Violul (art.197 cod penal). Decizia 291/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.291
Ședința publică de la 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.200 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspus, în stare de arest preventiv, recurenții inculpați asistați de avocat - apărător din oficiu și partea vătămată asistată de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind alte cereri s-a constatat dosarul în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, pentru recurenții inculpați și, solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor recurate și în primă teză, trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul O l t, motivându-se că au fost încălcate dispoz.art.334 p, în sensul că nu au fost audiați inculpații cu prilejul schimbării încadrării juridice, în acest fel încălcându-se dreptul la apărare al acestora; în teză subsidiară s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prev.de art.74
Avocat pentru intimata parte vătămată a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, motivând că prima instanță a realizat numai o întregire a încadrării juridice a infracțiunilor deduse judecății, fără a încălca dreptul la apărare al inculpaților; în privința criticilor vizând reducerea pedepselor aplicate, s-a arătat că sunt nefondate, deoarece inculpații au fost nesinceri, au încercat să stabilească o altă stare de fapt decât aceea reală, vinovăția lor fiind pe deplin dovedită atât cu probe testimoniale, cât și cu probe științifice care se coroborează cu plângerea părții vătămate, iar gravitatea deosebită a infracțiunilor justifică aplicarea unor pedepse severe.
S-a solicitat acordarea onorariului de avocat.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că, pe de o parte, menționarea art.197 alin.1 p, la încadrarea juridică a infracțiunilor nu reprezintă o schimbare de încadrare juridică, iar pe de altă parte, sancțiunile aplicate celor doi inculpați au fost corect individualizate, în raport de circumstanțele reale și personale din speță, infracțiunile din speță fiind de pericol social deosebit, iar inculpații având o conduită nesinceră și fiind cunoscuți cu antecedente penale.
Având pe rând, ultimul cuvânt, recurenții inculpați și au solicitat admiterea recursurilor promovate, însușindu-și concluziile formulate de apărătorii lor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 630 din 16.09.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 26 februarie 1988, în P O, CNP - la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în dauna părții vătămate, fapta comisă la data de 21.06.2008.
În baza art. 71 Cod penal, cu referire la cauza Sabou și Pârcălab contra României s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev.de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24.06.2008 la zi.
În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului condamnat.
În baza art. 26 rap.la art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 7 martie 1989, în P O, CNP - la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol în dauna părții vătămate, fapta comisă la data de 21.06.2008.
În baza art. 1101rap.la art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr. 1476/26.09.2006 a Judecătoriei Slatina (dosar 7139/2006) și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr. 1760/14.11.2006 a Judecătoriei Slatina ( dosar 6339/2006).
S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin nr. 1476/26.09.2006 a Judecătoriei Slatina și nr. 1760/14.11.2006 a Judecătoriei Slatina sunt concurente și în baza art. 33 alin. 1 lit. a și 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea,respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 1101alin.2 rap.la art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, cu referire la cauza Sabou și Pârcălab contra României s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev.de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24.06.2008, la zi.
În baza art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului condamnat.
În baza art. 14 și 346 Cod pr.penală, rap.la art.998 cod civil inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă suma reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod pr.penală, fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei suma reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a respins cererea părții civile având ca obiect obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 21.06.2008, în timp ce martorul și cei doi inculpați se deplasau cu un motoscuter pe strada - din localitatea P O, au observat-o pe partea vătămată, care se deplasa singură înspre domiciliul ei.
Inculpatul a coborât de pe motoscuter și a insistat pe lângă partea vătămată să-și continue deplasarea împreună cu ei, în timpul discuțiilor inculpatul rămânând împreună cu martorul lângă motoscuter, și spunându-i acestuia să meargă toți trei împreună pentru a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată într-un imobil părăsit de pe raza localității.
Partea vătămată, în urma insistențelor inculpatului a acceptat să-și continue deplasarea împreună cu cei trei, așezându-se pe motoscuter în fața martorului. . că cei doi inculpați doreau s-o oblige pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale cu ei, martorul i-a spus acesteia că în apropierea domiciliului ei va simula că motoscuterul are probleme tehnice și va opri, moment în care ea va trebui să fugă înspre domiciliu. Partea vătămată a reușit să parcurgă numai câțiva pași în direcția casei sale, moment în care a fost ajunsă din urmă și prinsă de inculpatul, care, sub pretextul că trebuie să discute cu ea cu privire la unele neînțelegeri cu anumite persoane, a condus-o în sensul opus direcției din care veniseră, pe un drum lăturalnic, spre un teren cultivat cu lucernă.
