Furtul (art.208 cod penal). Decizia 289/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RRECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 289
Ședința publică de la 23 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 6 de la 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală și a sentinței penale nr.153 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosar nr-, privind pe intimatul - inculpat -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales reprezentând pe intimatul - inculpat - - lipsă, totodată, lipsind și recurentul - parte vătămată.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei și, întrucât nu se formulează noi cereri, iar reprezentantul Parchetului nu are obiecțiuni, în aplicarea dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat -, solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca fiind nefondat și nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind tardiv.
Avocat declară că își însușește concluziile reprezentantul parchetului.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
În aplicarea dispozițiilor art. 38514Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.153 din 10.09.2008, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în baza art. 85 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.74 lit.c și 76 lit.d pen. a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și C, născut la 06.01.1976 în, D, cu același domiciliu, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, șofer, căsătorit, 3 copii minori, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, la 5 luni închisoare.
În baza art. 85 al.2 din OUG 195/2002 cu aplicare art. 74 lit.c și 76 lit.d pen. a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art. 208 al.1, 209 al.1, lit.e,g pen. cu aplicare art. 74 lit.c și 76 lit.d pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art.86 al.3 din OUG 195/2002 cu aplicare art. 74 lit.c și art.76 lit. d pen. a fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a,b și 34 lit.b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, iar în baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei; s-au aplicat art.82 și art. 83.pen.
În baza art. 71 al.2 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a și lit. b pen. iar în baza art. 71 al.5 pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat prejudiciul cauzat părții vătămate cu domiciliul în comuna, D, în sumă de 499 lei recuperat, prin restituirea în natură a telefonului marca Nokia.
Din probele administrate în cauză, respectiv: recunoașterea inculpatului la interogatoriu, coroborată cu declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, el, celelalte probe strânse și administrate în faza urmăririi penale, instanța de fond a reținut că, în seara de 7.02.2008, orele 22,oo, - împreună cu s-au deplasat la barul SC din comuna unde au consumat băuturi alcoolice. La plecarea din bar, partea vătămată a mers la autoturismul său marca nr. W 67 007 N și a pus telefonul marca Nokia și portmoneul în locașul de lângă schimbătorul de viteze și a încercat să pornească și să plece, dar autoturismul nu s-a pornit, motiv pentru care l-a rugat pe inculpat să îl remorcheze.
Pentru că nu avea cablu de remorcare, inculpatul i-a încredințat autoturismul său marca nr. -24 - J învinuitului despre care știa că nu deține permis de conducere, ca să meargă la domiciliul său și să ia un cablu de remorcare.
În acest timp, inculpatul a urcat în autoturismul părții vătămate și profitând de neatenția acestuia i-a sustras telefonul Nokia pe care l-a pus în buzunarul său.
Sesizând că i-a fost furat telefonul, partea vătămată l-a întrebat pe dacă i-a luat telefonul cumva din glumă, dar acesta a negat vehement, motiv pentru care partea vătămată l-a mai întrebat și în prezența învinuitului și a celorlalte persoane prezente la fața locului dacă are cunoștință despre telefonul său dar inculpatul a negat și de această dată.
Atunci, partea vătămată i-a telefonat soției sale să-l sune pe telefonul Nokia și imediat cum aceasta a sunat, în buzunarul inculpatului s-a auzit sunând un telefon mobil a cărui melodie a fost recunoscută de cei prezenți că este a telefonului lui.
Inculpatul i-a predat imediat telefonul lui susținând că a vrut să o facă o glumă și că intenționa să-i predea telefonul mai târziu.
Prejudiciul produs de către inculpatul prin acest furt, a fost stabilit ca fiind în sumă de 499 lei și a fost recuperat.
Partea vătămată a mai reclamat că inculpatul i-a sustras și portmoneul în care avea suma de 200 euro însă din probele administrate în cauză nu s-a dovedit că partea vătămată a avut în autoturism cei 200 euro și nici că inculpatul - i-a sustras portmoneul cu bani.
În ziua de 17.02.2008, inculpatul - a fost depistat în timp ce conducea pe DN 56 autoturismul nr. -24-J seria de identificare -26001 al cărui certificat de înmatriculare și numere de înmatriculare provizorii (de Germania) erau expirate din data de 13.02.2008, dată care este înscrisă chiar pe plăcuțele cu numărul de înmatriculare al autoturismului (anexate cauzei).
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 al.1 din OUG 195/2002, 85 al.2 din OUG 195/2002, în concurs prev. de art. 33 lit.b Cod Penal, art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. e,g, art. 86 alin.3 din OUG 195/2002, toate în concurs real prev. de art. 33 lit.a Cod Penal, iar la individualizarea pedepsei, a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, datele ce caracterizează persoana inculpatului - cu antecedente penale, anterior fiind condamnat prin nr. 11/2006 la pedeapsa cu amendă, condamnare ce nu constituie primul termen al recidivei, poziția sinceră în cursul procesului penal, împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante în raport de prevederile art. 74 lit.a, c Cod Penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81.Cod Penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin fapta săvârșită, inculpatul a produs părții vătămate un prejudiciu în sumă de 499 lei contravaloarea telefonului Nokia, care a fost recuperat prin restituire în natură.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel partea vătămată, criticând soluția pentru nelegalitate, precizând că deși nu și-a recuperat prejudiciul ce i-a fost cauzat, în totalitate, instanța i- aplicat inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. A solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate.
