Violul (art.197 cod penal). Decizia 20/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 20/A/MF
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, apelul penal, declarat de inculpatul, deținut în penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.1/MF din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a fost prezent apelantul inculpat asistat din oficiu de avocat în baza delegației nr.841/2009, lipsă reprezentantul legal al părții vătămate.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, apărătorul a luat legătura cu apelantul inculpat.
Inculpatul precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Potrivit art.378 al. 11Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpatului, declarație ce s-a atașat la dosar.
Avocat pentru inculpat, solicită efectuarea unei expertize medicale, pentru ca în raport de actele medicale de la dosar, să se stabilească, dacă acesta avea sau nu discernământ în momentul comiterii faptei.
Procurorul, arată că nu se impune efectuarea unei noi expertize, întrucât a fost efectuată.
Curtea, respinge cererea privind efectuarea unei expertize medicale, întrucât a fost efectuată.
Avocat și procurorul, pe rând, arată că nu mai au cereri prealabile.
Curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru inculpat, având în vedere că a recunoscut și regretat fapta, solicită reducerea pedepsei.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, având în vedere că partea vătămată era sora lui, că avea doar avea 8 ani, modul cum a comis fapta și gravitatea acesteia.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit art.377 al. ultim, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșa condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.09.1974 în comuna, județul D, domiciliat în Comuna, sat, județul A, CNP - -, arestat în penitenciarul Colibași; la:
- 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de
art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b /1 și alin. 3 Cod penal, cu executare în detenție conform art.57 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal.
În baza art. 350 alin.1 Cod de procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 Cod penal s-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 2.09.2008.
S-a luat act că partea vătămată a, domiciliată în Comuna, sat, județul A, nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că a data de 30.08.2008, în jurul orelor 19,00 inculpatul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și-a acostat sora minoră a în vârstă de 8 ani, pe drumul comunal DN 61 din comuna și, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, a obligat-o să meargă într-o zonă izolată a satului, pe malul râului. Aici, prin amenințări și violențe a întreținut cu ea un raport sexual normal nefinalizat după care a abandonat-o și s-a deplasat către domiciliu.
La aceeași dată, dându-și seama de gravitatea faptei, inculpatul a părăsit domiciliul și s-a deplasat în Municipiul B unde a fost identificat și reținut de organele de poliție.
Partea vătămată, după ce a fost abandonată s-a deplasat la locuința sa și a povestit tuturor membrilor familiei despre fapta comisă de inculpat.
Din raportul de expertiză medico-legală efectuat de SML A rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice specifice, localizate la nivelul organelor genitale și feței, pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Din același raport de expertiză medico-legală, rezultă că la data examinării, partea vătămată prezenta un himen inelar congestionat care avea o ruptură hemoragică incompletă.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate, depozițiile martorilor audiați, care au relatat că după comiterea faptei, partea vătămată a venit acasă cu hainele șifonate și murdare, cu urme de sânge spunând că a fost violată de inculpat, precum și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit."1" și alin.3, texte legale în baza cărora s-a dispus condamnarea.
La stabilirea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art.72 în raport de care s-a reținut gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii, consecințele acesteia, vârsta părții vătămate și impactul avut în comunitate de astfel de fapte, iar pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal.
Față de aceste circumstanțe s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale prev. de art.52 poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în condiții de penitenciar conform art.57
S-a apreciat că interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit."d" și "e", atât ca pedeapsă accesorie cât și ca pedeapsă complementară se impune în raport de natura infracțiunii, gradul de rudenie dintre inculpat și partea vătămată și vârsta acesteia.
Considerând că arestarea preventivă a inculpatului este necesară în continuare, datorită faptului că având în vedere infracțiunile comise prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prima instanță a menținut conform art.350 Cod procedură penală această măsură.