În acest moment, întrucât partea vătămată nu mai dorea să continue deplasarea a sosit și inculpatul și, împreună, cei doi au lovit-o, determinând căderea ei la pământ. Ulterior, inculpatul a imobilizat-o, iar inculpatul a reușit să dezbrace victima cu forța, cu intenția evidentă de a întreține cu ea un raport sexual.
Dat fiind ca în acel moment martorul i-a amenințat să lase victima în întrucât a anunțat organele de poliție, inculpatul s-a deplasat înspre martor pentru a discuta cu acesta și pentru a-l liniști, în vreme ce inculpatul, amenințând victima că dacă va continua să se opună o va supune la acte de perversiune sexuală, a determinat-o pe acesta să întrețină un raport sexual normal, complet.
În momentul sosirii organelor de poliție la fața locului cei doi inculpați au fugit, fiind găsiți a doua zi la domiciliile lor.
Situația de fapt expusă anterior a rezultat din coroborarea declarației părții vătămate cu declarațiile martorului, cu mențiunile din înscrisurile depuse la dosar și parțial cu declarațiile inculpaților.
Astfel, momentele premergătoare săvârșirii faptei, precum și faptul că victima a întreținut un raport sexual normal cu inculpatul, sunt clar stabilite, toate persoanele prezente în acel momente confirmând aceste aspecte.
Inculpații au susținut însă că victima a fost de acord să întrețină relații sexuale cu toți trei, și că discuțiile în acest sens au fost purtate înainte ca ea să accepte să-și continue deplasarea împreună cu ei, iar reclamațiile ulterioare s-au datorat faptului că victima nu dorea ca familia ei să afle ce s-a întâmplat, arătând ca in raport de aceste aspecte trebuie reținut ca actul sexual a fost consimțit.
Instanța a apreciat că apărările inculpaților sunt infirmate de probele din cauză și în special de declarațiile martorului, precum și de conduita adoptată de acesta în cursul săvârșirii faptei dedusa judecații, așa cum rezulta din declarația părții vătămate și în parte și din declarațiile inculpaților date in faza de urmărire penala martorul fiind cel care a încercat să o ajute pe partea vătămată să fugă de cei doi, oprind motoscuterul în fața locuinței acesteia, după ce anterior îi atrăsese atenția să se refugieze la ea în curte.
Același martor este persoana care sesizând că inculpații nu se opresc din activitatea infracțională a chemat organele de poliție apelând nr. de urgență 112, și declarând în discuția telefonică că o persoană a fost luată cu forța de doi indivizi și violată (declarația sa coroborându-se și cu adresa nr. 3342/15.07.2008- fila 7 p).
De altfel, ca urmare a acestei sesizări, la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție, fiind întocmit procesul verbal de la fila 6 p, din care rezultă că la fata locului a fost găsita persoana care a sesizat telefonic săvârșirea infracțiunii si s-au purtat discuții cu victima, aceasta indicând că a fost violată de numitul.
găsite la fața locului, așa cum sunt identificate și descrise în procesul verbal și planșa foto de la filele 17-24 din dosar, precum și în procesul verbal de la fila 25 privind rezultatele examinării criminalistice a obiectelor de vestimentație purtate de partea vătămată, confirmă de asemenea susținerile acesteia cu privire la faptul ca a fost forțată să întrețină relații sexuale, lenjeria intima a victimei si ceasul pe care îl purta in momentul săvârșirii faptei fiind deteriorate - rupte - si găsite in zona in care se reclama săvârșirea faptei, aspect care demonstrează că asupra părții vătămate s-au exercitat acțiuni violente de către inculpați.