Prin decizia penală nr. 6 de la 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, s-a respins ca nefondat apelul părții vătămate, iar conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de către partea vătămată, instanța de prim control judiciar a constatat că aceasta este legală și temeinică, sub toate aspectele, iar apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200 de Euro, susținând că i-a fost sustrasă din suportul de la schimbătorul de viteză de la mașină (fila 14 - dosar).
Fiind audiată de către instanța de apel, partea vătămată a arătat că, de fapt, inculpatul i-a sustras și un portmoneu în care avea buletin de identitate, certificate de înmatriculare pentru 3 mașini, 200 de Euro și 500 lei vechi, solicitând și cheltuielile efectuate cu deplasarea la diverse instituții pentru a reface documentele care i-au fost sustrase, contravaloare benzină și taxe plătite pentru refacerea actelor, pretenții civile noi invocate pentru prima dată în fața instanței de apel.
Este adevărat că în plângerea formulată la data de 11.02.2008, înregistrată la organele de urmărire penală, precum și pe parcursul judecății cauzei în primă instanță, a susținut că inculpatul i-a sustras și suma de 200 Euro și 500 lei, însă inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea acestui furt, nerezultând din probatoriul administrat în cauză că partea vătămată a avut în autoturism această sumă de bani, aspect care nu a fost confirmat nici în fața primei instanțe cu ocazia cercetării judecătorești, situație în care s-ar fi putut dispune extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale sau extinderea procesului penal pentru alte fapte.
Inclusiv din declarațiile martorilor oculari, care au surprins însă numai anumite aspecte din faptele reclamate, nu s-a reținut că inculpatul ar fi sustras și un portmoneu sau vreo sumă de bani și nici că partea vătămată a avut în autoturism suma de 200 euro reclamată.
Pe baza declarațiilor martorului, s-a reținut că anterior, în data de 27.01.2008, acesta a văzut într-un magazin asupra părții vătămate 2 bancnote de câte 100 Euro, dar nu cunoaște ce s-a mai întâmplat cu această sumă, iar declarația a rămas singulară, nefiind confirmată de nici un alt probatoriu, astfel încât există dubii, care îi profită inculpatului.
Mai mult, după audierea părții vătămate de către instanța de apel, s-a pus în vedere acestei părți să facă dovada, inclusiv a înscrisurilor la care a făcut referire pentru dovedirea pretențiilor civile, respectiv că i s-ar fi sustras din portofel o dată cu această sumă de bani și actul de identitate sau certificate de înmatriculare pentru 3 mașini, iar partea vătămată deși s-a acordat un termen în acest sens, nu s-a prezentat și nu a depus acte la dosar, neexistând nici un indiciu că susținerile sale în acest sens corespund adevărului.
Ca atare, în lipsa oricărui probatoriu a săvârșirii acestei fapte și al prejudiciului astfel suferit, în mod corect prima instanță a soluționat latura penală a cauzei, prin condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost sesizată prin rechizitoriu și raportat la aceasta în mod just a constatat că părții vătămate i-a fost recuperat prejudiciul prin restituirea în natură a telefonului sustras.
În ceea ce privește solicitarea în motivele de apel, în sensul de a se pronunța o pedeapsă cu executarea în regim de detenție de către inculpatului, Tribunalul constatat că în mod just prima instanță făcut în speță aplicarea dispoz.art.81 Cod Penal, având în vedere toate criteriile prev.de art.72 Cod Penal, poziția sinceră a inculpatului în procesul penal, gradul de pericol concret al faptei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acestei pedepse.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, partea vătămată, fără a preciza în scris motivele și deși legal citat la două termene de judecată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și motiva și susține recursul.
Analizând din oficiu hotărârile pronunțate, în raport de dispozițiile prev.de art.3859alin.3 Cod pr.penală, Curtea reține că instanța de fond a constatat recuperat integral prejudiciul creat părții vătămate prin restituirea în natură a bunului sustras, iar în ceea ce privește pretențiile ridicate în fața instanței de apel, acestea nu au fost dovedite rămânând simple afirmații, astfel că în mod justificat și motivat, i-a fost respins apelul.
Pe cale de consecință, cum în speță nu ne aflăm sub incidența vreunuia din cazurile de casare prev.de art.3859Cod pr.penală, ce se iau în discuție din oficiu, în temeiul dispozițiilor prev.de art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins recursul declarat de partea vătămată, iar în baza dispoz.art.192 Cod pr.penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând l/2 din onorariul avocat oficiu pentru intimatul inculpat, până la preluarea de către apărătorul ales al acestuia, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 6 de la 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală, și a sentinței penale nr.153 din 10 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosar nr-, privind pe intimatul - inculpat -.
Obligă recurentul la plata a 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezintă din onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 2 ex/ 2 aprilie 2009
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
