respins și acțiunea civilă, aceasta fiind dovedită cu chitanțele depuse la dosar.
Prin decizia penală nr.87 din 14 mai 2009, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de partea vătămată, a desființat în parte sentința penală nr. 51 din data de 17.02.2009, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în sensul că a înlăturat achitarea intimatului - inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin înlăturarea dispoziției alin. 2 al art. 192 Cod penal, a condamnat pe intimatul - inculpat la 6 luni închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată intimatului - inculpat și a repus pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 33 litera a, art. 34 litera Cod penal a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca intimatul - inculpat, să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei și a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.
A atras atenția intimatului - inculpat asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A înlăturat dispoziția privind respingerea acțiunii civile și a admis în parte această acțiune.
A obligat pe intimatul - inculpat la plata sumei de 89 lei daune materiale către apelantul - parte civilă.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
A obligat pe intimatul - inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către apelantul - parte civilă, iar onorariul avocat din oficiu în sumă de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că partea vătămată a făcut dovada faptului că este proprietarul imobilului respectiv, compus din casă și teren împrejmuit, imobil asigurat cu sisteme de închidere și încuiere.
Infracțiunea de violare de domiciliu, așa cum este definită de art.192, constă în "pătrunderea fără drept, în orice mod într-o locuință, încăpere,dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care lefolosește".
După cum se observă, legiuitorul nu impune calitatea de proprietar, pentru cel ce se consideră vătămat, ci doar simpla folosință și nu face precizarea ca folosința să fie permanentă.
Cu atât mai mult, unui proprietar trebuie să i se respecte acest drept consfințit prin Constituție.
Proprietatea implică dreptul de dispoziție asupra bunului propriu și este absolut necesar acceptul proprietarului în ceea ce privește pătrunderea pe proprietatea sa.
Legiuitorul, prin incriminarea faptei de violare de domiciliu, a înțeles să respecte dreptul de folosință al celui ce deține respectivul imobil, astfel ca el să fie cel ce decide cui îi permite să pătrundă.
În cauza de față partea vătămată a făcut dovada că este proprietar, că folosește în anumite perioade imobilul (cu precădere în timpul muncilor agricole), că locuința este prevăzută cu loc împrejmuit ținând de acesta și, totodată, că este asigurată cu sisteme de închidere și chiar de încuiat, tocmai pentru a nu pătrunde cineva fără drept.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.192 alin.1, în forma continuată, potrivit art.41 alin.2
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei în alin.2 al art.192, în mod greșit a dispus astfel prima instanță, având în vedere că pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate s-a făcut pe timp de zi, iar faptul că inculpatul a rămas în continuare și noaptea este lipsit de relevanță, deoarece trebuie avut în vedere momentul în care inculpatul a luat rezoluția infracțională, ci nu când s-a consumat fapta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susținute oral se solicită casarea deciziei și menținerea sentinței.
Examinând decizia supusă recursului în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță care a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie și a stabilit vinovăția inculpatului pentru faptele comise.
Fapta inculpatului recurent de a pătrunde fără drept, în mod repetat în locuința părții vătămate realizează conținutul consecutiv al infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic.art-41 alin.2 Cod penal.
Așa cum corect a reținut și prima instanță nu prezintă relevanță juridică că imobilul în care a pătruns inculpatul, nu era locuit efectiv de către partea vătămată. Imobilul în cauză nu era abandonat de către partea vătămată, proprietarul acestuia și mai mult decât atât, din probe rezultă că în mod periodic îl folosea. Legiuitorul, prin incriminarea faptei de violare de domiciliu a înțeles să respecte dreptul de folosință al celui ce deține imobilul respectiv, indiferent de frecvența actelor materiale de folosință ale deținătorului imobilului.
Curtea constată că a fost aplicată corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, privind pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele săvârșite. Pedeapsa rezultantă aplicată respectă principiul proporționalității, fiind adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
În cauză nu există nici unul din cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod procedură penală.
În baza acestor argumente și în temeiul dispo.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu de avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, formulat de inculpa G, împotriva deciziei penale nr.87 din data de 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - dr.- - -
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
3 ex./16.11.2009.
Jud. fond..
Jud.apel:,
,
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