De asemenea, susținerile părții vătămate în sensul că a fost lovită și imobilizată de cei doi inculpați sunt confirmate și de concluziile raportului de expertiză medico legală depus la fila 14 din dosarul de urmărire penală din care rezultă că pe corpul victimei au fost descoperite urme de violență (excoriații și echimoze) care prin poziția și natura lor corespund modului în care aceasta a declarat că a fost lovită și imobilizată, constatându-se totodată că în parte loviturile puteau fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente posibil ascuțite.
Toate aceste probe infirmă posibilitatea unui act sexual consimțit, după cum și conduita martorului care a sesizat organele de poliție exclude posibilitatea ca acesta să fi fost de acord cu săvârșirea faptei, așa cum susține inculpatul.
Instanța a apreciat ca nefondate apărările inculpaților, în sensul ca leziunile constatate pe corpul părții vătămate nu sunt specifice infracțiunii de viol, reținând că, pentru săvârșirea infracțiunii, nu este necesar ca actul sexual în întregime sa fie săvârșit in timp ce asupra victimei se exercita acțiuni violente, fiind suficient ca asemenea acțiuni sa fie săvârșite anterior întreținerii raportului sexual, cu condiția sa fie apte sa provoace victimei o stare de temere sub imperiul căreia sa accepte să întrețină relații sexuale.
De asemenea, este irelevant pentru existenta infracțiunii că victima nu s-a opus fizic acțiunii inculpaților pe toata durata săvârșirii faptei, atât timp cat din probe rezulta ca aceasta a fost dusa intr-o zona izolata, imobilizata si lovita in mod repetat, de către cei doi inculpați,care, prin statura si forța fizică, o dominau in mod evident; de asemenea, in raport de locul si momentul comiterii faptei,partea vătămată a realizat că nu poate fi ajutată, astfel că violențele exercitate au fost suficiente sa o constrângă să întrețină raporturi sexuale.
S-a arătat că nici apărarea privitor la conduita provocatoare a părții vătămate, care ar fi justificat comportamentul inculpaților, nu poate fi reținută cât timp conduita sa nu a încălcat nici o normă legală; mai mult, s-a arătat că, în cazul infracțiunilor contra vieții sexuale, legea penala protejează fără discriminare orice persoana, indiferent de faptul ca vestimentația, limbajul sau conduita acesteia ar putea fi apreciate ca si provocatoare.
Totodată s-a reținut că săvârșirea infracțiunii de viol de către cei doi inculpați, rezultă și din declarațiile date de inculpatul, care indică împrejurarea că a întreținut raporturi sexuale cu victima împotriva voinței acesteia, victima țipând în momentul în care el a fugit de la locul faptei.
Apărările inculpaților care au retractat declarațiile din faza de urmărire penală, motivând că au fost constrânși de organele de anchetă, au fost înlăturate, constatându-se că inculpații au fost audiați în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorilor aleși, iar varianta prezentată de inculpați, se referă la raportul intim consimțit de partea vătămată.
Pe cale de consecință, s-a reținut că faptele celor doi inculpați constituie autorat și, respectiv, complicitate la viol, după cum urmează: pentru inculpatul s-a reținut săvârșirea infracțiunii de viol în participație, în calitate de autor în condițiile incriminate de art.197 alinl.2 lit.a p; pentru inculpatul s-a reținut complicitate la viol în participație prev.de art.26 p rap.la art.197 alin.2 lit.a p, în concret faptele fiind astfel reținute:
- fapta săvârșită de inculpatul a constat în ajutorul dat inculpatului pentru a imobiliza victima, și totodată de a lovi victima cu această ocazie, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la viol, sub aspectul vinovăției reținându-se intenție directă, dat fiind că din probe rezultă că el este cel care a tras victima pe drumul lăturalnic, a lovit-o pe aceasta și a imobilizat-o cât timp celălalt inculpat a dezbrăcat-o, circumstanțe în raport de care în mod evident a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui;
- fapta inculpatului a constat în întreținerea unui act sexual normal cu partea vătămată, prin exercitarea de acțiuni violente și cu amenințarea acesteia, fiind ajutat de coinculpat care a imobilizat-o pe partea vătămată, faptă săvârșită cu intenție directă și întrunind astfel elementele constitutive ale infracțiunii de viol în participație.