În baza art.88 și art.357 proc.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată în arest preventiv, începând cu data reținerii, respectiv 02.09.2008.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În apelul pe care l-a formulat împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, inculpatul a adus critici referitoare la netemeinicia acesteia, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate pe care o consideră excesiv de mare.
Într-un alt punct de vedere, inculpatul susține că nu a avut discernământ în momentul comiterii faptei, solicitând efectuarea unei expertize care să stabilească acest lucru.
Curtea apreciază nefondat apelul inculpatului.
Individualizarea judiciară a pedepselor reprezintă o operațiune în cadrul căreia sancțiunea aplicată se corelează faptei concrete având în vedere criteriile stabilite de legiuitor în art.72 Cod penal, cât și scopurile pedepsei prevăzute în art.52 Cod penal.
În cadrul acestor coordonate, pedeapsa trebuie să răspundă simultan atât nevoilor de represiune, cât și celor de apărare socială.
Se pune problema în prezenta cauză a unei fapte de viol recunoscută de cel care a comis-o, săvârșită împotriva unei minore de 8 ani, de către fratele major al acesteia.
Gravitatea extremă a faptei vine din atingerea adusă uneia dintre valorile cele mai importante ocrotite de legea penală, cât și din consecințele ireversibile în plan psihic și social pe care le poate avea o asemenea faptă asupra unei persoane minore.
Pericolul social accentuat al acestei infracțiuni este recunoscut și de legiuitor în cadrul prevenției generale care a stabilit limite de pedeapsă mai mari pentru această faptă decât pentru infracțiunea de omor prev.de art.174 Cod penal.
În contextul acestor elemente curtea apreciază că pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată inculpatului, răspunde criteriilor art.72 Cod penal, a fost corect individualizată de prima instanță și are aptitudinea să servească în același timp atât nevoilor de represiune, cât și celor de apărare socială.
Față de minimum special prevăzut de legiuitor pentru fapta comisă, sancțiunea la care este supus inculpatul nu reflectă exigență, ci mai degrabă, așa cum este firesc, pe lângă celelalte funcții care au fost deja arătate, îl îndeamnă la reflecție în legătură cu atitudinea sa față de semeni în special de cei mai apropiați lui și îi pune la dispoziție totodată timp pentru a-și corija comportamentul pentru a se reintegra în societate.
În ce privește discernământul faptelor inculpatului, curtea nu are motive să creadă că acesta nu ar fi existat în momentul săvârșirii lor.
Acest lucru rezultă din contextul împrejurărilor ce caracterizează atitudinea inculpatului după comiterea faptei, mai exact, a situației că în aceeași zi în care s-a consumat violul, acesta a părăsit localitatea de domiciliu, deplasându-se în municipiul B, unde a fost reținut de organele de poliție.
Aspectul este cu atât mai evident cu cât audiați de către organele de anchetă, martorii și ( 15-20 ), au scos la iveală comportamentul inculpatului care a încercat în mai multe rânduri să întrețină relații sexuale cu surorile lui.
În legătură cu starea de arest, având în vedere pericolul care se degajă din gravitatea faptei și persoana făptuitorului, curtea apreciază că privarea de libertate a acestuia continuă să fie legitimă, ordinea publică fiind pe mai departe amenințată în ipoteza punerii sale în libertate, urmând ca potrivit art.381 rap.la art.350 Cod procedură penală, să mențină în continuare detenția.
Conform art.88 Cod penal, se va deduce la zi perioada de arest executată.
Ținând seama de toate aceste argumente și pentru dă din oficiu nu s-au constatat alte aspecte care să atragă reformarea hotărârii apelate, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge apelul inculpatului, obligându-l pe acesta potrivi art.192 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatului, fiul lui și, născut la 16.09.1974 în com, jud. D, domiciliat în com., sat, jud. A, CNP -, împotriva sentinței penale nr.1/MF din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Menține starea de arest și deduce la zi prevenția.
Obligă pe apelant la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.:
Tehn.
4 ex.
Jud.fond:.
18.03.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu
