Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere stare arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 292
Ședința publică de la 23 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - deținut preventiv în cadrul D - împotriva Încheierii de la 19 martie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Pentru Minori și Familie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest preventiv), asistat de avocat desemnat din oficiu -.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat -, având cuvântul pentru recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea arestării preventive, invocând că, în acest stadiu procesual nu mai subzistă temeiurile analizate la aplicarea măsurii preventive. Astfel, s-a motivat că nu există probe privind starea de pericol pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, raportat la sinceritatea acestuia și conduita bună anterior comiterii infracțiunii.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, în cauză subzistă temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală față de rezonanța socială negativă a infracțiunilor de natura celei pentru care inculpatul este judecat - viol asupra unui minor - precum și raportat la persoana inculpatului, recidivist, pentru același tip de infracțiune.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, însușindu-și concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin Încheierea de la 19 martie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Dolj - Secția Pentru Minori și Familie a dispus, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. menținerea stării de arest a inculpatului - fiul lui și, CNP -, cetățenie română, cu domiciliul în com., str. - -, jud. D - dispusă prin încheierea nr. 1/14.01.2009 a Tribunalului Dolj - Secția pentru Minori și Familie.
Totodată, prin aceeași încheiere s-a dispus atașarea sentinței penale nr.223/26.03.2003 pronunțată de Tribunalul Dolj, precum și emiterea unei adrese către Inspectoratul de Poliție D - Judiciar, în vedere transmiterii fișei de cazier judiciar a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a constatat că, pPrin încheierea din data de 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 143, 148 lit. f, art. 1491.C.P.P. și art. 5 pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14.01.2009 până la 11.02.2009, inclusiv, reținându-se în fapt că, în ziua de 19.10.2008, prin constrângere, a întreținut raport sexual cu minorul, în vârstă de 11 ani.
În drept, s-a reținut că fapta descrisă mai sus este prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3.Cod Penal, constituind infracțiunea de viol agravat, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 25 ani închisoare.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, prin ordonanța din data de 13.01.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj în dosarul nr. 647/P/2008, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin.1și 3.p iar prin ordonanța din data de 25.10.2008 s-a dispus reținerea inculpatului pentru 24 ore, de la 25,10.2008, ora 13.00 la 26.10.2008, ora 13.00.
Din probele administrate, declarațiile martorilor coroborate cu recunoașterea inculpatului și examinarea medico-legală, prima instanță a reținut existența unor indicii temeinice, justificând presupunerea că inculpatul a participat la săvârșirea faptei pentru care este cercetat, fiind îndeplinite în speță exigențele art. 143.C.P.P. iar la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere disp. art. 136 al.1 și 3.C.P.P. și criteriile enumerate de art. 136 al. 8.C.P.P., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii și scopul măsurilor preventive.
S-a mai reținut că, în precedent, inculpatul a mai comis o infracțiune de viol asupra unui minor, așa cum rezultă din rechizitoriu nr. 509/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod Penal, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, s-a arătat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv a mai comis o infracțiune de viol asupra unui minor, precum și raportat la reacția publică generată de comiterea acestui tip de infracțiuni, impunându-se măsuri specifice de protecție a societății civile față de riscul perpetuării fenomenului infracțional.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, conform art. 3002Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că aceasta este legală și temeinică, respectiv la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, temeiuri care nu s-au modificat nici în prezent și care justifică cercetarea judecătorească realizată cu inculpatul în stare de arest preventiv.
În consecință, măsura preventivă a fost menținută, conform art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, invocând critici de netemeinicie în sensul că, în prezent nu mai subzistă temeiurile analizate la aplicarea măsurii, solicitând să se analizeze statutul de recidivist în raport și de circumstanțele personale favorabile deduse din sinceritatea și cooperarea în cursul procesului penal.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea reține că recurentul - inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, viol săvârșit asupra unei persoane minore, în vârstă de 11 ani, în actul de sesizare a instanței reținându-se că, pentru constrângerea minorului, inculpatul a exercitat multiple acte de violență asupra acestuia, care au necesitat circa 48 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; în același rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea aceluiași tip de infracțiune, executând o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 223 din 26 martie 2003 Tribunalului Dolj (conform certificatului de cazier judiciar atașat la fila 40 în dosarul de urmărire penală).
În aceste condiții, prima instanță a reținut justificat incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat este incriminată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, reflectat de perseverența și specializarea infracțională, precum și de orientarea inculpatului spre părți vătămate aflate în imposibilitate de a se apăra ca urmare a vârstei din ce în ce mai mici (parte vătămată în vârstă de 14 ani, astfel cum s-a reținut prin sentința penală nr. 223/2003, parte vătămată în vârstă de 11 ani, în prezenta cauză).
Față de aceste împrejurări, în mod corect s-a reținut că se impune desfășurarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de arest preventiv, în scopul bunei desfășurări a procesului penal, pe fondul perpetuării stării conflictuale dintre inculpat și familia părții vătămate, precum și în scopul realizării unei protecții specifice a societății civile față de aceste manifestări infracționale.
În consecință, în mod corect s-a reținut că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile analizate la aplicarea măsurii preventive față de inculpat, fiind deci incidente prevederile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 3002Cod procedură penală și a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
Față de aceste considerente, recursul inculpatului apare ca nefondat și, în conformitate cu dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de inculpatul - deținut preventiv în cadrul D - împotriva Încheierii de la 19 martie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Pentru Minori și Familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - --
Grefier,
Red. jud.: --
Jud. fond:
Dact. 2 ex/ 24 Martie 2009
-23.03.2009 -
- Administrați Finanțelor Publice S - județ D, va încasa de la recurentul - inculpat suma de 130 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