La individualizarea sancțiunilor s-au aplicat fiecăruia dintre inculpați instanța aplicat dispoz. art. 72 od penal, reținând în concret gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedus din natura și importanța relațiilor sociale ocrotite de lege,împrejurările reale evidențiind periculozitatea inculpaților devreme ce infracțiunea a fost săvârșită în loc accesibil publicului, în prezența unui martor, care le-a spus în mod expres să înceteze și chiar le-a comunicat că a chemat organele de poliție; totodată au fost reținute și circumstanțele personale ale inculpaților (inculpatul având antecedente penale) precum și conduita nesinceră a acestora în cursul procesului penal.
În consecință, pentru ambii inculpați s-a aplicat o pedeapsă orientată spre mediu, respectiv 9 ani închisoare pentru incualpatul și 7 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul, corespunzător participației penale diferențiată a celor doi inculpați.
Totodată pentru inculpatul s-a reținut că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenele de încercare stabilite prin sentințele penale nr.1476 din 26.09.2006 și nr.1760 din 14 noiembrie 2006, pronunțate de Judecătoria Slatina, pentru infracțiuni concurente în condițiile art.36 p, situație în care s-a făcut aplicarea prevederilorart.1101p, coroborat cu art.83 p, revocându-se beneficiul suspendării condiționate pentru pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin cele 2 sentințe; repunându-se pedepsele în individualitatea lor, s-a constatat caracterul concurent al infracțiunilor conform art.36 alin. 2 pentru infracțiunile judecate prin sentințele anterioare, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată infracțiunii judecată în prezenta cauză; în consecință, pentru inculpatul s-a stabilit pedeapsa totală de 9 ani închisoare.
În privința modalității de executare s-a aplicat regimul privativ de libertate pentru ambii inculpați și, corespunzător pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II și lit.b p, pe durata prev.de art.71 alin.2 p, iar în acord cu prevederile art.350 p și art.88 p, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2008 la zi pentru ambii inculpați, cu menținerea măsurii preventive.
Sub aspect civil s-a reținut că partea vătămată a formulat acțiune civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale, cererea fiind apreciată ca fondată de prima instanță și admisă în totalitate, astfel că s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata daunelor morale.
În motivarea soluției s-a arătat pe de o parte că prejudiciul moral invocat de partea civilă rezultă din chiar natura infracțiunii care expune pe partea civilă oprobiului public, în condițiile în care aceasta este elevă în vârstă de 18 ani și locuiește într-o comunitate rurală, iar pe de altă parte, există o legătură de cauzalitate directă între comiterea infracțiunii și prejudiciul suferit de partea civilă, care necesită o reparație justă, integrală.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și, pe care nu l-au motivat în scris, iar oral în ședință publică, personal și prin apărătorii desemnați din oficiu, au solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței și achitarea lor pentru infracțiunile pentru care au fost judecați și condamnați, deoarece nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de viol, respectiv cea de complicitate la infracțiunea de viol, inculpatul întreținând relații intime cu partea vătămată, cu acordul acesteia.
Prin decizia penală nr.200 din 28 octombrie 2008, Tribunalul O l t, a admis apelurile inculpaților, însă pentru alte motive privitor la corecta încadrare juridică a faptelor deduse judecății, în sensul că a desființat în parte sentința sub aspectul laturii penale, reținând că: încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul este cea prev.de art.197 alin.1 Cod penal rap.la art.197 alin.2 lit.a Cod penal, iar cea săvârșită de inculpatul este cea prev.de art.26 rap.la art.197 alin.1 Cod penal, combinat cu art.197 alin.2 lit.a Cod penal, în loc de art.197 alin.2 lit.a Cod penal și respectiv art.26 rap.la art.197 alin.2 lit.a Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 24 iunie 2008, la zi.
Cheltuielile judiciare, inclusiv suma de 400 lei onorariu apărător oficiu vor rămâne în sarcina statului și vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că apărările formulate de apelații inculpați nu au suport probator, ci dimpotrivă, atât probatoriul testimonial, cât și cel științific atestă săvârșirea infracțiunii de viol în participație prev.de art.197 alin.1, 197 alin.2 lit.a p, în modalitatea autoratului de către inculpatul și în modalitatea complicității de către inculpatul.
