Violul (art.197 cod penal). Decizia 360/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 360/2009

Ședința publică din 28 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 3: Dana

Grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 26/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul, deși a fost citat cu mențiunea prezenței obligatorii, acesta nu se prezintă în instanță.

Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 228/02.09.2008 a Judecătoriei Mediașa fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 al. 2 Cod penal cu art. 37 lit. b raportat la art. 39 al. 4 Cod penal.

În baza art. 197 alin. 1 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b, raportat la art. 39 alin. 4 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.

În baza art. 192 alin. 1 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b din Codul penal, raportat la art. 39 alin. 4 din Codul penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza dispozițiilor art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, raportat la art. 39 alin. 4 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.

În baza dispozițiilor art. 192 lin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b din Codul penal, raportat la art. 39 alin. 4 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza dispozițiilor art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, raportat la art. 39 alin. 4 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu un spor de 2 ani închisoare, având de executat rezultanta de 7 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-b Cod penal.

În temeiul art. 14.C.P.P. raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5000 lei daune morale, suma de 500 lei daune morale părții civile - și 500 lei părții civile -.

A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 24/25 martie 2007 inculpatul a pătruns pe fereastră în locuința părții civile, în vârstă de 70 de ani, unde a forțat-o pe partea civilă să întrețină relații sexuale cu el. În acest scop i-a ridicat cămașa de noapte, s-a urcat peste ea în pat și i-a introdus o năframă în gură. La un moment dat partea civilă a strigat după ajutor iar inculpatul a părăsit locuința.

În ziua de 8 iulie 2007, în jurul orei 1400, inculpatul a intrat în curtea părții civile - și a întrebat-o pe acesta dacă este cineva acasă. La răspunsul negativ al părții civile inculpatul i-a introdus mâna sub fustă. Partea civilă a ripostat cerându-i să plece dar inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu palma peste față. Loviturile i-au provocat leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Tot în ziua de 8 iulie 2007, în jurul orelor 1430inculpatul a intrat în curtea părții civile - care, după ce l-a văzut, i-a cerut să plece. Inculpatul a prins-o de mână și a încercat să o ducă în casă. Deoarece partea civilă s-a opus inculpatul a strâns-o de gât și a trântit-o la pământ. Datorită acestor violențe partea civilă a suferit leziuni vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere tarea de recidivă postexecutorie a inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului penal, atitudinea ofensivă a acestuia, dar și rezonanța socială negativă și starea de temere provocată comunității locale prin săvârșirea faptei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă judecătoria Mediaș.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate, cu motivarea că, instanța de fond a omis să aplice pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, pe de altă parte, nu s-a pronunțat asupra restituirii unor bunuri.

Inculpatul, în apelul formulat, a solicitat aplicarea unei pedepse la minimul special fără aplicarea unui spor, însușindu-și în rest celelalte motive de apel invocate de parchet.

Prin decizia penală nr. 26/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă judecătoria Mediaș împotriva sentinței penale nr. 228/02.09.2008 pronunțată de judecătoria Mediaș și care a fost desființată în parte numai sub aspectul laturii penale, astfel:

În baza art. 65 Cod penal inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.

S-a dispus restituirea către inculpat a unei șepci (Material textil).

A fost respins ca nefondat apelul formulat de către inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală.

În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele argumente de fapt și de drept:

Pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativă la viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 20 Cod penal, este închisoarea la care se adaugă pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.

Potrivit art. 65 alin. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei complimentare este obligatorie atunci când legea prevede această pedeapsă.

În această situație, apelul parchetului s-a priveit a fi fondat și, motiv pentru care instanța în baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, apreciind că, față de natura faptelor săvârșite (infracțiuni contra libertății persoanei și privitoare la viața sexuală), de gravitatea acestora, de împrejurările în care au fost comise (asupra unor părți vătămate în vârstă, la interval relativ scurt de timp, și pe fondul consumului de alcool), se impune a fi interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.