Astfel, s-a arătat că inculpatul a recunoscut fapta de a întreține un raport sexual normal cu partea vătămată, (atestat și de examenul de laborator conform buletinului de analiză nr.157/11/2247/27.06.2008 emis de SML S), lipsa consimțământului acestuia, contestată de inculpați, fiind însă dovedită atât de leziunile prezentate de partea vătămată, astfel cum rezultă din raportul de constatare l medico-legală nr.949/E/14.07.2008 emis de SML S (escoriații la nivelul obrazului și scapular stânga, echimoză la nivelul buzei inferioare, zonă echimotică la nivelul mâinii drepte și a degetelor), cât și de depoziția martorului care arată că partea vătămată a fost constrânsă de cei doi inculpați prin lovire și amenințare, determinând pe martor să sesizeze poliția, avertizând în același timp pe inculpați, care însă nu au întrerupt activitatea infracțională decât la sosirea poliției.
De asemenea, tribunalul a reținut că și probele materiale din cauză permit concluzia unui raport sexual realizat prin constrângere, devreme ce obiectele de vestimentație ale părții vătămate au fost deteriorate, iar ceasul pe care aceasta îl purta la mână a fost găsit la locul infracțional, permițând concluzia că partea vătămată s-a opus.
Față de aceste considerente fundamentate pe materialul probator de la dosar, tribunalul a reținut că vinovăția inculpaților la săvârșirea infracțiunii de viol în participație, în forma autoratului, respectiv complicității, a fost pe deplin dovedită în cauză; s-a reținut însă că încadrarea juridică a infracțiunilor trebuie întregită prin includerea dispozițiilor art.197 alin.1 p, care reglementează forma tip a infracțiunii de viol, astfel că în prezenta cauză infracțiunile săvârșite de inculpat sunt acelea prev.de art.197 alin.1 rap.la art.197 alin.2 lit.a pentru inculpatul (autor) și, respectiv, acelea prev.de art.26 p,rap.la art.197 alin.1, art.197 alin.2 lit.a p pentru inculpatul (complice).
În consecință, în temeiul art.379 pct.2 lit.a p, apelurile inculpaților au fost apreciate ca fondate pentru această critică vizând legalitatea soluției, procedându-se la desființarea în parte a sentinței și reîncadrarea infracțiunilor, cu menținerea pedepselor aplicate de prima instanță, care au fost apreciate ca fiind corespunzătoare periculozității inculpaților și urmărilor produse prin săvârșirea infracțiunii.
Totodată, reținând că apelanții inculpați au fost judecați în stare de arest preventiv, s-a dedus în continuare prevenția de la 16.09.2008 la zi, cu menținerea măsurii preventive pentru ambii inculpați.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, inculpații, invocând în teză principală încălcarea dreptului la apărare cu ocazia schimbării încadrării juridice de către instanța de apel, iar în teză subsidiară, greșita individualizare a pedepselor față de circumstanțele reale și personale din cauză, care permit aplicarea unor pedepse sub minimul special în condițiile art.74
Curtea, analizând recursurile promovate în cauză reține:
În ceea ce privește critica de nelegalitate întemeiată pe motivul de casare prev.de art.3859pct.10 p, se constată că în ședința din 28 octombrie 2008, când au avut loc dezbaterile asupra apelurilor declarate de inculpați, în practicaua deciziei s-a consemnat cuvântul procurorului, în sensul reîncadrării juridice a infracțiunilor din art.197 alin.2 lit. p, art.197 alin.1, alin.2 lit.a p, cu aplicarea art.24 p pentru inculpatul respectiv art.26 p, pentru inculpatul, iar inculpații în ultimul cuvânt nu au avut obiecțiuni, înțelegând să formuleze apărări vizând fondul cauzei privitor la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.
Ori, pentru a fi în prezența unei schimbări a încadrării juridice pentru infracțiunea dedusă judecății, în condițiile art.334 p, este necesar să se constate, în cursul judecății, că faptele pentru care instanța a fost investită atrag o altă încadrare juridică, diferită de aceea dată faptei prin actul de sesizare, în cele mai multe cazuri, această schimbare determinând și un alt regim sancționator decât acela al infracțiunii indicate în dispozitivul rechizitoriului.
În speță, se constată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru autorat, respectiv complicitate la infracțiunea de viol calificat, în participație, prev.de art.197 alin.2 lit.a p, omițându-se să se rețină raportarea la forma tip a infracțiunii prev.de art.197 alin.1
În aceste condiții, se constată că articolul 197 alin.2 lit.a p, incriminează violul săvârșit de două sau mai multe persoane împreună, prin sintagma "fapta" din conținutul acestui alineat, trimițându-se implicit la forma tipică a infracțiunii, astfel cum este definită în art.197 alinl.1
Față de acestea se reține că instanța de apel nu a procedat la o schimbare a încadrării juridice a infracțiunii, reținând în sarcina inculpaților o altă faptă penală decât aceea pentru care au fost trimiși în judecată, ci a procedat la înlăturarea unei omisiuni vădite privitor la raportarea art.197 alinl.2 lit.a p, la art.197 alin.1
În consecință, critica de nelegalitate invocată de recurenții inculpați apare ca nefondată și nu va fi reținută.
În ceea ce privește critica întemeiată pe motivul de casare prev.de art.3859pct.14 p, privitor la reindividualizarea judiciară a pedepselor în condițiile aplicării art.74 p, se reține de asemenea caracterul nefondat pentru următoarele considerente:
Sancțiunile penale trebuie să conducă la realizarea scopului prevăzut în art.52 p, răspunzând atât unor necesități de prevenție, cât și de resocializare a persoanelor condamnate, individualizarea lor fiind supusă criteriilor expres definite de legiuitor în conținutul art.72
Ori, în raport de acest ultim text invocat, se constată că, în concepția legii penale române, sunt prioritare criteriile referitoare la limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea în discuție și pericolul social concret relevat de urmările socialmente periculoase produse, iar subsidiare, criteriile privitoare la persoana inculpatului și împrejurările de atenuare sau agravare a răspunderii penale.
În prezenta cauză inculpații au săvârșit cu vinovăție o infracțiune de viol în condiții care atestă o periculozitate deosebită, față de vârsta inculpaților și a părții vătămate și modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, cum, de altfel au reținut corect și instanțele de fond și de apel - acostarea părții vătămate pe drumul public, constrângerea acesteia să se deplaseze într-un loc izolat și în prezența unui martor, care intervine pentru salvarea părții vătămate, alertând poliția, inculpații continuă activitatea infracțională, agresând pe partea vătămată și în acest fel, obligând-o la suportarea unui raport intim prin constrângere.
Aceste modalități concrete de comitere a infracțiunii, coroborate cu împrejurarea că unul dintre inculpați, care a acționat în calitate de complice,avea antecedente penale (condamnări din minoritate, pentru care a beneficiat de suspendarea condiționată a executării), justifică aplicarea unui tratament sancționator adecvat, de natură a restabili valoarea socială ocrotită de norma penală.
Pe de altă parte, se constată că instanțele au aplicat pedepse orientate către mediu, limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind de la 5 ani la 18 ani închisoare, în acest mod acordându-se eficiență împrejurărilor personale favorabile - lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul, conduita parțial sinceră a acestuia constând în recunoașterea raportului intim - care însă nu pot prevala asupra circumstanțelor agravante din cauză - săvârșirea infracțiunii în formă calificată, în participație.
Față de considerentele expuse se reține caracterul nefondat al recursurilor promovate de inculpații și, urmând ca în conformitate cu disp.art.38515pct.1 lit.b p, recursurile să fie respinse, iar potrivit dispoz.art.38516alin.2 p, se va proceda la deducerea arestării preventive pentru ambii inculpați, de la 28 octombrie 2008, la zi.
În cursul soluționării recursului, recurenții inculpați au beneficiat de asistență juridică, prin apărător desemnat din oficiu.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.l2 și art.193 alin.1 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.200 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca fiind nefondate.
Deduce în continuare detenția preventivă începând cu 28 octombrie 2008, la zi.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă, precum și la plata sumei de câte 350 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 23 martie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/07.04.2009
23 martie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice S, județul O va încasa de la rec.inc. și suma de câte 650 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