Cu ocazia cercetării la fața locului (filele 13-14 ) organele de poliție au ridicat o . de culoare roșie, aparținând inculpatului, aceasta servind ca mijloc de probă pentru identificarea inculpatului, în conformitate de art. 97.

C.P.P.

Întrucât această . nu se încadrează în categoria bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale, în condițiile art. 118.C.P.P. tribunalul a apreciat că aceasta trebuia restituită inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 357 alin. 2 lit. e C.P.P. raportat la art. 97.C.P.P. a dispus restituirea, către inculpat a unei șepci, din material textil, de culoare roșie, ridicată cu ocazia procesului verbal de cercetare la fața locului din 26.03.2007.

În ceea ce privește apelul inculpatului acesta a fost privit ca nefondat și în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. fost respins, tribunalul apreciind că, față de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, de numărul părților vătămate, de insistența acestuia în comportamentul antisocial, nu se impune aplicarea unei pedepse la minimul special, faptele inculpatului creând o stare de insecuritate în rândul comunității și având un impact social deosebit de negativ.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul pedepselor complementare aplicate și care nu au fost cuantificate în concordanță cu exigențele prevăzute de art. 53 al. 1 Cod penal raportat la art. 64-67 Cod penal.

Curtea a depus diligențele necesare prezentării inculpatului în instanță pentru a fi ascultat și pentru a i se asigura posibilitatea adecvată de a combate motivele invocate de Parchet, însă din actele dosarului reiese că acesta lipsește de la domiciliu.

Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

1. Tribunalul, aplicând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, a omis să cuantifice durata pe care se realizează aceste interdicții, lăsând practic neindividualizată pedeapsa sus arătată.

2. Curtea arată că, procedând în această manieră, Tribunalul a încălcat exigențele impuse de art. 64-67 Cod penal, prin raportare la art. 13 al. 1 Cod penal și care reglementau cu titlu imperativ că interdicțiile menționate se stabilesc pe o durată cuprinsă între 1 și 10 ani.

3. Curtea apreciază că, raportat la natura faptelor comise, urmările produse și aspectele ce definesc profilul socio-moral al inculpatului, stabilirea perioadei de 1 an pentru interdicțiile instituite la art. 64 lit. a-c Cod penal, ca și pedeapsă complementară, este suficientă și respectă principiul proporționalității.

4. Curtea reține, de asemenea, că Tribunalul nu a realizat o justă individualizare a conținutului pedepselor accesorii și complementare aplicate.

Curtea apreciază că atât Judecătoria, cât și Tribunalul, nu trebuiau să recurgă cu ușurință la măsura riguroasă a privării dreptului la vot, principiul proporționalității impune necesitatea unei legături vizibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei vizate.

Or, în cauza de față, având în vedere circumstanțele evidențiate mai sus, interzicerea dreptului la vot ar reprezenta, în opinia Curții, o sancțiune excesivă, suplimentară, disproporționată și nejustificată în raport cu gravitatea și natura faptelor comise.

5. Reținând incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul Parchetului, casând decizia penală atacată numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii și complementare aplicate (în sensul înlăturării interzicerii dreptului la vot) și a duratei interdicțiilor drepturilor civile prevăzute mai sus, pe care o va stabili la 1 an.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

Se va face aplicarea art. 192 al. 3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 26/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

Casează decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepselor accesorii, a cuantumului și conținutului pedepsei complementare și procedând la rejudecare în aceste limite:

Înlătură din conținutul pedepsi accesorii dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cod penal.

Înlătură din conținutul pedepsi complementare dispozițiile art. 64 lit. a teza I Cod penal.

Stabilește cuantumul pedepselor complementare la 1 an.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.

În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.05.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./04.06.2009

jud. apel ,

jud. fond

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Maria Elena Covaciu, Dana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violul (art.197 cod penal). Decizia 360/2009. Curtea de Apel Alba Iulia